Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Zamfirache         Publicat în: Ediţia nr. 1698 din 25 august 2015        Toate Articolele Autorului

Indianca - partea II-a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pentru a intelege mai bine – continua profesorul, sculpturile de la Khajuraho se pot imparti in sase categorii: in prima categorie se afla cele care contin imagini de cult executate in conformitate cu prescriptiile si formulele canonice. Din a doua categorie fac parte cele numite parivara-parsva si dvarana-devatas, acei insotitori de familie precum si divinitatile. A treia o constituie celebrele apsaras si surasundaris cunoscute pentru finetea si numeroasele aparitii. Surasundaris, tinerele nimfe stralucitoare incanta privirea. Apsaras, dansatoarele ceresti apar in diverse pozitii. Ca insotitoare ale zeilor sunt reprezentate tinand in mana o floare de lotus, alteori o oglinda, un vas cu apa, pe care le ofera zeilor. Cel mai frecvent apar in cele mai obisnuite momente ale activitatilor uzuale dar si emotionale. Le vedem cand se dezbraca, alteori sunt surprinse cascand ori aratandu-si spatele, atingandu-si pieptul, storcandu-si de apa coada de par impletit, scotandu-si un ciulin din picior, jucandu-se cu papagali ori cu maimute, scriind scrisori, cantand la flaut, pictand ori desenand pe pereti, alteori sunt surprinse infrumusetandu-se, toate aceste posturi ascunzand de fapt un simbolism si un adanc inteles. In a patra categorie intalnim sculpturile seculare ce contin variate teme ca cele cu profesori si elevi, scene casnice, dansatori si muzicieni. In cea de-a cincea categorie intra cele erotice, mithuna sau cuplurile de indragostiti, cele mai fine compozitii sculpturale de la Khajuraho, vibrand cu o rara sensibilitate ce entuziasmeaza pana la emotie. In ultima categorie intra sculpturile de animale heraldice cum ar fi vyala sau sardula. Unele reprezinta un calaret inarmat pe spinarea unui leu, alteori apar tigri, elefanti, cai, tauri, cerbi, papagali… 
  
Unii specialisti au incercat sa atribuie aceste figuri demonilor Asuras, altii le-au descris ca fiind simboluri ale dorintei si cunoasterii. 
  
Dar mai presus de orice la Khajuraho se simte pretutindeni prezenta femeii, frumoasa si incantatoare indianca in orice postura. Numeroase sculpturi cu tinere si seductive dansatoare celestiale acopera zidurile templelor sporind emotiile oricarui vizitator. 
  
Intr-o multime de dispozitii si posturi, cu bratele arcuite, cu degetele la barbie, pe buze, tinand o ramura de copac sau flori, alteori cu mana in par, aranjandu-se, tinand o oglinda in mana, ba ascunzandu-si fata ori aratandu-si spatele, dansand intr-un abandon total, cu o pasare, coborand sau ridicand gleznele, cascand, mama si copilul, dar sunt cu siguranta multe altele ca ritualul toaletei, jocul cu mingea, chiar simpla aparitie ori zambetul sau sarutul, scenele de dragoste, aproape ca nu exista un sfarsit al acestor teme ce te apropie de vraja. 
  
Templele de la Kajuraho sunt un superb exemplu al arhitecturii indo-ariene, dar decoratiile pe care le au, atat de libertine, sunt acelea care le fac renumite. Benzile ce le impresoara sunt pline cu figuri sculptate in piatra, afisand o arta fina, sculptorii reusind sa infatiseze aspecte ale vietii indiene de acum 1000 de ani. 
  
Zei, zeite, muzicieni, animale in marime reala si scene mitologice sunt peste tot, dar doua elememte apar ca un leit-motiv facand ca marele detaliu sa nu fie nimic altceva decat: femei si sex! Desi numai 3% din sculpturi pot fi denumite erotice, impactul lor este destul de mare pentru a lasa o impresie permanenta asupra vizitatorului. 
  
Ce face ca mitul Khajuraho sa dainuie atat de puternic intr-o lume globalizata bazata mai mult pe fundamente economico-financiare decat cele de interes cultural, il intreb pe profesorul Kapadia, care-si reia povestea, ghemuit in pozitie de guru yoga? 
  
Dincolo de teoriile ce ar putea interesa vizitatorii sunt abandonul total al portretelor senzuale si aura de multumire de pe fetele cuplurilor indragostitilor. 
  
Figurile din piatra, afirma profesorul, ale unor “apsaras”, celebrele dansatoare sau sarbatoreasca, celestiala “virginitate” apar in fiecare templu. Formidabil cum sunt surprinse in diferite ipostaze pozand pentru toata lumea ca si cum ar fi modele de azi in fata camerelor de luat vederi, si asta se intampla acum 1000 de ani! Intre ele se afla excentricele “mithuna”, figuri erotice ce aduc a pozitii si posibilitati ale Kamasutrei. 
  
Pentru a patrunde insa inefabilul trebuie inceput cu intelegerea conventiilor arhitecturale cat si a termenilor folositi de catre artistii vremii caci numai astfel bucuria de a-i intelege devine binefacatoare. 
  
Pentru ca sculpturile si statuile joaca un rol important in proiectul total, aceasta face ca multe din ele sa aibe o terminologie proprie. 
  
Astfel, continua profesorul, Apsara sunt ninfe ceresti, frumoase femei dansand. Mithuna sunt cele mai cunoscute, fiind imagini cu sculpturi senzuale, figuri erotice ce nu pot decat sa socheze pe oricine. Nayka este o creatura umana, diferita de surasundari, presupusa a fi una zeiasca. Salabhanjika este figura de femeie langa arbore. Sardula, un animal mitic, o parte leu, cealalta alt animal, chiar si om. In mod obisnuit poarta arme, semanand cu leii dar putand lua fete diferite. Pot fi asemanate cu demonii sau asuras. 
  
In timp ce sculpturile mitologice sunt comune intregii Indii, mithuna sau cuplurile erotice, femeile nude si grupurile erotice sunt toate luate din viata. Acestea pozeaza frenetic parca ar fi modelele de azi. De aceea si atrag atentia vizitatorului punandu-l in situatia de a alege din multimea interpretarilor dar si a criticilor. 
  
