Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Dan Petrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

MOȘ MACHE..Epilog
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Într-o zi, Mache acuză o stare de oboseală şi lipsă poftei de mâncare. Această senzaţie se acutiza cu fiecare zi ce trecea. Se duse la un medic din oraş, care îi dădu să facă o serie de analize pentru a putea să-i pună un diagnostic. Citind analizele, medicul nu reuşi să-i pună un diagnostic concret, aşa că îi dădu ceva medicamente pentru întărirea organismului şi alungarea stării de oboseală. Mache se simţea tot mai rău, aşa că se hotărî să se ducă la un medic din Bucureşti. Se urcă în tren şi trase la Ştefan, pe care îl rugă să-i găsească un medic bun. Ştefan se interesă şi îl duse la cel mai bun internist. După ce îl consultă, medicul îi mai dădu să facă nişte analize şi uitându-se la ele îl întrebă: 
  
- Domnule Vasilescu, dumneata ai avut contact cu arsenicul sau produse care conţin arsenic. Mache nu auzise de această substanţă, aşa că ceru relaţii suplimentare. Medicul îi explică ce este, şi la ce se foloseşte, amintind că în primul război mondial a fost folosit ca gaz de luptă. 
  
Mache şi-a amintit că atunci când a participat la război, pe front, un avion a lansat peste poziţiile lor un gaz pe care toţi care erau acolo l-au inhalat până să-şi pună măştile de gaze. Atunci n-a simţit vreun efect, şi nici în anii următori. 
  
A povestit acest lucru medicului, care i-a zis: 
  
- Probabil că acest gaz ce conţinea şi arsenic, a pătruns în organismul dumitale şi a început să acţioneze pe măsură ce organele interne ale dumneavoastră au îmbătrânit. Aveți afectat, ficatul şi pancreasul, domnule Vasilescu… Suferiți de boala cunoscută sub numele de icter negru! 
  
- Şi se poate vindeca? întrebă Mache. 
  
- Nu prea... Ce putem face, cu ceva tratament… este să o menţinem la un stadiu redus. 
  
- Asta e... zise Mache, dacă aici zice Dumnezeu că mi-am realizat planul lui, nu pot decât să mă supun şi să răspund la chemarea lui. A luat reţeta prescrisă de medic, a cumpărat medicamentele şi s-a întors la Slobozia. Aici l-a chemat pe Costică, căruia i-a predat întreaga gestiune a magazinului. Zilnic după ce se scula, se aşeza la masa lui de scris, şi scria ceva în nişte caiete. Într-o zi, i-a zis lui Aurel: 
  
- Băiatule, te rog să o chemi pe sora mea Florica, deoarece vreau să vorbesc cu ea. 
  
Aurel s-a dus cu o maşină în satul natal al tatălui sau, unde locuia Florica, şi a venit cu ea. Când a văzut-o Mache, i-a zis: 
  
- Florico, doctorii mi-au spus că zilele mele sunt numărate. Vreau să mă ajuţi să mă întorc la Dumnezeu cu cugetul împăcat. Îţi dau banii necesari să-mi faci cele cuvenite înmormântării, aşa cum ai făcut şi pentru părinții noștri. Te rog să-l chemi pe părintele Vasile, din parohia noastră, pentru a mă spovedi şi împărtăşi. După aceea, mai vreau să te rog să chemi toţi copiii pe care îi mai am şi i-am crescut, deoarece vreau să le cer iertare, dacă ei cred că le-am greşit cu ceva. 
  
Florica s-a conformat, cu ajutorul lui Aurel şi Costică, au chemat la Slobozia toţi copiii lui Mache. Vasile primi scrisoarea de la tuşa Florica, o arătă Alexei şi zise că el nu se duce, deoarece are mult de lucru la uzină. Anumite resentimente îl reţineau să se ducă pentru a-şi vedea tatăl, în aceste ultime clipe. Considera că de multe ori l-a lăsat de izbelişte şi nu a simţit dragostea lui părintească.Alexa, care cunoştea bine ce înseamnă sentimentul patern, datorită relaţiei pe care o avea cu tatăl sau, l-a privit în ochi şi i-a zis cu severitate: 
  
- Vasile… indiferent cum a fost tata socru la viaţa lui, ţi-a dat șansa la o viaţă, de care acum nu ai motive să te vaieţi. A crescut 13 copii, nu i-a fost uşor, fapt pentru care era imposibil să nu greşească. Îţi fac bagajul... şi dacă vrei să mai ai trai cu mine, mâine pleci la Slobozia. 
  
