Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Dan Zamfirache         Publicat în: Ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Iordania
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Iordania 
  
A fost si America, prin New York. Ce urmeaza? Ei bine, da, Orientul Mijlociu 
  
cu Iordania care-mi va oferi implinirea unui vechi vis: intilnirea cu civilizatia 
  
nabateeana din complexul de la Petra, pe care am pregatit-o timp de 3 ani! 
  
Dar pina la Petra a fost complexul de la Jerash considerat a fi al doilea sit 
  
roman bine pastrat dupa Foro Romano din Roma. }i Marea Moarta si riul Iordan, 
  
cu locul unde a fost botezat Isus de catre Ioan Botezatorul. 
  
Pina azi, Cardo, strada colonadelor din Jerash(sau Gerasa, unul din cele 
  
zece orase ale vechii confederatii Decapolis alaturi de Damasc, Philadelphia 
  
(Amman), Hippos, Dion, Pella, Scythopolis (Beisan), Gadara (Umm Qais), 
  
Raphana si Canatha), baile, amfiteatrele, pietele, zidurile cetatii si arcele au ramas 
  
intr-o conditie buna, iar cu materialul imprastiat pe o suprafata atit de mare se 
  
pot reface inca multe dintre obiectivele inlantuite de la intrarea majestoasa prin 
  
monumentalul arc triumfal ridicat in cinstea imparatului Hadrian, din apropierea 
  
primului amfiteatru si pina la aleea coloanelor, de linga amfiteatrul al doilea, aflat 
  
la capatul celalalt al orasului. 
  
Jerash e ca si cum ai face o calatorie in timp asistind la intrecerile sportive 
  
din hipodrom, pentru ca apoi sa treci prin splendida piata, Oval Plaza, un loc 
  
asemeni impresionantei piete San Pietro, bordata cu coloane in semicerc. De aici, o 
  
promenada pe dalele vechi din marmura ale strazii coloanelor – numita Cardo – ce 
  
mai pastreaza inca urmele de milenii ale carelor ce au trecut printre coloanele ionice 
  
si dorice de o inaltime impresionanta, te poarta catre vechile asezari de linga agora, 
  
catedrale, temple, bai, biserici si fintini ce acopera o suprafata considerabila. Catre 
  
poarta de nord, drumul ajunge la cel de-al doilea teatru, de unde se poate admira 
  
locul cel mai inalt, explanada, cu cele citeva coloane ramase din templele lui Zeus 
  
si Artemis, fiica acestuia si sora lui Apolo, aleasa drept patron al cetatii. 
  
De aici ne intoarcem la Amman, o capitala moderna, Philadelphia din timpul 
  
secolului al III-lea i.e.n., nume luat de la conducatorul Ptolemeu Philadelphus, care 
  
mai pastreaza si azi influenta greco-romana prin asezarea constructiilor in amfiteatru 
  
intre colinele inalte: citadela, forumul, amfiteatrul si Odeon. 
  
Marea Moarta este o alta minune a carei apa are o concentratie de 350 de 
  
grame de sare si saruri minerale la litru cu proprietati curative cunoscute inca de 
  
pe vremea lui Irod cel Mare. Interesant ca, de aici se vede atit de bine Jerihonul, 
  
aflat la numai 10 Km de granita, iar sus pe munte se zaresc virfurile blocurilor din 
  
Ierusalim. Eram atit de aproape de locurile sfinte, Nazaret – locul copilariei 
  
si al miracolului Bunei Vestiri adus de Arhanghelul Gabriel, Betlehem cu biserica 
  
construita de Sfinta Elena pe locul unde s-a nascut Isus, Cana - locul primei minuni 
  
cind Isus a transformat apa in vin, muntele Tabor unde s-a petrecut schimbarea la 
  
fata, Capernaum - ”Cetatea Domnului” si Marea Galileei. Stateam la malul Marii 
  
Moarte privind in stinga catre Jerihon si la cer spre virful muntilor catre Ierusalim 
  
visind la gradina Ghetsemani, unde Isus a fost arestat in urma tradarii lui Iuda, 
  
calcind la pas via Dolorosa pe drumul strabatut de Isus spre locul crucificarii, 
  
evlavios oprindu-ma la cele paisprezece locuri pina sa ajung la biserica Sfintului 
  
Mormint, sfirsind in reculegere la Zidul Plingerii cu senzatia ca paseam pe urmele 
  
lui Isus. Dar, nu a fost sa fie asa! 
  