Dupa unii imbratisarea erotica dintre barbat si femeie ar fi finalul unirii sufletului cu divinul. Si Khajuraho e expresia divinului! 
  
Altii au atribuit aceste sculpturi superstitiei ca ele ar proteja templele de lumina si furtuna zeului Indra, ea insusi o mare voluptate, deci ele ar fi o replica pe pamant a activitatilor sale din ceruri. 
  
Alta teorie tine de conectarea anumitor secte indiene ce practica sexul cu ritual simbolic al Yoga – exercitiile spirituale si Bhoga – placerile fizice, ca o alternativa la atingerea scopului final, eliberarea. 
  
Astfel, controlul sensurilor placerii ar asigura salvarea. 
  
Dar mai presus de toate unii le considera ca fiind o educare a oamenilor in igiena sexuala, mai ales ca pe vremea aceea nu exista un mijloc de informare ca cele din ziua de azi. 
  
Altii afirma ca dupa caderea budismului in monasticism, trebuia invinsa inhibitia aparuta. 
  
Unii le privesc ca exercitii ale ritualurilor tantrice prin care se obtine purificarea si spalarea. 
  
Altii considera ca sexul a jucat un rol major in contextul social. 
  
Unii asociaza erotica Khajuraho cultului fertilitatii. 
  
Altii cred ca pur si simplu a fost dorinta autorului de a descrie viata reala, asa cum era ea la vremea aceea. Pentru lumea estica subiectul erotic si interpretarile filozofice si religioase nu constituie o noutate, nici pentru aceia din tarile unde cultul linga e sursa a religiei ori in acele tari unde manifestari de genul acesta au exitat sau acolo unde traditia accepta procreatia ca functie majora a vietii. 
  
Realmente insa, sculpturile, ca oglinzi ale timpului, demonstreaza existenta unei epoci fara tabuu-uri si inhibitii impotriva sexului. 
  
Kama sau in cautarea placerii a fost considerata una din cele patru purush arthas sau teluri ale vietii si a fost privita ca esentiala si indispensabila in a atinge moksha sau eliberarea, izbavirea - scopul final al vietii. 
  
Toate acestea conduc la idea ca sculpturile erotice nu pot fi considerate ca ceva anormal, nenatural! De altfel credinta in phallus e o veche institutie! Procrearea e un act indispensabil vietii, iar secretomania ori prefacatoria despre placerile sexuale conduc adesea spre pornografie. Kapadia isi aranjeaza turbanul in jurul capului si-si sterge transpiratia de pe frunte ... semn ca urmeaza ceva interesant. 
  
Nu e de mirare ca unii asa considera mitul creativitatii de la Khajuraho ? Pentru ca in fond Khajuraho s-a pastrat de-alungul vicisitudinilor timpului ca un mit fundamental nu numai al Indiei, ci universal! – il intreb lasandu-i o pauza pentru a se aseza mai confortabil pe canapea. 
  
Si continua ... 
  
Daca miturile nu ar exista, nici popoare, culturi ori civilizatii nu ar mai fi! De aceea se si numesc fundamentale pentru ca nu lasa civilizatiile sa piara! (Ce altceva e mitul formarii poporului roman (legenda Traian si Dochia), ori cel al fuzionarii omului cu natura (balada Miorita), sau cel al creatiei (legenda mesterului Manole) ? – ma intreb in sine.) 
  
Alaturi de celelalte aspecte ale vietii autorii acestor sculpturi probabil ca si-au imaginat ca nu fac rau prin descrierea si a acestor bucurii sexuale care fac totusi parte din viata. 
  
Referitor la acest lucru exista o sublima trimitere in Brihadaransake Upanishad care afirma ca aceasta intr-adevar, in forma in care trascede dorinta, este privata de merite ori privatiuni si este neinfricosata. Ca un barbat isi imbratiseaza puternic dulcea sotie nu exprima nimic exterior sau interior, dar in sine aceasta infinita entitate a imbratisarii totale creaza ideea suprema ca nu mai exista nimic altceva exterior sau interior imprejur. Aceasta intr-adevar e forma in care toate obiectele dorintei sunt realizate, in care ei devin un tot unitar dincolo de orice dorinta sau suferinta. 
  
Surprinzator si incredibil, calitatea erotica a templelor de la Khajuraho deranjeaza, dar in acelasi timp vindeca, curata: aceasta este dragostea sanctificata de zei, o dragoste neacompaniata de vinovatie si una dintre singurele adevaruri despre limbajul placerilor! Si, ca orice genial act cultural, in jurul lui se naste misterul! Vorbindu-se atat de mult, importanta subiectului creste. 
  
Ce-i buimaceste insa pe cei mai multi teoreticieni e tocmai continuitatea sculpturilor erotice in cele mai multe dintre temple! Kapadia spune ca daca am absolvi-o pe Hemvati de pacatul comis, in primul rand, nu ar fi fost nevoie sa se continue cu aceeasi tema si in alte temple! De altfel au fost avansate mai multe idei privind posibila necesitate a continuarii temei. Una dintre ele se centreaza in jurul tantrismului, situand Kajuraho ca pe un oras al sexului, prezentat ca o importanta componenta a Absolutului. 
  
Alta teorie leaga sculpturile erotice de activitatile spirituale ale lui Shiva ce au insotit petrecerea de casatorie dintre acesta si Parvati. 
  
Exista de asemenea altii care cred ca aceste sculpturi sunt ca o reactie de aparare impotriva austeritatilor predicate de urmasii lui Budha. 
  
Totusi trebuie sa amintim ca Sanatana Dharma, mai bine cunoscuta ca hinduism, nu interzice placerile sexuale, din contra, individul trebuie sa se bucure de fiecare urmas care poate fi un participant la Dharma - rigurozitate, Artha - sanatate materiala, Kama - placeri sexuale si Moksha, libertate, eliberare. 
  
