Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Zamfirache         Publicat în: Ediţia nr. 1697 din 24 august 2015        Toate Articolele Autorului

Indianca - partea I-a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
E tot filozofie! 
  
O noapte ca atatea altele. Rareori visez. De mult imi propusesem sa-mi transcriu visele care, desi rare, ma framanta nopti intregi. 
  
Si totusi, adevarul ma orbeste, nu ma pot destainui decat scriind, desi sunt sigur ca nu voi incredinta nimanui aceste randuri. 
  
E de neconceput … 
  
Si poate ca am dreptate. Daca oamenii ar fi putin mai buni…totul ar fi altfel! … autocarul strabate intr-o lumina viorie un sat de pe malul unei ape. Pe o prispa un mosneag cu barba ciopleste in piatra. Poate e un Bernini! 
  
Ma gandesc, dar sunt constient de realitate. Ma aflu in Romania, nu in Italia lui Michelangelo! Case noi, de curand construite si parca toate respira aceeasi tinerete. Rasar tot mai multe pietre funerare, dar de o forma neobisnuita, paralelipipedice, de o inaltime grandioasa, nu prea, 5-6 metri si, sus, deasupra, bustul sculptat al celui mort. Poate pentru ca mi s-a spus ca oamenii se ocupa cu ”taiatul” pietrei nu vad decat pietre funerare! 
  
Dar dintre toate tu, Sopdit, imi zambesti si ma urmaresti pretutindeni. 
  
Rasari parca multiplicata in mii de busturi. 
  
Nu stiu prea multe despre tine si mi-e rusine, ah!... 
  
Am uitat pentru o clipa visul de dimineata, dar acelasi bust frumos ma urmareste; in aleea plina de castani – fiecare portiune, frantura din tine da un farmec de poezie – pentru ca tu insuti insemni poezie! 
  
Ora de economie. Stiu lectia si colegii ma plictisec cu frazele lor aidoma manualului sau ale profesorului… 
  
Esti poeta sau prozatoare? N-am surse de informatie. Intreb un coleg, dar raspunsul intarzie sau nu va veni niciodata. Poate maine imi vei arunca cateva vorbe despre tine – Sopdit! 
  
Crud!! Ora e aproape pe sfarsite. Se vorbeste despre marele Gherea; ascult cu respiratia intretaiata. Se va vorbi poate si despre tine? 
  
… Nu! Oh! Doamne. Daca oamenii ar fi putin mai buni… totul ar fi altfel. 
  
Totusi este trist in lume! 
  
Un moment de euforie nesuferita. Starea si lucrul in sine sunt inefabile. 
  
M-am reintors in carapacea de altadata. De ce? De ce ma cobor? Nu se pot intelege starile acestea de teama de inedit amestecate cu frica decat de oameni inteligenti. 
  
Intelligenti pauca! Si intrebarea: Phares si tu? este la fel de rau venita. 
  
Fiecare se-ntelege pe el insusi! 
  
Si daca n-ai fi fost, eu tot te-asi fi inventat… 
  
N-am vazut niciun oras european de sus din avion. Dar Arabia m-a impresionat. In special Dubaiul. Drumul de la aeroport este modern, cu piste ordonate, curate si uniform marcate iar avioanele MEA (Middle East Airline) - elvetiene, franceze, germane, americane sunt noi si frumoase, aranjate intr-o ordine desavarsita, majoritatea Airbus si Boeing, cele mai noi aduse din Europa si America cu tehnologie pe care multi nu si-o pot permite. Autostrazile sunt imense, curate, marcate perfect, netede si impunatoare. Niciun politist pe strazi! Pana la Consulat, desi era miezul noptii, parea ca ar fi ziua. Cladirile - impresionante - inalte, dar si cu o arhitectura moderna, demna de mileniul trei. Deosebite sediile Camerei de Comert si Industrie, ale bancilor, hotelurilor, unul dintre ele, Burj Al Arab – atunci in constructie, cu o infatisare de nava ce parca isi ia zborul in Univers, va deveni cel mai luxos hotel din lume. 
  
Aveam sa fiu invitat acolo peste 3 ani! 
  
Intr-adevar hotelul de 7 stele Burj Al Arab pare un monument – chiar e considerat ca un raspuns din partea Emiratelor Arabe Unite la faimosul turn Eiffel. Alte hoteluri de super lux gen Shangri-La, sau proiectele de viitor Hydropolis, primul hotel sub apa din lume ori The Palm, magnifica destinatie cu case de vacanta extravagante pentru celebritati gen Davis Beckham ori Michael Owen, de forma unui palmier alcatuit din mici insule artificiale situate departe, in largul marii, o adevarata Mecca pentru oamenii de afaceri din intreaga lume - demonstreaza ca aici orice e posibil! 
  
Si nu e de mirare daca iti imaginezi ca fiii emirului au studii in occident iar cand vin acasa transforma nisipurile in paradisuri nemaiintalnite altundeva in lume. Imi aduc aminte o nostima poveste care a stat la baza construirii celui mai scump hotel din lume, Burj Al Arab, gandit la inceput ca un cazinou! Numai imaginatia tinerilor studenti de a-l construi pe mare l-au induplecat pe batranul emir, care, la auzul cuvantului proscris a exclamat: cat traiesc eu nu se va intanpla asa ceva pe pamant arab! Si a fost construit departe, pe mare, ca un raspuns la celebrul Tour Eiffel, la fel ca si ansamblul de insule artificiale Palm Tree. 
  
Am trecut prin pasaje prea peste luminate, frumos finisate – chiar pe sub un Creek (canal de apa) si trebuie sa spun ca am filmat cu o bucurie egala cu aceea pe care am simtit-o parcurgand salile Luvrului, British Museum-ului, Tate Gallery, Tower Bridge ori Dresda... Deci, nu pot sa ascund faptul ca abia astept sa ma reintorc in Dubai, acest paradis al electronicelor, cel mai la moda loc din lume in domeniul constructiilor, desi ma asteapta o nedescoperita Indie, de fapt un alt continent! 
  
