Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Dan Zamfirache         Publicat în: Ediţia nr. 1699 din 26 august 2015        Toate Articolele Autorului

Calimanesti
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CALIMANESTI’2038 
  
Editia a patra 
  
FuulCOLOUR 
  
Ankara 2015 
  
Dan Zamfirache 
  
“La Calimanesti sunt colturi de o rara frumusete care 
  
indeparteaza grijile, gonesc melancolia si lumineaza spiritul. Un 
  
om cu adevarat bolnav se insanatoseste aici de murmurul placut 
  
al apei si nu numai de al spumegatorului rau curgator dar si de 
  
izvoarele fantanilor ce serpuiesc de pe stanci. Orice vietuitor ar 
  
reinvia la privirea acestor munti cu verdeata inconjuratoare.” 
  
Paul Alep 
  
Impresii de calatorie din 1657 
  
”Nimic nu e mai placut ca intoarcerea la origini, amintirea 
  
si pastrarea intacta a imaginii locului unde ai copilarit! Si pentru 
  
ca locul acesta m-a atras - dar mai ales i-a facut si pe altii 
  
sa-l iubeasca, m-am gandit sa nu las uitarii imaginea a ceea ce 
  
a fost odata aceasta minunata statiune - perla a Oltului, numita 
  
Calimanesti - loc plin de istorie peste care timpul si vicisitudinile 
  
n-au reusit sa-i stirbeasca din faima si frumusete”. 
  
Dan Zamfirache 
  
Cairo - 2006 
  
Prefata 
  
Meleagurile valcene, cele scaldate de valurile spumegate altadata ale 
  
Oltului ce au sapat la poalele muntilor poarta de netrecut a Turnului Rosu 
  
si un defileu pana la stravechea Cozie, inscriu azi o pagina noua in istoria 
  
statiunii Calimanesti atestata din timpul domnitorului Mircea cel Batran – 
  
ctitorul asezarii – ce va implini in 2038 venerabila varsta de 650 de ani. 
  
Este si motivul care a stat la baza alcatuirii monografiei ilustrate 
  
”Calimanesti’2038” a domnului profesor, matematician si informatician Dan 
  
Zamfirache, fiu al acestor meleaguri, pasionat numismat si cartofil care a 
  
strans timp de peste 30 de ani o bogata colectie de carti postale imaginand 
  
pentru noi, cei de azi, farmecul de altadata al unor locuri binecuvantate. 
  
{n contextul schimbarilor de azi, noul Calimanesti pastreaza frumoasa 
  
traditie a celui vechi descris si prezentat de autor, constructiile si imbinarile 
  
arhitecturale lasand ”noul” si ”vechiul” sa coexiste intr-o simbioza perfecta. 
  
Monografia ilustrata a Calimanestiului in actuala editie revizuita si 
  
publicata prin grija primariei orasului nu este in competitie cu moderna statiune 
  
de azi ci este complementara acesteia datorita oamenilor locului ce se 
  
dovedesc conservatori in a-si pastra obiceiurile si traditiile, dar in acelasi 
  
timp sunt si flexibili la ineditul pozitiv contemporan. 
  
Salutam inca o data eforturile autorului la alcatuirea acestei prime 
  
monografii color pe baza studiului cartilor postale vechi. 
  
Primarul statiunii Calimanesti 
  
2015 
  
Cartofilia 
  
Cartea postala – vederea in limbajul obisnuit – pe langa modul de 
  
transmitere a unor informatii de orice natura constituie si un bogat material 
  
documentar pentru cercetatorii din orice domeniu. 
  
Cartofilia, care se ocupa cu studiul si colectionarea cartilor postale, 
  
s-a nascut probabil mai intai din pasiunea pentru locuri dragi, din atractia 
  
pe care o exercita ”micul petic de carton” atunci cand ochi patrunzatori si 
  
sensibili gasesc nu numai mijlocul de comunicare cu parfumul unor epoci de 
  
mult trecute dar si puterea de seductie a unor tehnici de mult uitate. Este si 
  
cazul litografiilor – acesti precursori ai cartii postale de la sfarsitul secolului 
  
al XIX – lea. 
  
Privirea iti este ”suspendata” pentru un moment atat timp cat admiratia 
  
ramane inefabila in fata indemanarii artistilor vremii in punctarea minutioasa 
  
a celor mai mici detalii. Nu mai vorbim, sau mai bine spus, cuvintele devin 
  
sarace in a exprima calitatea unei litografii, bogatia de informatie surprinsa 
  
atat de riguros. Spre deosebire de tehnicile moderne ce copiaza realmente 
  
realitatea inconjuratoare transformand micul dreptunghi intr-o splendida 
  
imagine digitala de un efect aproape egal cu cel real, autorii litografiilor au 
  
trebuit sa inlocuiasca ”teribilul tehnic” al secolului XX cu mintea si cu mana, 
  
individualizand fiecare carte postala. Prezenta celor trei litografii vechi rare 
  
din Calimanesti face cu atat mai mult interesanta parcurgerea cartii! 
  
Tocmai de aici s-au nascut puterea de atractie si inceputurile colec- 
  
tionarii cartilor postale. Farmecul lor, puterea de a seduce a fost unul din 
  
motivele concentrarilor de colectionari in cercuri si cluburi cartofilice. Exista 
  
acum, practic in toata tara, puternice cercuri cartofilice precum cele de la 
  
Piatra Neamt, Bucuresti, Timisoara, Pitesti, Ramnicu Valcea, Ploiesti, Bra- 
  
sov, Cluj, Oradea, Constanta, Iasi. 
  
{n vremuri de demult singurul contact intre oameni il constituia 
  
scrisoarea sau cartea postala ce foloseau retelele rudimentare ale timpului. 
  
Exista dovezi cum ar fi aceea a lui Confucius din secolul VI i.e.n. ce 
  
demonstreaza eficienta sistemului postal din timpul dinastiei Chu (1111- 
  
255 i.e.n.), mai mult, el afirma ca un document ajungea mult mai repede la 
  
destinatar printr-un serviciu de tip postal decat cel folosit de conducatorul 
  
suprem. Mai tarziu, in secolul III i.e.n., sistemul e imbunatatit prin introducerea 
  
curierilor ce-si schimbau coletele intr-o retea de posturi aflate la o departare 
  
de aproape 9 mile. Acest sistem se dezvolta in timpul dinastiei Han (206 
  
i.e.n. – 220 e.n.) in urma cuceririi noilor teritorii din Asia Centrala dar si 
  
a contactelor cu romanii ce aveau un sistem similar. Ele se vor multiplica 
  
puternic in timpul dinastiei Tang (618-907) cand numarul posturilor creste, 
  
corespondenta fiind transmisa atat pe drumuri cat si rauri. {n secolul XIII 
  
Marco Polo remarca sistemul postal chinezesc din timpul dinastiei Yuan 
  
si a celui mongol, nimic existent atunci in Europa putand fi comparat cu 
  
ele. Miile de oficii postale functionand de peste 3000 de ani vor fi inlocuite 
  
abia in 1896 cu cele imperiale create si organizate pe langa cele europene. 
  
La 1 ianuarie 1849 este introdus primul timbru postal in Franta si odata cu 
  
el sistemul de plata care sa simplifice structura iar in 1869 apare prima carte 
  
postala. Mult mai tarziu in 1918 are loc primul zbor dintre Avignon si Nisa. 
  
Abia in 1935 o retea de drumuri postale lega principalele orase din Franta. 
  
Comunicarea privata prin intermediul ilustratei e insa mult mai veche 
  
decat ideea originala aparuta in Germania la 1865 si aparitia primei carti pos- 
  
tale initiate la 1 octombrie 1869 de guvernul austriac. 
  