Templele nu sunt restrictive la o secta sau la o anume religie. Sunt temple dedicate lui Shiva, Vishnu si Jain Tirthankaras, dar in ciuda numeroaselor temple dedicate acestor zei, Khajuraho nu a fost niciodata inclus ca un centru de pelerinaj pentru hindusi. Iarasi, se pare, componenta erotica si-a spus cuvantul. Drept consecinta multe dintre ele au fost abandonate. Singurul templu care mai e inca folosit pentru cult este cel al lui Matangeshwara, dedicat lui Shiva. In fiecare an are loc aici Shivaratri mela, data exacta fiind calculata dupa calendarul solar hindu, in mod normal aceasta fiind in luna martie. In aceasta zi satenii vin la acest templu sa scalde “Linga” (phallus) in sanctuarul cu lapte si apa. Ceremonia este urmata de procesiunea imaginilor lui Shiva si Parvati si de o casatorie a unui cuplu cu tot ceea ce inseamna ritual hindu. Pentru o saptamana, in martie, in ficare an, aceste temple devin 
  
un adevarat festival al dansului. 
  
Ceea ce atrage insa atentia e ca acest grup de temple constituie cadrul de desfasurare al celebrului film indian Kama Sutra (placeri sexuale), din nou focusul fiind pe componenta erotica. 
  
Ramane insa constatarea: abundenta sculpturilor care exista la Khajuraho este covarsitoare, iar calitatea lor impresionanta, afirma cu patos profesorul de hindi. 
  
Unele dintre cele mai frumoase sculpturi de zei si zeite includ pe cele ale lui Durga si Ganga-Yamuna la templul lui Lakshman, Vishnu si Ardhnarishwar la templul Chaturbhuj, Shiva-Parvati la templul Kandariya Mahadev. 
  
Sculpturile despre temele erotice afisate pe pereti includ perechi amoroase de zei si zeite ca si cum ar fi fiinte umane. In timp ce unele reprezinta uniunea energetica dintre barbat si femeie, urmatoarele dezvaluie voluptatea esentiala legaturii sexuale. Templul Lakshman are un numar mare de asemenea sculpturi. Dar pentru numai o ocheada pe furis a celestelor nimfe, trebuie vazute si templele Vamana, Parsvanath, Adinath, Duladeo, Viswanath, Devi Jagadamba si, nu in ultimul rand, Kandariya Mahadev. 
  
Sunt trei grupuri ce alcatuiesc complexul de temple de la Khajuraho, Kapadia isi strange kamesha si salvari si incepe iarasi... grupul de vest, aici sunt principalele temple, tipice stilului Khajuraho, de aceea este si cel mai cunoscut dintre grupuri. Dintre toate insa se detaseaza Kandariya Mahadev. Varaha e templul dedicat incarnarii in vier (porc mistret) a lui Vishnu care a salvat pamantul de la anticul potop. Aflata in interior sub forma unei sculpturi datand din 900 e.n. statuia masoara 2,7m in lungime si 1,8m in inaltime, fiind toata plina cu figuri mici reprezentand 764 zei din panteonul indian asezati in benzi pe trupul vierului. Templul e situat in fata lui Matangesvara. Lakshamana (Ramchandra sau Chaturbhuja) dedicat lui Vishnu, are doua benzi de sculpturi cu apsaras si cateva scene erotice. In interior sunt scene frumoase cu apsaras. Se poate vedea o scena cu un arhitect lucrand impreuna cu studentii – probabil cel care a participat s-a inclus si pe sine. La baza sunt scene din batalii, vanatori si procesiuni. Primul metru sau al doilea al frescei consta intr-o descriere a unei mari orgii energetice: un barbat arata ca si un cal ce poate fi privit drept o persoana - cel mai bun prieten – in timp ce un grup de femei buimacite privesc socate. In sanctuarul principal se afla Lakshmi, sotia lui Vishnu – zeita prosperitatii, abundentei, bunastarii, frumusetii. Alaturi sunt Brahma, Vishnu si Shiva, zeii Creatiei, Pastrarii si Distrugerii. Deasupra usii un relief reprezinta scena baterii oceanului de catre zei si demoni pentru a obtine nectarul nemuririi. Legenda spune ca a urmat apoi o lupta de 12 zile – echivalentul a 12 ani pamantesti – avand ca rezultat victoria zeilor asupra demonilor. Din lupta pentru obtinerea cupei cu nectar – Mela – au cazut 4 picaturi pe pamant in orasele Ujjain, Nasik, Allahabad si Haridwar ce au devenit centre sfinte de pelerinaj ale celebrului festival Kumb Mela ce are loc din 4 in 4 ani in fiecare din aceste orase culminand cu cel mare, care se tine o data la 12 ani. Kandariya Mahadev, continua profesorul, este cel mai perfect din punct de vedere arhitectural si artistic, construit intre 1025-1050, reprezentand stilul Chandellas ca cea mai fina reprezentare a sa. Are cele cinci parti tipice ale schitei templelor Khajuraho. Pricipala spirala se afla la 31m inaltime. Arheologul Cunningham a numarat 226 de statui in interior si 646 in exterior, 872 in total, mare parte din ele de aproape 1m inaltime. Statuile sunt sculptate in jurul templului in trei benzi si includ: zei, zeite, femei frumoase, muzicieni si binenteles, unele din cele mai renumite grupuri erotice: mithuma, una din cele mai energetice erotisme ce pot fi vazute la Khajuraho. “Kandariya” sunt muntii lui Shiva caruia ii e dedicat templul. In sanctuar se afla linga lui Shiva, o marmura de 1,2m alaturi de imagini cu Shiva si Brahma. Retine atentia tavanul cu desenele circulare incrustate in culori deosebite. Tot ceea ce e sculptat este de o perfectine ametitoare, parca semanand a miscare in cosmos! Stalpi, pereti, sculpturi cu dansatori, acrobati, muzicieni, adoratori, elefanti, cai si razboinici, scene erotice, cupluri - sunt expresia cea mai fina a artei hindu medievale, intr-un cuvant Kandariya este cel mai reprezentativ dintre templele aflate la Khajuraho! Mahadeva care sta pe aceeasi baza cu cel de sus marcheaza impreuna culmea atinsa in arta construirii templelor din centrul Indiei. Devi Jagadamba este al treilea templu care se afla pe aceeasi platforma. E mai vechi decat primul si are numai trei parti din schita templelor de tip Khajuraho. A fost initial dedicat lui Vishnu, apoi lui Parvati si pana la urma lui Kali. Sunt trei benzi in jur cu sculpturi. Multe din sculpturile celor doua benzi de jos sunt imagini cu Vishnu si cu sardulas (animale mitice). Se pare ca, desi modest, el ar fi constituit impreuna cu celelalte doua un adevarat complex. Chitragupta, e unic in Khajuraho datorita faptului ca e dedicat lui Surya, zeul soarelui. Nu are insa aceeasi buna conditie ca a celorlalte temple. Cuprinde procesiuni, fete dansand, elefanti in lupta si scene de vanatoare. In sanctuarul inelar poate fi vazut Surya conducand carul cu 7 cai, in timp ce in nisa centrala pot fi vazute 11 capete statuare ale lui Vishnu, numai cea din mijloc fiind a lui, celelalte 10 reprezentand incarnarile sale. Parvati, numele probabil e incorect, initial templul fiind dedicat lui Vishnu, iar acum este imaginea lui Ganga calarind pe spatele unui crocodil. Vishvanath si Nandi, se pare au fost construite in 1002 pe o terasa comuna. Nandi – taurul de 1,8 m inaltime si 2,1 m lungime reprezinta vehicolul lui Shiva. Templele au cele cinci parti ale clasicei schite, cu sculpturi ca si celelalte, dar in particular cele cu femei sunt notabile: ele sunt surprinse scriind scrisori, mangaind copii, privindu-se in oglinda, cu un mar in mana si un papagal in alta, cantand, si, poate mai mult decat in celelalte temple se prapadesc zacand de-a dreptul in provocatoare pozitii. Surasundaris, alaturi de apsaras ori cupluri erotice incanta privirea. Mithunele de aici, uneori numai pentru adulti, sunt excelente lucrari de arta! Matangesvara are o statuie a Ganesh-ului afara, in jurul careia hindu merg si se roaga. E singurul activ unde se mai fac ritualuri si e considerat cel mai sfant de la Khajuraho. Constructia a fost in timpul de demult al lui Hasha, tatal lui Yasovarman. Chausath Yogini, foarte vechi (900 e.n.) este acum numai ruine. Templul este din granit, fiind singurul nealiniat de la est la vest. Chausath inseamna 64, templul avand odata 64 de celule pentru statuetele celor 64 Yoghini care o serveau pe zeita Kali, in a 65-a, cea mai mare, fiind Kali insasi. Numai 35 de celule au supravietuit! Lalguan Mahadev, mic si ruinat, dedicat lui Shiva a fost construit din granit si piatra. 
  
