Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Zamfirache         Publicat în: Ediţia nr. 1692 din 19 august 2015        Toate Articolele Autorului

Egipteanca
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Inimaginabil cum o asa civilizatie a putut sa dispara dupa numai 3000 de ani! Egiptul faraonilor. Dupa prima unificare sub Menes I au urmat treizeci si una de dinastii care mai de care infloritoare ce au dat lumii doua dintre minunile lumii: farul din Alexandria si piramida lui Kufu din Giza, Cairo. 
  
Egipt – tara miracolelor! 
  
Dupa India trebuia sa fie Atena, Praga sau Washington. Primele doua mari citadele le mai vazusem de doua ori iar America era doar un vis greu de atins! Dar a fost sa fie Egipt – tot pronia! Sau intalnirea cu cea de-a doua civilizatie tot atat de veche si interesanta ca aceea indiana. Si la fel ca Isus aveam sa constat, dupa numai un an, ca Egiptul va fi un pamant binecuvantat si pentru mine. 
  
De 7 ori binecuvantat: o data pentru ca mi-a salvat coloana prin operatie, intalnirea cu civilizatia egipteana, oportunitatea de a vedea New York si Iordania, explorarea drumului Sfintei Familii, turismul infloritor, oameni deosebiti: doctorul salvator El Meleghi, intalnirea cu John Negroponte si Aboul Gheit la Natiunile Unite in New York, David Walch si Sir Derek Plumby, ambasadorii SUA si Angliei la Cairo, monseniorul Danis Kurupasseray - indian din Kerala acreditat la nuntiul apostolic din Cairo, printul prieten Sousourk Nisha20, un croat din tata libanez, amabasadorul Klaus Ebermann si Oliver Nette – de la Delegatia Comisiei Europene, Tasos Papadopulous presedintele Ciprului, regina Sonja a Norvegiei si prima doamna a Egiptului Suzanne Mubarak cu prilejul sarbatoririi centenarului mortii lui Ibsen sau legendarul Keneth David Kaunda si un soare binecuvantat rasarind peste 340 de zile in fiecare an al perioadei de la Cairo, cea mai frumoasa, pe timpul cat sotia mea Carmen a fost prim colaborator si insarcinat cu afaceri adinterim al excelentelor lor, domnii ambasadori Marcel Dinu si Gheorghe Dumitru. Tot aici visul de a vizita America a devenit realitate! 
  
Egiptul mi se pare extraordinar, e altceva, insa nu pot sa spun ca m-am despartit total de India - acolo unde traditia si istoria raman inca la ele acasa, nefiind smulse de imperiile trecatoare! 
  
Cu toate acestea, Egiptul ramane inca o tara a miracolelor. 
  
De ce tara miracolelor? Din cel putin 6 considerente carora se datoreaza aparitia acestei carti: exista si se pastreaza inca una din cele mai vechi civilizatii de pe pamant in ciuda faptului ca din secolul I i.e.n. regatul faraonilor a fost supus invaziilor multor popoare ce si-au lasat adanc amprenta, dar mai mult decat atat, si-au impus regulile. Cu toate acestea a fost gazda poporului evreu condus de Moise, locul miraculos unde s-a salvat Sfanta Familie, leaganul crestinatatii, locul primelor biserici, al primilor monahi sihastri, al celor mai interesante muzee in aer liber dar si al unui miracol modern, cel al stabilitatii in framantatul Orient, pe fondul reusit al unui turism de invidiat. Si Egiptul are ce oferi! 
  
Din cele 7 minuni ale lumii, doua au fost construite in Egipt: piramida lui Keops, singura supravietuitoare si farul din Alexandria pe al carui loc se afla azi fortul Qatbay. Egiptul insa inseamna mai mult decat piramidele ce exprima o existenta viguroasa de-a lungul vremii si Sfinxul, simbol al eternitatii. Egiptul inseamna temple si enigme de milenii, unele redescoperite abia in timpurile noastre, cele mai vechi biserici, o vale a Regilor cu taine bine pastrate, un turism de invidiat prin splendide statiuni la Marea Rosie, Egiptul inseamna Nilul – simbolul vietii care se innoieste anual si in jurul caruia radiaza totul! Egiptul a fost tot timpul un creuzet al tuturor civilizatiilor, locul celor mai spectaculoase realizari ale artei antice care au dainuit de milenii. Intalnirea cu ele e un regal de neuitat si invidiat! 
  
Cu 5000 de ani in urma Egiptul era impartit in doua, Egiptul de Sus cu capitala la Nekhen, regele avand coroana conica alba si Egiptul de Jos(delta) cu capitala la Buto unde regele purta coroana rosie. 
  
Unificarea Egiptului a fost facuta de Narmer I (Menes) in jurul anului 3100 i.e.n. cu capitala la Memphis – cele 2 coroane fiind puse una peste alta. Epoca faraonica dureaza 2700 de ani dupa aceasta unificare si toata e inaintea erei noaste! 
  
Si, ca un facut, egiptenii, atatia cat mai sunt, se tem de uitare! Nimic nu i-ar distruge mai mult ca disparitia din memoria umanitatii! Aceasta misterioasa si fascinanta civilizatie poate fi impartita, dupa istoricul egiptean Manetho(anul 280 i.e.n.) in 31 de dinastii incepand de la Menes pana la Alexandru cel Mare. 
  
Era pe vremea de dincolo de nasterea Egiptului. 
  
Legenda, mit fundamental al credintei in viata de apoi, spune ca Osiris era un conducator corect si iubit, a carui sotie Isis, era foarte devotata. Fratele lui Osiris, Seth, comploteaza impotriva lui si, printr-un viclesug, il ademeneste si-l pune intr-o lada pe care o arunca pe Nil. Isis merge in cautarea lui Osiris si, reusind sa-l gaseasca, il ascunde, dar Seth il prinde din nou si-i imparte trupul in 14 bucati, de data asta imprastiindu-l, pentru a i se pierde urma. Isis impreuna cu sora ei Nephthyis pornesc in cautarea lui, aduna bucatile, le leaga cu bandaje(este prima descriere a mumificarii), apoi prin magie, ajutata de Anubis, ia forma unei pasari inaripate si se fertilizeaza cu Osiris, nascandu-l pe Horus care-l va omori pe Seth. Horus preia tronul pe pamant, Osiris, reinviat, devine regele lumii de dincolo iar Anubis pazitorul ei. Mai tarziu, arta egipteana il asocieaza pe faraon cu vulturul insusi, divinitatea eterna: la moarte faraonul este Osiris – care va deveni Horus – fiul si succesorul sau. Numele de faraon este de origine greaca, insemnand casa mare sau palatul si apare din secolul XVI i.e.n. In templul lui Isis, unde se afla si capul lui Horus se celebra mitul mortii si al reinvierii lui Osiris. Dar orasul sfant al lui Osiris ramane Abydos, unde se afla mormantul fictiv al acestuia. La Philae se afla si un templu dedicat zeului Horus. Din cauza apelor barajului, templele din insula au fost salvate de la scufundare prin demontare piatra cu piatra si mutate pe insula vecina Agilqiyyah, cu sprijin UNESCO. 
  