{n Romania prima carte postala adoptata oficial a fost in 29 februarie 
  
1872 si a fost urmata de o perioada prolifica pana la transformarea tarii in 
  
lagar comunist. Revolutia din 1989 reda miscarii cartofilice o adevarata forta 
  
abia in 1990 dupa o coexistenta de-a dreptul dramatica in umbra filateliei, 
  
urmare a deturnarii Romaniei din drumul ei european de catre noua putere 
  
instalata cu forta pentru mai bine de 40 de ani. Era usor de ”surprins” ca 
  
activitatea colectionarilor era prea pasionala, studiul si colectionarea cartilor 
  
postale nascute din dragostea pentru locurile dragi starneau teama unui regim 
  
care nu dorea atractia ori inclinarea ”omului de tip nou” catre zonele sensibile 
  
ce atrageau ochi patrunzatori si sensibili spre epoci al caror parfum trebuia sa 
  
fi apus demult. Mii de drame au trebuit sa suporte fara de vreo vina bunicii 
  
la daramarea bisericilor si a propriilor case atent construite si gospodarite 
  
alungati in patratele pe verticala ale unei oranduiri ce se credea nemuritoare. 
  
Cartofilia a luat amploare in Romania dupa 1990 odata cu reactivarea 
  
cercurilor ce isi desfasurau activitatea in umbra filateliei. 
  
Nu constituie obiectul acestei lucrari de a stabili suprematii sau a face 
  
comparatii intre cele doua. 
  
Totusi, cartofilia – probabil dat fiind izolarea ei pe o asa perioada 
  
mare – a reusit sa se impuna imediat dupa 1990, fapt marcat de altfel si 
  
prin organizarea la Bucuresti in mai 1998 a primului For International de 
  
cartofilie din Romania. Au trebuit 8 ani de munca asidua pentru organizarea 
  
cercurilor teritoriale, atragerea colectionarilor la intalniri de profil, 
  
simpozioane, schimburi, vizionari si organizari de expozitii iar aparitia car- 
  
tilor de specialitate - studii de cartofilie si concursuri s-au materializat prin 
  
indrazneala daca nu curajul de o organiza acest prim For international de 
  
cartofilie la Bucuresti. 
  
Iata de ce aparitia unor carti cu iz de monografii ilustrate, motiv 
  
pentru a face un studiu cartofilic ca cele de la Piatra Neamt, Campulung si 
  
Calimanesti – le-am numit in ordinea nu numai a aparitiei lor, dar si a obtinerii 
  
premiilor acordate de juriul Forumului – a constituit un real interes in 
  
zona publicului avizat dar si in aceea a sustinatorilor. 
  
Din bogata sursa de inspiratie ce o constituie cartofilia am surprins o 
  
parte ”infima” dar incitanta din multitudinea cartilor postale vechi al caror 
  
studiu cartofilic ne ”arunca” pe unii spre nostalgia unor vremuri de demult, 
  
iar pe altii, speram, catre aprecierea trecutului pentru ca – odata regasit – sa 
  
putem continua traditiile in cultura, arta, arhitectura, stiinta, port, pentru a 
  
reinnoda legaturile traditionale europene ce ne-au tinut la marginea imperiilor 
  
de-a lungul veacurilor. 
  
Tot CEEA CE E VECHI ne aduce aminte de trecutul nostru, cu vechile 
  
constructii, aleile pe care altadata si-au purtat pasii stramosii, monumentele 
  
inaltate intru cinstirea lor, parcurile si aleile ce nu pot fi uitate dat fiind 
  
pasiunea de a colectiona carti postale ce ne reamintesc cu nostalgie de cum 
  
a fost odata! E numai una din ratiunile de a pastra vesnic in amintire ceea ce 
  
ne leaga de trecutul prin care odinioara am pasit daca nu cu pasii, macar cu 
  
gandul, pentru a lasa urmasilor amintirea unor vremuri demult apuse. Cine 
  
nu isi mai aduce aminte de numele strazilor de altadata Calea lui Traian – ce 
  
frumos suna! aducand aminte de vechiul drum construit de romani, Regele 
  
Carol I, Regina Elisabeta, Bulevardul Regele Ferdinand, Regina Maria, 
  
Matei Basarab, Cantacuzino, Alexandru Ioan Cuza ori de vilele de odinioara 
  
sau Pavilionul Central - prezent in monografie cu o serie de carti postale 
  
amintind de istoria constructiei, la inceput din lemn, cu un singur etaj pana 
  
la moderna cladire de azi cu doua nivele din caramida si acoperis cu turnuri 
  
si balcoane din lemn in stil helvetic, vilele Jantea construite langa Olt, ale 
  
carui valuri spumegate se spargeau in ziduri de le auzeai noaptea din camera 
  
ca o melodie si unde soseau primele masini decapotabile din epoca, semn al 
  
distinctiei unei statiuni cautate pentru petrecerea concediilor ca de altfel si 
  
fluxul de straini din anii ’70 cu nordici sositi in serii chiar si iarna, vila 
  
familiei Cantacuzino cu intrarea majestoasa din coloane pe sub care treceau 
  
trasurile iar mai tarziu masinile de epoca, vilele Meri si Piantine, celebra 
  
vila Florilor cu jerbera suind pe ziduri si intrarea medievala care azi nu mai 
  
exista, paradisul din insula Ostrov cu o constructie superba, cazinoul, avand 
  
o terasa in fata scenei teatrului de vara, foisorul, schitul vechi, strandul cu 
  
cabine si pista de popice, al doilea cazinou de la intrarea in Ostrov devenit 
  
azi biblioteca ori fosta uzina transformata in casa de cultura! si o curiozitate: 
  
o carte postala a vilei Mihailidi, circulata in 1912 si trimisa de servitoarea P. 
  
Priboianu proprietarului de atunci inginerul C. Stoenescu aflat in concediu 
  
la Nisa avea mentiunea ”va trimit aceasta carte postala sa vedeti cum au 
  
facut vila, mie mi se pare bine”! iar pe avers: “la vila totul e bine”. Sa-ti vezi 
  
propria vila intr-o ilustrata. Rarisim! 
  
Dar iata ca azi informatica face ca trecutul sa fie prezent si pastrat 
  
pentru ca si cei ce vor urma sa se bucure de frumusetea locurilor si maiestria 
  
artistica a celor ce nu le-au putut lasa uitarii! Miracolul se datoreaza si acestor 
  
impatimiti colectionari despre care lumea abia acum afla. Remarcabila 
  
realizare din 1998, primul For international de cartofilie de la Bucuresti, tot 
  
de miracol a tinut si mai putin de ”sufletul” impatimitilor colectionari chiar 
  
daca pregatirea materiala nu se ridica la inaltimea ”indarjitilor” de a face din 
  
manifestare una europeana. 
  
Oricum pasul a fost facut si toti avem de castigat de pe urma prestigioaselor 
  
”petice de carton” care ne tin visele treze in speranta ca tot mai gasim 
  
ceva ce n-ar mai exista la ceilalti colectionari sau e atat de rar incat, trezindune, 
  
descoperim ca de fapt realitatea e totusi un vis frumos! 
  
Studiul cartofilic inseamna insa mai mult decat culegerea si pastrarea 
  
in colectii a minunatelor locuri cu arhitectura timpului, cu portul specific dar 
  
si cu atestarea istorica a localitatilor, semn al nemuririi in timp: el e legat de o 
  
atenta cercetare care uneori impresioneaza prin continut si maiestrie artistica 
  
– lasand nestinse epoci ce nu mai pot fi inviate – de a caror frumusete, cat a 
  
mai ramas, ne bucuram atat de mult noi, azi! 
  
