Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Dan Zamfirache         Publicat în: Ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

AGRA - TAJ MAHAL partea II-a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FORTUL AGRA 
  
Constructia fortului din masive pietre rosii pe malul Yamunei a fost inceputa de imparatul Akbar in 1565 si a continuat pana in timpul nepotului sau Shah Jahan. Daca in timpul lui Akbar fortul se constituia excesiv ca o structura militara, in timpul lui Shah Jahan incepe sa arate a palat. Colosali pereti dublii se inalta peste 20 de metri si se intind pe o suprafata de 2 km si jumatate. Inauntru contin mai multe uimitoare cladiri ce formeaza un mic oras. Moti Masjid, Perla Moscheei, construita de Shah Jahan din marmura alba, este socotita ca cea mai frumoasa din India. Singura poarta de intrare e Amar Singh Gate. Iata cateva dintre cladirile care atrag atentia vizitatorului chiar si dupa atatea secole: 
  
Diwan-i-Am, sala audientelor publice, construita de Shah Jahan prin inlocuirea vechii structuri de lemn. Predecesorii sai au dat o mana de ajutor la construirea ei, dar, indiscutabil, se simte influenta lui Shah Jahan in sala tronului prin folosirea tipicei incrustari a marmurei. Acesta era locul unde imparatul intalnea oficialii si asculta pe cei ce veneau cu petitii. In apropiere, se afla mica Nagina Masjid sau Gem Mosque. O usa conduce de aici spre Bazarul doamnelor, unde soseau femei comerciante cu lucruri pentru doamnele curtii mugale. Nu era permisa insa intrarea barbatilor, exceptandu-l pe imparatul Akbar care s-a distrat copios vizitandu-l deghizat in femeie. 
  
Diwan-i Khas – sau camera audientelor private, a fost de asemeni construita de Shah Jahan intre 1636 si 1637. Aici erau primiti demnitarii importanti si ambasadorii straini. Are doua camere legate prin 3 arcuri. Faimosul tron Paun a fost adus aici inainte de a fi mutat la Delhi de Aurangzeb. Mai tarziu a fost trasportat cu caruta in Iran, iar acum se afla la Teheran. 
  
Octogonal Tower – se afla langa Diwan-i-Khas si mica, dar intima, Mina Massjid. Aici e locul unde a murit Shah Jahan dupa 8 ani de inchisoare in fort. Turnul are priveliste catre Yamuna si e considerat cel mai bun punct de unde se poate vedea Taj-ul, parca special construit de imparat pentru a vedea de aici mausolelul construit in memoria frumoasei sale sotii, Mumtaz Mahal. 
  
Palatul lui Jehangir – se crede ca Akbar ar fi construit acest palat ca cea mai mare resedinta privata din fort pentru fiul sau, fiind primul semn al schimbarilor de la statutul militar al fortului catre o luxoasa locuinta. Palatul afiseaza interesante stiluri arhitectonice de tip hindu ori din Asia centrala, in contrast cu stilul unic mugal dezvoltat in timpul lui Shah Jahan. 
  
Khas Mahal – se constituie ca o frumoasa structura din marmura fiind folosit ca palat privat, ale carui camere erau o chemare spre o placuta odihna in timpul verilor calduroase. Sistemul cu ferestre bine orientate si canalele de apa faceau ca in interior sa nu suferi de caldura. 
  
Shish Mahal – sau Palatul oglinzilor era destinat haremului, unde doamnele se imbracau, inconjurate de pereti incrustati cu oglinzi sub\iri si mici. In fata Palatului se afla un bol mare contruit dintr-o singura piatra si sculptat pe dinafara numit Hauz-i-Jehangir in care sotia acestuia, Noorjahan, obisnuia sa faca ulei eferic din trandafiri. 
  
Alte cladiri interesante: 
  
Jama Masjid – situata peste calea ferata a portii Delhi a Fortului Agra a fost construita de Shah Jahan in 1648. Interesanta aici este o inscriptie care afirma ca a fost construita in onoarea fiicei sale favorite, Jahanara, despre care se crede ca ar fi fost inchisa impreuna cu tatal de catre Aurangzeb, fiul imparatului. Surprinde lipsa minaretelor specifice. 
  