Ai vazut Dubaiul - poti sa mori de ciuda ca tu nu ai asa ceva la tine acasa unde civilizatia are traditie si influente de marca! 
  
Mi-au trebuit apoi patru zile pana sa ma dezmeticesc! E clar! India e poarta Asiei, sau mai bine zis, alt continent. 
  
Eram in drum spre India facand escala la Dubai dat fiinca nu suportam atat mult sa fiu in aer. Nu mai mult de doua ore! 
  
Bombay ! - tunete, fulgere si cele mai grozave sunete si imagini asiatice! Poarta catre Asia. 
  
Un altfel de taram! Parca o insula imensa pierduta undeva in departarea lumii - fara coordonate, fara pretentii. O lume pentru care trebuie sa ai timp si rabdare sa o cunosti, dar mai ales sa o intelegi. 
  
Imaginile sunt amestecate - de la minus la plus, de la negru la alb, de jos in sus, de la saracie la superbogatie, de la frica si spaima la intelegere si siguranta. Totul e un amalgam. 
  
Nu-ti place - daca nu-l gusti! 
  
Incet, incet, mi-am invins ”teama” de a patrunde in misterele indiene. Totul e sa mergi cu capul sus in masina si daca se poate la Oberoi, Taj Mahal, Arcade, World Trade Center, Colaba, Gate of India, Gradinile Suspendate (da! exista aici un alt fel de Hanging Gardens), Universitate, Hotel President, Muzeul Printului de Walles, Flora Fountain, Victoria Terminus (Gara), temple... 
  
Bombay - o aglomerare de nedescris, al cincelea megapolis din lume dupa Tokio, Guangzhou, Seul si Mexico, un puls comercial ce asigura 40% din comertul tarii (prin port) si 70% din tranzactiile pietei de capital care se fac la bursa, existand aici cele mai mari institutii bancare din India: British, Deutche, Hong Kong... 
  
Bombay - desi e un city pe o insula - cu multe suburbii in jur de talia New Jersey-ului din New York, incepe sa se dezvolte pe verticala in zona centrala de langa port, unde cladirile inainteaza spre ocean. De peste 20 de etaje! Dar strazile sunt inguste si practic nu au trotuare, circulatia fiind ingreunata de pietoni ce se misca printre masini, nepasatori, ca de altfel si biciclistii. 
  
Sambata 20 septembrie1997 am vizitat un templu jain care se afla departe, spre aeroport. In drum spre el, pe Marine Drive, sosea ce se intinde pe malul oceanului, am vizitat si moscheea Hagi Ali construita pe mare la 250 de metri de tarm. 
  
Hadji Ali este o moschee situata pe o cararuie ce inainteaza in Marea Arabiei, de culoare alba si adaposteste mormantul sfant al lui Hadji Ali, care se crede ca ar fi fost om de afaceri ce a renuntat la lumea materiala si a mers in pelerinaj la Mecca. Adeptii au construit-o in secolul al XIX-lea. Musulmana. Frumoasa! 
  
La Bombay e imposibil sa vrei sa-ti programezi o zi incepand dis de dimineata! Te trezesti singur pe strada la ora 8, pana la ora 11 daca nu ai mancat, servesti micul dejun de la pachet iar daca nu ai apa poti sa mai astepti pana la 12 cand abia se deschid primele tarabe. E de neinchipuit cum poate sa se imbine atata bogatie cu o asa saracie. 
  
Si totusi asta e realitatea. Aveam s-o vad mai bine peste un an cand am ajuns la New Delhi si am plecat cu mare elan sa vad la Agra, faimosul-Taj Mahal, una din minunile lumii. Pe tot parcursul drumului de 250 km am avut in fata adevarata Indie cu mizeria satelor, mai bine zis a catunelor cu case din stuf ori pur si simplu numai cu un pat si o prelata din plastic drept acoperis, dar si un minunat palat cu o fermecatoare poveste de dragoste care e in contrast zguduitor cu ceea vezi in afara zidurilor lui. 
  
Probabil ca de atunci s-a mostenit pastrarea castelor, lege ce guverneaza si azi si care face din India o adevarata poarta a Asiei. Si tocmai de aceea e interesant de vazut India, niciunde in lume nu cred sa mai existe in acelasi loc deopotriva prea bogati cu prea saraci, prea frumosul cu uratul, susul cu josul, nordul cu sudul, fara se se intample nici cea mai mica respingere. 
  
Pana la urma se poate vorbi de India in doua feluri: partea frumoasa, turistica si aceea vazuta cu ochiul liber in contrast total cu realitatea. Poarta Indiei e un arc de triumf comemorand vizita regelui George al V-lea in 1911 la Bombay. Stilul deriva din cel musulman al secolului XVI din Gujarat. Este situata in varful lui Apollo Bunder si a fost oficial deschisa in 1924. Poarta Indiei e mai mult decat atat, ea poate fi considerata ca o adevarata poarta de intrare in Asia! Hotelul Taj Mahal de langa ea a fost construit in 1903 de J.N. Tata, unul din cei mai mari binefacatori parsi, in urma presupusei sale interziceri intr-un hotel al unui oras european unde a fost considerat ”bastinas”. Aici au loc cele mai fastuoase receptii ale zilelor nationale cand indieni imbracati la patru ace cu manusi albe in maini servesc cu tacamuri din argint si vase din cristal. Alaturi, intr-un parc, se afla statuile lui Swami Vivekananda si a liderului Shivaji al Marathei pe cal. 
  