Pasiunea cere insa sacrificii si neimpliniri! Poate si datorita incrancena 
  
rii impotriva lor se datoreaza conceperea acestei editii departe de tara, la 
  
Berna. Cu tot trecutul lor zbuciumat cartile postale au rezistat ca un miracol 
  
si reprezinta azi, atatea cate au mai ramas, o istorie document la fel ca si pu- 
  
tinele cladiri ramase azi inca pe locul lor amintind de o epoca revoluta ce 
  
poate fi refacuta oricand cu ajutorul lor! Amintirea si pretuirea trecutului sunt 
  
cel mai scump dar pe care ilustratele le transmit. Iata de ce aparitia cartilor 
  
bazate pe studiul ilustratelor aduce in fata cititorului, chiar neavizat, lectii nu 
  
numai de istorie dar si de arhitectura, literatura, geografie si nu in ultimul 
  
rand de respect si mandrie pentru traditii si port popular. 
  
{ntr-adevar, nimic nu e mai placut ca intoarcerea la origini, amintirea 
  
si pastrarea intacta a imaginii locului unde ai copilarit! 
  
Codrii bogat colorati vara dar argintii toamna, castanii de altadata, 
  
brazii falnici din insula Ostrov, aleile de neuitat, batranul strand si cazinoul, 
  
parcul cu plante exotice din fata Pavilionului majestos construit dupa 
  
toate tipicurile helvetice, vilele de altadata cu blazon ale Cantacuzinilor 
  
impresionati de frumusetea locurilor – toate acestea si inca alte o suta de 
  
motive m-au facut sa nu las uitarii imaginea a ceea ce a fost candva aceasta 
  
statiune – perla a Oltului, numita Calimanesti – loc plin de istorie peste care 
  
timpul si vicisitudinile n-au reusit sa-i stirbeasca din faima si frumusete! 
  
Cum aparitia de studii si monografii care sa ofere tuturor placerea de 
  
a le admira a devenit si mai imposibila m-am vazut nevoit sa realizez site-uri 
  
pe Internet, calculatorul fiind azi un mijloc ce nu mai poate lipsi din nici o 
  
casa, ca de altfel e-mail–ul dintr-o carte de vizita! 
  
Adresa pentru Calimanesti, prima statiune pe internet, este: 
  
http//:www.geocities.ws/dan.zamfirache/pagiana_z1.htm 
  
Cred ca, facand acest efort, departe de satisfactia muncii de peste 8 
  
ani in India cat si in Egipt el este mai mult un serviciu dezinteresat Cartofiliei 
  
romanesti in ideea mai veche de a organiza si gestiona o baza de date cu 
  
tot ceea ce inseamna ”vederea romaneasca” - tel pe care nu-l voi abandona 
  
niciodata. Poate viitorul ne va oferi posibilitatea de atragere a sponsorilor 
  
astfel incat aparitia acestor carti atat de necesare sa faca posibila continuitatea 
  
si cunoasterea activitatii cartofilice. 
  
A fost o onoare pentru mine de a participa la lansarea celei de a doua 
  
editii in 2008 la Calimanesti odata cu sarbatorirea a 620 de ani de la atestarea 
  
documentara data prin hrisovul semnat la 20 mai 1388 de domnitorul Mircea 
  
cel Batran pentru ca aparitia ei are si o a doua semnificatie: implinirea a 11 
  
ani de la lansarea primului proiect informatic de prezentare a unei carti prin 
  
mijloace IT. Prin aceasta Calimanestiul, Casa de Cultura, intra in istorie ca 
  
primul loc din Romania al primelor lansari de carte cu o altfel de exprimare, 
  
moment consemnat in 1977 de televiziunile TV Valcea 1 si TV Etalon, iar 
  
in aprilie 2008 de TVR Cultural in cel mai important telejurnal cultural al 
  
doamnei Titieni, de reportera Alice Saceanu. Ideea formatului actual al car- 
  
tii s-a nascut departe de tara, la Cairo, in ministudioul din Ambasada Roma- 
  
niei din insula Zamalek, unde am continuat cercetarile odata cu ultimele 
  
achizitii de carti postale si am dezvoltat mijloacele de prezentare pe suport 
  
informatic. Tot aici, in mijlocul colectivului ambasadei, s-au nascut idei care 
  
au facut posibila aparitia a inca patru carti scrise special pentru viitorii turis 
  
ti romani: Indiei, o carte dedicata tarii care m-a gazduit timp de aproape 
  
5 ani, Impresii de calatorie – un ghid de peste 45 de tari raspandite pe 4 
  
continente din India pana la New York in America, Monografii ilustrate, 
  
un compendiu cuprinzand 6 studii de cartofilie intr-o editie color si, nu in 
  
ultimul rand, Mirajul civilizatiilor si Fascinatia muzeelor - o incitanta 
  
incursiune prin peste 90 de muzee, unele cele mai mari din lume: Ermitaj, 
  
Pergamon, Musei Vaticani, Borghese, Luvru, British Museum, Tate Gallery, 
  
Tower of London, Brooklyn si Metropolitan din New York. 
  
Cu gandul ca toate acestea nu se vor pierde in ”eter” fara a sensibiliza 
  
sufletul celor dornici de amintiri placute doresc tuturor celor ce ajung sa 
  
viziteze aceste mici ”paradisuri” sa se simta ca si cum ar face parte din ele! 
  
Alese multumiri. 
  
Dan Zamfirache 
  
Membru al Societatii Numismatice Romane 
  
si al Federatiei Filatelice Romane sectia Cartofilie 
  
New Delhi 1999 
  
Cairo 2006 
  
Berna 2011 
  
Ankara 2015 
  
Prefata la editia a treia 
  
Calimanesti’ 2038 
  
Cel putin 7 motive au stat la baza alcatuirii editiei a treia a monografiei 
  
ilustrate: 
  
1. Lucrarea s-a dorit a fi un cadou din partea autorului catre locul 
  
copilariei si al formarii personalitatii pe bancile liceului ”Mircea cel 
  
Batran” din Calimanesti. 
  
2. Concurenta prea mare a Vaii Prahovei si din acest motiv dorinta de 
  
a echilibra si a atrage atentia asupra acestor locuri minunate pline de 
  
istorie si parfum de epoca (sa amintim numai de Posada, Bivolari, 
  
Cozia, Masa lui Traian, Daesti, Dragasani,…), aflate la confluenta 
  
marilor drumuri europeano-asiatice. 
  
3. Pasiunea de cartofil. Studiul atent al istoriei, artei, culturii si civiliza- 
  
tiei printr-o noua modalitate de cercetare cu ajutorul cartilor postale 
  
si realizarea unei altfel de prezentari cu ajutorul tehnicilor moderne 
  
ale informaticii in iulie 1997 – premiera in Romania – data fiind o 
  
alta pasiune a autorului – calculatorul. 
  
4. Deschiderea oferita de Revolutia Romana, explozia de informa- 
  
tie precum si accesul la mijloacele cele mai moderne ale tehnicii 
  
– calculatoarele. Prezentarea intentiei aparitiei cartii a avut loc 
  
pentru prima data la Casa de Cultura din Calimanesti intr-o maniera 
  
informatizata(01.07.1997), efectul de unicitate al lansarii ei printrun 
  
alt mod decat cel traditional, acela al preluarii imaginilor din 
  
calculator si proiectarea lor pe ecranul salii avand ca urmare aparitia 
  
cartii dupa numai 2 luni de la eveniment. Pentru prima data limbajul 
  
calculatorului a inlocuit pe cel obisnuit, al omului, impresionand o 
  
intreaga audienta. 
  
5. Obtinerea premiului III in rang de medalie de bronz la primul For 
  
International de Cartofilie - Bucuresti, Palutul Sutu, mai 1998 - si 
  
diploma de onoare(1* la Expozitia Internationala de Filatelie EFIRO’98 
  
in septembrie la Palatul Parlamentului. 
  
6. Cercul de Numismatica ai carui oameni deosebiti ca d-l Aurica 
  
Smaranda, d-l Nicolae Serbanescu, d-l academician Preda, d-l profesor 
  
Donoiu si-au pus amprenta asupra mea precum si Clubul de Cartofilie 
  
si Filetelie din Bucuresti. 
  
