Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Atitudini > Mobil |   


Autor: Dan Petrescu         Publicat în: Ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

TREZIREA DIVINĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ÎNCEARCĂ SĂ URCI CÂT MAI SUS  
 
Viclean este cel ce înadins se face că nu știe.Tu nu esti mintea, dar nici corpul. Tu doar te manifesti prin ele. Nevoile lor nu sunt si nevoile tale.Singurul organ din corpul nostru cu cel mai puternic câmp energetic nu e creierul, ci este inima. Creierul nu face diferenţa dintre imaginaţie şi realitate. Daca nu ma crezi, te rog sa faci urmatorul test : imaginează-ţi o lămâie, tăiată în doua, aromata, si zeama ei acră. Imaginează-ţi că o pui pe limbă. Deja cred ca salivezi. Cum se poate ca o lămâie care nu există să îţi provoace un efect fizic?  
 
Eram de 21 de ani când am cunoscut-o. De îndată ce am văzut-o intrând în sală, am înțeles pe loc. Nu a mai fost nevoie să întreb cine este. Aceasta este soția mea, mi-am zis. Celelalte sunt amănunte.Această femeie era altceva. În fiecare zi lipseam 12 ore la lucru și atunci când mă întorceam acasă, întotdeauna exista mâncare pe masă ce mă aștepta. Când copii mergeau la somn, eram atât de obosiți, încât mergeam direct în pat și ne țineam strâns în brațe, până ce adormeam.Erau din puținele clipe ale zilei în care o simțeam atât de aproape, chiar și pentru atât de puțin. Aceste puține minute îmi dădeau puterea să continui să lucrez, ca să asigur un viitor mai bun copiilor mei. Îi spuneam că atât timp cât ea era acolo, ca să o strâng în brațe, aveam să fiu pentru totdeauna fericit. Era regina vieții mele.Ea m-a ajutat să devin omul care sunt astăzi. Politicos cu oamenii și un tată bun. Poți să întrebi copiii mei despre asta. Unii oameni știu cum să o facă. Unii oameni știu să te facă om.A venit însă și ziua când s-a îmbolnăvit. La început nu m-am neliniștit. De altfel, toți ne îmbolnăvim la un moment dat. Dar medicii se pare că erau convinși să nu era ceva simplu. Păreau că se neliniștesc și, așa cum s-a dovedit mai târziu, aveau dreptate.  
 
Când ne-au spus veștile proaste, soția mea m-a întrebat dacă doream să mă căsătoresc cu o altă femeie când ea avea să moară. Simțea neliniște… Nu voia să rămân singur și să mă mâhnesc. Dar nici prin gând nu-mi trecea să fiu cu alta. Mi se părea ceva de necrezut. Când i-am spus, m-a privit și mi-a spus: „Te cunosc bine. Ești genul de bărbat care are nevoie de o femeie lângă el. Nu vei putea niciodată să fii bucuros de unul singur. Însă eu am negat din nou, din nou și din nou…După un an de zile de când se îmbolnăvise, toate erau schimbate în casă. Nu mai exista mâncare pe masă atunci când mă întorceam de la lucru. Soția mea își petrecea ziua în pat și mă aștepta să mă întorc seara, ca să o ridic și să o duc la masă. Stătea pe scaun și mă privea cu acei ochi ai ei verzi și mari în vreme ce găteam ceva ca să mâncăm. Îmi dădea instrucțiuni zâmbind și mă certa dacă făceam ceva greșit, dacă puneam mai multă sare decât trebuia. Acelea au fost cele mai frumoase clipe ale vieții mele! Eram pur și simplu fericiți că putem să ne vedem unul cu celălalt.În zilele când se simțea rău, nu putea să mănânce singură și o hrăneam eu. Nu voia asta… plângea și cerea iertare. Eu o certam, căci știa ce orice s-ar fi întâmplat, eu eram alături de ea. Ea afost femeia mea și eu am fost bărbatul ei.  
 
Până la sfârșit…Lucrurile încet-încet s-au înrăutățit. Ajunsese în starea în care nu mai putea să facă nimic singură și trebuia să-și ia medicamentele o dată la 4 ore. Am încetat să mai merg la lucru, ca să pot să fiu tot timpul lângă ea să o ajut. Când o hrăneam, o întindeam pe pat și mă întindeam și eu lângă ea, strângându-o în brațe. Precum de demult… Atunci a fost cea mai frumoasă clipă a vieții mele…Au fost nevoie de doi ani pentru ca boala să învingă pe soția mea. Dar în cele din urmă a reușit. Vedeam cum se apropia. La fel și ea. Știam amândoi că niciodată nu avea să-și mai revină. A fost ca și cum azi o strângeam cu putere la piept, iar a doua zi a plecat. La început aceasta m-a dărâmat, dar apoi mi-am dat seama că a fost mai bine așa. Nu mai era nevoie să ia acele medicamente îngrozitoare și nici să mănânce mâncărurile mele odioase.Acum ea este mai bine. Eu însă nu știu ce să fac fără ea. Nu știu ce să fac cu lucrurile ei, cu hainele ei. Nu pot să le arunc. Nu vreau să fac asta. Toate hainele ei sunt încă în dulap și fotografiile ei sunt peste tot. Partea ei de pat este așa cum a lăsat-o. Vreau să cred că este încă aici. Fiicele mele îmi spun să vând casa și să merg în alta, dar am petrecut viața mea în această casă împreună cu ea. Este încă casa noastră, cel puțin cât mai trăiesc în ea”.Pentru câteva minute s-a așternut liniștea. Studentul nu mai auzise pe nimeni să vorbească despre altul cu atâta respect. Era vădit că o iubea cu adevărat pe soția sa, iar aceasta nu avea să se schimbe așa ușor. Celălalt bătrân a spart liniștea: „Nu pot să-mi închipui cât de greu ți-a fost să o îngrijești toată ziua. Să dai totul pentru ea”. Atunci bătrânul văduv a zâmbit și a zis: „Nu a fost deloc greu. A fost un privilegiu pentru mine să pot să o îngrijesc. A fost femeia vieții mele și aș fi făcut-o mereu, dacă ar fi trebuit. A fost și va rămâne pentru totdeauna regina mea. Doar că-mi lipsește îmbrățișarea ei…  
 
Trezirea divină.  
 
Referinţă Bibliografică:
TREZIREA DIVINĂ / Dan Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Petrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!