Grupul de est al templelor, imi spune Kapadia, poate fi impartit in doua: unul de tip jain iar cel de-al doilea, hindu, fiind dispersat catre vechiul sat Khajuraho, distinct de modernul sat de azi, aflat langa grupul de vest al templelor. 
  
Se afla aici - o moderna galerie circulara cu 24 statui tirthankars constituind muzeul jain. A fost construit in 1987 si contine multe dintre sculpturile descoperite in zona Khajuraho. Parsvanath este cel mai mare si cel mai frumos dintre templele jaine de la Khajuraho (construit intre 950- 970). Se remarca aici precizia constructiei si frumusetea sculpturilor. Templul e inconjurat de trei benzi cu sculpturi avand variate subiecte. Sunt aici celebrele surasundaris ajutate de barbatii lor sa-si puna colir in ochi. Deosebite sunt si cele cu femei care se machiaza sau isi scot ghimpi din picior. O surasundaris e surprinsa iesind din baie cu picaturi de apa cazand pe podea. Initial templul a fost dedicat lui Adinath, dar o imagine a lui Parsvanath, cel de-al 23 Tirtankara jain a fost substituita dupa multe secole, in 1860, celei originale (Adinath – probabil distrusa in timpul invaziilor musulmane) si astfel templul a luat numele acestuia. De notat descrierea unica de aici a lui Rama si Sita conform canoanelor religioase jaine. Misterul frumusetii acestui templu afisat chiar de la distanta il constituie elocventele shikara, inalte ca si scunde, ce gradual se aglomereaza catre zona centrala a sanctuarului semanand cu muntii Kailash sau Meru, adapostul zeilor. Adinath, a fost partial restaurat. Are sculpturi fine pe trei benzi si e similar cu cele hindu, numai imaginea din sanctuar indica ca e mai degraba jain decat hindu. De remarcat profunzimea artistica exprimand varii emotii in piatra: sunt surprinse aici tristetea unei femei la aflarea unei vesti dintr-o scrisoare tocmai primita, tensiunea si dinamismul din miscarile dansatoarelor apsaras, bucuria femeilor privindu-se in oglinda, chiar sarutul mamei adresat copilului. Sunt toate expresii ale suprematiei succesului remarcabil al artistilor asupra pietrei. Shanti Nath e relativ modern, desi contine componente vechi de o mie de ani. A fost ridicat cu o suta de ani in urma din resturi ale unor vechi temple jaine. In prezent are 12 altare dintre care 3 sunt vechi din perioada medievala. Interiorul contine cateva sculpturi rare reprezentand gratia zeilor jaini Dharanendra si Padmavati ce au atins cel de-al 23 Tirthankaras, numit Parsvanatha. O statuie a lui Adinath de 4,2 m si jumatate sculptata in anul 1028 exprima un calm trascedental. Este principalul loc al ritualurilor jaine. Ghantai, mic si ruinat, i-au ramas numai piciorele (stalpii). Interesante delicatele coloane cu clopote si lanturi decorate (ghanta) si figura cu opt brate a zeitei jaine Yakshi Chakresvari stand pe Garuda. Azi e numai un fragment din ceea ce a fost altadata clasic la Khajuraho. Javari (1075-1100) – este dedicat lui Vishnu si are la exterior numai doua benzi cu sculpturi. Ca o particularitate, este arhitectura de tip Khajuraho la scara mica. Vamana este dedicat lui Vamana, piticul, una din incarnarile lui Vishnu. Cele doua benzi de sculpturi din jur contin minunate si numeroase zeite virgine in interesante pozitii. Este cel mai important templu de tip brahman al grupului de est. Brahma este unul din cele vechi, dar definitia e incorecta, el fiind dedicat initial lui Vishnu. Constructia e o modesta structura din granit si piatra. Hanuman este dedicat zeului maimuta. Are o statuie inalta a zeului de 2 metri si jumatate cu o inscriptie din anul 922 din timpul regelui Harsh. Grupul de sud este format din 2 temple: Duladeo, care e izolat si, fiind unul din ultimele, constructorii n-au mai aratat aceeasi pasiune! Oricum are figuri de femei intr-o varietate de pozitii si un numar de cupluri mithuna in pozitii erotice frumoase. Imaginea lui Shiva si prezenta Shivlinga in sanctuar indica faptul ca templul i-a fost dedicat. Are trei benzi cu sculpturi incluzand distinsele dansatoare apsaras in viguroase si dinamice miscari ce dau excelenta monumentului. 
  