7. Si, nu in ultimul rand, aparitia monografiei se datoreaza mamei mele, 
  
Maria Zamfirache2(**, careia ii dedic eforturile pentru incercarea, 
  
daca nu aventura, de a scoate la iveala aceasta carte. 
  
Lucrarea este structurata pe capitole, fiecare reprezentand o anume 
  
specificitate. A fost integral procesata digital cu programe specifice 
  
calculatorului, iar prezentarea ei in iulie 1997 la Calimanesti s-a realizat 
  
integral cu mijloace tehnice informatice prin preluarea animatiei realizate cu 
  
pachetele de programe Premiere si Power Point si transmiterea lor pe ecranul 
  
Casei de Cultura prin intermediul unui retroproiector 3M, bucuradu-se de un 
  
real interes, fiind pentru intaia data cand limbajul obisnuit al lansarilor de 
  
carte a fost inlocuit cu cel informatic, specific calculatoarelor. 
  
Demn de amintit aici e si realizarea unei pagini3(** complexe de 
  
1 (* Nu in ultimul rand Diploma de onoare din partea Primariei orasului Calima- 
  
nesti cu prilejul sarbatoririi a 618 ani de la atestarea documentara a localitatii - 2006. 
  
2 (** Numele de famile inainte de casatorie - Panduru. 
  
3 (***Continand efecte speciale - studii de cartofilie si carti electronice. 
  
publicitate pe Internet inceputa la Singapore in 1999 care poate fi accesata 
  
din orice loc din lume cunoscand doar o simpla adresa: 
  
www.scribd.com/dan_zamfirache 
  
Daca primul capitol este consacrat studiului primelor aparitii de 
  
carti postale, unele inainte de 1900, cu vechile cladiri si drumuri de tara 
  
nepietruite, in celelalte capitole sunt ilustrate concis vilele orasului – unele 
  
dintre ele amintind parfumul unei epoci trecute, istoria Pavilionului Central 
  
– emblema a statiunii, construit in stil helvetic, apoi parcurile cu farmecul 
  
lor, cazinourile, restaurantele, foisoarele unde canta odata fanfara militara, 
  
portul popular – splendida indeletnicire a oamenilor, forma de transmitere a 
  
unui mestesug aparte, chiar unic in zona. Nu am uitat binenteles locurile pline 
  
de istorie, monumentele, manastirea Cozia, masa lui Traian, Schitul Ostrov, 
  
bisericile, castrul roman de la Bivolari si drumul care strabate serpuind un 
  
defileu salbatic dar mai ales pitoresc, sapat in stanca inca de pe vremea 
  
romanilor. 
  
Un capitol special l-am consacrat minunatului loc care a fost insula 
  
paradisiaca Ostrov, formata de cele doua brate ale Oltului, loc de referinta 
  
al orasului, unde oamenii si acum mai scapa cate o lacrima la amintirea 
  
imaginilor de neinlocuit de altadata. Asa s-a intamplat la Casa de Cultura din 
  
Calimanesti in iulie 1997 cand a avut loc prima prezentare a lucrarii. 
  
Cum ai scoborat din gara Calimanesti si ai trecut Oltul cu podul plutitor, 
  
te intampina ”Ostrovul”, insula cu o vegetatie bogata, care ascunde in umbra 
  
ei o bisericuta in stil vechiu romanesc, singura amintire a fostei manastiri. 
  
Un parc admirabil adaposteste hotelurile principale, vilele continuandu-se pe 
  
malul drept al Oltului in tot lungul soselei pana la isvorul Caciulata. (Descriere 
  
a insulei Ostrov si a statiunii din ”Romania Balneara si Turistica - Turing 
  
Clubul Romaniei 1932” - Emil |eposu & Valeriu Puscariu). 
  
Sigur cititorii avizati trebuie sa-si aduca aminte si de faimosul Cazino 
  
care exista in insula - prilej de dulci si placute amintiri – dar din pacate (si 
  
e un mare regret pentru mine) nu am reusit sa gasesc nici o carte postala cu 
  
acest al doilea cazinou al Calimanestiului (primul fiind cel care azi adapostes 
  
te Biblioteca ”Theodor Bakonsky” – dupa numele ilustrei familii). 
  
Calimanestiul a exercitat cea mai evidenta influenta asupra portului 
  
locuitorilor din satele inconjuratoare. Desi se pare ca a existat un costum 
  
national cu motive specifice calimanestene, totusi, din acesta nu a mai ramas 
  
decat ia, pe care o poarta tarancile cu foi de stamba sau din alt material 
  
cumparat de la oras. Portul national barbatesc a fost parasit de mult, chiar in 
  
zilele de sarbatoare el observandu-se tot mai rar la barbati si atunci numai la 
  
cei batrani. 
  
”Daca aceasta este o influenta in rau, Calimanestiul influenteaza si 
  
in bine locuitorii satelor cu care vine in contact. Astfel, satenii sunt obligati 
  
sa stie carte nu numai pentru a face socoteli impuse de vanzarea produselor 
  
lor, ci si pentru a sti cum sa vorbeasca si sa se poarte cu vizitatorii” afirma 
  
cf. Vintila Mihailescu in lucrarea ”Vlasia si Mostistea”, Buletinul Soc. Reg. 
  
Rom. de Geografie, tom. XLIII, Bucuresti 1924. 
  
Avand o pozitie privilegiata si un peisaj de invidiat Calimanestiul 
  
a fost de-a lungul timpului vizitat de familii deosebite, iar pentru localnici 
  
aceasta constituia un pretext ca de fiecare data, in fiecare an sa fie la curent 
  
cu ”noutatile” fie ca ele se chemau moda ori cunostinte noi. 
  
Si, ca un iubitor de locuri natale binenteles ca nu am putut uita locul 
  
unde m-am nascut, Brezoiul, ori Ramnicu Valcea, Dragasaniul, Govora, 
  
Olanestiul, Ocnele Mari, Horezu, locuri minunate asezate intr-o zona la 
  
confluenta Ardealului cu Oltenia si Muntenia, toate acestea constituind un 
  
capitol aparte despre ”{mprejurimi”. 
  
Trebuie amintit ca, desi era o statiune mica, totusi abundenta de carti 
  
postale se explica prin miracolul de atractie al locului, existand aici si 
  
depozite ale editurilor din Bucuresti precum Dumitru Sorlei, Moise Gruia, 
  
I. Mangu…, dar si importantei apelor minerale care l-au determinat 
  
pe insusi Napoleon al III-lea - sfatuit fiind de dr. Carol Davilla - sa trimita 
  
diligente pentru transportul apei de la Caciulata in Franta pentru a se vindeca 
  
de rinichi. 
  
Apele minerale izvorasc din Valea Oltului si au fost mentionate inca 
  
de pe vremea romanilor. {n timpul nostru, inca din 1860 acest loc a capatat 
  
faima in Europa datorita izvoarelor sale minerale imbuteliate si transportate 
  
la Paris unde erau folosite cu regularitate de imparatul Napoleon al III-lea 
  
care le-a comparat cu cele similare din Franta, cum ar fi Chapelle, Eaux 
  
Bonnes si Chatelguyan. 
  
Aceste izvoare au starnit pe buna dreptate in epoca interesul european, 
  
fiind medaliate cu aur la expozitiile de la Viena din 1873 si Bruxelles in 1893. 
  
Cu izvoarele pe care le are intr-un spatiu atat de restrans statiunea poate fi 
  
notata intr-o carte de recorduri caci putine localitati balneare se pot lauda cu 
  
atatea surse minerale. Viata satului avea sa se schimbe odata cu descoperirea 
  
acestor izvoare. 
  