Muzeul printului de Wales a fost construit sa comemoreze vizita lui George al V–lea in 1905 in timp ce era inca print de Wales. Planurile sunt facute de George Wittet in stilul indo-saracenic: are o gradina ornamentala cu palmieri inalti iar galeria centrala are in varf un dom inalt. Colectiile includ obiecte artistice din insula Elephanta si pestera Jogesshwari, figuri din teracota din Valea Indului, fildes sculptat, statui si miniaturi. Sus la etaj o zeita Maytrei(cuvantul insemnand prietenie) ma duce cu gandul la frumoasa, neasemuita dragoste a lui Mircea Eliade. 
  
Universitatea si Curtea de Justitie sunt edificii din epoca victoriana, aflate langa Oval Maidan - unul din principalele parcuri in care duminica se joaca cricket. Construita intre anii 1860-1870 si proiectata de Gilbert Scott, Universitatea seamana cu o capodopera florentina din secolul al XVlea. E dominata de un turn de 80 de metri al carui ceas canta odata ”Dumnezeu sa ajute regina” sau ”Casa, dulce casa”, dar azi nu se mai aude! In apropiere se afla Curtea de Justitie construita de colonelul J.A.Fuller in stil englezesc. 
  
Flora Fountain este fantana din centrul de afaceri. Numele vine de la zeita romana a abundentei, statuie ridicata in 1869 in onoarea lui Sir Bartle Frere, guvernator al Bombayului care a daramat fortul si a construit modernul city de azi. 
  
Victoria Terminus este cea mai exuberanta cladire gotica aratand mai mult a catedrala decat a gara! A fost proiectata de William Stevens si terminata in 1887, cu sculpturi de pauni, maimute, elefanti si lei britanici, mixata cu domuri, turele si spirale. Deasupra se afla statuia infatisand progresul de 4m inaltime. Magnifica! 
  
Marine Drive se afla de-alungul tarmului si a fost construita in 1920, intinzandu-se de la Nariman Point, trecand prin Chowpathi Beach pana la Malabar Hill. Te intampina aici elegantul hotel Oberoi care l-a gazduit in 1997 si pe presedintele Constantinescu. Este cea mai populara promenada. 
  
Plaja Chowpathi e cea mai renumita, dar nu e folosita, caci apa e murdara si nu se poate face plaja de atata caldura. Insa, noaptea, cand se aprind luminile de pe bogatul Malabar Hill care se reflecta in apele golfului Back arata ca si cum ar fi un pom de craciun. Aici esti privit ca ciudat daca faci baie caci localnicii vin numai sa priveasca, sa citeasca, sa se relaxeze sau pentru un masaj si, cand sunt curajosi fac baie, intrand imbracati, doar pana la genunchi. Abia la Goa, Marea Arabiei seamana a mare curata si buna pentru inot si plaja. 
  
Malabar Hill este o zona rezidentiala scumpa, favorita, dat fiind briza mai ”rece” si privelistea spre golful Back. Locuintele coloniale mai vechi au fost inlocuite cu cele moderne ale noilor bogati. Aici este un templul jain construit in 1904, dedicat primului jain tirthankar – Adinath si Hanging Gardens, gradinile suspendate, cu animale acoperite cu verdeata. Langa, se afla turnul Linistii. Unul dintre cei trei bodigarzi repartizati de statul indian care ne insotesc pretutindeni ne explica de ce este un loc de evitat: parsi au un ritual specific, de-a dreptul macabru, expunand mortii goi pentru a fi curatati de vulturi si ciori, cadavrele fiind considerate de religia lor impure. 
  
Zeul protector al Bombay-ului e Ganesh si se serbeaza in lunile august-septembrie, cu mare pompa prin imersii a zeci de statui pe plaja de la Chowpati. 
  
Diwali, cea mai mare sarbatoare din India, se celebreaza in Bombay cu mult fast si focuri de artificii pe Marine Drive. 
  
Bolliwood - asa e numita industria filmului care produce 800 pe an! Acestea sunt ca masala, cel mai cautat condiment indian: au actiune, violenta, muzica, dans, romanta, morala. Multe filme sunt comerciale, de duzina, finantate cu bani negri. In ciuda slabei calitati au mare succes la public, actorii fiind considerati zei. Iar de cand s-au introdus satelitii concurenta e mare, regizorii fiind influentati de moda vestica. 
  
Departe in mare, la 3km de Bombay, vaporase simpatice te duc in insula Elephanta unde intalnesti temple in roca taiata, create intre anii 450-750, cand insula era cunoscuta ca Gharapuri, constituind o adevarata fortareata a orasului. 
  
Portughezii au redenumit-o Elephanta datorita unei mari pietre semanand cu un elefant, statuie ce a fost luata de englezi in 1814 si pusa in gradinile Victoria unde se afla si azi. Cum portughezii erau traditionali in religie au facut mari stricaciuni sculpturilor, dar ele au ramas inca frumoase si grandioase. Este o singura pestera principala cu un numar de sculpturi ale lui Shiva de marimi gigantice. Impresionant e desenul cu Trimurti sau capul triplu al lui Shiva, cand zeul ia forma lui Brahma de creator, pastrator si distrugator. Mai e un bust central al lui Shiva cu ochii inchisi, contempland etern, poate cel mai expresiv din toata India. Sunt aici figuri reprezentandu-l pe Shiva dansand, alta la nunta cu Parvati, una in care-l omoara pe demonul Andhaka, alta cu aparitia lui Shiva ca Ardhanari, unind ambele sexe in unul singur. Alaturi Ravana il ”scutura” pe Kailasa. In curte se afla un fel de sanctuar circular de unde se crede ca te poti incarca energetic daca stai in centrul lui si meditezi. 
  
Dupa o plimbare placuta raman cu imaginea impresionanta a Bombay-ului de pe mare, cu fortarete avand turele si tunuri de aparare in fata deschiderii de la mal oferita de arcul de triumf ”Poarta Indiei”, adevarata intrare nu numai in India ci si in Asia, dar si a hotelului Taj Mahal cu stilul sau inconfundabil. 
  