In satul Jaktari, aflat la 3 Km sud de Khajuraho sunt doua temple aflate in ruina: ambele dedicate lui Shiva, primul avand un linga de marmura, celalalt o imagine frumoasa a lui Chaturbhuja de 3m in sanctuar iar la intrare figuri ale lui Vishnu, Brahma si Shiva. 
  
Ultimul are trei benzi cu sculpturi si dateaza din anul 1100. 
  
La Khajuraho, domnul Dan, simti cum adevarata piatra ia forma vietii, respirand prin fiecare sculptura! Daca se poate spune ca templele de la Khajuraho au o tema, aceasta intr-adevar este femeia! 
  
Si de aici… 
  
Intrebarea tuturor sositilor la Khajuraho este: de ce atata sex? Una din teorii este ca ele ar fi o reprezentare in piatra a celebrei Kamasutra (arta dragostei), un fel de manual al “cum se face” pentru tinerii baieti brahmani. 
  
Alte teorii afirma ca aceste figuri au fost facute sa protejeze templele impotriva luminii pentru a linisti ploile zeului Indra. 
  
Mai tarziu, s-a zis ca sunt imagini tantrice: conform acestui cult, satisfacerea instinctelor primare e singura cale de a sterge diavolul din lume si, prin urmare, realizarea eliberarii finale. Bhoga - placerea fizica si yoga - exercitiile spirituale sunt valabile in aceasta cautare a Nirvanei. 
  
Probabil ca cea mai plauzibila teorie este aceea ca sculpturile de la Khajuraho reprezinta viata asa cum era traita de societatea de atunci, nestanjenita de moralitatea Vechiului Testament. 
  
In ciuda celor exprimate “de fapt” multi vizitatori moderni le considera pornografie in locul unei aprecieri culturale. Sculpturile trebuie insa privite ca o celebrare a bucuriei aspectelor vietii! 
  
Altfel, ce rost ar mai avea artistii?! 
  
Abia spre dimineata ne mutam pe terasa in atmosfera luxurianta. 
  
De sus ne priveste o maimuta, probabil sosita din parcul de alaturi. Prima data a fost in vara lui 2000 cand au fost invitati la noi parintii sotiei. La una din mesele servite pe terasa, soacra mea scoate silabe nedescifrabile, vadit speriata de aparitia “prietenei” sosite din parc. Daneee! Avem o maimuta la masa! Zic nu se poate! Si, intr-adevar cand intru pe terasa vad deasupra o maimuta in toata splendoarea ei, stand cuminte si parca admirandu-ne. Am urcat spre cealalta terasa dar nu mai era, probabil s-a speriat si a plecat coborand prin copaci. 
  
Binenteles ca unul din fii proprietarului si-a facut aparitia pentru ajutor. Nu a mai fost nevoie. 
  
Continui sa-i spun prietenului Kapadia ca maine soseste Corina, o fata de 20 de ani, venita sa participe la Campionatul Mondial de sah. 
  
Ii spun ca e singura, fara antrenor, darmite psiholog, maseur, o armata de oameni cum era insotita delegatia Chinei! Dar am sa-i fiu un sprijin, pentru ca Ambasadorul mi-a dat-o in grija mai ales ca voi fi desemnat presedinte al Comisiei de vot de duminica, cand au loc alegeri in Romania. Binenteles ca am fost prezent impreuna cu camera de filmat si tricolorul in fumosul si primitorul Hyatt, unde la intrare, pe un panou imens figura si fata noastra pe locul al 18-lea! Asta inaintea Campionatului mondial. 
  
Corina a intrat repede in atmosfera si a castigat primul meci cu marea campioana Maia Chiburdanidze! A mai castigat cu o iogoslava dar a pierdut la chinezoica care a luat primul loc. Corina de pe locul 18 a devenit campioana pe locul 4 in lume! A fost mare sarbatoare in Ambasada si duminica Corina a fost invitata sa voteze la sectia din Ambasada. Peste ani, la Calimanesti, Corina avea sa devina din nou campioana a Romaniei si-mi trimetea mail-uri pline de bucurie. A fost aici la New Delhi, ca un Taj romanesc! Corina s-a imprietenit cu indianul Anand, cel care devenea noul campion al lumii. O indianca la New Delhi! 
  
Kapadia soarbe din gin si nu se mai satura ascultand. Era randul meu sa punctez. 
  
Dialogul continua. Centrul atentiei e Indiaca urmarita ca o descendenta a femeii hindu cu infatisarea ei de sfanta, coborata din neanturile istorice din pozitia ei sobra de dansatoare celebrand mistice dansuri amintind de Mohanjodaro si Harapa, primele locuri ale civilizatiei vedda. Vesnic surazatoare, surpride si azi peste timp cu celestialele ritmuri, ducand in spate traditii de 6000 de ani! 
  
Peste tot in drumurile mele am surprins-o in aceleasi ipostaze amintind de traditii din timpuri imemoriale. Fie ca era la Singapore, la Johor Bahru ori Mallacca in Malaezia sau la Colombo in Sri Lanka ... 
  
Revenind la Goa pe plaja pitoreasca de la Bogmalo unde se afla hotelul Park Plaza, nu pot sa nu-mi aduc aminte de camerele moderne, spatioase si curate, cu balcoane, toate pozitionate spre mare, de unde seara puteai admira crepusculul ce trasforma culoarea marii din albastru in portocaliu, cerul fiind strabatut de luminile avionelor civile si militare ale aeroportului din Dabolim aflat la 4 Km, pe un platou deasupra padurii dese de palmieri inalti. Nicaieri ca aici nu vezi apele de smarald ale marii ce umplu plaja intinsa de la Bogmalo pana departe la satul de pescari Siridao, dincolo de care se intinde paduderea imensa de cocos. 
  