Itimad-ud-daulah – aflat pe malul opus al Yamunei, la nord de fort, are mormantul sefului ministrilor lui Jehangir, persanul Mirza Ghiyas Beg, a carui fata Noorjahan era sotia imparatului Jehangir. Noorjahan a construit mormantul intre 1622 si 1628 in stil similar celui pentru Jehangir langa Lahore (Pakistan). De remarcat ca a fost prima structura mugala total din marmura si s-a folosit pentru intaia data procedeul “pietrei dura”, tipica Taj Mahal-ului. Alte cladiri marcante: Macchi Bhavan, Nagina Mosque, Meena Bazar, Mina Masjid - moschee particula, Golden pavillions… 
  
Mausoleul lui Akbar – situat la 4 Km nord-vest de Agra, mausoleul celui mai mare imparat mugal se afla in centrul unei gradini linistite, la Sikandra. Akbar a inceput el insusi constructia cu motive si stiluri islamice, hindu, budiste, jaine si crestine – ca o sinteza a religiei filozofice dezvoltate de el, numita Din-i-Ilahi. Cand Akbar a murit, mormantul a fost terminat de fiul sau Jehangir care a modificat esential planurile originale. Ca si mormantul din Delhi al lui Humayun, se constituie ca unul din locurile de interes in studierea graduala a evolutiei lucrarilor ce au culminat cu aceea a Taj Mahal-ului. Sikandra e numele dupa sultanul Sikander Lodi, 1488-1517, era predecesoare a cresterii puterii imperiului Mugal pe subcontinent. 
  
FATEHPUR SIKRI 
  
Imperialul Fatehpur Sikri – acest magnific fortificat oras al fantomelor, considerat cel mai extraordinar oras medieval din India, a fost capitala a imperiului Mugal intre 1571-1585, in timpul imparatului Akbar. Cu cativa ani inainte de aceasta nu era decat un camp de pietre parasit. Legenda spune ca Akbar, insultat de “armata de neveste” ce nu-i ofereau un baiat a facut un pelerinaj la sfantul musulman Shaikh Salim Chisthi aflat intr-o pestera langa Sikri. Acesta i-a prezis nasterea a 3 fii si, cand aceasta s-a adeverit, a fost atat de impresionat ca a construit un oras la Sikri, care, numai dupa 14 ani, a fost abandonat la fel de dramatic precum a fost construit – posibil datorita dificultatilor in gasirea apei. Akbar a mutat capitala la Lahore si astfel Fatehpur Sikri a fost parasit si asa aramas pana azi. Numai datorita Institutului Arheologic indian el a fost perfect restaurat constituind un exemplu de oras din timpul maretiei si splendorii epocii Mugale. Stand aici, Akbar a studiat mult timp religiile, altele decat islamul. Din discutiile purtate cu hindu, jaini, parsi si recent sositii iezuiti portughezi din Goa, si-a cladit o noua religie, numita Din-i-Ilahi, ce combina elemente din toate religiile importante, Fetehpur Sikri fiind o sinteza a impletirii stilurilor arhitectonice hindu, islamice si jaine. Cea mai frumoasa moschee, Jama Masjid – Dargah Mosque, contine elemente persane si desene hindu si se spune ca ar fi o copie a celebrei Mecca. Principala intrare, Poarta Victoriei (de 54 metri) comemoreaza victoria lui Akbar in Gujarat. O inscriptie in ceramica spune ca Isus a zis: lumea e un pod, treci peste el dar nu poti construi o casa; cei care spera pentru o ora - pot spera o eternitate!, ceea ce e foarte aproape de soarta pe care a avut-o orasul. In partea de nord a curtii e superbul mormant in marmura alba (dargah) al lui Shaikh Salim Chisthi construit in 1570. Ca si Akbar, care cu secole in urma era in cautarea unui fiu, femeile care nu au copii vin aici la mormantul sfantului si astazi pentru a se ruga. Paravanul cu gratare din marmura sculptata poate fi un exemplu de arta nemaiintalnita. Aici se afla si mormantul nepotului sfantului, Islam Khan. Partea de est a moscheei cunoscuta drept Shahi Darwaza (Poarta Regelui) a fost doar o singura data folosita de Akbar. Magnificele cladiri din Fatehpur Sikri pot fi impartite in doua categorii: religioase si seculare. Dintre cele religioase se impune Jama Masjid construita in cinstea sfantului Salim care are o poarta impresionanta de 176 picioare, Buland Darwaza ce comemoreaza victoria impotriva Deccanului. Alta este mormantul lui Shaikh Salim Chisthi din marmura alba terminat in 1581. 
  