De remarcat ca datorita faimei apelor statiunea nu a mai parcurs toate 
  
etapele dezvoltarii de la catun la sat, comuna, oras, ci a trecut direct la stadiul 
  
de statiune. 
  
Calimanesti – Caciulata a fost si izvorul mineral favorit al imparatului 
  
Napoleon al III-lea. Numai razboiul l-a impiedicat sa vina pentru o cura la 
  
miraculosul izvor. De efectele aceleiasi ape s-au bucurat ulterior personalitati 
  
de inalt rang precum imparatul Austro-Ungariei, Frantz Joseph, presedintele 
  
Frantei, Emil Loubet si arhiducele austro-ungar Leopold Salvatore. 
  
Frumusetea locurilor este aceea care-i determina pe marii potentati 
  
ai vremii sa-si construiasca splendide vile, un sanatoriu si cazinouri pentru 
  
petrecerea vacantelor si a concediilor intr-o zona in care daca o data ai fost, 
  
sigur te vei reintoarce! Este si cazul celebrei actrite spaniole Sarita Montiel 
  
gazduita in frumoasa vila a doctorului Nicolescu. A face azi o plimbare pe 
  
strazile orasului inseamna sa gusti din maiestria celor ce au inaltat vile in stil 
  
helvetic aflate intr-un peisaj cu totul incantator! 
  
Construirea cazinoului din insula Ostrov in 1912 trebuie sa fi adus 
  
odata cu finalizarea lui o multime de oaspeti atrasi aici nu numai de mirajul 
  
locului aflat la marginea de sud a insulei, retras la locul numit ”la Valtoare” 
  
amintind de extraordinare si palpitante intreceri ale inotatorilor localnici, 
  
popicarilor sau spectacolelor de pe terasa explanadei din fata superbei 
  
constructii dar si de petrecere a timpului intr-un loc incantator – un “mic” 
  
Manhattan inconjurat de bratele tumultosului pe atunci rau Olt. Acesta a fost 
  
si motivul pentru care l-am ales ca loc al celebrarii casatoriei mele din 1976 
  
– anul restaturarii cazinoului. Azi, doar o amintire a fermecatoarelor seri din 
  
somptuosul salon bordat cu balcoane din lemn! 
  
Trebuie sa fi fost populat Calimanestiul interbelic din moment ce avea 
  
doua cazinouri in acele vremuri! Duminica, probabil strandul cu ale sale 
  
cabine din lemn vopsit verde era plin dupa ce se termina slujba de la Schit. 
  
Iar seara nu lipsea o plimbare pe alei ori o promenada spre izvoare. Nu in 
  
ultimul rand o vizita la vilele ce se insiruiau de o parte si de alta de-a lungul 
  
drumului de 3 Km dintre Calimanesti si Caciulata ti-ar fi incununat un sejur 
  
de care cu siguranta iti aminteai, descriindu-l cu emfaza la orice intalnire cu 
  
prietenii ramasi surprinsi ca si-au pierdut concediul de o vara! 
  
Un loc aparte il ocupa capitolele adaugate 11 si 12, consacrate intaiul 
  
”Litografiilor” – acele superbe imagini in tehnicile de inceput, iar cel de-al 
  
doilea ”Calimanestiului de azi”, motiv pentru care am alcatuit aceasta edi- 
  
tie, a IV-a la Ankara, la gandul aparitiei intr-o versiune color – ceea ce i-ar 
  
spori mult calitatea dat fiind concentrarea si lucrul asupra imaginii. 
  
Desi inventata in 1798 de germanul Alois Senefelder, litografia, 
  
precursor al cartii postale, este o metoda de multiplicare bazata pe nonaderenta 
  
dintre apa si grasimi dar descrierea ei a fost publicata cu 20 de ani mai 
  
inainte. Considerat parintele ei, Jules Cheret a fost chiar onorat cu Legiunea 
  
de Onoare pentru crearea unui nou brand in arta. Frumusetea litografiilor 
  
e neintrecuta, greu de descris. E ca si cum ai admira o opera de Leonardo, 
  
Rafael, Caravaggio, Botticelli, Borromini sau Bernini. 
  
Putine locuri din Romania se pot lauda cu un asa bogat patrimoniu 
  
in domeniul litografiilor ca statiunile din judetul Valcea, Govora, Olanesti, 
  
Calimanesti, Ramnicu Valcea ori cu asa multe biserici la un loc! Am surprins 
  
aici doar cateva dintre ele, celelalte fiind descrise in capitolul Litografii roma 
  
nesti - ”Monografii ilustrate ” - Cairo 2006. 
  
Manastirile si bisericile vechi sunt o prezenta placuta in capitolul 
  
dedicat monumentelor istorice alaturi de masa lui Traian si castrul de la 
  
Bivolari. Ca si in Moldova turistii dornici de autentic pot contempla aici in 
  
judetul Valcea inca pe locul lor schitul Ostrov, Bradu, Iezer, Papusa, Troianu, 
  
manastirile Cozia, Cornetu, Turnu, Stanisoara, Horezu, Arnota, Bistrita, 
  
Surpatele, Dintr-un Lemn dar si un Athos romanesc, cel de la Frasinei aflat 
  
departe de lume, in varful muntilor, intr-un cadru fermecator. Un drum ingust 
  
serpuind pe langa raul Muereasca te conduce catre platoul unde sunt asezate 
  
manastirea, casele si gospodaria preotilor. Sunt putine locuri in lume unde 
  
mana lui Dumnezeu si mintea omului se intalnesc ca aici dand forta imagina- 
  
tiei! Picturile din biserica, amintind de evenimente din viata lui Isus si a 
  
Fecioarei Maria, te fac sa te simti inaltator in fata Nasterii si a {nvierii. Este 
  
singurul loc din Romania unde femeile nu au voie sa intre! Vei avea surpriza 
  
sa constati aici enigmatica prezenta a actorului Dragos Paslaru, acum preot 
  
aici. Doru Popescu, var al actorului Florin Zamfirescu, parintele Ghenadie de 
  
la Frasinei, l-a ingrijit pe Dragos Paslaru dupa evenimentele tragice din Piata 
  
Universitatii. 
  
Iernile la Calimanesti sunt blande iar imprejurimile ofera privelisti 
  
spectaculoase ca acelea de la Voineasa, Puru sau Malaia unde zapada exista 
  
pe tot parcusul intregii ierni. Atractia locurilor e splendida incat lipsa investi- 
  
tiilor in realizarea partiilor si a telecabinelor e de neinteles. Cu siguranta ar 
  
egala faima celor din Valea Prahovei! 
  
{nvatamantul a fost si ramane un reper esential in viata profesorilor 
  
de la liceul ”Mircea cel Batran” din Calimanesti. Generatii de elevi straluciti 
  
au fost modelati de carturari deosebiti: Cuprian, Ciobanu, Piele, Savu, Pana, 
  
Stoica, Micu, Sandu… {n anii ‘70 generatia mea ajunsese sa reprezinte jude- 
  
tul in celebrele intreceri ”La sase pasi de o excursie” de la Televiziunea Roma- 
  
na, ajungand pana in semifinala. 
  
De la primul medic al statiunii, Dr. Botescu, al carui bust se afla in 
  
fata Pavilionului si pana azi toti directorii statiunii si-au pus amprenta asupra 
  
dezvoltarii ei. Admiratia mea ramane insa pentru Doctorul Mamularu. 
  
Si, desi locuitorii se indeletniceau mai mult cu turismul, am surprins 
  
si cateva momente aparte cum ar fi plutasii de pe Olt, probabil nu localnici ci 
  
din Brezoi, acestia fiind cunoscuti ca meseriasi in domeniu. 
  
Calimanesti ramane in memoria romanilor prin simbolul Pavilionului 
  
central, insula si schitul Ostrov, Oltul, manastirea Cozia si izvoarele sale 
  
miraculoase. 
  