Ma aflam dincolo de toate acestea in Betania acolo unde Isus a fost botezat 
  
de Ioan. Interesant ca ambele tari, Israelul si Iordania isi disputa intiietatea asupra 
  
locului, astfel ca noi credem ce ne spun iordanienii. Pentru a ajunge aici trebuie sa 
  
urmezi drumul ce coboara pina la 400 de metri sub nivelul marii, cel mai jos loc 
  
din lume! 
  
La pas, urmam drumul trece pe linga doua siruri de garduri cu sirma 
  
ghimpata si posturi de graniceri pina sa ajungem la locul botezului, pe ruinele 
  
caruia se afla ramasitele unei vechi biserici. 
  
Acum Iordanul se afla retras, mult mai departe, astfel ca Israelul a pierdut o 
  
parte din pamint fiindca granita s-a stabilit pe mjlocul riului. Ajungem la riu unde 
  
imitam cu evlavie ritualul botezului. Cu privirea indreptata spre Israel facem calea 
  
intoarsa pe linga muntele cunoscut in biblie Nebo unde Moise si-a petrecut ultimele 
  
zile privind catre pamintul sfint pe care n-a calcat niciodata. 
  
Poate ca asa a vrut Dumnezeu. Sa nu pot intra nici eu! Poate altadata. 
  
Teritoriul Iordaniei a fost ocupat de marile imperii egiptean, asirian, 
  
babilonian, persan, macedonian, roman, bizantin, arab, mameluc si turc. in secolul 
  
XIII insusi Gingis Han, nepotul lui Kublai Han il anexeaza imperiului mongol. 
  
Iordania intra insa in istorie dupa absorbirea de catre imperiul egiptean. inainte 
  
de cucerirea lui Alexandru cel Mare, in sudul Iordaniei, apare un trib nomad al 
  
nabateenilor venind din Arabia in secolul VI i.e.n. Curind ei abandoneaza stilul 
  
nomad si se stabilesc in mai multe locuri din sudul Iordaniei, Palestina si nordul 
  
Arabiei unde construiesc legendara Petra, locuita de edomiti. 
  
Mai tirziu ridica locuinte, temple si morminte sculptate in piatra peretilor 
  
multicolori. Construindu-si un imperiu in desert sunt fortati sa proiecteze sisteme 
  
de irigatie, canele si rezervoare. Buni comercianti, facilitau schimbul de marfuri 
  
intre China, India, Estul indepartat, Egipt, Siria, Grecia si Roma. Astfel Petra, din 
  
fortareata se transforma intr-un centru comercial ce lega Arabia de Asiria, Egipt de 
  
Grecia si Roma. }e stie putin despre nabateeni, doar ca vorbeau la inceput un dialect 
  
arabic, apoi au adoptat aramaica. Cele mai multe insemnari vin de la Strabon, care 
  
scrie ca erau condusi de o familie regala. Zeul suprem era Dushara, al soarelui, 
  
alaturi de zeita Atagartis. Devenind o putere in regiune, atrag atentia seleucizilor 
  
condusi de regele Antigonus care ataca Petra in 312 i.e.n. Nabateea ramine insa 
  
independenta si se extinde catre Siria in 150 i.e.n. in anul 63 i.e.n. Pompei cuceres- 
  
te Iordania, Siria si Palestina inaugurind astfel controlul roman pentru patru secole. 
  
in anul 65 i.e.n romanii sosesc in Damasc si Pompei trimite o armata spre Petra 
  
care e invinsa de regele nabatean Aretas III insa vor pastra pacea chiar cu riscul de 
  
a plati tribut. 
  