O alta legenda spune ca Ra – zeul soarelui s-a nascut din apele primordiale. Ochii lui au devenit luna si soarele, din propria umbra l-a creat pe Shu, zeul aerului si pe Tefnut, zeita negurei. Cand Ra a plans, lacrimile lui s-au transformat in barbati si femei. Shu si Tefnut au dat nastere lui Geb, zeul pamantului si lui Nut, zeita cerului. Dupa unirea lui Geb si Nut au luat nastere Isis, Osiris, Seth si sora lor, Nephtys. 
  
Sfinxul reprezinta pe Kefren in maniera zeului Horus, oferind jertfe tatalui sau, Keops-Ra. Aceasta explica de ce statuia Sfinxului nu a fost gasita in alta parte a complexului. Spre sfarsitul vechiului regat statuia Sfinxului era pazitoarea complexului si servea la festivitatile religioase. Pe seama perceperii afinitatii intre sfinxul egiptean si cel din Bucegi s-au facut multe comparatii si conexiuni. 
  
Legende vii ce stau ca pazitori ai unor istorii milenare, Sfinxul rebel plecat din lume, o alta magnifica infatisare cu aspect uman, de la inaltimea celor 2290 de metri poate sa-ti dea impresia ca poarta o discutie secreta cu fratele egiptean asezat la baza piramidelor. Cu labele infipte in nisip acesta pare ca s-ar misca in timp, greoi, incercand sa salveze cu infatisarea lui sfintele morminte ramase goale ale stapanilor din vremuri imemoriale aflati departe acum, in locuri straine, imprumutati pentru o vreme. Poticnit in nisip, incearca un strigat de ajutor catre inaltimi si, din imparatia falnicilor munti, Sfinxul rebel din Bucegi trimite sunete intr-un limbaj cu greu de descifrat: ”Nu pot sa parasesc nicicum pamantul incredintat! Voi fi ingenunchiat ca tine intr-o clipa. Acuma stai - popoarele s-agita! Va fi un timp si pentru tine.” 
  
Misteriosul din Carpati are o asemanare tulburatoare cu Sfinxul egiptean. De mii de ani ocrotitori la marginea imperiilor, asezati in locuri spirituale de parca ar venera zeii, raman inca un mister! 
  
Anul 332 i.e.n. marcheaza sfarsitul erei faraonice prin sosirea lui Alexandru cel Mare in Egipt si inceputul erei coptice antice, extensie a modului de viata egiptean. Monasticismul s-a nascut pentru prima data in Egipt si s-a extins apoi in intreaga lume. Sa amintim ca prima incercare de trecere la o zeitate unica are loc aici 
  
cu mult inainte, in timpul faraonului Amenhotep IV(1380-1362 i.e.n.), din dinastia XVIII – cel care a introdus erezia amarniana prin credinta intr-un singur zeu, Aton, pe care-l include in numele sau Akhenaton – abandonand Teba si construind la Tell El-Amarna o noua capitala, Akhetaton. 
  
Experimentul Amarna a dus la constructia unor temple si palate neasemuite deschizand o noua era in arta si arhitectura. 
  
Ajutat de sotia sa Nefertiti, Akhenaton a dezvoltat noul cult al zeului unic care se va destrama curand dupa moartea sa. 
  
Urandu-i, egiptenii le-au sters numele din templele construite si au restaurat vechiul cult al lui Amon. Primul idealist din istorie, faraonul Amenhotep IV, numit eretic pentru ca a schimbat credinta intr-un singur zeu, Aton (discul solar) de la care-si ia numele, Akhenaton, este si primul care prezice cu peste 1300 de ani inainte venirea lui Mesia, dar din pacate nu pe pamantul egiptean ci pe cel sfant al Palestinei. 
  
Akhenaton s-a luptat cu vechile traditii fiind un precursor al monoteismului, un spirit intreprinzator in cautarea linistii si a sperantei, dar dupa cum el insusi afirma: ”Egiptul a respins pe Dumnezeul Unic si, In vremurile viitoare, o alta tara il va naste pe Mesia nu Egiptul, ci Pamântul Sfânt, pe care l-a vizitat buna si marea noastra Regina Hatshepsut si de unde a adus un mesaj de Lumina; un mesaj pe care noi l-am vazut cu proprii nostri ochi, sapat In sala secreta a Templului pe care l-a construit ea”. 
  
In secolul I al erei noastre, apostolul Marcu, care propovaduia in Alexandria, aduce crestinismul in Egipt in anul 40, apoi il raspandeste in Nubia, Sudan si Etiopia. 
  
Egiptul devine teatrul persecutiilor pentru ca imparatii romani erau impotriva crestinilor. Acestia au fost nevoiti sa se refugieze in desert. Preotii s-au ascuns si ei si au salvat noua comunitate printr-un mare curaj si devotament. Sfantul Pavel Tebanul ramas orfan de tanar si Sfantul Anton, proveniti din familii de proprietari cu pozitie buna in societate, au fost lideri spirituali ai Egiptului. 
  
In vremea lui Diocletian este o perioada de intoarcere la crestinism si egiptenii se convertesc in masa in timpul lui Constantin(324-337) iar sub ”apasarea” bizantina adopta doctrina care afirma unicitatea lui Isus. 
  
In imperiul roman crestinii nu erau recunoscuti. Diocletian, pentru a-l apara mai bine de barbari, il imparte in imperiul de Apus si de Rasarit. Dar Constantin restabileste unitatea imperiului mutand capitala la Bizant (Constantinopole) in 330. 
  
In 312 imparatul Constantin are o revelatie care duce la convertirea sa la crestinism, acorda crestinilor dreptul legal de a-si practica credinta iar prin edictul de la Milano din 313 crestinismul se impune ca religie favorita in imperiul roman. 
  
Insusirea Invataturii crestine de catre Constantin cel Mare nu trebuie insa socotita ca fiind totala dintru Inceput. Odata declarat pentru libertatea crestinismului, el a facut un progres continuu care merge de la luptele cu Maxentiu (312) pâna la botezul lui (337), Intr-o perioada de 25 de ani. In acest timp, Constantin s-a apropiat 
  
tot mai mult de crestinism si s-a lasat patruns si influentat de el. Schimbarea lui Constantin, surprinzatoare si incontestabila, a avut loc Inaintea bataliei de la Podul Vulturului. Aceasta batalie a fost precedata de o Intâmplare minunata: pe cer s-a aratat semnul crucii, Constantin interpretandu-l ca semn al biruintei sale. Victoria asupra lui Maxentiu a fost privita de catre Imparat ca o confirmare a alegerii divine, ca o garantie a apropierii sale de crestinism. Dupa câteva luni de la aceasta biruinta, In ianuarie 313, Imparatul Constantin cel Mare elaboreaza vestitul edict de la Milan prin care accorda libertatea de cult generala, cu preferinta si staruinta pentru crestinism care era, de altfel, singura religie netolerata. Acest act a fost nu numai un act de dreptate, ci si de favorizare si protejare a crestinilor. 
  