Perioada petrecuta la Bombay a fost cea mai frumoasa sub aspect diplomatic, indienii pastrand si azi eticheta coloniala. Venind in India ai posibilitate de a o cunoaste pe doua cai, sau mai bine zis din doua unghiuri diferite: cel turistic si cel al omului obisnuit, coborat in mijlocul cotidian. 
  
Daca in primul caz, ochiul grabit al vizitatorului ”scapa” aspectele mai putin obisnuite unei civilizatii ce paseste in al saselea mileniu de existenta - si asta pentru ca e impresionat de ceea ce vede ”organizat”, in cel de-al doilea caz esti izbit de contrastul si discrepantele intalnite la tot pasul (caci despre mersul la pas prin India e vorba!) - si cand spun asta ma refer la mersul pe jos prin lumea obisnuita, unde alaturi de minunea de la AGRA ori luxul din hotelurile apartinand lanturilor ”Taj”, “Oberoi”, ”Jaypee”, ”Le Meidien”, ”Grand Hyatt”,… la doi pasi chiar de ele se afla India – cea adevarata – cu contrastele ei izbitoare dintre lux si mizerie, curat si murdar, bogati si saraci, neasemuit de frumos si infect, cultura si incultura, intr-un cuvant, coexistenta dualismului modernism – primitivism. 
  
Aceasta este India – peste tot auzi acest leitmotiv chiar din gura indienilor, si o spun cu mandrie ! – iata de ce am numit-o cea misterioasa. Pentru ca totusi, pana la urma, ajungi sa te indragostesti, aducandu-ti aminte de ea cu placere mai ales dupa ce ai parasit-o! Cine iubeste India e atras mai puternic cand e departe de ea. 
  
India seamana cu o amanta de care te plictisesti ”putin” cand esti cu ea, dar care te atrage cand esti departe, facandu-te sa revii, de fiecare data dandu-ti impresia ca nu o cunosti indeajuns! 
  
Duminica am fost invitati la celebrarea unei casatorii in compaundul diplomatic. De cand imi doream sa vad life o nunta tipic indiana! Vecinii nostri, niste tineri bogati din casta superioara au pregatit totul in amanunt, de la formatia care te intampina in fata blocului, la masina Ambasador alba, nelipsita ca simbol indian peste timpuri, calul alb si imbracamintea specifica unei nunti cu pretentii. Am fost invitat sa filmez, ceea ce e un lucru rar, dar mai ales la ceremonia impodobirii tinerei mirese imbracata binenteles intr-un sari foarte greu dat fiind ornamentatiile cu argint si aur de pe el. Se incepe cu impodobirea miresei cu tot felul de bijuterii acoperind tot ceea ce a mai ramas liber, adica fata si mainile cu frumoase desenate, apoi apare mirele si se procedeaza la spalarea pe piciore de catre nasi. E impresionat, indianca noastra, plina de bijuterii acum se misca din ce in ce mai greu, sari-ul fiind lung pana in pamant, o foie de material scump infasurata dupa un anume ritual de vreo cateva ori in jurul trupului, ultima parte semanand cu o mantie romana intinzandu-se pe diagonala. Fata, parul, cat au mai ramas afara, urechile, nasul, sunt pline de lanturi scumpe din aur ornate cu diamante si pietre pretioase, chiar si picioarele ramase goale sunt impodobite in aur! Maitrey se simte stinghera de parca ar dori sa scape cat mai repede de povara greutatilor. Nanju se precipita prin camere si nu mai are rabdare. Ceremonialul continua cu o puja, o rugaciune pentru binele mirilor si abia apoi rudele o insotesc pe mireasa afara unde o asteapta Ambasadorul alb impodobit cu benzi albe din voal si flori, care-i va conduce catre templu. 
  
Spre desosebire de Bombay, New Delhi este insa un oras care nu se lasa usor descoperit. De-a lungul timpului Delhi a avut multi invadatori: Tamerlan l-a praduit in secolul al XIV-lea, afganul Babur l-a ocupat in secolul al XVI-lea iar in 1739 imparatul Nadir Shah il jefuieste luand cu el in Iran vestitul diamant Koh-i-Noor, aflat acum pe cea mai valoroasa coroana imperiala britnica si faimosul tron de aur ”Paun”, pentru ca apoi in 1803 sa fie capturat de britanici. 
  
Era miezul noptii cand prietenul Kapadia s-a asezat la masa din sufragerie a casei noatre din New Delhi. Un apartament situat la etajul intai al casei generalului Debashshi, fost angajat in serviciul presedintelui la resedinta acestuia din Rastrapati Bavan, o cladire impresionanta in stilul britanic al anilor 1931 cand Delhi a fost proiectat de Luytiens, in fata centrului civic cu cladirile ministerelor pe stanga si pe dreapta. 
  
Casa se afla in blocul M, caci asa sunt numite ansamblurile de locuinte aflate tot timpul in jurul unui parc, cu trei etaje, nu mai mult, fiind interzise cladirile mai inalte. Eram la inceputul sosirii noastre la Delhi pentru o perioada de 4 ani dupa Bombay, unde am stat la misiunea comerciala. Toate aceste ganduri i le povestesc prietenului Kapadia, profesor de hindu la Universitatea din Agra, cu gandul la a doua zi cand soseau din tara fetele noastre pentru a studia la Agra o perioada de 4 ani. Nu e nevoie de introducere, Kapadia cunoscand stafetele de tineri romani studenti perindati de-a cursul anilor la Agra. Mai mult, imi spune ca sunt linistiti si inclinati catre studiu. Unii dintre ei chiar foarte buni intr-ale sanskritei, nu numai vorbite ci chiar scrise! Una dintre studente, Sabina Poparlan, e atat de modesta incat trebuie sa-i spun de doua ori ca e la ea acasa. Aveam sa ma reintalnesc cu ea dupa multi ani, la o lansare de carte in Bucuresti la Ministerul Afacerilor Externe. A fost o surpriza placuta! Dupa 15 ani, era acum lectora la Universitate, a fost invitata sa vorbeasca chiar despre cartile mele scrise in India, alese repere editoriale la sarbatorirea a 60 de ani de relatii diplomatice dintre Romania si India! Si asta in Sala Gafencu, de fata cu fostii mei ambasadori la New Delhi, Domnii Petru Petra si Petre Mateescu. 
  