Calatorule, oricare ai fi din orice colt al lumii nu pregeta ca trecand 
  
prin defileul Oltului sa te opresti putin prin minunata statiune Calimanesti – 
  
Caciulata si vei vedea ca dupa aceea sigur te vei reintoarce. 
  
Am scris aceasta editie a treia in Elvetia, la Berna, cu gandul la un 
  
proiect “Romania – o Elvetie a estului” - asa cum cred ca ar fi aratat tara 
  
noastra daca nu i s-ar fi intrerupt brusc drumul democratic. Aici in Elvetia 
  
m-am simtit tot timpul “acasa” pentru ca satele seamana cu locurile de la noi, 
  
pana si darzenia celor doua popoare de a duce in spate traditiile seculare si 
  
arhitectura caselor. Nu intamplator vilele seamana intre ele, un exemplu ar 
  
fi Pavilionul Central in care cu siguranta incap toate camere hotelurilor din 
  
Berna! Pentru ca Berna este cea mai modesta dintre capitalele lumii. Este asa 
  
cum spunea Excelenta Sa Ambasadorul Romaniei la Cairo Marcel Dinu, “cel 
  
mai mare sat european, intamplator capitala Elvetiei!”. 
  
Dan Zamfirache 
  
Berna 2012 
  
Ankara 2015 
  
Predoslovie 
  
Sunt idei care se ivesc de multe ori in mintea si memoria fiilor unor 
  
locuri, localitati, despre care acestia isi amintesc si evoca, cu duiosie, strazi, 
  
case, oameni, institutii si alte lucruri, de care se leaga viata lor, ei fiind 
  
oamenii locului, asa cum pe buna dreptate, li se mai spune. 
  
Autorul, d-l Dan Zamfirache, aidoma acestor ”fii” reuseste sa puna 
  
intre copertile volumului de fata, istoria ilustrata a orasului Calimanesti, 
  
cetate veche din negura vremurilor, vatra de romani autentici si harnici, vechi 
  
locuitori ai acestui pamant binecuvantat de Dumnezeu, intru inzdravenirea 
  
celor suferinzi. 
  
Dan Zamfirache este autentic fiu al Calimanestiului si a gasit cu 
  
cale sa se ”achite” de obligatia morala fata de locul unde s-a nascut, a vazut 
  
lumina zilei, unde a auzit prima data graiul romanesc al mamei sale Maria 
  
Zamfirache, unde a zgariat intaia oara semnele alfabetului, zugravind cu 
  
migala conturul vorbirii limbii materne! 
  
Alcatuirea unei lucrari privind povestea ilustrata a Calimanestiului, 
  
cu ajutorul cartilor postale, cere pasiune, cercetare atenta, cere cautari si mult 
  
adevar in descrierea realitatii istorice a monumentelor, edificiilor publice, a 
  
caselor cu rezonanta istorica, a oamenilor, personalitatilor intrate in istoria 
  
localitatii cu investitura de cultura si stiinta! Se cere har si daruire. Autorul 
  
si-a asumat aceste responsabilitati, si, indemnat de dorul pamantului matern, 
  
a creat volumul acesta, trebuincios noua tuturor, nu numai cercetatorilor de 
  
monografii, dar si oamenilor de specialitate, istorici, tuturor iubitorilor de 
  
continut romanesc, mai ales celor ce s-au tamaduit la baile Calimanesti ori 
  
s-au plimbat in pitorescul plai valcean. 
  
Cartea este structurata pe categorii de carti postale ilustrate ce aduc 
  
in fata noastra, a cititorilor, monumente istorice, nume de oameni si familii, 
  
case, vile, edificii, parcuri, izvoare de ape tamaduitoare, port national popular 
  
al locului de bastina, vecinatate, imprejurimi etc. 
  
Lucrarea se impune si se recomanda singura, ca o fila de turism 
  
autentic prin locurile valcene pline de istorie, intrata in memoria cartonului 
  
ilustrat. 
  
Calimanestiul nu este numai cel de azi, el este si cel de mai de mult, 
  
cu pitorescul sau national, de drumetie si de petrecere de bun simt al omului 
  
indragostit de natura. 
  
Calimanestiul este meleagul udat de batranul Olt, cel cantat frumos si 
  
duios de Octavian Goga. 
  
mai 1997 
  
Aurica Smaranda, 
  
Secretar general al Societatii Numismatice Romane 
  
Cuvant inainte 
  
Nimic nu e mai placut ca intoarcerea la origini, amintirea si pastrarea 
  
intacta a imaginii locului unde ai copilarit! 
  
Si pentru ca locul acesta m-a atras - dar mai ales i-a facut si pe altii 
  
sa-l iubeasca, m-am gandit sa nu las uitarii imaginea a ceea ce a fost odata 
  
aceasta minunata statiune - perla a Oltului, numita Calimanesti - loc plin de 
  
istorie peste care timpul si vicisitudinile n-au reusit sa-i stirbeasca din faima 
  
si frumusete. 
  
Fiecare epoca si-a pus amprenta asupra localitatii, marturiile fiind 
  
pastrate si astazi, constituind pretuirea de care ele s-au bucurat din partea 
  
localnicilor. Este de ajuns sa amintim documentul din timpul lui Mircea cel 
  
Batran din 8 ianuarie 1392, cu referire la Manastirea Cozia. Dar prima men- 
  
tiune documentara o gasim in ”Condica manastirii Cozia”, la 20 mai 1388, 
  
cand Mircea cel Batran spune ”... a binevoit domnia mea sa radic din temelie 
  
o manastire ... la locul numit Calimanesti pe Olt, care a fost mai inainte satul 
  
boierului domniei mele Nan Udoba, pe care cu dragoste si multa osardie, 
  
dupa voia domniei mele, l-a inchinat mai inainte zisei manastiri”. 
  
Calimanestiul are un trecut zbuciumat, determinat de imprejurari istorice 
  
si sociale. Ca cele mai multe dintre sate a luat fiinta in jurul unei manastiri. 
  
Legenda spune ca manastirea Cozia - de care este legata nasterea satului - 
  
a fost ridicata in locul sau in apropierea alteia, zidita de Negru Voda. Urmele 
  
ei se gasesc la poalele muntelui Capra, ceva mai la nord de manastirea Cozia. 
  
{ntemeierea Principatelor gaseste in campul Coziei un manunchi de case 
  
mici (satul Cozia), ce coborau pe poalele muntilor pana spre apa Oltului. 
  
”{n aceste case isi traiau nevoile cativa romani care, poate faceau puntea de 
  
legatura dintre stramosii nostri Daco-Romani si noi Romanii” (I.Simionescu 
  
- |ara noastra. Oameni, locuri, lucruri, ed. II Bucuresti, 1938). De altfel 
  
pe toata valea Oltului sunt presarate urme romane (castrul de la Daesti, 
  
urmele termelor romane de la Bivolari, Masa lui Traian etc.) care marturisesc 
  
latinitatea noastra. 
  
Urmele asezarii se pierd in negura vremurilor, localitatea actuala 
  
infiripandu-se probabil in secolele V - VII e.n. cand vechea obste sateasca, 
  
ce se intindea pe malurile Oltului, pe dealurile de la poalele Coziei, s-a 
  
destramat, fiind impartita intre oamenii de vaza ai vechii obsti: Caliman, 
  
Serban, Stoian, Bogdan, care vor infiinta localitatile Calimanesti, Serbanesti, 
  
Stoenesti si Bogdanesti. 
  
Din cartea profesorului I. Petrescu-Burloiu (1944) aflam ca Mircea 
  
cel Batran isi alege acest loc pentru a construi aici un lacas de inchinaciune. 
  