Asasinarea lui Julius Caesar din 44 i.e.n. duce la o perioada de anarhie a 
  
romanilor in Iordania. Nabateenii se alatura gresit partilor impotriva romanilor, vor 
  
fi invinsi si vor trebui sa plateasca tribut Romei. Sunt invadati de doua ori de catre 
  
Irod cel Mare, regele nascut edomit, de profesie evreu, din necesitate roman, prin 
  
cultura grec, care in anul 31 i.e.n preia controlul asupra unui vast teritoriu nabatean 
  
incluzind si drumul comercial din nord catre Siria. Nabateenii continua sa prospere 
  
pentru o vreme sub regele Aretas IV (9i.e.n. - 40e.n) care construieste drumuri 
  
pentru caravanele comerciale. Realizind puterea romanilor, nabateenii se vor alia 
  
cu ei si sub ultimul monarh Rabbel II fac o intelegere pe viata, dar dupa moartea 
  
sa, in 106, Traian cucereste regatul si-l denumeste Petra araba. De acum Petra va fi 
  
redesenata conform arhitecturii romane cu palate, temple, amfiteatru si agora aflate 
  
in fata aleei bordata cu coloane si porti cu arce. in anul 111 se construieste noul 
  
drum al lui Traian din sud de la portul Aqaba pina la orasul sirian Bosra precum si 
  
forturile din orasele Amman, Jerash, Umm Qais. 
  
Urmeaza perioada bizantina din anul 324 cind imparatul Constantin 
  
fondeaza Constantinopole(Istambul) drept capitala a Imperiului Roman de Est sau 
  
Bizantin. in Iordania comunitatea crestina era dezvoltata de mai mult timp, Pella 
  
fiind centrul de refugiu al crestinilor persecutati in Roma seculului I. Din secolul 
  
IV, crestinismul fiind si aici acceptat, sunt ridicate biserici si capele, multe din 
  
ele pe vechile temple pagine. in secolele VI si VII scade numarul populatiei din 
  
cauza flagelului din 542 si a invaziei sasaniene din 614, dar zona e recucerita 
  
de imparatul bizantin Heraclius in 629(in 614 persii captureaza Ierusalimul si ard 
  
biserica Mormintului Sfint, iau crucea din biserica, dar Heraclius ii bate 13 ani 
  
mai tirziu si-i pune pe persani sa care crucea de-a lungul Viei Dolorosa catre locul 
  
rastignirii). 
  
in acest timp triburile de beduini unite acum printr-o credinta comuna, 
  
islamul, vor face raiduri reusite catre nord. Le-au trebuit arabilor doar 10 ani sa 
  
dezmembreze controlul bizantin asupra Iordaniei, Palestiniei si Siriei. Batalia 
  
decisiva se da pe malurile riului Yarmuk. in 661 musulmanii cuceresc Damascul s 
  
i-l proclama capitala a imperiului Umayyad. Iordania prospera sub ei(661-750) pi 
  
na la anul 750 cind sunt batuti de abbasizi care stabilesc capitala la Bagdad. in anul 
  
969, controlul Iordaniei e luat de fatimizii din Egipt pentru aproape doua secole, 
  
dupa care incep cruciadele: in 1095 imparatul Constantinopolelui, Alexius, isi 
  
cheama fratii din apus pentru aparare si in 1096 incepe razboiul sfint in urma caruia 
  
e cucerit al - Quds ( Ierusalimul ). Regele Baldwin construieste aici fortaretele de 
  
la Karak si Shobak. Dupa ce unesc Siria cu Egiptul, musulmanii condusi de Saladin, 
  
inving pe cruciati la Hittin in 1187 ceea ce deschide drumul eliberarii Ierusalimului 
  
si al Iordaniei. 
  
Saladin e fondatorul dinastiei ayyubizilor ce vor conduce Siria, Egiptul 
  
si Iordania pentru 80 de ani. in 1258 are loc invazia mongola, iar mamelucii din 
  
Asia centrala si Caucaz se intorc in 1260 si pun stapinire pe Egipt, Iordania si Siria 
  
stabilind capitala la Cairo. in 1516 mamelucii sunt invinsi de otomani si vor fi 
  
stapinii unei perioade de stagnare de 400 de ani(1516-1918)! 
  
Iordania de azi este insa o creatie a secolului XX. in 1919 se numea 
  
Transiordania. Urmele familiei regale Abdullah care a creat-o, fiul lui Hussein, 
  
tinarul si instruitul rege actual merg inapoi cu 1400 de ani catre profetul Mahomed. 
  
Petra – cel mai impresionant loc din Iordania, orasul trandafiriu daltuit 
  
acum 2200 de ani in rozul natural al muntilor aparatori este considerat de multi ca 
  
fiind a opta minune a lumii, orasul cel mai daruit din lume. Petra se identifica cu 
  
Sela - capitala aflata in mijlocul vechiului regat biblic Edom, un oras construit in 
  
piatra roz cu frumoase temple si morminte sapate in imprejurimile inaltimilor. 
  