Cele seculare sunt: 
  
- Panch Mahal, Ibadat Khana, palatul Astrologic; 
  
- palatul lui Jodh Bai, construit si numit asa in cinstea mamei lui Jehangir, de origine hindu, fata maharajahului din Amber; 
  
- Hawa Mahal (Palatul Vanturilor) de unde doamnele priveau evenimentele vremii; 
  
- Birbal Bhavan construit in onoarea favoritului lui Akbar, Raja Birbal, despre care Victor Hugo spunea ca probabil altadata arata ca un mic palat sau o mare cutie de bijuterii; 
  
- Kerawan Serai construit pentru vizitatorii comercianti si Hiran Minar ridicat peste groapa elefantului favorit al lui Akbar; 
  
- Palatul construit pentru sotia crestina din Goa, Mayam – numit la vremea aceea Casa de Aur; 
  
- Trezoreria cunoscuta ca Ankh Micholi in traducere “ascunde si cauta”, un joc pe care Akbar il juca cu doamnele din harem. A fost comoara imperiala, construit in ideea ca, umblareti curiosi, sculptati gen monstrii marini sugerau ca protejeaza comorile adancurilor. Tot aici se afla un loc dedicat astrologiei unde Akbar lua lectii de la un guru hindu; 
  
- Diwan-i-Khas – sala audientelor particulare unde tinea discutiile cu preotii religiosi; 
  
- Diwan-i Am – sala audientelor publice unde se afla o curte cu un gigantic joc Pachisi, pe vremuri folosindu-se drept piese de joc fete sclave. 
  
Astfel ia sfarsit epoca unei capitale de numai 14 ani, semn ca inscriptia gasita pe unul din peretele ei avea dreptate: 
  
“lumea e un pod, treci peste el dar nu poti construi o casa; cei care spera pentru o ora - pot spera o eternitate!” 
  
SI TOTUSI, KOH-I-NOOR 
  
N-am putut rezista “ispitei” de a lasa pe altadata istoria celui ce pana in 1893 , inainte de a se descoperi numai putin celebrul diamant Excelsior, a fost cel mai mare descoperit vreodata. Dar nu ispita este pana la urma ci mitul si legendele care se leaga de ceea ce avea sa fie numit Muntele Luminii, piatra ce impodobeste coroana (folosita doar la incoronare) de stat a ultimului mare imperiu, am numit aici pe cel britanic. 
  
Cand Babur, intemeietorul imperiului Mugal soseste la Agra in urma bataliei de la Panipat e intampinat de fiul sau Humayun care ii prezinta faimosul diamant primit de la familia regala din Gwalior in schimbul protectiei. 
  
Acest magnific diamant care mai tarziu a fost numit “Koh-i-Noor” ceea ce inseamna Muntele Luminii a fost evaluat de Babur ca fiind pretul a “doua zile si jumatate de hrana pentru intreaga lume”. 
  
El a avut o istorie foarte zbuciumata. Iat-o: 
  
A fost cel mai mare diamant descoperit vreodata in India fiind numit si Marele Diamant Mugal, avea 787 carate, si a fost descoperit in minele de la Golconda, ulterior fiind taiat de venetianul Hortentio Borgis. 
  
Comerciantul francez de bijuterii Jean Baptiste Tavernier il descrie in 1665 ca pe o mare piatra roz de forma unei coroane cu un mic defect la baza si o mica pata in interior. 
  