In anul 325 Constantin convoaca la Niceea un consiliu care condamna doctrina preotului Arius din Alexandria ce distrugea divinitatea lui Cristos, adoptand un CREZ ce continea principalele adevaruri ale credintei crestine: Cristos e cosubstantial cu Dumnezeu, El este adevaratul Dumnezeu, nascut din adevarat Dumnezeu. Politica lui Constantin e continuata de Teodosie care declara crestinismul religie oficiala a imperiului, dar dupa moartea sa unitatea imperiului se destrama: in rasarit imperiul de limba si cultura greaca, denumit BIZANTIN se mentine pana la 1453 cand Constantinopole e cucerit de turci. In apus imperiul de limba si cultura latina e supus navalirilor barbare ce produc caderea lui in 476, dar in 800 Carol cel Mare restaureaza Imperiul de Apus cu sprijinul papei Leon al III-lea. Acesta va deveni Sfantul imperiu roman germanic cu dinastii germane. 
  
Constantinopole (Bizant sau Istambul) devine sediul rival al Romei. Schisma din 1054 imparte crestinismul in doua: apusul nu accepta icoanele, ci statuile, rasaritul se inchina la icoane si nu la ”chip cioplit”! 
  
In anul 451 are loc Consiliul de la Calcedon din Asia mica care a prezentat determinarea bizantina de exercitare a autoritatii in Egipt. O noua dogma declara ca Isus reprezenta doua fiinte ”intrunite” intr-o singura persoana. Cand egiptenii au refuzat-o, patriarhul lor a fost excomunicat. Trupele imperiale au omorat multi conducatori egipteni si Alexandria a fost pradata. De atunci Egiptul a avut doi patriarhi, unul reprezentand ortodoxismul la Constantinopol, iar celalalt era sustinatorul credintei majoritatii crestinilor egipteni intr-o ”persoana”, nu doua in una, sustinuta de biserica Copta. Exceptie facea doar Alexandria care ramane atasata fundamentelor cosmopolite din perioada crestina a tarii. Copt este cuvant englezesc, inseamna crestin egiptean, deriva de la arabul Qibt care la randul lui vine de la cuvantul Kyptaios, forma copta a cuvantului grecesc Aigyptios. Coptii, majoritari altadata, reprezinta azi doar 9% din populatie! Sub Iustinian ei sunt feriti de persecutie datorita sotiei imparatului, Teodora. La Dendarah a fost construita una din primele cladiri crestine aflata intre ”Casa Nasterii” si ”Casa Incoronarii” a templului lui Hathor. Ostilitatea egiptenilor fata de Bizant explica usurinta cuceririi Egiptului de catre persi in 619 si apoi de armatele musulmane. Un secol mai tarziu are loc o masiva convertire la islam, insa Egiptul ramane majoritar crestin pana la mijlocul secolului IX. Abia intre secolele XII-XIV se stabilizeaza proportia de azi de 90 % musulmani. Crestinii din Egipt sunt concentrati intre Minia si Assiout. 
  
Biserica Ortodoxa Copta este una din cele mai vechi. Cucerirea araba din 640 produce insa o ruptura profunda in istoria Egiptului, iar dupa anul 706 numai limba araba era oficiala, copta devenind o limba doar liturgica! Traditiile insa se mai pastreaza pana azi desi dupa secolele XII si XIII Egiptul va fi majoritar musulman, coptii(crestinii), chiar si evreii fiind convertiti in masa! Expeditia lui Napoleon din 1798 elibereaza Egiptul de otomani pentru un timp si tot de atunci sporeste curiozitatea asupra descoperirilor faraonice. Sa amintim aici ca Napoleon a venit cu o armata de oameni de stiinta(175, printre care savantii Laplace, Monge, Lemercier…) condusa de Dominique Vivant Denon care va publica in 1809 ”Descrierea Egiptului” insotita de doua volume de planse cu 3000 de desene! Abia dupa 20 de ani Champollion va descifra hieroglifele deschizand un drum nou in domeniul atat de emigmatic al egiptologiei. A fost o ”pauza” binevenita pentru copti si banuiesc ca franceza se vorbea cu accent din nou pe strazi si in bisericile din Zamelek. 
  
Am intalnit in perioada de la Cairo multe familii copte in casa carora franceza si engleza erau vorbite curent iar copiii studiau la British ori American School. Dar si destui musulmani educati. 
  
Aleile m-au parasit… 
  
Iar timpul striga inapoi 
  
Se-ntoarce cosmosul din noi 
  
Fiinta ma recheama 
  
La taina, 
  
Ori … dispret?! 
  
Totul, sau aproape totul, este dat de experienta Amarna! Alegerea de a distinge un zeu unic e suficienta. Concentrarea pe un disc solar, crearea unui oras nou, Akhetaton, pe pamantul despre care textele afirma ca nu apartine niciunei divinitati, in fine, adoptarea canoanelor estetice in realizarea unei opere, sunt componentele principale ale unui moment exceptional in istoria egipteana: perioada Amarna! 
  
Redescopar in camera din fata a salii Akhenaton din muzeul de egiptologie, capul mutat aici al frumoasei Nefertiti. Asa e tot muzeul vraiste, fara informatii, tot timpul surprizele se tin lant. Oricum e o capodopera, realizare a epocii revolutionate prin ideile lui Akhenaton, cel mai frumos portret al reginei – apogeul artei amarniene. Desi pare neterminat, absenta culorilor lasa frumusetea naturala sa atraga inca! Emana delicatete, gratie, inteligenta si frumusete cat nu le poti descrie! Printesa din Mitani, Nefertiti, al carui nume in traducere inseamna frumoasa care a venit ramane pana azi capodopera artei amarniene, o enigmatica frumusete cu buze tandre, ochi sentimentali si nas perfect. 
  
De oriunde o privesti iti surade fermecator eleganta, distinsa, frumoasa Nefertiti, dintr-un cuartit de culoarea soarelui, opera a revolutionarei perioade Amarna. Egipteanca! 
  