Putine lucruri se cunosc despre Petra. in secolul VI i.e.n. a fost capitala 
  
nabateenilor, un popor nomad care se stabileste aici intr-o regiune cu dramatice 
  
forme si o ambianta unica, nemaiintilnita. Dar tot atit de putine locuri sunt in lume 
  
unde mina lui Dumnezeu si mintea omului se intilnesc dind forta imaginatiei. Cea 
  
mai cunoscuta din Iordania, Petra este cel mai spectacular loc – o combinatie antica 
  
nabateeana cu senzationale scene naturale, dovada a unei civilizatii stralucitoare, 
  
deschisa celorlalte culturi cu care a interferat. 
  
Uitata 1000 de ani, ea a fost abandonata in secolul VIII, dar e redescoperita 
  
in 1812 de tinarul explorator elvetian Johann Ludwig Burkhardt, un indragostit 
  
de araba ce investigheaza povestile despre fantasticele ruine din muntii din Wadi 
  
Musa(Valea lui Moise). De atunci si pina azi s-au mai descoperit aici inca 800 de 
  
monumente. Pretinzind ca merge sa faca un sacrificiu linga mormintul profetului 
  
Aron, Burkhardt ajunge in locul periculos Siq(aleea) care de fapt e intrarea in Petra, 
  
localitate asezata intr-un adinc canion unde nabateenii stabilesc aici un imperiu pe 
  
care-l vor extinde pina in Siria. 
  
Petra a fost locul dinamic, dar si linistit, de intilnire al oamenilor si ideilor 
  
din cele patru culturi ale lumii, o convergenta a drumurilor, comunicatiilor si 
  
traditiilor culturale, legind occidentul cu orientul, grecii si romanii cu egiptenii si 
  
arabii, determinind ceea ce azi numim arhitectura nabateeana. Locuitorii au rezistat 
  
aici datorita abilitatilor in crearea resurselor de apa si a transportului ei prin canale 
  
sapate in stinca. Te intimpina aici fatade de temple grecesti cu obeliscuri egiptene 
  
funerare, un cult asirian spiritual pe inaltimi, strazi cu colonade, agore, amfiteatre 
  
si palate in stil roman. Prin abilitati comerciale si diplomatie, nabateenii reusesc sa 
  
rezolve divergentele cu vecinii fara arme si sa integreze influentele straine. De aici 
  
si faptul ca Petra a fost o capitala cosmopolita corintiana in timpul romanilor, iar 
  
dupa cucerirea din 106, sub Traian, reuseste sa mai dainuie citeva sute de ani, abia 
  
dupa secolul IV urmind decaderea. Cert este ca arhitectura ei a fost influentata de 
  
romani si dateaza din secolul I e.n. 
  
Suprafata complexului este impresionanta: 100 km patrati intre munti 
  
inalti accesibili doar prin aleea numita Siq de unde exploratorul elvetian Burckardt 
  
ajunge in 22 august 1812 la faimoasele ruine Khazneh(Comoara) sapate in piatra 
  
roz, banuind ca ”e posibil ca ruinele din Valea lui Moise sa fie vechea Petra”. 
  
Nascut la Basel in 1784, Burckardt urmeaza cursurile Universitatii din Germania 
  
apoi sta doi ani la Londra. 
  
Dupa o nereusita la cursul de araba de la Cambridge vine in Siria in martie 
  
1809 unde o invata, poarta chiar haine arabe si sub numele de Ibrahim ibn Abdullah 
  
calatoreste cu beduinii in explorarea Siriei si Libanului. in 1812 vine la Cairo si 
  
in ideea ascunsa ca ar face un sacrificiu linga mormintul profetului Aron merge 
  
si descopera Petra. De atunci si pina azi milioane de turisti din intreaga lume sunt 
  
atrasi si fascinati de maretia unei civilizatii de doua ori milenara. 
  