In prezent nu se stie exact drumul parcurs, multi crezand ca oricare din diamantele Orlov sau Koh-i-Noor probabil au fost taiate din acesta dupa pierderea lui in urma asasinarii proprietarului Nadir Shah in 1747, regele Persiei, cel care dupa jefuirea orasului Delhi il transpota in Iran impreuna cu nu mai putin faimosul Tron de Aur Paun al lui Shah Jahan. 
  
Koh-i-Noor este diamantul cu cea mai spectaculoasa istorie din existenta unei pietre pretioase, dar si cea mai lunga si foarte controversata in timp. 
  
Ini\ial o bucata de taietura din piatra Mugala avand 191 carate a fost retaiata, in 1852 la Garrads in Londra, pentru a-i mari lumina si stralucirea intr-una de 109 carate, pu\in adanca si ovala, insa se pare cu rezultate nu dintre cele mai bune. 
  
Potrivit unor experti, Sultanul Ala-ud-Din Khalji e creditat ca luind bijuteria in 1304 de la Raja Malwei (Madhia Pradesh) a carei familie o mostenea de multe generatii. 
  
Alti scriitori l-au identificat pe Koh-i-Noor cu diamantul dat de Humayun tatalui sau Babur. Humayun se pare ca-l primise in dar in schimbul protectiei de la familia regala din Gwalior, in urma rasunatoarei victorii de la Panipat din 1526. 
  
Altii cred ca provine de la minele din Kollur de pe raul Krishna si a fost prezentat in 1656 imparatului mugal Shah Jahan. Este si motivul pentru care am scris aceste randuri. 
  
Mai tarziu altii afirma ca el ar fi fost taiat din Marele Diamant Mugal descris de comerciantul francez de bijuterii Jean Baptiste Tavernier in 1665, in urma careia lipsa stralucirii si a formei il facea neplacut. 
  
In orice caz a facut parte din prada lui Nadir Shah impreuna cu frumosul Tron de Aur Paun pe care acesta le jefuieste din Delhi in 1739 si le transporta in Iran. Dupa moartea sa, cade in mainile generalului sau Ahmad Shah, fondatorul dinastiei Durrani. Descendentul sau Shah Shoja dupa fuga in India e fortat sa predea piatra lui Ranjit Singh, conducatorul sikh. Odata cu anexarea Pungab-ului in 1849, Koh-i-Noor a fost “capatat” de britanici, fiind plasat printre bijuteriile de coroana ale reginei Victoria. 
  
El a fost apoi incorporat ca piatra centrala a coroanei regale de stat pe care regina Elisabeta a purtat-o alaturi de George VI la incoronarea din 1937. 
  
Departe de a fi o simpla piatra care poate fi usor uitata el a trecut dintr-o mana in alta de-a lungul istoriei sale dat fiind atractia si aura incarcata de fabule si mitologie. Iata si o alta versiune – indiana - de data aceasta: prima mentiune despre el – afirma indienii – apare in Kurma Purana cand zeul apare in forma unei broaste testoase pentru a suporta grutatea oceanului asupra zeilor si demonilor. Aceasta zbatere a avut ca rezultat mai multe bijuterii, una dintre ele, cea mai frumoasa, numita Kaustubh fiind inapoiata zeului. 
  
Alta poveste apare in cunoscuta Mahabharata unde bijuteria primita de zeu e numita Samantak si era de un luciu si o frumusete nemaiintalnite. Binenteles ca a devenit subiect de invidie pentru toti proprietarii urmatori pana cand a fost recuperata de Krisna, incarnarea lui Vishnu. 
  
Se mai spune ca Alexandru cel Mare a obtinut diamantul de la regele indian Porus. Dar marele cuceritor a fost atat de impresionat de cadoul regal incat i-a returnat toate posesiunile, inclusiv diamantul. 
  