Tutmes - autorul - reuseste sa patrunda in psihologia reginei si sa interpreteze emotiile ascunse prin mobilitatea vibranta a expresiei fetei de parca i-ar fi spus: ”frumusetea ta nu are nevoie de ”podoabe” dar admiratia mea simte nevoia unei marturisiri: Pe-aleea incropita de castani / Venit-ai oare doar sa ma vezi / In mai?!.../ Iubirea ta e tare si usturatoare, / Cu tot ce-mi apartine / Ma distribui tie. / Cu pasul agale / Pieptul tare / Cu rezonante muzicale / Ce-mi sonorizau orice dentrita / Veni-vei oare / Mult iubita?!”. Cum isi dau seama oamenii ca se iubesc? Intai pentru ca se simt bine impreuna, apoi pentru ca au aceleasi pareri si pentru ca-si cunosc reciproc starile de spirit! 
  
O dovada in plus, tot din perioada Amarna, este si statuia din calcar reprezentandu-l pe Akhenaton sarutand-o afectuos pe Merytaton, fiica sa. O alta piesa de aici e subiectul unei scene de pe papirusurile moderne: a fost gasita tot la Amarna si-l reprezinta pe Akhenaton impreuna cu sotia, Nefertiti, si fiicele, una dintre ele Merytaton, aducand ofrande zeului nou Aton, reprezentat ca un disc cu raze. Din nou intalnim aici doua colosale busturi si doua statui intregi ale lui Akhenaton descoperite la Karnak si executate in stilul realist modern Amarna, lungi si ovale. 
  
Tot aici surprindem un sarcofag, jumatatea de sus, repatriat din Germania, cu o istorie foarte interesanta: la inceput, cand a fost descoperit, cercetatorii au simtit o imensa bucurie ca ar fi Akhenaton, datorita fetei ovale, dar curand si-au dat seama ca era mumia unui urmas al lui, Smenkhare. 
  
Sarcofagul este plin de pietre semipretioase in cloisonné din aur, ii lipseste insa cartusul cu numele de pe piept(probabil de aici confuzia, caci dupa elimarea lui Akhenaton i s-au sters toate cartusele cu numele sau!) si se termina cu o masca numai jumatate acum, cu barba falsa si ea. Alaturi de el este cealalta jumatate dar 
  
din plastic pe care s-a refacut foita din aur a partii de jos a sarcofagului original, ce nu a mai putut fi salvat. O paleta din piatra aflata in apropiere descrie victoria lui Merenptah impotriva Libiei, dar aminteste si de Israel, nu ca popor, ci ca trib. Iata si un bust al lui Merenptah, al 13-lea fiu al lui Ramses II gasit in templul mortuar din Teba! 
  
E tarziu, s-a inserat si, la fel ca pe platoul din Giza, cerul transparent e plin de stele ce stralucesc intens deasupra vaii de parca am fi intr-un golf bordat de stanci cu mistere pastrate inca in adancuri. Aici, in Valea Regilor, simti intanirea cu maretia si reconcilierea cu soarta, meritul ca ai fost martorul acestor splendori! ”Ridica-te si ia Copilul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana Iti voi trimite cuvintele mele” (asa il previne Dumnezeu pe Iosif, prin ingerul din vis, ca regele Irod al Israelului planuieste omorarea lui Mesia). Isus a trait in Palestina si a calatorit numai in Egipt, tara refugiului, a pamantului ospitalier, al tolerantei si dialogurilor culturale si religioase dintre oameni, fiind gazduit in multe locuri, devenite sfinte, pana la auzirea chemarii ingerului Domnului ”Out of Egipt have I called My Son”. Cu mult mai inainte Moise elibereaza poporul evreu de sub asuprirea faraonilor si-l va conduce prin Sinai spre Pamantul Sfant. Egiptul a fost locul predestinat unde s-a nascut pentru intaia data credinta monoteista si s-a prezis venirea lui Mesia inca din secolul XIV inainte de Cristos prin vocea lui Akhenaton. Se adevere a profetia faraonului dar pe pamantul Sfant al Palestinei! Si, ”pentru ca Egiptul a respins pe Dumnezeul unic(se ivea acum ocazia restituirii milostoniei unui popor catre Alesul, Unsul Domnului, care dupa aproape trei ani de bunavointa, gazduire si intelegere avea sa multumeascala randu-i prin cuvintele ”binecuvantat fie Egiptul si poporul sau”). Egiptul se poate mandri azi cu un amplu proiect al ”repavarii” drumului Sfintei Familii. Este un dar de la Dumnezeu sa poti vizita cele mai vechi biserici de pe pamant aici in Egipt. E ca si cum calci pe urmele Sfintei Familii. Dupa sursele bisericii si a celor descrise de papa Theophilus, al 23-lea Patriarh al Alexandriei(384 - 412 e.n.), Sfanta Familie fuge din Bethlehem(Palestina), din cauza infanticidului furiosului Irod, in Gaza, la Rafah si ajunge in Egipt la Al-Arish prin nordul Sinaiului, infruntand caldura ingrozitoare a verii si frigul noptilor, dar si nesiguranta, pentru a aduce oamenilor mesajul dragostei si al pacii. De la Faram din Sinai ajung la Tel Basta, orasul zeitei Bastet, cu infatisare de leu, azi langa orasul Zagazig, la 100 km nord est de Cairo. Aici Isus intra in templu si idolii cad in fata sa. Apoi calatoresc spre Mostorod, la 10 km nord de Cairo, unde au stat intr-o cripta care azi face parte din biserica. Mostorod este locul unde Maria l-a imbaiat pe Isus si i-a spalat hainele intr-un izvor care mai exista si azi. De teama soldatilor lui Irod merg spre nord est, spre Belbeis (55 km de Cairo), unde s-au odihnit langa ”copacul Sfintei Maria”. Se indreapta acum catre nord vest, traverseaza Nilul si ajung la Meniet Samannoud(in Delta) unde sunt intampinati cu ospitalitate si apropiere. De aici ajung la Sakla, unde se afla o piatra cu urma piciorului lui Isus. Apoi, dupa traversarea bratului Nilului, Rosetta, ajung in Wadi Al-Natrun – centrul monastic al Bisericii Ortodoxe Copte de azi, o vale plina de biserici si manastiri. De aici trec din nou Nilul spre est, la Matariya si Ain Shams, vechiul Heliopolis(10 km de Cairo) unde intalnesc o comunitate de evrei. 
  
Exista si azi aici, la Matariya, un izvor si copacul Mariei, un sicomor unde se spune ca s-a odihnit Sfanta Familie. Apoi s-au indreptat spre Zeitun, unde pe locul unde s-a odihnit exista azi o biserica inchinata Sfintei Maria. 
  