Kapadia soarbe din paharul cu gin tonic si asculta povestile mele, dar e departe cu gandul, la familie, care e plecata acum la Khajuraho, in vizita la celebrele temple. Copiii sunt tineri, pana in 20 de ani, si si-au dorit din suflet o vizita aici in ideea cunoasterii in detaliu a celor 20 de temple inca ramase in viata din ansamblul ce numara 85 altadata. 
  
I-am spus ca la baza construrii templelor e o legenda ce seamana cu aceea a Luceafarului eminescian si a parut interesat de asemanare, cunoscand vag opera poetului national. Ii spun ca la Bucuresti, in Herestrau exista o statuie a lui Eminescu, nu departe de pomul sadit de Rabindranath Tagore cu ocazia vizitei sale in Romania. 
  
Si incepe sa povestesca... 
  
Cu o mie de ani in urma, intre 950 – 1050, un imens si masiv efort a fost pus pentru constructia unei serii de temple cu minunate sculpturi in inima Indiei, regiune cunoscuta acum sub numele Madhya Pradesh. Aceste glorioase temple, numarand 20 existente inca din totalul de 85 apartinand dinastiei Chandellas, au fost aparent pierdute pentru posteritate pana la mijlocul seculului al XIX-lea, cand, in 1838, inginerul T. S. Burt, capitan in armata britanica, redescopera extraordinarul complex de temple, marturie a creativitatii, a fuziunii omului cu Creatorul. 
  
Micul si obscurul sat Khajuraho aflat in inima Indiei – caci despre el este vorba - e cunoscut prin templele sale din piatra, fiind cu secole in urma un oras mare, capitala a regilor din dinastia Chandellas, regi medievali din clanul rajput care au condus India centrala. 
  
Azi Khajuraho e sinonim cu pasiunea in piatra si nimic mai mult, niciunde in lume frumusetea, intensitatea si sensurile acestor sculpturi nu se potrivesc mai bine. Poate de aici si denumirea de temple ale dragostei. 
  
Desi dinastia Chandellas a condus peste regiunea Bundelkhand (Madhya Pradesh de azi), mai mult de trei secole, (IX-XII AD) apare ciudat ca cele mai multe carti de istorie medievala au doar numai cateva pagini despre aceasta dinastie. 
  
Una din posibilele adevaruri despre o asa sumara trecere o poate constitui inaccesibilitatea atribuita inchiderii drumurilor. De altfel, mii de ani de istorie, de jafuri turcesti, musulmane si interminabile razboaie au contribuit la stergerea palatelor Chandellas de la Mahoba si a fortaretelor de la Kalanjara. 
  
Templele de la Khajuraho au scapat probabil de mania armatelor cuceritoare dat fiind localizarea lor printre junglele dese si situarea intr-un teren aspru. Si nu este intamplator ca aceste 20 de temple ramase sunt de o incomparabila frumusete si maretie, suficiente pentru imortalizarea domniei acestei dinastii uitata de timp. 
  
Recent, cartile istorice confirma ca descendentii Chandellas au fost invaluiti in mister si, daca putem privi catre legende, iar in India miturile si legendele isi impletesc drumurile in istorie, putem fi mai usor ancorati in realitate. Acesta e un adevar aparte: cand discutiile se parasesc in spatele mostenirilor templelor care sunt un amestec de religii semnificative si de o senzuala atractie, totul intra intr-un adevarat mister! 
  
Legenda insasi imprumuta credibilitatea acestei atractii. O balada folclorica din secolul XVII povesteste frumoasa legenda a originii dinastiei Chandellas, legata de Hemvati, fiica unui Hemraj, familie de preoti a conducatorului din Gaharwar, Iderjit. Orbita de dragoste si cuprinsa de o buna dispozitie, aceasta fata a avut intr-un fel ce a meritat - blestemul Indrei - ramanand vaduva in floarea varstei, la 16 ani, cand arata ca o splendida nimfa sau ca o regina din povesti! 
  
Si Kapadia incepe legenda … 
  
… intr-o seara de vara, cand frumoasa Hemvati privind incantata la apa cristalina pe a carei suprafata se odihneau lotusi, se gandea la o baie racoritoare si refrisanta. In timp ce se scalda goala in apa cristalina a izvorului, cerul s-a deschis si a aparut zeul Luna care vazand aceasta unica si incantatoare fata s-a indragostit fulgerator si a coborat pe pamant (asemeni Luceafarului lui Eminescu), lund forma umana. Se aseaza langa frumoasa fata si, vrajind-o cu ajutorul sagetii zeului Kam, cad impreuna intr-o seducatoare imbratisare. 
  
Total sedusa si distrata, Hemvati intra in cursa actoriceasca a zeului ruinandu-si viata, drept pentru care zeul Luna o asigura ca-i va darui un fiu viteaz care va deveni un mare rege si va construi numeroase temple. 
  
Dar cand noaptea era pe sfarsit si zeul se pregatea sa plece, Hemvati ii adreseaza blesteme. Atunci zeul ii raspunde: “nu ma blestema caci mai tarziu copilul nascut din dragostea noastra va deveni rege, unul dintre cei mai vestiti!” Aceste vorbe n-o consoleaza pe nefericita femeie caci se gandea cum va trai dezonorata si fara sot. Zeul ii spune ca fiul lor se va naste pe malul raului Karnawati, apoi va trebui sa-l duca la Khajuraho unde acesta va oferi o mare ceremonie religioasa (bandha yagna) cu daruri si sacrificii in urma carora rusinea va fi iertata. Va fi un rege mare in Mahoba, cu puteri supranaturale, putand trasforma piatra ca si cum ar face aur din fier. Apoi, dupa ce a rostit aceste cuvinte, divinul indragostit a disparut. 
  