Sfantul Francis Xavier, patron al tinutului Goa, si-a petrecut 10 ani cu calatorii misionare in sud-estul Asiei, murind in 2 decembrie 1552 pe coastele Chinei, in insula Sancian. Dupa doua luni corpul sau a fost transportat in Mallaca si s-a observat ca era in stare perfecta (servantul sau acoperind trupul cu clei rapid din patru saci pentru a-l putea tine pana in Goa), trupul refuzand sa putrezeasca. In urmatorul an a fost adus la Goa unde poporul a declarat ca este un miracol. Biserica a cerut o examinare in 1556 in prezenta doctorului viceregelui care a constatat ca toate organe interne sunt intacte si nu s-au folosit agenti speciali pentru aceasta. Mai mult, s-a cerut ca doi iezuiti sa faca o gaura in cufar si sa introduca degetele. Ele au fost acoperite de sange care nu mirosea si era nestricat! Canonizarea s-a facut in 1622, urmand ceea ce am putea numi “lucrarea” asupra trupului neatins. Astfel in 1614 bratul drept al Sfantului e luat si divizat intre iezuitii din Japonia si Roma, iar din 1636 parti ale unui umar si toate organele interne fiind risipite in sud-estul Asiei. Catre sfarsitul secolului XVII corpul era in avansata stare de uscare si miracolul a aparut din nou. Iezuitii au hotarat atunci sa inchida corpul intr-un cosciug de sticla, la vedere, urmand sa fie expus la intervale de 10 ani. Peste un million de oameni l-au vazut pana in 1954, la a cincea expunere. Urmatoarea va fi in anul 2004, in noiembrie. 
  
Si ca peste tot in Goa te intampina aici biserici catolice aflate la tot pasul. Una dintre ele, Biserica Nasterii Feciorei, se inalta alba cu o deschidere in terase cu scari monumentale. 
  
Langa palatal lui Adil Shah retin o statuie neagra reprezentand pe abatele Faria intr-o scena de hipnotizare a unei femei. Si azi statuia impresioneaza pe vizitatori! Jose Custadio Faria, cunoscut ca abatele Faria sau tatal hipnotismului s-a nascut pe 30 mai 1756 la Candolim. O vreme castiga renume la Roma impresionand chiar pe papa Pius al VI-lea. Mai tarziu isi ia doctoratul aici si se intoarce la Lisabona. Dar faima lui creste in Franta la academiile din Marsilia si Nimes unde incearca sa descopere stiintific explicatiile hipnozei. El a dovedit producerea starii de hipnoza prin sugestionare directa. Cu toate ca a fost acuzat ca nu e medic, Faria a fost membru al Societatii Medicale din Marsilia, bucurandu-se de o mare popularitate in acele timpuri. A murit la Paris in 20 septembrie 1819 si e inmormantat la St. Roch. Indienii sunt mandri ca s-a nascut aici onorand amintirea sa prin plasarea statuii si a unui bust chiar in casa sa. 
  
Desi zona e predominant agrara, orezul constituind recolta principala urmand apoi nuca de cocos, mango si alunele, populatia are cel mai mare procent de educatie din India. Multi poarta nume portugheze si fac parte din descendenti portughezi ca rezultat al casatoriilor mixte. Sunt de factura calda, primitori, pasnici, apropiati si cinstiti. Majoritatea sunt crestini si asta datorita influentei europene, mai ales portugheze, care le-au lasat un bogat patrimoniu cultural, arhitectural si spiritual, de tip catolic. Practic nu exista loc fara biseri catolice iar casele au la loc de cinste icoane crestine. Pana si in automobile poarta iconite cu Isus Cristos, Fecioara Maria, Sfanta Tereza … 
  
Nu o data mi-a fost dat sa asist la tipul de impartire primitiv, ancestral al rezultatului iesirii la pescuit in largul marii. Barcile, de o constructie veche, speciala, cu o parte laterala alcatuita din doua rame ce se sprijina pe apa dand o siguranta in navigare, sunt aduse la mal, dupa ce au lansat dis de dimineata navodul, apoi perechi de cate doi trag de franghia groasa plasa care aduce la mal pretioasa captura. Unul dintre pescari, probabil un conducator, isi ia in primire cu constinciozitate misiunea de a impartii in mod egal pestele tuturor participantilor care stau disciplinati in jurul unui cerc. 
  
Aproape totul este conservat atat de bine incat te duce cu gandul la perioada de inflorire a anilor 1575-1600. 
  
La fel de interesanta e legenda legata de templele hindu aflate in regiunea Salcette. Dupa mitologia hindu se spune ca in urma unei inselaciuni zeii si demonii isi pierd puterile. Mai tarziu in lupta pentru acapararea nectarului nemuririi “Amrita”, apare Vishnu, incarnat ca Mohini, ce isi ofera medierea. Numai ca el incepe distribuirea nectarului cu zeii, nemaiajungand si pentru demoni. Ca rezultat zeii devin puternici in timp ce demonii isi pierd puterea. Si astazi, la Mardol localnicii inca mai venereaza incarnarea lui Vishnu. 
  
La 24 septembrie alaturi de populatia hindu a fost sarbatorita imersia Ganesh-ului. Desi e protector al Bombay-ului, Ganesh-ul e sarbatorit in intreaga Indie ca unul dintre principalii zei. Legenda spune ca, Shiva (care intruchipeaza pe zeul razboiului) pleaca de acasa in munti sa se reculeaga lasand-o pe Parvarti singura, care da nastere fiului lor, Ganesh. Shiva se intoarce si batand in poarta ii deschide fiul care, necunoscandu-l pe tatal sau, nu-i da drumul. Atunci Shiva scoate sabia si ii taie capul nestiind ca acesta era fiul sau! Parvarti cand afla se intristeaza tare si-l alunga in munti unde intalneste niste invatati care afland de trista poveste il sfatuiesc sa merga pana ce intalneste primul animal caruia sa-i taie capul si sa-l inlocuiasca Ganesh-ului. Primul animal intalnit este elefantul - simbol al intelepciunii - si astfel Ganesh-ul intra in legenda ca zeul copil cu cap de elefant. 
  