Nu prea multe se cunosc despre diamant pana la imparatul Humayun care i l-a facut cadou regelui Persiei Shah Tahmasp ca semn al gazduirii sale in timpul exilului de 14 ani. Dar se spune ca regele persan a returnat diamantul Indiei ca parte a comorii trimisa sultanului Ahmednagarului in 1547. 
  
Aproape 100 de ani au trebuit sa treaca pana cand diamantul a fost adus de un lucrator lui Mir Jumla care la randul sau il face cadou imparatului mugal Shah Jahan.Va ramane la imparatii mugali pentru urmatoarele doua secole. Odata cu sfarsitul erei mugale, diamantul trece in stapanirea lui Nadir Shah impreuna cu intreaga comoara ce cuprindea si celebrul tron de aur Paun. Dupa asasinarea lui Nadir, nepotul sau e nevoit sa-l predea lui Ahmed Shah Abdali din Afganistan. Apoi diamantul a fost taiat nereusit, greutatea sa reducandu-se de al 268 la 186 carate. Din nou isi schimba proprietarul revenind ambasadorului englez Elphistone care l-a vazut pe bratara lui Shah Shuja, guvernatorul Peshawarului. Shuja a fost fortat sa-l dea si el a fost dus de lordul Dalhousie in Anglia drept cadou pentru regina Victoria in 1850. Piatra a fost retaiata de un expert danez Vooranger si de la 186 de carate ajunge la 106. Daca la inceput fusese purtat ca brosa sau bratara, acum el e montat in coroana regala britanica si e expus impreuna cu bijuteriile coroanei in Turnul Londrei. 
  
Desi istoria Koh-i Noor-ului e plina de mistere – ca si cea framantata a Indiei – cert este ca el impodobeste azi cea mai prestigioasa coroana regala a lumii care e folosita doar o singura data: la incoronare! 
  
Diamantul ORLOV 
  
Este de culoare roz provenind din India fiind una din bijuteriile de coroana ale Romanovilor. Are forma unei jumatati de ou si aproape 200 de carate. Potrivit legendei, de mult, a fost folosit ca ochi al unui idol intr-un templu brahman in Mysore si a fost furat de un dezertor francez care a scapat cu el la Madras. Alte povesti spun ca fi facut parte din Marele Diamant Mugal al lui Nadir Shah, regele persan. Dupa asasinarea lui e furat si vandut unui milionar armean pe nume Shaffrass. Altele afirma cum ca ar fi fost cumparat de contele Orlov in 1774 pentru a recastiga favorul imparatesei Ecateriana a II-a cea Mare care l-a montat in sceptrul imperial ce se afla azi la Moscova. 
  
Diamantul Cullinan 
  
Este cel mai mare diamant din lume avand 3106 carate cand a fost descoperit in 1905 in minele din Transvaal din Africa de Sud. El poarta numele descoperitorului, Sir Thomas Cullinan. In 1907 e prezentat regelui Eduard al VII-lea. A fost taiat in 9 pietre mari si 100 mai mici de I. J. Asscher si Compania din Amsterdam, faimoasa in taierea diamantului Excelsior, care pana la descoperirea lui Cullinan fusese cel mai mare diamant cunoscut. Acum pietrele taiate fac parte din bijuteriile coroanei britanice. Cele mai mari doua sunt si cele mai mari diamante cunoscute, iar cel mai mare din cele doua se numeste Marea Stea a Africii sau Cullinan I avand 530,2 carate si se afla in sceptrul englez. Celelalte sunt cele mai valoroase dintre bijuteriile ce impodobesc coroana engleza de stat, cel care are 317 carate fiind denumita si Cullinan II sau A Doua Stea a Africii. 
  
Diamantul Excelsior 
  
Pana la descoperirea diamantului Cullinan in 1905 era cel mai mare diamant cunoscut in lume. Cand a fost descoperit de un lucrator al minelor De Beers in 30 iunie 1893 la Jagrsfontein, in Africa de Sud, avea 995 carate si era de culoare alb-albastra. A fost taiat abia in 1904 dupa lungi studii de catre I.J. Asscher si Compania din Amsterdam in 21 de pietre de la mai putin de 1 carat pana la mai mult de 70 carate. In aceeasi mina unde in 1870 s-a descoperit primul diamant de 50 carate, s-a descoperit si diamantul Reitz in 1895 de 650 carate care mai tarziu a fost taiat in diamantul Jubileu (Jubilee) de 245 carate in 1897 cu ocazia jubileului de diamant al reginei Victoria. 
  