Hemvati nu mai are nimic de facut decat sa-si parasesca casa pentru a da nastere fiului nascut din pacat. 
  
Astfel s-a nascut intemeietorul dinastiei Chandellas pe malul raului Karnawati, iar tatal fetei, Chandrama, a facut un mare festival. 
  
Copilul a luat numele de Chandravarman prin adaugarea cuvantului divin varman. Va fi viteaz, la numai 16 ani omorand un tigru si un leu fara sa fie inarmat. Aceasta va deveni emblema familiei – un tanar luptandu-se cu un leu, vizibila peste tot la Khajuraho. Chandrama insa il avertizeaza ca niciodata sa nu se desparta de numele varman! Dupa ce se casatoreste, Chandravarman vine la Khajuraho unde executa bandha yagna pentru a sterge pacatul comis de mama sa si construieste temple minunate imprejmuite de lacuri si gradini. 
  
Componenta erotica a sculpturilor templelor de la Khajuraho - din fericire ea exista, desi in proportie mica - va fi mai bine inteleasa impreuna cu legenda care ne infatiseaza bandha yagna prin marturisirea pacatului comis. Acest ritual, continua Kapadia, include zamislirea figurilor erotice ca pe o supapa a vinovatiei oferind lectii de moralitate. 
  
De asemenea, nu e surprinzator ca peretii templelor prezinta multe aspecte ce celebreaza tineretea si frumusetea. Acestea sunt sanctuare ale dragostei, divine si umane in acelasi timp! 
  
Aici apare asemanarea dintre Luceafarul eminescian si umanul Zeu indian, care prin mostenirea data fiului in a construi temple de o aleasa frumusete, incearca sa-si cumpere vinovatia prin eternizarea unei atfel de iubiri, adevarata si umana, afisata noua, tuturor, peste atatea secole. Dar in acelasi timp scenele de pe benzile templelor sunt si lectii de o dragoste adevarata. Este ca un miracol lasat de zei pamantenilor, uneori neinteles, alteori dand nastere la critici prea aspre. 
  
Templele au fost construite cateva secole inainte de venirea mogulilor. Sunt in nordul statului Madhya Pradesh, unul din statele cele mai mari ale Indiei, situat central. Istoric, locul mai e cunoscut drept regatul Malwa. Majoritatea populatiei de aici e hindu, fiind considerata clopotul Indiei, regiunea fiind dominata de fundamentalisti hindu. 
  
Istoria merge inapoi pana in timpul lui Ashoka, marele imparat budist al carui imperiu mauryan a avut putere in Malwa. La Sanchi se poate vedea inca centrul budist fondat de Ashoka, cea mai importanta amintire despre el in India. Mauryans au fost urmati de Sungas si Guptas, apoi au trecut hunii. 
  
Chandellas a construit aici fantastica serie de temple cunoscute drept Khajuraho, azi fiind una din atractiile principale ale turistilor. 
  
Intre secolele XII si XVI regiunea e condusa de hindu, musulmani si invadatori, continua Kapadia, tragand adanc dintr-un trabuc american. 
  
Interesant si, in acelasi timp intrigant, e cum si de ce au fost construite asemenea multimi minunate de temple tocmai aici, caci pana la Khajuraho e un drum lung de oriunde te-ai afla in India. Si asta nu numai azi ci mai ales acum 1000 de ani! Nimic nu e aici interesant in afara locului unde sunt amplasate templele, caci in timpul verii caldura, ploile si mizeria creaza un mare inconfort. Mai mult, alegand un astfel de loc se pune intrebarea cum de a reusit Chandellas sa recruteze atatia oameni pentru a realiza un asemenea vis in piatra? Sa ridici temple de o asa marime si frumusete in doar o suta de ani intrece orice efort uman! 
  
Oricare ar fi fost ratiunile, putem multumi proniei ca ei au ales locul acolo unde au decis, iar indienii trebuie sa fie mandri ca aceasta a ajutat la stoparea influentei invadatorilor moguli care, oriunde, erau gata sa-si puna in valoare lucrarile lor. 
  
De mult, Khajuraho era cunoscut drept Khajuravataka. Prima mentiune despre el o aflam din scrierile calatorului chinez Hiuen Tsang care a vizitat India in secolul VII. Khajuraho e mentionat si in textele vechi hindu unde este explicat numele orasului. Dupa folclorul traditional, originea numelui Khajuraho vine de la doi copaci frumosi, Khajur, ce decorau poarta principala a orasului. Sigur ei s-au extins mult imprejur, astfel ca orasul a luat numele de Khajuravatika care in timp s-a schimbat in Khajuraho. Dar Khajuraho poate fi privit si drept casa lui Kamdeo, zeul dragostei si al frumusetii, chiar al lui Shiva – dusmanul sau, dar si a mai multor zei si zeite celebrate aici in sanctuare speciale. Kapadia isi soarbe acum cafeaua indiana, respira adanc si continua... 
  
Khajuraho a fost capitala regatului Chandellas, dar acestia mai aveau si forturi intarite la Ajaygarh, Mahoba si Kalingar. Ei erau hindu din clanul rajput ai caror descendenti veneau din dinastia lunii, fiind intreprinzatori si talentati in construirea rezervoarelor, templelor si constructiilor. Dupa cei mai multi istorici, Chandravarman este intemeietorul dinastiei, in secolul IX. 
  
Primii Chandellas erau credinciosi ai lui Vishnu – zeul pastrator, aparator, in timp ce urmatorii erau devotati lui Shiva – zeul distrugerii. 
  