Destinatia urmatoare e vechiul Cairo, in Babilon, unde s-au refugiat intr-o pestera pe locul careia s-a ridicat mai tarziu biserica Sfantul Gheorghe. Cand guvernatorul a auzit ca idolii au cazut in fata lui Isus, incearca sa-l omoare, dar Familia scapa in Maadi, azi cartier al modernului Cairo. Maadi inseamna punctul de traversare iar pe locul de langa treptele malului Nilului unde s-au salvat prin 
  
traversarea cu barca s-a ridicat ”biserica bacului” inchinata Sfintei Maria. Un eveniment miraculous s-a intamplat aici dupa aproape 2000 de ani cand, pe 12 martie 1976 a fost gasita o biblie necunoscuta plutind pe Nil, deschisa chiar la pagina cu paragraful din Isaia: ”binecuvantat fie Egiptul si poporul sau”, care este expusa aici. Furia romana le scurteaza popasul in Cairo de unde scapa cu barca si navigheaza spre sud trecand de doua ori Nilul, oprindu-se la Deir Al-Ganous si Abai Issous, apoi la Samalout, unde exista azi o biserica ”Sfanta Maria”, apoi la Gabal El Kaf, unde a ramas urma mainii lui Isus pe o roca, ajung pana la Al Ashmounein, Qussqam si Dairout Al-Sharif, unde statuia zeului local se sfarma la vederea lui Isus iar orasul va fi devastat pana la ruine datorita violentei satenilor in fata generosilor oaspeti. De aici Sfanta Familie se indreapta spre Meira, oras binecuvantat dupa primirea buna facuta oaspetilor si ajung la Assiut, unde stau mai mult de 6 luni, intr-o pestera pe locul careia s-a construit manastirea Al-Muharraq, cu altarul exact pe locul unde s-a odihnit Isus. Coptii numesc locul acesta cel de-al doilea Bethehem, pentru ca aici s-a aratat in vis ingerul care i-a spus lui Iosif sa ia copilul si pe mama lui si sa se intoarca in Israel, caci Irod a murit(Out of Egypt have I called my son). De aici urmeaza calatoria de intoarcere prin muntele Dronka, 8 km de Assiut, unde pe locul pesterii din varful muntelui acum exista o manastire. Ajung din nou in vechiul Cairo, apoi la Matariya, Mostorod si pe la nordul Sinaiului trec in Palestina indreptandu-se catre Nazareth, dupa o calatorie de supravietuire de peste 3 ani si un drum de aproape 2000 km, cei mai multi parcursi pe jos. Ca o pretuire, coptii celebreaza in fiecare an, la 1 iunie, intrarea lui Isus pe pamantul ospitalier al Egiptului. Mi-aduc aminte acum ca pronia a facut ca si eu sa pasesc pe pamantul miraculos tot in preajma sarbatoririi zilei mele de nastere, la 1 iunie 2003, la aproape 2000 de ani de la nasterea lui Isus. Destin! 
  
”Bucura-te, o! Egipt, popor al Egiptului si toti copiii, inaltati-va inimile pentru cel ce a iubit lumea, pentru cel ce a fost inceputul si a venit la voi”. Odata cu raspandirea crestinismului de catre apostolii lui Isus, la inceputul secolului III, in urma persecutiilor lui Diocletian, crestinii se retrag in desert unde construiesc lacasuri sfinte. Unul dintre ele, Wadi Al-Natrun, se afla la kilometrul 123 in drumul de la Cairo spre Alexandria, pe partea stanga, trecand pe langa Rest House si dateaza din secolul IV, cand au existat aici 60 de manastiri, azi doar 4 se mai mentin, dat fiind atacurile barbarilor si beduinilor. Pentru ca ele sa existe multi calugari si-au dat viata: in manastirea Macarie exista o biserica dedicata celor 49 de calugari martiri ucisi in timpul lui Diocletian. 
  
Inainte de a ajunge la cel mai vizitat loc din Egipt, Sfanta Ecaterina, cu 33 de kilometri inainte, trebuie sa treci prin oaza Faran – considerata odata perla Sinaiului. Drumul de la Cairo pana in Sinai se face pe autostrada ce duce catre al doilea mare port, Suez, trecand canalul de aici prin tunelul Ahmed Hamdi, nume dat in amintirea unui ofiter superior mort in timpul razboiului din 1973. De retinut ca pana la Ferdinand de Lesseps, primul proiect al canalului e atribuit lui Sesostris I, dar abia in timpul lui Nekao(609-594 i.e.n) se realizeaza prima incercare ce va fi continuata de Darius I(522-486 i.e.n.), de Traian (98-117) si apoi de Napoleon. Tunelul este situat la 17 km nord de Suez, trece pe sub mare si a fost inaugurat la 30 aprilie 1980. Este lung de 4,5 km din care 1,6 km subteran, la 37m sub nivelul pamantului si este larg de 10,4m. O realizare deosebita! De aici drumul coboara spre sud catre Ras Sudr, El Tour si oaza Ayoun Mousa, unde este fantana lui Moise cu apa calda de 40 de grade. Mai sunt 141 de kilometri de la Suez pana la Faran, unde e o biserica cu o maicuta din Romania. Drumul traverseaza desertul Errance, denumirea biblica a Sinaiul, urmand calea lui Moise si a poporului sau pana la Mara si Elim. Oaza Faran este situata in nordul masivului Serbal(2070m) aflat la 50 de km de muntele Sinai. Sau la 60 km de Marea Rosie si 54 km de manastirea Sfanta Ecaterina. Oaza are o lungime de 4 kilometri, cu palmieri, tamarini, acacia si cidru, fiind cea mai frumoasa din Sinai, cu o istorie biblica si o manastire crestina din anul 400, aflata sub obladuirea bisericii ortodoxe din Grecia. Cucerirea din secolul VII de catre trupele califului Omar cauzeaza insa declinul ei in favoarea bisericii Sfanta Ecaterina. 
  
Azi are in preajma 650 de beduini Qararsha si Aoulad Said. In urma exodului, poporul evreu condus de Moise soseste la Raphidim, localizat la Faran. Era ultima etapa pana la Sinai. De aceste lucruri aminteste o sursa aflata la manastirea Faran, unde am intalnit-o pe maica Ecaterina, o inimoasa calugarita romanca din Moldova de care ne amintim cu placere. 
  