Iar pentru ca locuitorii tulburau linistea, domnitorul a mutat satul in Poiana 
  
Priboienilor, in sud-vestul Coziei, pentru ca mai tarziu - spre anul 1500 - o 
  
parte dintre locuitori sa se aseze catre varsarea paraului Caciulata in Olt, pe 
  
locul actualului izvor, iar altii mai jos, spre vatra actuala a Calimanestiului, 
  
unde si-au construit pe Campul lui Caliman o biserica veche din barne 
  
(la 1741) in jurul careia a luat fiinta satul Calimanesti, dupa numele celui 
  
mai instarit dintre primii locuitori, Caliman. Ca orice sat Calimanestiul s-a 
  
format pe mosia Coziei imprejurul manastirii unde au fost castigate stralucite 
  
victorii de catre domnitorii romani. Basarab I invingea la Posada in 1330 
  
pe regele Ungariei Carol Robert d’Anjou. Au urmat cele ale lui Mircea cel 
  
Batran, Vlad |epes, Nicolae Mavrogheni. Aici s-au refugiat revolutionarii de 
  
la 1821, de la 1848, constituantii de la 1866. Chiar manastirea Cozia a fost 
  
construita in urma unei victorii a lui Mircea impotriva ungurilor.(1* Si locul 
  
nu e intamplator ales pentru ca aici valea era salbatica, cu versante abrupte 
  
si munti prapastiosi, cu inaltimi de pana la 1500m cu forme masive la nord, 
  
abia spre sud in vatra de azi a orasului Oltul se mai domolea facand loc 
  
plaiurilor largi. Seamana izbitor cu locul ales de cei trei confederati Werner 
  
Stauffacher, Walter Furst si Arnold Melchtal, Rutli din Elvetia, unde s-a 
  
semnat prima carta federala prin care jurau sa lupte impotriva habsburgilor! 
  
Marturii vazute inca pe locul lor - precum Masa lui Traian din defileul 
  
Oltului, daltuita in stanca de romani in scopul construirii drumului din defileu, 
  
pe langa care trece azi calea ferata, Bivolari - castru roman construit din piatra 
  
in timpul imparatului Hadrian - cu terme ce foloseau apele minerale din jur, 
  
1 (* Memeriu istoricu asupra manastirii Cozia, 1882. 
  
Tezaurul de monede dacice format din 300 de piese, gasit la Jiblea, precum 
  
si monedele de la Bivolari - toate acestea confirma existenta unei puternice 
  
asezari dacice ca important nod rutier al vremii. Cu toate ca arhivele locale 
  
au fost arse in timpul razboiului istoria locului se poate reface din documente 
  
vechi, impresii si legende culese de la localnici. Multe informatii au fost date 
  
profesorului Burloiu de catre secretarul primariei din 1944 Gica Morcov si Ion 
  
Sinca, functionar la Societatea Govora – Calimanesti. Localitati multe nu au 
  
putut supravietui vicisitudinilor vremurilor, stingandu-se, dar Calimanestiul 
  
a supravietuit datorita miracolului apelor minerale! Dar numai cu informatii 
  
care uneori sunt contradictorii nu poti sa refaci o istorie de cateva sute de ani! 
  
Iata numai cateva argumente pentru care am decis sa pastrez vie 
  
amintirea trecerii prin epoci a acestei minunate statiuni prin colectia de 
  
vederi vechi ce constituie o marturie si in acelasi timp un document viu care 
  
adauga statiunii o impresionanta imagine a ceea ce a fost dar mai ales ceea ce 
  
mi-as dori sa ramana in memoria oamenilor locului, a celor ce o viziteaza, o 
  
adevarata Perla a Oltului, numita asa chiar de marele Iorga. 
  
{nainte de toate as dori sa trec in revista cateva repere care sporesc 
  
nota de interes a locului. Meritoriu in acest sens este si faptul ca aici invata- 
  
mantul are o veche traditie - prima scoala infiintata la Calimanesti datand 
  
din anul 1838, iar inca din anul 1890 localitatea trece in randul statiunilor 
  
balneare situandu-se chiar pana in ziua de azi printre cele mai de seama statiuni 
  
cunoscute prin efectele sale curative nu numai pe plan national dar si 
  
international. 
  
Remarcabil este ca localitatea, datorita descoperirii izvoarelor de apa 
  
minerala catre jumatatea secolului al XIX - lea, nu a cunoscut evolutia sat - 
  
targ - oras, ci din prima faza (sat) a trecut direct in a treia (oras). Casele erau 
  
”mici si saracaciose”, alcatuite din tinda, camera si chiler. Satul ajunsese sa 
  
se intinda pana catre Sfrenghes, hotarul de sud al Caciulatei. 
  
{n anii urmatori lui 1864 aveau sa se definitiveze cele patru unitati din 
  
care era format: satul Calimanesti, satul Seaca si catunele Caciulata si Gura 
  
Vaii. Tot in anul 1864 incepe construirea de case in Campul lui Dan, dintre 
  
sosea si Olt, pe fasii de teren cu care fusesera improprietarite vechile familii: 
  
Cuprian, Zamfirache2*, Panduru, Branescu, Gaina, Gaozea, Berbece, Mangu, 
  
Morcov… 
  
Casele cladite aici erau mari si cu peretii ”mai totdeauna” din caramida, 
  
iar acoperisul din tigla. Gospodariile sunt mai aratoase si mai instarite decat 
  
in restul satului - subliniaza profesorul I. Petrescu-Burloiu. 
  
Efectele curative, folosirea apelor termale este insa atestata mult 
  
mai inainte - de pe vremea romanilor - cand in timpul imparatului Hadrian 
  
(117 - 138 e.n.) la castrul roman Bivolari se foloseau apele sulfuroase pentru 
  
tratarea reumatismelor. Efectul terapeutic al apelor minerale ia amploare mai 
  
ales odata cu descoperirea izvorului nr.1 din Caciulata considerat de specialis 
  
ti drept ”o comoara, un isvor unic”. 
  
{n 1854 ia fiinta la Calimanesti un ”stabiliment” balnear rudimentar 
  
construit la inceput din lemn. Faima apelor minerale creste de la an la an. Vine 
  
aici in 1860 Mihail Kogalniceanu, iar imparatul Frantei, Napoleon al III-lea 
  
se trateaza cu apa de Caciulata la recomandarea doctorului Carol Davilla - 
  
trimitand regulat diligente ce transportau damigene cu apa. {n 1873 apa de 
  
Calimanesti primeste ”medalia de aur” la Expozitia internationala a apelor 
  
minerale de la Viena, iar in 1893, in Elvetia, apele minerale de la Calima- 
  
nesti, Caciulata si Cozia obtin diploma ”Grand Prix” si medalia de aur. 
  
Spre sfarsitul secolului al XIX-lea apare fenomenul de imbuteliere 
  
si comercializare a apelor minerale prin sticle, cresterea faimei lor facand 
  
posibila aparitia constructiilor de o frumusete aparte care se mai pastreaza si 
  
azi, dovada fiind personalitatile care au dorit sa se odihneasca aici in ambianta 
  
plina de farmec a vilelor construite intr-un peisaj de vis. Este momentul 
  
cand aristocratii Jantea, Macelariu, Mihailidi, Stoenescu, Sorlei, Nicolescu, 
  
Seltea, Cosma, Cantacuzino si multi altii isi construiesc aici vile ce poarta 
  
pana azi parfumul epocii prin maiestria constructorilor vremii. Cine viziteaza 
  
2* O interesanta istorie a schimbarii numelui de Zamfirache in Zamfirescu mi-a fost incredintata de doamna Zizi, 
  
mama lui Florin. Tatal tatalui Costica Zamfirescu(tatal actorului Florin), Gheorghe Zamfirache, a fost primar si in timpul 
  
lui a venit in inspectie I.L.Caragiale care s-a imprietenit cu el si i-a spus: sunt prea multi Zamfirache in Calimanesti, de maine 
  
te vei numi Zamfirescu! Astfel ca o ramura desprinsa din Zamfirache s-a numit Zamfirescu. Un primar cu numele Gheorghe 
  
Zamfirescu era si pe timpul generalului Radescu nascut la Calimanesti 
  
Calimanestiul ramane si azi impresionat de stilul vilelor ramase inca pe locul 
  
lor - semn al rezistentei dar si al durabilitatii. Cat timp oare ? 
  