Toti au fost toleranti fata de celelalte credinte, de aceea aici au fost ridicate pe langa temple hindu si altele precum cele jaine. Calatorul arab Ibn Batuta descrie in cronicile sale din secolol XIV un loc numit Khajura cu multe temple unde hindu si musulmani practicau ascetismul si discutau filozofie. 
  
Se spune ca, Chandravarman, creatorul lui Khajuraho, a avut un vis in care aparea mama sa implorandu-l sa construiasca templele. Ele ii vor dezvalui pasiunea de a guverna fiintele umane, aceasta aducandu-i realizarea eliberarii dorintelor, prin urmare, adevarata salvare. 
  
Chandravarman incepe constructia primului dintre temple, succesorii sporind complexul prin adaugarea celorlalte. 
  
In viziunea lui Rawlison, spune Kapadia, multe triburi din Asia centrala au invadat India dupa care au devenit conducatori, s-au casatorit cu femei hindu si treptat au fost admisi in comunitatea hindu. Confirmarea originii straine a acestor clanuri se afla si in legendele puranice despre crearea lui Agni sau a clanului rajput, din foc. 
  
Cand Parsurama - Rama cu axe - a distrus vechiul Kshatriya (clasa razboinicilor) si pamantul era parasit, zeii au reconstruit muntele Abu in Rajputana iar din focul sacru au nascut cele patru clanuri Pawar, Parihar, Chauhan si Solanki. Este posibil ca ei sa fi fost initiati in hinduism. 
  
Interesant de notat aici, spune indianul, ca distrugerea originalei Kshatriya e admisa! Alte clanuri rajput, printre care si cel al lui Chandellas, apar ca originari din triburile Gonds ce au venit la putere si apoi au fost admisi ca hindu. Cei din clanul Parihar au construit un puternic regat in Gujarat, de unde alte ramuri s-au dezvoltat catre alte directii stapanind catre jumatatea secolului al VIII-lea marea parte a nordului Indiei, formand mari imperii. In aceste teritorii a fost inclus si regatul Chandellas din Khajuraho. 
  
Sefii clanului se regasesc si in inscriptiile de la Khajuraho. Astfel Nannuk a domnit in primul sfert al secolului al IX-lea. A fost urmat de fiul sau Vakpati, in al doilea sfert al secolului IX, urmat de fii sai Jaishakti si Vijaishakti. Vijaishakti a fost urmat de fiul sau Rahil, probabil in ultimele doua decade ale secolului al IX-lea. E urmat de fiul sau Harshdev care vine la tron in aproximativ anul 900. Domnia sa a fost de 25 de ani. Din timpul sau e templul Matangeshvara. In 925 urmeaza la tron fiul sau Yashovarman, cand dinastia devine o mare putere. Tolerant cu sectele, el insusi devotat lui Vishnu, a ridicat marele templu Lakshman. 
  
Poate de aici Yashovarman fiind cunoscut si sub numele Lakshvarman. 
  
In 954 urmeaza la tron Dhangdev pana la sfarsitul secolului. Prin el Chandellas devin independenti. Doua mari temple apartin perioadei sale: Vishvanatha si Parshvanatha. 
  
Dhang e urmat de Gand care lasa tronul fiului sau Vidyadhar ce se dovedeste a fi un mare constructor. In timpul lui se ridica templul Kandariya Mahadev. Fiul sau, Vijalpal, urmeaza la tron, dar puterea acestuia va fi in declin datorita atacurilor musulmanilor. 
  
Totusi activitatea artistica continua, din timpul sau fiind datat templul Vaman (1051). Il urmeaza la tron fiul sau Devvarman pana la 1060. In timpul sau regatul pierde mult din prestigiu si teritoriu. 
  
Apoi vine la conducere fratele sau Kirtivarman cu o domnie de 40 de ani, refacand prestigiul dinastiei. Mare iubitor de arta, lasa in urma sa Prabodha-Chandrodya, Adinath, Javeri si Chathurbuja. 
  
In 1115 urmeaza la tron fiul sau, Sallakashanvarman, iar in 1117 fiul acestuia, Jaivarman. Succesorul lui Jaivarman a fost un unchi Prithvivarman, dupa care urmeaza fiul acestuia Madanvarman in 1130 cu o domnie buna de 34 de ani. Din timpul sau e templul Duladeo (1163). 
  
El a avut o perioada de revigorare aplicand o politica de pace. Urmeaza numai pentru doi ani fiul sau Yashovarman II. 
  
Parmardidev, nepot al lui Madanvarman va fi ultimul dintre cei mai mari regi ai dinastiei Chandellas. Fiind inca copil la incoronare va conduce 35 de ani pana in 1202. 
  
De subliniat ca in toata aceasta perioada regatul Chandellas s-a mentinut impotriva navaliriilor musulmane succesive. Totusi, Parmardidev cade prizonier, dar neacceptand rusinea si degradarea isi va pune capat zilelor. 
  
In timpul lui Qutab-ud-din e cucerit Kalinhar (1202) unde se retrasese curtea regala Chandellas. Tot atunci templele de aici vor fi convertite in moschei, 50000 de oameni vor fi facuti sclavi iar guvernul e schimbat si astfel soarele dinastiei Chandellas va apune pentru totdeauna. 
  
Dar Khajuraho va continua sa fie capitala religioasa a regatului Chandellas bucurandu-se de respect chiar din partea conducatorilor musulmani, desi vor urma zile intunecate. Ibn Batuta afirma in scrierile sale ca templele de la Khajuraho si-au pastrat gloria inca pana in 1335. 
  
Sigur dupa aceea mania musulmana nu a mai fost atat de rabdatoare! 
  
Succesorul lui Parmardidev, Trailokyavarman revine la Kalinjar, dar invadatorii musulmani trimit o armata din Gwalior care prada orasul. Capitala va fi mutata la Ajaigarh. Trailokyavarman va conduce pana in 1241 fiind urmat de Virvarman si Bhojvarman. 
  