Vasile s-a recules, şi-a dat seama că Alexa avea perfectă dreptate, aşa ca a luat bagajul şi a plecat la Slobozia. Au venit toţi, cam în aceeaşi zi.S-au strâns în jurul patului pe care era aşezat Mache. Palid şi cu voce slăbită le-a spus: 
  
- Fiilor… numai Dumnezeu este perfect. Eu ca om, probabil mult am greşit, dar în tot ce am făcut, am crezut că fac cel mai bun lucru. Dacă nu a corespuns cu gândirea voastră, vă rog să mă iertaţi! O să încerc în câteva cuvinte să spun cam ce a fost în mintea mea. Totodată, aş vrea să ştiţi că acolo unde voi ajunge, mă voi ruga fierbinte pentru voi. 
  
Iată ce vreau să vă mai zic despre calitatea noastră de părinţi, şi cum ne ridicăm în ochii lui Dumnezeu? 
  
În viaţă, trebuie să descoperi în primul rând cine eşti... După aceea, vei vedea de unde ai plecat şi unde ai ajuns. La toate aceste frământări îţi răspunde parabola fiului risipitor. 
  
Eşti fiul Tatălui, te afli într-o ţară îndepărtată de locurile natale, şi îţi cheltui averea sufletească, pentru lucruri pământeşti şi efemere. Când ai conştientizat cât suferi şi de ce suferi, o rază de lumină apare în sufletul tău: speranţa care-ţi aduce năvală de amintiri, care te-au bucurat cândva şi îţi lipsesc, acum îţi înăbușesc sufletul. Şi astfel, ajungi la o esenţială criză de personalitate. Dacă credinţa din adâncul tău nu va ieşi la iveală, vei cădea în deznădejde; dacă speranţa că poţi găsi calea de întoarcere nu va licări în ochii tăi, nu vei căuta forţe să începi călătoria, iar ceea ce te va scoate şi din deznădejde, şi îţi va dărui din nou puterea sufletească pentru a face pasul mântuitor, este amintirea dragostei ce ţi-o poartă Tatăl, prin veşnică aşteptare, care stă privind în zare. Ceea ce mă frământă şi mai mult este faptul că mulţi dintre noi nu mai au aceste amintiri din Casa Părintească! Dacă nu ai cunoscut aceste stări, nu poţi să iei hotărârea să te întorci. Unui suflet ce nu a cunoscut bucuria căminului şi a familiei, nu i se poate explica în cuvinte cum se va simţi într-o astfel de situaţie. 
  
Sentimentul, cât şi experienţa vie proprie, nu se poate explica, nu se poate decât trăi. A cunoaşte, teoretic, dragostea părintească şi a trăi dragostea părintească sunt lucruri total diferite, iar între ele este o prăpastie mare. Poate că printre noi sunt copii ce au crescut orfani de părinţii trupeşti, însă niciodată nu au fost orfani de Părintele Ceresc! Printre noi sunt oameni ce nu au fost iubiţi după cum şi-ar fi dorit, însă niciodată nu au fost 116 
  
părăsiţi de dragostea Lui Dumnezeu!... Pentru aceste suflete suntem datori, noi cei care am cunoscut dragostea Tatălui Ceresc să le dăruim din averea noastră: credinţă, nădejdea, dragostea. Fiecare clipă petrecută departe de Tatăl Ceresc se transformă în foame şi sete sufletească, iar la gândul că El stă privind în zare aşteptându-ne cu atâta dragoste, ce ar fi mântuitor să facem? 
  