Deci: 
  
1. Cullinan 3106 c, 1905, descoperit in Africa de Sud, 
  
A fost taiat in 9 pietre mari si 100 mici: face parte din bijuterile coroanei britanice. Taieturi realizate de I. J. Asscher si Compania din Amsterdam: 
  
a. Cullinan I – Marea Stea a Africii 530,2 c, fiind CEL MAI MARE si se afla in sceptrul imperial englez. 
  
b. Cullinan II – A Doua Stea a Africii, 317 c, este AL DOILEA si se afla pe coroana engleza de stat. 
  
2. Reitz 650 c, 1895, descoperit in Africa de Sud 
  
- taiat in Jubileu 245 c (in 1904 dupa lungi studii de catre I.J. Asscher si Compania din Amsterdam) 
  
- apartine bijuteriilor coroanei engleze (darul de jubileu primit de regina Victoria). 
  
3. Excelsior 995 c, 1893, minele De Beers, alb-albastru 
  
- taiat in 21 pietre de la 1c pana la peste 70c. 
  
4. Orlov 200 c, culoare roz, India, cumparat de contele Orlov in 1774, 
  
se pare ca ar fi facut parte din Marele Diamant Mugal. 
  
- este pe sceptrul imperial si se afla la Moscova. 
  
5. Marele Diamant Mugal 787 c cu istorie controversata, din care e taiat 
  
- Koh-i-Noor, 191 c initial 
  
- retaiat in 1852, 109 c, de Asscher la Amsterdam 
  
- e piatra centrala de pe coroana de stat britanica 
  
Tronul Peacock 
  
Este faimosul tron de aur furat din India in 1739 de persanul Nadir Shah. Din el au ramas numai reproduceri, constituind simbol al monarhiei persane sau iraniene. Originalul a fost construit de Shah Jahan ca unul din cele mai splendide tronuri vreodata lucrate. 7 ani i-au trebuit pentru a-l termina si a costat 1 crore rupii la acea vreme. A fost asezat pe trepte din argint si avea 5 piciare din aur incrustate cu bijuterii, canapeaua fiind inconjurata de 12 stalpi din smarald in varful carora erau cate 2 pauni poleiti si emailati, cu insertii de pietre pretioase ca diamante, rubine, safire si perle. Inainte de a parasi India, Nadir a avut un divan facut in acelasi stil pe care l-a luat impreuna cu tronul Paun in Iran pentru a le pierde apoi pe amandoua in lupta cu kurzii ce le-au dezmembrat si au impartit pietrele pretioase si metalele. Mai tarziu tronul Paun sau divanele (reproduceri desigur dupa original) au fost facute de sahii urmatori, Fath Ali Shah fiind notabil (1797-1834). Scaunele, asa zise tronuri, folosite de cei 2 sahi Pahavli la incoronarile lor (1926, 1941) au fost reproduceri datand din timpul dinastiei Oajar. 
  
INDIEI 
  
Nu pot incheia fara cateva cuvinte despre acest pamant al misterelor, India! 
  
Despre India se spune deseori ca nu e o tara, ci un continent, iar comparatia nu e departe de adevar caci de la nord la sud si de la est la vest, oamenii sunt diferiti, limbile sunt diferite, tara e diferita! 
  
Nici o alta tara nu-ti arata atat de multe varieta\i la un loc pe cat India ofera! De aceea intotdeauna te reintorci la aceasta uimitoare varietate care se cheama India, caci este un loc in care daca o data ai fost iti patrunde in sange! 
  
India e departe de a fi tara cea mai usor de traversat. Simbolic vorbind India e un triunghi cu baza pe inaltimile Himalaiei si varful catre Sri Lanka. E adevarat, greu de trecut prin saracia care te poate dobori ori birocratia care se aseamana cu linistea de sfant, daca nu de mormant! 
  