Manastirea Sfanta Ecaterina se afla in peninsula Sinai la poalele muntelui Gebel Musa, muntele lui Moise(2285m) unde acesta a primit ”Tablele Legii”(cele 10 porunci). Ea a fost ridicata din ordinul Sfintei Mari Imparatese Elena, mama Sfantului Mare Imparat Constantin, in anul 330 pe locul unde Moise a vazut rugul aprins(exod, cap 3). Locul exista si azi langa peretele manastirii. Manastirea este proprietate a Bisericii Ortodoxe Grecesti. De retinut ca manastirea este inchisa vizitatorilor vinerea si de sarbatori, cand se oficieaza slujbele religioase. In spate se afla o carare ce duce spre varful Gebel Musa, cel mai inalt din Egipt, unde Moise a primit ”Tablele Legii”. Prima descriere a manastirii Sfanta Ecaterina e facuta de patriarhul din Alexandria, Eutychios, care a vizitat-o in secolul IX. Exista o legatura intre Sinaia, Perla Carpatilor si muntele Sinai. Din Sinai, de la muntele Sfant, vine numele Sinaia, de fapt al manastirii Sinaia, construita de spatarul Mihai Cantacuzino in 1695, in urma impresiilor din calatoria efectuata impreuna cu mama sa Elena si sora sa Stanca la locurile Sfinte din Israel si din Sinai, unde se roaga la manastirea Sfanta Ecaterina. Tot el ridica si manastirea spitalului Coltea. Interesant ca mai exista un loc, in Etiopia, care poarta numele Sinaia. Se spune ca manastirea Sinaia adaposteste pietre sfinte aduse din Sinai. Pe peretii de la intrare sunt pictate chiar scene din viata Sfintei Ecaterina. Spatarul Cantacuzino daruieste manastirii Sfanta Ecaterina o catapeteasma pentru paraclisul sfintilor apostoli. Legenda construirii manastirii Sinaia este strans legata de calatoria spatarului in Sinai si incepe la 15 august 1683 cu vedenia unui calugar de la schitul ”Sfantul Nicolae” de pe muntele Molomat care aude glasuri ingeresti ce preamareau pe Maica Domnului. Auzind aceste lucruri pustnicii il indeamna sa mearga la schitul Lespezi pentru a-i povesti staretului. Sosind aici, staretul il pregateste pe batranul preot si il trimite la Bucuresti, la mitropolit, care il cheama pe spatarul Mihai Cantacuzino, ce tocmai sosise de la locurile sfinte din Sinai. Nu e o intamplare ca manastirea s-a construit aici, pentru ca Sinaia constituia in acel timp un avanpost 
  
impotriva navalirilor la fel ca si locurile sfinte vizitate in anul 327 de Sfintii Mari Imparati, Constantin si mama sa Elena, ctitorii manastirii de aici, ridicata ca loc de aparare al crestinilor. Mai tarziu, Iustinian va imprejmui manastirea din Sinai cu ziduri inalte si de atunci faima ei avea sa se raspandeasca in intreaga lume. La 
  
1570 de metri, manastirea Sfanta Ecaterina se ridica la poalele muntelui Horeb, un versant al muntelui Sinai, cu gradini de cipru inconjurati de ziduri inalte. Si asa cum biserica a fost construita pe locul minunii rugului aprins(de unde Dumnezeu i-a vorbit lui Moise), tot astfel si Sinaia a fost zidita de spatarul Cantacuzino pe locul revelatiei pustnicului – la poalele Bucegiului. Sunt aici la Sfanta Ecaterina 100 de calugari, majoritatea greci. Locul este printre munti cu versanti inalti, arizi. De aici se porneste pe drumul lui Moise catre ora doua noaptea pentru a vedea un rasarit de vis la sase dimineata. Capela ridicata in anul 330 din ordinul imparatesei Elena in cinstea lui Isus salvatorul, cu hramul Fecioarei, pe locul unde Moise a vazut rugul aprins, va fi reconstruita intre anii 527-565 de imparatul Iustinian si imprejmuita cu un zid aparator inalt de 12 pana la 15 metri. Va include si capela initiala dar cu hramul ”Schimbarea la fata”. Mai tarziu, in secolul IX, biserica ia numele frumoasei si inteligentei Ecaterina, fata unor nobili din Alexandria care, in timpul persecutiilor crestinilor de la inceputul secolului IV, incearca la 18 ani ai ei sa-l convinga pe imparatul Maximian(Maxentius) de eroarea pe care o face prin persecutarea crestinilor. Vazand ca reuseste sa converteasca pe multi din anturajul sau, Maximian hotaraste moartea ei prin atasarea corpului la 4 roti din lemn ce se vor invarti in directii diferite. Miracolul se intampla, ea supravietuieste, dar va fi apoi decapitata. Exista in Alexandria o biserica ridicata chiar pe locul martiriului care-i poarta numele. 
  
Legenda spune ca peste 5 secole calugarii au vazut pe deasupra muntilor, ingeri carand corpul sfintei. Azi pe acel loc se afla mica bisericuta a Revelatiei. Corpul mirosind a mir a fost gasit intreg si de atunci muntele si biserica din oras poarta numele Sfanta Ecaterina. Biserica pastreaza capul si mana stanga a Sfintei. O alta legenda spune ca dupa ce refuza mai multe oferte de casatorie este transportata in ceruri si logodita de Sfanta Maria cu Isus, acest mariaj mistic devenind subiect in pictura marilor maestri ai vremii. 
  
Interesant ca, printre numeroasele triburi de beduini din Sinai, exista unul cu o istorie particulara, cel numuit Gebelieh(al muntenilor) care nu e original din aceasta regiune. Soldati si tarani sunt adusi aici de imparatul Iustinian (525-565) in secolul VI din Bosnia si Valahia(circa 200 de familii) pentru a apara si deservi manastirea. Acesti munteni veniti din regiuni muntoase situate in fosta Iugoslavie si in Romania de azi s-au adaptat repede la conditiile vietii de aici. La origine, erau crestini dar, au fost obligati, in timp, sa treaca la islam. Ultima femeie crestina a acestui trib s-a stins din viata in 1750. In 1918 tribul a fost decimat de o epidemie, iar in mai 1928 mai erau doar 420 de persoane. E greu de aflat exact numarul lor caci acum sunt divizati in multe triburi. Descendenti ai tribului Gebelieh se ocupa si azi de treburile materiale ale manastirii iar familiile lor sunt integrate in viata moderna a orasului Sfanta Ecaterina. Cu siguranta ca si acestui trib i se datoreaza existenta de pana azi a asezamantului! Ramane pe seama cercetarilor viitoare daca mai exista azi vreun urmas al romanilor. 
  