Spre deosebire de tatal care intruchipa razbobiul, raul, distrugerea, Ganesh-ul este opusul acestuia, fiind bland, bun si cu efecte benefice asupra oamenilor. Tocmai de aceea e venerat la loc de cinste in fiecare an cand are loc imersia. Pregatirile se fac din timp prin construirea unei statui ce-l reprezinta care e impodobita cu ghirlande si expusa peste tot ca loc de reculegere. Cand soseste timpul, de obicei seara, familii intregi cu mici Ganesh-uri se indreapta spre mare sustinuti de dansatori mitici si in focuri de artificii se initieaza imersia, incredintandu-l valurilor. Bucuria cu care e insotit intareste ideea nepieritoare a Ganesh-ului reincarnat. 
  
Sunt ganduri pe care i le-am impartasit prietenului Kapadia care nu se mai satura ascultandu-ma cu placerea celui care le stia deja, dar faptul ca i le spunea un strain se vede ca ii facea o mare placere, el considerand ca prietenia e tot atat de importanta ca si familia. Acelasi lucru l-am simtit si la Bombay in palatul batranului Oberoy, patron al celebrului lant de hoteluri de lux, care, cand am patruns in imnsa sufragerie mi-a spus: cand faceti un pas calcati pe 500 de $ si am stat pe loc! Apoi ne-a introdus pe sotie, imbracata intr-un sari bogat impodobit, dintr-un material luat din Singapore de la celebrul magazin Mustafa din Litle India, un cartier pur indian. Doamna ne-a impartasit ca familia pentru ei inseamna totul iar mesele luate impreuna la sfarsit de saptamana, pentru ca numai atunci se puteau vedea, insemnau pe langa destindere, apopieri inefabile. Si ne-am bucurat ca ne considerau ca facand parte din familie mai ales ca eram departe de tara, de ai nostri, pe care-i vedeam o data la un an! 
  
La fel ca ei, aici la Delhi, Kapadia facea parte din familia noastra indiana! 
  
Nu as putea dormi linistit fara sa impartasesc si altora cat de frumos a fost! Cuvintele nu pot insa inlocui inaginile si sunetul! Aproape ca nu realizezi ca in Asia exita locuri civilizate mai ca in Europa. Dupa ce am vazut mare parte din Europa, apoi dupa extazul din Dubai, greu mi-a venit sa cred ca exista ceva mai “sus”! Si totusi, exista si va exista atat timp cat ai grade de comparatie. Singapore, desi o insula mica de 44/ 23 km cu o populatie cat a Bucurestiului impresioneaza prin disciplina, curatenie si fast gospodaresc, toate puse pe seama unui singur fapt: oamenii sai. Si nu exagerez cu nimic! Si aici sunt indienii si chinezii, si malayezii cunoscuti peste tot ca putin civilizati! De unde?! Cunoscandu-i pe chinezi si indieni mai de “departe” nu poti sa-ti imaginezi cum au putut ajunge la o asa civilizatie. Se spune ca deja Singapore a patruns de mult in mileniul III. Acum cauta modalitati de depasire! Aici e cel mai mare aeroport din lume, cu doua terminale imense de nu poti merge pe jos, ci numai cu banda rulanta, iar in interior e o atmosfera de parca ai fi intr-un mare oras plin cu magazine si restaurante, mini parcuri cu fantani arteziene, fiecare altfel construite, aici se afla cea mai mare fantana (supranumita a “vieii” si sanatatii in Suntec City) din lume aparuta si in cartea recordurilor, cea mai mare cascada construita de mana omului, cel mai “cautat” si ocupat port din lume, la marginea caruia se construieste in perspectiva anilor 2000 cea mai mare scena in aer liber pentru concerte de rock si alte manifestri artistice… si insiruirile pot continua. Binenteles ca am strans material cat pentru 15 ore pe banda video, dar desigur ca nici asta nu-i de ajuns ca sa poti descrie un oras insula ajuns centru lumii! 
  
Constructiile se insiruie ametitor, dar in inaltime, de parca sa nu striveasca covorul de verdeata al parcurilor si fantanilor aflate la tot pasul. De altfel nu am vazut Disneyland, ci numai Praterul din Viena – orasul etalon al Europei - dar insula Sentoza e o intoarcere la copilarie chiar si pentru cei in varsta! Nu exista ceva mai frumos creat de mana omului in stil asio-european, si cand zic asta nu e nevoie sa mai zic mondial - dat fiind ca America nu are nici macar 250 de ani de istorie - ca aceasta insula, menita de zei ascunsi si buni sa fie un dar catre magicul simbol – aparator al Singaporelui - Merlionul, acest Prometeu in carne zeiasca venit sa apere orasul insula de musoni si furtuni amenintatoare. Jumatate leu, jumatate peste, nascut din mare ca un Luceafar venit in sprijinul oamenilor. Iar oamenii i-au daruit cel mai frumos loc – o insula a lui, in care te intampina ca o statuie inalta de 40 m, maiestos in fata marii, de parca ar fi stavila tuturor vicisitudinilor. Asezat spre oras in fata unei mari fantani muzicale, cea mai frumoasa vazuta vreodata(intrece cu siguranta pe aceea de la Versailles ori din Petrodvoret), unde in fiecare zi apele tasnesc din sute de tevi dansand parca la comanda calculatorului, sustinute de lumini colorate si de lasere cu figuri ce se trasforma intr-o lume aproape de visele cele mai frumoase, multumind, si parca nu-i de ajuns, binefacatorului aparator al civilizatiei! Si asta nu-i putin, pentru ca pe insula se afla mai multe puncte de atractie realizate dupa 1990 ce nu au egal in lume: satul asiatic cu arta , arhitectura si mancarea traditionala, chiar un triunghi al Bermudelor de unde se inchiriaza barci pentru amuzament si se asculta muzica live, un fascinant parc al fluturilor din intreaga lume, o plaja centrala cu un hotel Rasa de “peste” 5 stele, Cinemania - locul preferat de cei tari in tridimensional cu sunet, lumini si arta cinematografica care intrece pe cea a fratilor Lumiere(e deajuns 10 minute cat tine filmul - care te introduce intr-o lume ireala - sa nu-ti dai seama ca de fapt te afli intr-o normala sala de cinema dar intr-o cuseta care seamana mai degraba cu ceva spatial, miscarile ei si realizarea deosebita a filmului purtandu-te intr-un “dulce” cosmar de mers pe sine si condus in tunele cu pasari si stanci pravalindu-se, cazand la un moment dat intr-un abis de 100 de metri, astfel incat, filmand, mi-a fost teama sa nu-mi pierd camera!), Fantasy Island cu numeroase cascade de apa, o gradina numai a orhideelor, Volcano Land unde ti se infatiseaza istoria formarii pamantului si a vietii, Underwater World - o lume a pestilor vazuta din cel mai mare acvariu de forma unui tunel de 80 de metri prin care esti condus de o banda rulanta, Fortul Siloso, un adevarat avanpost construit pentru a stavili invazia japonezilor cu scene din razboi de parca s-ar intampla aievea, un muzeu in imagini al Sigaporelui de la inceputuri si pana azi, unde fantezia e la mare incercare prin scene cu oameni care-ti vorbesc invitandu-te la nunta sau la botez… si pentru ca insula e atat de cunoscuta si vizitata, nu se putea sa nu intervina imaginatia in a patrunde pe ea, atat pe mare cu vaporasul, pe uscat cu bus-ul cat si prin… aer cu cabine speciale care noaptea sunt luminate spre a nu fi atinse de avioane! 
  