De la centrul de vizitare, aleea cu morminte nabateene si mormintul 
  
din stinga cu patru obeliscuri funerare de influenta egipteana asezate deasupra 
  
camerelor - loc de celebrare a sacrului - te conduce printr-un monumental arc catre 
  
Bab as-Siq, o alee de 1,2 km – de fapt o fisura naturala in munte – care duce catre 
  
intrarea in capitala. 
  
Drumul continua ca si cum ai strabate un canion inalt de 80 m cu canale 
  
sapate pe marginile stincilor prin care era transportata apa. Ici, colo, te intimpina 
  
forme geologice bizar erodate de timp, un imens elefant folosit acum drept cadru 
  
pentru amintiri digitale, roci colorate, canale de apa, cascade si nise sapate in 
  
stinci. }i curios, peretele unei stinci contine un desen ce seamana perfect cu un 
  
extraterestru! 
  
La sfirsitul aleii, cind crezi ca ai vazut destul, ramii extaziat ca si Burkhardt 
  
in fata dramaticei deschideri Al Khazneh: ne aflam in fata palatului Comorii – cel 
  
mai frumos monument, unic in lumea antica – o fatada inalta de 40m pe o lungime 
  
de 30, bine conservata probabil datorita locului protejat de eroziune. Este mindria 
  
Petrei, pentru care o lume intreaga bate lungul drum obositor din canion. Numele 
  
vine de la o legenda in care se spune ca aici erau ascunse comorile, dar se pare ca a 
  
fost doar un templu sau un mormint, posibil ambele situatii. Fatada e impresionanta, 
  
ca un templu cu elemente arhitectonice clasice si nabateene incluzind statui 
  
de zei, animale si figuri mitologice. Apoi se patrunde intr-un spatiu larg cu pereti 
  
inalti. Structura cu elemente greco-romane se sprijina pe cele sase coloane de la 
  
baza ce includ doua bazoreliefuri reprezentind doi calareti romani inca vizibili. 
  
Deasupra, doi sfincsi – de influenta egipteana – incadreaza un sir de 30 de rozete 
  
reprezentind zilele lunilor ce suporta trei elemente arhitecturale cu rafinate forme 
  
greco-romane. in margini sunt doua amazoane intre coloanele ce sprijina o coroana 
  
ornata cu cele 12 luni ale anului sustinuta de alte coloane ce incadreaza o zeita 
  
egipteana. Deasupra coroanei sta un vultur aparator ce ne duce cu gindul la Horus, 
  
zeul protector la egipteni. Maiastra si elaborata fatada iti taie respiratia chiar si 
  
dupa 2200 de ani, pentru ca odata ajuns aici, la Petra, tot timpul esti in cautarea 
  
si descoperirea excelentei. De apreciat frumusetea culorilor naturale, rosu, galben, 
  
albastru, verde si cafeniu - un peisaj magnific cunoscut mai ales din filmele Indiana 
  
Jones si Ultima cruciada. De jur imprejurul canionului sunt morminte vizibile sub 
  
forma unor gauri negre in peretii inalti. Legenda spune ca in urna din virf s-ar fi 
  
aflat comoara faraonului. Totusi se pare ca ea a fost construita in secolul I i.e.n 
  
drept un mormint, posibil pentru regele nabateean Aretas III. 
  
Drumul ingust pietruit din Khazneh duce spre centrul Petrei - singura 
  
deschidere larga intre muntii inalti unde a fost ridicat un impresionant oras de-a 
  
lungul strazii principale pavata cu piatra si marginita de coloane care te fac sa simti 
  
gloria acelor zile iar, daca lasi libera imaginatia, simti pentru o clipa agitatia din 
  
agora acelor timpuri cu cetateni romani alaturi de nabateeni discutind evenimente, 
  
negociind preturile marfurilor aduse din departari sau indreptindu-se catre temple 
  
unde asistau la ceremonii ori se distrau in teatrul din apropiere. Aproape de teatru e 
  
o piata deschisa si o fintina. La capatul opus se afla Poarta Temenos care marcheaza 
  
intrarea in curtea templului Dushara, considerat zeul principal al nabateenilor, 
  
cunoscut si sub numele de Qasr al–Bint sau palatul fiicei faraonului cu un altar in 
  
aer liber pentru ceremonii religioase. Templul a fost distrus in secolul II de armatele 
  
reginei Zenobia din Palmira in drumul ei catre Egipt. in vremurile romane, acest 
  
templu era folosit pentru venerarea lui Apolo si Artemis, apoi a fost preluat de 
  
crestini in perioada bizantina. 
  