Aici intalnesti intriganta regiune tibetana de la Ladakh, mai la sud e bazinul raului sfant Gange, cu Varanasi, locul cu pelerini care nu-si doresc altceva mai sfant in viata decat sa ajunga aici, si, atunci cand Karma le e prielnica, sa moara; apoi capitala cu cele doua neaceleasi New Delhi si Old Delhi, contrastante ca si numele pe care le poarta, Agra – importantul centru turistic cu atractia mirifica a Taj Mahal-ului, Khajuraho, complexul de temple milenar. Urmeaza apoi campia care atinge marea in golful Bengal, unde te intampina Calcuta – un oras unde simti suma enormelor probleme ale Indiei. Catre sud, spre mijloc, se inalta platoul Deccan unde gasesti orase hindu si din regatul musulman, dar si centre moderne construite intr-un Bombay cat o … Romanie (ca populatie fireste!), unde “zgomotul” banilor e trecut prin sita bursei, sau Silicon Valey-ul indian de la Bangalore, oras destinat stiintei si cercetarii. Plajele renumite de la Calangute, Bogmalo ori Vagador, Miramar, Dona Paula, Singuerim, Candolim, Anjuna, Colva, Mabor, Palolem, Bambolim, Cavelossim ori Caranzalem te inveselesc in Goa, alaturi de hoteluri luxoase si locuri vechi amintind de o istorie de fala a imperiilor portughez, olandez, danez, francez ori britanic. Tot aici in nordul Maharastrei la Elora si Ajanta, cat si la cativa kilometri de Bombay, pe mare, in insula Elephanta, esti impresinat de vestigiile unei civilizatii de cateva ori milenara, in egala concurenta cu cele mai vechi de pe pamant. Iar pentru justificare e de ajuns sa facem trimitere catre civilizatiile Mohenjodaro si Harappa aflate acum pe teritoriul Pakistanez, premergatoare civilizatiei indusului de la 2700 i.e.n. 
  
Spre varful triunghiului, in sud, descoperi Madras, Pondichery, Tamil Nadu si fostul Ceylon, acum republica Sri Lanka. 
  
Venind in India ai posibilitate de a o cunoaste pe doua cai sau mai bine zis din doua unghiuri diferite: cel turistic si cel al omului obisnuit, coborat in mijlocul cotidian. 
  
Daca in primul caz, ochiul grabit al vizitatorului “scapa” aspectele mai putin obisnuite intr-o civilizatie care intampina Mileniul III - si asta pentru ca e impresionat de ceea ce vede “organizat”, in cel de-al doilea caz esti izbit de contrastul si discrepantele intalnite la tot pasul (caci despre mersul la pas prin India e vorba!) - si cand spun asta ma refer la mersul pe jos prin lumea obisnuita unde alaturi de minunea de la AGRA ori luxul din hotelurile apartinand lanturilor “Taj”, “Oberoi”, “Jaypee”, “Le Meridien” …, chiar la doi pasi de ele se afla India - cea adevarata - cu contrastele ei izbitoare dintre lux si mizerie, curat si murdar, bogati si saraci, neasemuit de frumos si infect, cultura si incultura, intr-un cuvant - coexistenta dualismului modernism – privitivism. 
  
Aceasta este India – peste tot auzi acest leitmotiv chiar din gura indienilor, si o spun cu mandrie! - iata de ce am numit-o cea misterioasa. Pentru ca totusi, pana la urma, ajungi sa te indragostesti aducandu-ti aminte de ea cu placere, mai ales dupa ce ai parasit-o. Cine iubeste India e atras mai puternic cand e departe de ea alergand cu mare placere cand revine desi, odata ajuns, intra in obisnuinta repede! 
  
India e ca o amanta aleasa pe care imediat ce ai parasit-o iti dai seama cat de mult iti lipseste! 
  