Azi Sfanta Ecaterina se ridica majestos la 1570 de metri, fiind printre cele mai vechi biserici crestine din lume cu cel mai mic numar de calugari. Este sub patronajul bisericii greco-ortodoxe si poseda, dupa Vatican, una dintre cele mai vechi biblioteci si un muzeu cu icoane frumoase, deschis publicului. Sunt pastrate cu grija aici mai mult de 6000 de manuscrise rare dintre care 3000, foarte vechi, sunt scrise in limbile greaca, aramaica, ebraica, araba, siriana, armeana, copta, polona si slava. Ma consider un norocos printre fericitii vizitatori, biblioteca fiind accesibila numai VIP-urilor si am ramas placut impresionat ca, pe unul din rafturi era tabloul domnitorului Brancoveanu! – chiar am schimbat impresii cu arhiepiscopul Damianos despre calatoria aici a spatarului Cantacuzino din secolul XVII si legatura dintre numele dat manastirii Sinaia si locurile sfinte de aici. Aflata la picioarele muntelui unde Moise a primit cele zece porunci, izolata si protejata de munti inalti, manastirea Sfanta Ecaterina este construita pe locul unde au fost omorati si 40 de calugari de catre beduini. Imprejmuita cu ziduri inalte si groase, manastirea arata a fortareata. Partea de nord a fost reconstruita in 1312 si restaurata in 1800, din ordinul lui Napoleon, prin supravegherea generalului Jean Baptiste Kleber. In Biblie se spune ca poporul evreu, dupa 50 de zile de mers prin desert in Sinai, ajunge in munti, unde Moise primeste Tablele Legii, dupa care s-au format doctrinele evreiesti si crestine. De atunci, muntele a fost numit Horeb sau muntele lui Moise si a devenit loc sfant de pelerinaj pentru crestini. Dupa edictul din 313 al imparatului Constantin, prin care se asigura libertatea credintelor, crestinii nu mai sunt persecutati iar dupa vizita Sfintei Elena aici s-au construit biserici si comunitati crestine care vor deveni locuri sfinte pentru pelerinaj. Se presupune ca trupul sfintei Ecaterina s-ar afla in sarcofagul din marmura din dreapta altarului. Biserica are un mozaic cu hramul ”Schimbarea la fata” pentru ca la inceput, biserica a fost construita pentru Isus, salvatorul. Mozaicul il are in centru pe Isus, in dreapta pe Moise, in stanga pe Elijah, la picioare pe apostolul Petru, James si Ioan. Desi Sinaiul ajunge sa fie cucerit in anul 641 de arabi, manastirea continua sa fie sub protectia chiar a profetului Mahomed. Sub otomani, sultanul Selim I emite si el un decret de ocrotire in 1517. In 1871 a fost ridicat turnul, cu noua clopote, donate de tarul Rusiei. Se intra in manastire prin partea de nord printr-una din cele patru porti din lemn din secolul VI si se viziteaza fantana lui Moise, unde acesta a salvat cele 7 fiice ale lui Jethro, un calagur care-i da ca sotie pe una din fete(Exod 2, 16-22). Biserica are 3 nave bizantine separate de 12 coloane ce reprezinta lunile anului. Magnificul iconostas e din secolul XVII si e lucrat de calagarul cretan Jeremiah Sinaitul. Sunt aici icoanele lui Isus, Fecioarei Maria, Sfantei Ecaterina, Sfantului Nicolae, Mihai si Ioan Botezatorul. Exista aici si o moschee, construita in 1106, prin transformarea capelei Sfantului Bazil. Biblioteca pastreaza cea de-a doua colectie de manuscrise dupa Vatican, una dintre cele mai bogate colectii din lume. Codex Syriacus e o traducere din siriana a Evangeliei din secolul V. In 1844 cercetatorul Friedrich von Tischendorf descopera celebrele Codex Sinaiticus, ce contin o versiune a bibliei din secolul IV, scrise pe 129 de foi care au fost donate in 1859 tarului Rusiei, Alexandru al II-lea, dar bolsevicii le-au vandut in 1933 British Museum-ului, unde se afla si azi. Codex Sinaiticus si Codex Vaticanus sunt primele copii ale bibliei grecesti, dar originalul e mai complet. Galeria de icoane pictate pe lemn are peste 2000 de exponate ilustrand istoria crestinismului intre secolele X-XV. Scara la cer de aici este realizata de Sfantul John Climaco, un calugar din Sinai din secolul XVII. Calugarii de aici au o structura independenta si autonoma fiind condusi de un arhiepiscop. Initial, tineau de biserica de la Roma fiind recunoscuti oficial de papa Inocentiu al IV-lea in 1260, dar doua secole mai tarziu, in 1439, in timpul consiliului de la Florenta se alatura bisericii ortodoxe din Est. Ei urmeaza regulile Sfantului Vasile: se trezesc la 2,30 dimineata pentru rugaciuni si celebreaza liturghia de la 4 la 7,30. Multi sunt greci, fiind asistati zi de zi de beduini din tribul Gebelieh. Biserica se viziteaza de la 9 la 12, fara biblioteca si capela rugului aprins, este inchisa turistilor vinerea, sambata si de sarbatori. Are si un osuar straniu cu o colectie sinistra de 400 cranii de calugari. Printr-o carare din spatele bisericii se urca pe munte, trei ore de mers, pe drumul urmat de Moise, cu 3700 de trepte, bordat de capele dedicate sfintilor, unde calugarii predicau odata. Sunt doua drumuri, de la intalnirea lor se mai urca inca 700 de trepte pana in varf, unde e construita capela dedicata Sfintei Treimi pe locul unde a aparut Dumnezeu in forma unui nor si i-a vorbit lui Moise(Exod 24, 15/18). Capela de aici e reconstruita in 1933 pe ruinele celei vechi din anul 363, fiind decorata cu imagini din viata lui Moise. Alaturi e o pestera unde a stat Moise 40 de zile si unde profetului Elijah i-a aparut Dumnezeu(24, 5/18). Al doilea drum nu e dificil si a fost construit in timpul pasei Abbas I, de aceea se numeste si ”drumul pasei”. Dimineata surprindem de pe inaltimi inegalabilul rasarit, cu imagini spectaculare a muntilor din jur, scaldati de un soare imens, in culori deosebite si daca este timp senin avem vizibilitate pana la golful Aqaba si coastele Arabiei Saudite. Pana la cele doua biserici se trece prin desertul ”albastru” nume luat in 1980-81 in urma pictarii stancilor canionului cu vopsea albastra de catre un artist belgian, Jean Verame, cu permisiunea presedintelui Sadat, celebrand prin aceasta pacea de la Nuweiba incheiata cu Israel. 
  
Turcia cu parfumul ei oriental, cu locuri amintind de un alt mare imperiu, am numit aici pe cel roman, cu relicve care mai stau inca in picioare si acum la Efes, Bodrum, Istambul, Bergama – altadata numita Pergamon(exista azi la Berlin un mare muzeu care si-a lut numele chair dupa al localitatii acesteia, PERGAMON - unde afiseaza fara vreo "jena" unul din cele mai frumoase temple, Templul lui Zeus! Intr-o sala special amenajata cu trepte ce te conduc sus, chiar la Zeus! Cand populatia Ankarei doarme, abia atunci in Istanbul viata e frenetica, plina de aventuri in farmecul unui megapolis cat o Romanie! Spre deosebire de Istanbul care e plin de muzee, aici la Ankara nu prea ai ce vizita decat vreo 7 obiective si astea mai putin vizibile decat cele din Istanbul(Top Kapi, Dolmabache, moscheia Sfanta Sofia crestina, moscheia Albastra musulmana, obeliscul lui Tutmonses al III-lea adus de imparatul Constantin... Aici trebuie insa sa mergi intai la monumentul lui Ataturk, impresionant prin maretie si bogat in informatii... mai trebuie vizitat muzeul civilizatiei Anatoliene care aduce putin cu civilizatia egipteana! In rest liniste, deocamdata pace - ceea ce e foarte important mai ales dupa alegeri cand nu prea se inteleg la formarea guvernului! Ankara seamana cu un oras de munte de la noi cum ar fi Predeal, Busteni,... cu aer curat, descongestionata de valmaseala din Istambul pe langa care am trecut la revenire in Turcia dar pe care nu l-am mai recunoscut dupa 20 de ani, perioada in care boom-ul economic a facut minuni intr-o tara gasita in 1990 cam in urma, dar departe de Romania acelor timpuri! Azi Istanbul e atat de mare incat New York mi s-a parut ca e prea mic! Iar GPS-ul parca nu mai raspundea, mergand cred ca vreo doua ore pana la autostrada, desi drumul era tot un gen de autostrada, am trecut peste al treilea pod peste Bosfor, desi in ‘90 era numai unul! 
  