In 1545 Sher Shah asedieaza fortareata din Kalinjar, iar in 1564 Raja din Mahoba este omorat in lupta cu Asaf Khan. De atunci nu se mai stie nimic despre urmasii Chandellas. 
  
Peste toate trecatoarele izbucniri si splendori, stralucirea dinastiei Chandellas n-a fost ca aceea a glorioasei Luni, dar totusi a fost ca o candela si, ca si aceasta, s-a stins repede! A ramas insa peste timp minunatul complex, ca cea mai glorioasa parte a dinastiei. In ciuda ravagiilor vremurilor, mostenirea lasata prin “urma” in piatra de la Khajuraho, consacra pentru totdeauna reputatia artistica a dinastiei Chandellas dar dovedeste in acelasi timp ca profetia din legenda privind numele dinastiei a fost adevarata: “ de ce nu a avut grija zeul Luna sa-i spuna frumoasei Hemvati ca numele Varman nu trebuie alungat?!” Parmardidev nu si-a luat numele de Varman! Sa fie caderea lui in mana musulmanilor un rezultat al desconsiderarii advertismentului divin? Si astfel, blestemul s-a implinit! 
  
Planul templelor de la Khajurajo are patru componente importante: ardh-mandap sau pridvorul intrarii, mandap sau sala de primire, antaral sau holul, garbha-griha sau sanctuarul. Ele sunt prezente in toate templele. Cele mari au un coridor in jurul sanctuarului, numit pradakshina. 
  
Fundamental insa toate templele urmaresc ideea celor 5 sau 3 parti ale planului initial. Intrarea in temple se face printr-o poarta, numita ardhamandapa in spatele careia se afla un hol numit antaral, urmeaza sala de primire mandapa care te duce la garbhagriha, un sanctuar inelar unde ti se infatiseaza imaginea unui zeu caruia i-a fost dedicat templul respectiv. 
  
Un coridor ingradit, pradakshina, merge in jurul sanctuarului. Templelor simple le lipsesc insa mandapa sau pradakshina, dar urmeaza acelasi plan. Din exterior, templele arata ca o succesiune de unde ale marii (sikhara) culminand cu turnul din varf sub care se afla sanctuarul. In timp ce turnurile mici peste mandapa pot fi fete ale piramidelor, sikhara arata ca un taler curbiliniu. Ornarea, chiar baroca, cat si imaginea tuturor elementelor verticale e echilibrata de un ornament orizontal alcatuit din 2-3 benzi cu sculpturi ce se intind in jurul templelor. Cu adevarat, sculpturile de aici sunt superbe, relevand intreaga lor valoare, fiind realmente cu grija integrate in desenul ce se desfasoara in fata ochilor ramasi pironiti! 
  
Templele se ridica pe o platforma inalta prevazuta cu o terasa si subsol, numita adisthana. Lumina si aerul patrund in interior prin ferestre frumos ornamentate prevazute cu balcoane. La exterior templele au doua sau mai multe benzi orizontale ale caror statui expuse cu gratie si incantare constituie cea mai atractiva parte a structurii. Jocul luminii si al umbrelor pe frumoasele ferestre cu balcoane si pe benzile sculptate cu statui face parte dintr-un scenariu al unei intregi compozitii, alternand luminilor, umbrele adanci, ce produc un efect deosebit. 
  
Peste zona centrala a zidurilor se inalta acoperisul alcatuit dintr-o serie de culmi care seamana cu sirul de munti Kailasa sau Meru, element esential oricarui templu indian. Culmile amenajate de-a lungul axei se inalta si cad alternativ in timp ce-si continua ascensiunea terminandu-se cu un turn foarte mare – acel sikhara – ce se inalta deasupra sanctuarului. Impresionanta aceasta progresiva ascensiune si coborare a superstructurii templelor de la Khajuraho care converge catre cel mai inalt dintre turnuri, adaugand ritm si in acelasi timp specificitate calitatii verticale. 
  
Interioarele templelor sunt ornate la fel ca exteriorul. Dupa ce ai patruns printr-o makara-torana frumos ornamentata asezata cu fata la est, intri in cele patru apartamente principale legate intre ele. Ardhamandapa e un apartament dreptunghiular deschis pe trei fete. Holul principal, mahamandapa, se leaga cu vestibulul (antaral) printr-o intrare ornata din care se ajunge la sanctuar unde se odihneste zeitatea. Sculpturile usilor dau interiorului o frumusete deosebita. Tavanele sunt acoperite cu elemente geometrice si florale. 
  
Templele sunt aproape toate aliniate de la est catre vest cu intrarea din fata catre est, specific credintei hindu. Cateva sunt din granit, dar cele din perioada clasica Khajuraho sunt facute complet din piatra. 
  
Si pentru ca atunci nu exista mortar, blocurile sunt fixate unele peste altele. 
  
In afara celor inchinate lui Brahma, Mahadeva si Chausath Yogini care sunt din granit, toate celelalte temple sunt din gresie, de culoare galbel pal. 
  
Compartimentele sunt conectate intern ca si extern, fiind planuite intr-o singura axa, de la est la vest, formand o unica structura. 
  
Ultima poarta de intrare in templu, si ea sculptata, este torana, iar turnurile mai mici din jurul principalei sikhara sunt cunoscute ca ususringas. 
  
Imaginile templelor de la Khajuraho sunt miscatoare, dand un impact total constructiilor ce emit in planul vertical al suprafetei zidurilor, cadenta senzualelor modele sculptate incat te simti acasa! 
  
Cu singuranta artistii Chandellas s-au oprit in principal asupra frumusetii si atractivitatii femeii subordonandu-se imaginilor ce le reprezinta intr-o totala libertate a miscarilor. Celebrele apsaras, nimfele ceresti, reprezinta capodopere ale sculpturii medievale. 
  
Referinţă Bibliografică:
Indianca - partea I-a / Dan Zamfirache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1697, Anul V, 24 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Zamfirache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Zamfirache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!