Pana la urma India e ceea ce faci cu ea si ceea ce doresti sa fie. Daca doresti sa vezi temple aici gasesti in profunzime, cu destule stiluri si tipuri ce pot incurca pe oricine. Daca-ti doresti o anume istorie, atunci India o are pe deplin, cu forturi, orase abandonate, ruine la tot pasul, campuri de bataie, monumente in fata carora si cei mai temuti incremenesc, chiar catedrale, unele dintre ele cele mai mari din sud-estul Asiei si, pe deasupra, un noian de navaliri peste care a existat si este inca si azi, misterioasa Indie! 
  
Vrei sa vezi marea, ai atatea locuri de ales insotit de un soare teribil! 
  
Pe timpul musonului renaste verdeata al carui verde e de nedescris! 
  
Vrei sa faci o plimbare in aer curat, e de ajuns sa urci catre Himalaya unde gasesti desertul si salbaticia pe care ti-o imaginai doar! 
  
Iar daca vrei sa vezi India reala faci o calatorie cu trenul sau automobilul care nu sunt intotdeauna o distractie, dar cu siguranta vor fi o experienta de neuitat, mai ales atunci cand lasi masina si masori totul cu pasul. 
  
India e o totala experienta, e ca un asalt continuu asupra cautarilor de sensuri, un loc atat de simplu incat esti tentat la fiecare pas sa spui tot timpul “uite!” si un taram pe care nu-l vei uita niciodata. De aceea vei reveni cu siguranta! Si, de oricate ori vei reveni, nu vei ajunge sa spui vreodata ca o cunosti indeajuns. Misterul se impleteste cu misticul pe un taram incarcat de legende si mituri ale unor vremuri indepartate ce par sa se deruleze aievea in fata noastra desi, ciupindu-te, realizezi ca totusi esti in anul 2000, ultimul al unui mileniu stralucit. Nu, nu este vis, ci o realitate greu de descris, pana la urma un mister pe care India si-l poarta cu mandrie la ea acasa, pe care o numeste camin! 
  
In ultimii 4000 de ani structurile sociale si religioase au avut de infruntat invazii, foamete, persecutii religioase, revolutii politice si multe alte cataclisme. Putine tari se pot mandri cu o asa identitate dupa o asa de lunga istorie zbuciumata. A spune despre India ca e numai un pamant al contrastelor e ca si cum ai spune despre ceva adevarat ca e evident, pentru ca sunt putine state cu o asa vasta scala de diversitate cum o intalnesti aici. Inevitabilele schimbari au atins societatea din ce in ce mai mult, dar tot atat de adevarat e ca la sate, India ramane aceeasi de mii de ani. Aici e posibil, ca nicaieri in lume, ca religia sa fie de nedistrus, intervenind in orice aspect al vietii. Pentru cei educati in traditia liberala vestica, “logica indiana” poate semana cu ceva bizar, convulsionat si exasperant. Dar toate iti aduc in fata o unica cosmologie coerenta care te sperie putin la inceput pentru ca apoi, cu timpul, sa inceapa sa te fascineze pur si simplu! 
  
Azi, desi e o democratie, cea mai mare din lume dupa cucerirea Independentei, India e mai mult o tara a diversitatilor decat a unitatii. 
  
Este probabil locul cu cea mai mare diversitate a religiilor si sectelor. India a fost locul de nastere al hinduismului si budismului, suportul vital al zoroastrianismului (una din cele mai vechi religii de pe pamant) si casa jainismului (veche religie unica in India). 
  
E clar! India e poarta ASIEI, un altfel de continent. 
  
India e guru – centru al lumii, caleidoscopul religiilor putand infuria, dar, intelegandu-l, te poate aduce mai aproape de inima ei. 
  
Dar despre toate acestea - altadata - in “Misterioasa Indie”! 
  
Dan Zamfirache ® © Toate drepturile rezervate 
  
New Delhi Orice incercare de folosire sau reproducere 
  
1999 a textului fara aprobarea autorului intra sub 
  
incidenta legilor in vigoare! 
  
Referinţă Bibliografică:
AGRA - TAJ MAHAL partea II-a / Dan Zamfirache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1714, Anul V, 10 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Zamfirache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Zamfirache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!