Acesta e micul dar neasemuitul Singapore, visul vizionarului fondator Sir Thomas Stanford Raffles, caruia cetatenii i-au pastrat inca cele doua statui asezate una in fata Parlamentului, alta in fata teatrului Victoria, in semn de adanca recunostinta! 
  
Mergand in jos pe Singapore Road e ca si cum ai vorbi de o calatorie prin India. 
  
Mici magazine de-a lungul strazii Buffalo, specializate in saris si echipament de sunet. Privind mai atent catre usi vei vedea frunze de mango, semnul indian al binecuvantarii si bogatiei. Aceleasi temple dedicate lui Shiva ori sotiei lui te intampina. 
  
Marele magazin Mustafa Center te asteapta cu cele mai bune preturi si marfuri de orice fel. Indieni simpatici, corecti si cinstiti. 
  
In capat gasesti cele doua cladiri mari de electronice: Sim Lim Tower si Sim Lim Square, acolo unde mafia chinezeasca a patruns la marginea “micii Indii” sugrumandu-i ca de altfel si in micul parc unde o piata de vechituri cu preturi din cele mai ciudate(2$ = 25 S$, chiar o moneda de argint de 500 lei cu Stefan pe avers si regele Mihai pe revers, pret de strigare 25S$) se intinde cu chinezi de proasta calitate. Se pot cumpara si lucruri de 1S$ la gramada dar si astea aduse din Malaezia. 
  
La intoarcerea spre New Delhi zborul a fost o incantare, intre ocean si noi intinzandu-se o perdea de nori albi printre care se zareau valurile, vapoarele si tarmul, plajele… 
  
E o dimineata racoroasa de octombrie si aerul parfumat ne face bine dupa o noapte petrecuta ca ziua. Profesorul nu se lasa si continua sa ma atraga intr-o capcana sugerandu-mi sa-i povestec despre intalnirea cu Sri Lnka de care am avut parte inainte de Sigapore cu o escala la Colombo unde ne asteptau prietenii nostri de la Consulat. Marian State de la Sigapore care ne-a facut invitatie la Singapore ne-a spus ca o escala la Colombo e ca si cum ai patrunde spre inima Singaporelui. Si intr-adevar Colombo e alceva, pastreaza urmele civilizatiei britanice desi peste tot te intampina cu temple budiste impresionante. Se simte si traditia vechiului regat Kandy si vechea civilizatie vedda ca o continuare din antica Indie amestecata cu populatia bastinasa sinhaleza si mai tarziu dravidiana. Sinhalezii au convietuit doua milenii cu tamilii care s-au asezat in nord pana la venirea portughezilor in 1505, apoi a olandezilor in 1658 si a englezilor in 1795-1796 pe care mai apoi in 1802 au declarat insula drept colonie britanica iar in 1815 supune si regatul autohton Kandy. Peste tot Indiaca ma urmareste cu gesturile ei neatinse de prezent, zambitoare, cu bun simt, modesta si incantatore. Ritualurile sunt pastrate de milenii. Gratia, dansul se impletesc cu admiratia. Si la fel ca in India Indirei Gandhi, de aici de la Colombo tara e condusa de o femeie strasnica, Chandrika Kumaralunga, fiica unei cunoscute militante, Sirimavo Bandaranaike. Femei indiene care au dominat o perioada de timp viata politica a celor tari. Prima femeie indianca prim ministru al Indiei, Indira, care nu are legatura decat cu numele de celebra familie a lui Mahatma Gandhi, s-a nascut ca fiica a lui Jawaharlal Nehru, primul prim ministru al Indiei indpendente. Cu o educatie impresionanta in Eupopa si in India va fi conducatoarea unui stat puternic si mare, India fiind considerata pivot al tarilor nealiniate alaturi de Yugoslavia lui Tito. Sa fii conducatoarea unui mare partid cum e Congresul indian care milita pentru eradicarea saraciei nu era putin pentru o femeie in acele timpuri! Si era hotarata si a reusit sa-l determine pe fiul sau Rajiv sa intre in politica. Nu numai el ci si sotia sa, italianca Sonia, ii va urma exemplul si va continua sa construiasca mostenirea dupa asasinarea ei. In vremuri tulburi, cand la putere erau nationalistii lui Vajpeyee, Sonia Gandhi reuseste o revenire spectaculoasa la putere si numai nationalitatea ei a facut sa nu fie aleasa prim ministru! In 2004 a fost numita de catre Forbes magazine a treia femeie puternica a lumii! Imbracata mereu in sari, cu gesturi indiene, Sonia atrage simpatia intregii Indii, desi se poarta multe discutii controversate in legatura cu originea ei, copiii au nume pur indiene si sunt crescuti in traditiile hindu. 
  
Profesorul nu se mai satura ascultandu-mi parerile considerandu-ma deja jumatate indian si la sfarsit incheiem lunga noapte-zi cu o puja binefacatoare! 
  
Ii multumesc in hindi si ii doresc Namaste si la o revedere in curand, deorece ne vine sorocul sa parasim India, a doua casa a nostra pe parcursul a peste 5 ani! 
  
Sukriya India! 
  
Namaskar! 
  
Referinţă Bibliografică:
Indianca - partea II-a / Dan Zamfirache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1698, Anul V, 25 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Zamfirache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Zamfirache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!