Poarta arcuita e o structura greco-romana cu portiuni din lemn. La sud sunt 
  
baile Petrei. Se intra apoi intr-un semicerc mare si abrupt unde este amfiteatrul 
  
construit de nabateeni in secolul I i.e.n. cu elemente romane ce adapostea 8000 
  
de oameni. Plecind dintr-un punct apropiat amfiteatrului, pe trepte, catre inaltimi, 
  
se ajunge la Locul Sacrificiului, cel mai vechi, aflat in virful muntelui Jabal al- 
  
Madhbah la 200 m inaltime, locul unui vechi ritual asirian – se vad aici inca 
  
santurile sapate in piatra pe unde se scurgea singele animalelor sacrificate. Sunt 
  
inca vizibile si azi urmele vechilor case ale preotilor si un obelisc cioplit. 
  
De la amfiteatru, vis a vis, pe inaltimi, se observa mormintul regal. Scari 
  
nabateene urca pina la locul continind ramasitele regilor nabateeni. Aici vizitam 
  
mormintul lui Urn si o camera ce a fost convertita de bizantini in biserica(446-447). 
  
in partea de sud a mormintului regal se afla mormintul bine pastrat al lui Unayshu, 
  
ministru al unui rege nabatean. La nord de mormintul lui Urn se vede erodatul 
  
dar coloratul mormint Silk. in fata se afla la fel de erodatul mormint corintian. 
  
Imediat in nordul lui se observa, inalt de 3 etaje, mormintul palatului. La nord de 
  
el este o cisterna mare de apa care aproviziona piscina de linga hotelul Forum. in 
  
nordul piscinei e mormintul lui Sextius Florentinus construit in anul 130 pentru 
  
guvernatorul provinciei Arabia cu o inscriptie latina cu un vultur imperial. Din 
  
inaltimea platoului admiram intregul oras, magnifica strada a coloanelor construita 
  
in anul 106 in fata agorei, casele nobililor si templele. De la teatru, pornim catre 
  
centrul orasului si in 3 minute ajungem la Nymphaeum, o fintina publica inchinata 
  
nimfelor mitologice. Marele Templu e sub excavari din 1993 si se pare ca aici ar fi 
  
fost forumul sau Agora – inima orasului. S-a descoperit si un teatru mic, probabil 
  
pentru scopuri religioase. La nord e o biserica bizantina descoperita tot in 1993, 
  
cu mozaic pe jos, iar linga ea se afla templul Leilor construit in anul 27 si dedicat 
  
consoartei zeului suprem Dushara, Atagartis. 
  
La nord est se urca pe trepte spre El-Deir, manastirea, o constructie masiva 
  
similara cu Khazneh, a doua ca importanta din complexul de la Petra. in nord, la 
  
Mughar an-Nasara, sunt grote crestine sau nazareene cu cruci pe morminte! iar la 
  
1km de hotelul Forum este Wu’aqra, un castel de pe timpul cruciatilor din secolul 
  
XII (ei au numit locul, valea lui Moise). 
  
Petra – insemnind piatra, capitala a nabateenilor, un trib preromano-arab 
  
care a dominat regiunea in secolul VI i.e.n., situata la intretaierea drumurilor 
  
comerciale – a supravietuit datorita taxelor si vamei marfurilor caravanelor, 
  
raminind independenta pina la infringerea lui Antoniu si Cleopatra si a reunificarii 
  
imperiului roman sub Octavian in anul 31 i.e.n. Anul 106 marcheaza insa declinul 
  
ei, in urma cuceririi de catre Traian. Singurul impediment la Petra ramine drumul 
  
lung si obositor, dar acesta se poate transforma in placere, prin explorarea ei cu 
  
unul din mijloacele cu tenta locala: ricsa, camila sau calul. Alte locuri interesante 
  
de vizitat in Iordania sunt Madaba, Pella si canionul din Wadi Rumm. 
  
Cu visul realizat ne-am intors la Cairo avind sufletul implinit de frumusetile 
  
vazute in regatul Hasemit al Iordaniei. 
  
Referinţă Bibliografică:
Iordania / Dan Zamfirache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1719, Anul V, 15 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Zamfirache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Zamfirache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!