Am inceput sa iubesc Turcia! Asa mi se intampla de fiecare data, fie ca am fost in India la Bombay si New Delhi peste 5 ani, ori la Cairo peste 4 ani si apoi la Berna 4 ani! Dar cel mai mult mi-a placut India, pentru ca m-am simtit ca ...Acasa! Pentru ca pe India trebuie neaparat sa o cunosti la ea acasa cu contrastele ei uimitoare de la simplu la complex, de la sudul sarac la nordul bogat, de la saracie si mizerie la super bogatie si extravaganta, de la femei, unele cele mai frumoase din lume - multe dintre ele alese mereu Miss Univers pana la cele mai urate, dar nu dau indienii pe tiganii nostri pe care dealfel nici ei nu-i recunosc, ce mai India iti ofera sigura civilatie existenta inca si azi! Pentru ca toate au disparut odata cu vicisitudinile vremii... Grecia, Roma, Bizantul, Persia, Babilonul, prusacii, habsburgii chiar si Marele Albion - Anglia! Dar mai ales aceea egipteana, cucerita si distrusa prea devreme! 
  
Ei, da! Imi place Turcia, cu farmecul ei oriental cu locuri amintind de maretia unor imperii care au lasat urme la Troia, Bergama, Istanbul, Capadocia, Bodrum, Pamukkale.... cu locuri rare de vizitat si mai ales cu un turism demn de invidiat chiar si de Europa! Antalia conduce in topul turistilor din lumea intreaga lume cu all inclusiv-ul risipitor peste tot, resorturi cu hoteluri de peste 5 stele, cu 3 mari inconjuratoare ... cu bazarele raspandite peste tot, niciunul intrecand pe cel din Istanbul unde te pierzi usor! 
  
A iceput sa-mi placa TURCIA ! 
  
Desi prima mea dragoste e tot INDIA! Unora n-o sa le placa dar n-au auzit de ea decat din reclamele urate, n-au vazut-o ca mine la ea ACAS~! Si asta pentru ca India a fost casa mea timp de 5 ani la Bombay in 1997, si iarasi Bombay, Mumbay cum spun indienii, in 1998 si New Delhi 1998-2002. Si mai am un motiv. Excelenta Sa, D-nul Ambasador al Indiei Debasish Chakravarti, acreditat la Bucuresti mi-a multumit pentru ceea se numeste un fel de "avocat"(cum de altfel m-a numit si Excelenta Sa marele Ambasador Marcel Dinu la Cairo) al Indiei peste hotare pentru tara sa, la Sala Gafencu a MAE cand cartile mele "Indiei" si "Impresii de calarorie" - Misterioasa Indie... au fost alese drept repere editoriale si am prezentat proietul IT Fascinatia Indiei: 
  
"Ii multumesc D-lui profesor Dan Zamfirache, despre care am auzit din pacate doar acum, nu nu numai din partea mea, dar si a poporului indian pentru tot ce a facut si face pentru India!" 
  
Cappadochia, Turcia, una din cele mai vechi tinuturi crestine de la sfarsitul secolului al VI-lea i.e.n. Herodot spune ca numele cappadocienilor a fost dat lor de catre persi, In timp ce grecii Ii numeau "sirieni" sau "alb sirieni". Cappadocia este, de asemenea, mentionata in relatarea biblica data in cartea Faptele Apostolilor care pare sa sugereze ca, cappadocienii crestini din aceasta regiune, erau evrei cu frica lui Dumnezeu. Cunoscuta sub numele de Hatti in epoca bronzului a fost patria imperiului hitit. Muntii vulcanici de aici au format acele caciuli de fum in care crestinii au sapat grote unde s-au ascuns de invazii. Cappadocia e plina de crestinatate, la Goreme exista peste 100 de biserici sapate in stanca si toate ortodoxe! Nu exista ceva mai frumos ca aceste gauri sapate in munte unde crestinii si-au continuat viata cotidiana. Pe la sfarsitul secolului al II-lea, o mare comunitate de crestini se formeaza la Kaiseri, fosta Cezaree, iar in secolul IV Cappadocia devine pamantul a trei parinti, Sfantul Vasile si Grigore fiind mai cunoscuti. De neimaginat cum au putut trai aici comunitatile crestine dar e de inteles ca ele s-au ascuns din calea navalitorilor construind chiar orase subterane ca acela de la Kaymakli cu tot ceea ce e necesar. 
  
N-am putut rezista tentatiei vechilor civilizatii aflate la marginea lumii, in India, Grecia, Italia, Turcia sau in Egipt, totdeauna impresionante prin grandoarea si bogatia lor culturala si artistica, gazduite in marile muzee ale lumii ce atrag milioane de vizitatori din intreaga lume, in ideea descoperirii civilizatiilor dar si al educatiei, intelegerii, bucuriei si apropierii intre oameni. 
  
Multumita lor, putem macar, doar prin simpla noastra prezenta acolo, sa lasam visul sa se deruleze pentru a ne imagina pentru o clipa ca am face parte din ”viata cotidiana” a gandirii, sentimentelor si maiestriei unor civilizatii in fata carora trebuie sa ne aplecam, venerandu-le! In cautarea excelentei, oamenii incearca sa rupa barierele timpului, facand mai usoara apropierea civilizatiilor prin vizitarea muzeelor - aceste catedrale spirituale, oriunde s-ar afla ele - pentru ca rareori poti vedea atatea splendori la un loc si e imposibil sa nu fi atins profund de maretia ritualurilor vii sau a vestigiilor antice ramase inca pe locul lor, de milenii, pentru a ne bucura pe noi azi! 
  
Cum spunea Mircea Cartarescu – de multe ori te indragostesti de cate un tablou de iti vine sa dai spargere la muzeu si sa pleci cu el. 
  
Nimic nu e mai placut decat impartasirea mirajului si fascinatiei lor, la fel cum un colectionar nu ar putea trai singur in mijlocul colectiei sale! 
  
Insha’alla! 
  
El-hamdulilah! 
  
Referinţă Bibliografică:
Egipteanca / Dan Zamfirache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1692, Anul V, 19 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Zamfirache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Zamfirache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!