{n 1855 se inaugureaza Pavilionul balnear central de la Calimanesti, 
  
constructie in stil elvetian. Urmeaza apoi constructia marilor hoteluri: Jantea 
  
nr.1 in 1906, Jantea nr.2 in 1913, marile vile Cosma, Antonescu, Zoe, se 
  
mareste hotelul statului la 1 noiembrie 1910, in 1914 se ridica hotelul Cozia 
  
precum si vilele: Mary, Papusica, dr. Nicolescu etc. {n 1913 este construita 
  
uzina electrica care va inlocui vechiul motor ce functiona prin puterea aburilor 
  
iar in 1919 Societatea Govora-Calimanesti intervine pentru construirea unei 
  
halte si a unei pasarele peste Olt in dreptul uzinei electrice, azi Casa de 
  
Cultura. {n 1928 a inceput pavarea soselei din dreptul primariei actuale 
  
pana la izvorul Caciulata, ea fiind terminata si canalizata in cursul anului 
  
1944. Sunt mentionate 9 nuclee industriale: 4 mori, 4 poverne si un teasc 
  
de ulei ce prelucrau produse agricole si pomicole, dar cea mai insemnata 
  
activitate era exploatarea bailor, aceasta ramanand pana azi aceea care da 
  
faima localitatii. 
  
Pentru dezvoltarea statiunii un loc aparte il ocupa darea in folosinta a 
  
caii ferate intre Sibiu si Piatra Olt (1896 – 1902). {n 1910 statul concesioneaza 
  
statiunea pe 50 de ani Societatii ”Govora - Calimanesti”. {ntre anii 1907 - 
  
1911 este suprainaltat Pavilionul Central si dotat cu o sectie de tratament 
  
balnear care pe parcursul anilor va deveni una dintre cele mai importante 
  
in tratamentul reumatismelor. Sunt descoperite sonde si izvoare minerale ce 
  
dau faima unica statiunii: 
  
- Calimanesti : izvoarele 4, 5, 14, 7, 8, 6, sonda 1005 
  
- Caciulata : izvoarele 1, 2, sondele 1003, 1004 
  
- Cozia : izvoarele 1, 2, 3, 4 
  
- Bivolari : izvoarele 1, 2 
  
- Pausa : izvoarele 1, 
  
Remarcabilul rezultat al cercetarilor specialistilor vremii a demonstrat 
  
competitivitatea apelor din Calimanesti - Caciulata - Cozia cu acelea de la 
  
Wiesbaden, Bad - Nauheim, Evian, Aix - la - Chapelle, Aix - les - Bain. 
  
{mprejurimile constituiau un prilej in plus de a vizita statiunea: 
  
- locuri de agrement: parcuri, stranduri, cazinouri, moteluri, 
  
restaurante, chempinguri.... 
  
- parcul din fata Pavilionului cu plante exotice si fantana cu amorez, 
  
- pavilioanele din lemn in aer liber - loc de exercitare a maiestriei 
  
fanfarelor militare, 
  
- schitul Ostrov cu o istorie aparte, salvat de la disparitie prin 
  
suprainaltare cu 15 m de o echipa de specialisti de la Institutul 
  
Proiect Bucuresti, unde am lucrat si eu 30 de ani. De un farmec 
  
aparte se bucura acest loc ce aduna laolalta cazinoul, schitul cu 
  
casele calugarilor, strandul cu bacul ce traversa unul din bratele ce 
  
formau insula paradisiaca, valtoarea - locul de incercare a virtu- 
  
tiilor inotatorilor, 
  
- drumul de la Calimanesti spre Caciulata prin zona de padure cu 
  
podul suspendat, 
  
- terenuri de sport (fotbal, volei, tenis, handbal…). 
  
Multe alte trasee si surprize stau la indemana oricarui iubitor de natura 
  
si frumos fara a ”face eforturi prea mari dar mai ales pentru a-si incarca 
  
sufletul de bucurie” asa cum bine-mi spunea scriitorul Mircea Santimbreanu 
  
– mare admirator al locurilor si in acelasi timp un statornic vizitator, de a 
  
carui prezenta ne bucuram in fiecare an in casa actorului Florin Zamfirescu. 
  
Studiul cartilor postale iti ofera si placerea de a descoperi intamplari 
  
si fapte ce se pot constitui drept documente vechi care atesta nume de familii 
  
si personalitati, date esentiale privind stilul si modalitatile de exprimare, 
  
principii, arhitectura vremii, monumente ori case vechi – unele disparute de 
  
mult, curiozitati, evenimente, indeletniciri si port de epoca, dar si constatari 
  
interesante. De pilda, pe o ilustrata din 1936 trimisa din Calimanesti spre 
  
Bucuresti descoperi cu surprindere ca ea ajunge la destinatar chiar a doua zi 
  
ceea ce inseamna ca pe atunci trenurile mergeau fara intarziere iar postasii 
  
isi faceau constiincios meseria. 
  
Calimanestiul nu este numai locul de azi ci si cel de ieri al minunatelor 
  
vacante studentesti petrecute pe malul Oltului, la Valtoare sau in paradisul 
  
insulei Ostrov, la Masa lui Traian, cu trecerea bacului a involburatului rau spre 
  
Sfrenghes in drum catre Caciulata ori prin padure pe Drumul Muncitorului 
  
spre manastirea Cozia sau Stanisoara, Turnu ori Cornetu, pe muntele Coziei 
  
– magnificul urs culcat pe spate! Dar si al serilor culturale de la Biblioteca, al 
  
festivalurilor celebrand frumusetea portului popular, al intrecerilor sportive, 
  
al petrecerilor si discotecilor de-o vara de pe terase, al plimbarilor pe care 
  
le refac in gand atunci cand sunt departe si mi-e dor iar cand revin ma 
  
energizeaza daca le gasesc inca pe locul lor. 
  
Tot timpul in cei peste 15 ani ai periplului diplomatic am dus imaginea 
  
acestui colt de tara romanesc in cele peste 45 de tari vizitate din 4 continente, 
  
din indepartata Asie, din India - in 137 de orase si 40 de capitale - de la Bombay 
  
si New Delhi, Beirut, Dubai, Damasc, Aman, Colombo la Singapore, Kuwait, 
  
Cairo, trecand prin Europa si pana in America la New York. La Berna insa 
  
am simtit cu adevarat intoarcerea in copilarie cu imaginea satelor valcene 
  
- aceleasi ca aici in Elvetia, a frumoaselor vile din Calimanesti, Pavilionul, 
  
paradisul din insula Ostrov, Valtoarea, iar baia in Aare ma ducea cu gandul la 
  
escapadele pe Oltul involburat de la Cozia si pana in dreptul casei. 
  
Toate acestea au constituit motivul pentru care am strans cu statornicie 
  
colectia de vederi vechi, marturie vie a puternicei mele afectiuni ”speciale” 
  
pentru inegalabilul Calimanesti. Dedic lucrarea mea sarbatoririi in 2038 a 
  
650 de ani de atestare documentara (1388). 
  
Bucuria mea ar fi deplina odata cu infiintarea unui muzeu pe care sta- 
  
tiunea si-l merita din plin. 
  
Dan Zamfirache 
  
New Delhi1999 - Cairo 2006 
  
Berna 2012 
  
Ankara 2015 
  
Referinţă Bibliografică:
Calimanesti 2038 - 650 de ani Partea I-a / Dan Zamfirache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1699, Anul V, 26 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Zamfirache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Zamfirache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!