Smerenia este stare de Har, dar, în acelaşi timp, înseamnă cunoaşterea de sine şi cunoaşterea de Dumnezeu! A te întoarce în braţele Părinteşti înseamnă a te smeri... Îl numim pe Dumnezeu Tată, iar noi nu ne comportăm că nişte fii. Îi cerem de multe ori, asemeni fiului risipitor, să ne dăruiască partea ce ni se cuvine ca să o cheltuim în diverse plăceri, departe de casă natală. Cu cât ne îndepărtăm mai mult, cu atât ne e mai greu să revenim la El. Dar să nu deznădăjduim, atunci când cădem în păcat, căci Dumnezeu ştie acest lucru şi de aceea El ne întăreşte, pe noi cei păcătoşi, zicând că acolo unde s-a înmulţit păcatul, acolo va prisosi harul. Astfel, celor ce au căzut mult din relaţia cu El, le trimite nişte stări harice pe care nu le au mulţi din cei care se roagă în biserică. Nu putem să demonstrăm mai multă îngăduinţă sau exigenţă decât ceea pe care o arată Tatăl nostru Cel ceresc, mai bine spus, nu avem voie să facem aşa ceva. Cu alte cuvinte, atât înţelegerea, cât şi severitatea noastră le sunt insuficiente şi nefolositoare celorlalţi, atât timp cât nu încetăm să trăim aşa cum ne închipuim noi că e bine şi nu ne străduim să trăim pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru noi. Numai în acest fel vom trăi şi pentru ceilalţi, în noi şi prin noi, oamenii îl vor vedea astfel pe Stăpânul vieţii, în loc să vadă înfăptuirile noastre şi opiniile noastre, care au o însemnătate derizorie, dacă nu cumva sunt chiar întru totul lipsite de valoare. Altă categorie îi include pe cei ce s-au întors acasă sau se află pe punctul de a se întoarce acasă. Un părinte duhovnicesc care face parte din această categorie îşi recunoaşte propria nevrednicie: Nu mai sunt vrednic să mă nu-mesc fiul Tău" . În virtutea acestei recunoaşteri, el este în stare să înţeleagă dragostea lui Dumnezeu, care-l uimeşte. Se vede pe sine însuşi ca pe cel mai mare dintre păcătoşi, iar pe ceilalţi îi vede neîntinaţi că şi sfinţi. În drumul spre desăvârşire, avem parte de multe încercări, necazuri, ispite etc. Din dorinţa de a netezi calea spre desăvârşire, ducem o luptă cu ele. Însă, nu trebuie să avem astfel de fapte. În spatele oricărui defect, păcat, rău care vine asupra noastră se află diavolul, iar când ignorăm neputinţele, ignorăm pe diavol. Astfel, se creează în noi o altă stare. Una care ne duce la Hristos. Dimpotrivă, când nu ne eliberăm de ele, nu ne îndreptăm spre Hristos şi diavolul pune stăpânire pe noi. Sunt creştini care dau o mare atenţie situaţiilor rele în care se află şi depun tot efortul să le alunge. Paradoxal, în pofida luptei, se observă că situaţiile neplăcute nu îi părăsesc şi devin mai prezente. Sfinţii Părinţi nu ne îndeamnă să ne războim cu ele, ne cer să nu le băgăm în seamă. Ei rezumă această lucrare în cuvintele: "Dacă le laşi tu, te lasă şi ele". 
  
Acest lucru reiese şi din dialogul pe care l-a avut Avva Isaia cu Avva Pimen. Avva Isaia întrebând cum poate scapă omul de gândurile rele, i s-a răspuns: 
  
"- Ce se întâmplă cu o lada plină de haine?- Dacă le lăsăm acolo, cu timpul putrezesc. 
  
- La fel şi gândurile rele, dacă nu le întrupăm, cu timpul se strică ori putrezesc". 
  
Gândurile cele rele sunt asemenea unor avioane care caută aeroporturi. Ele zboară, dar nu trebuie să aterizeze. Lupta de a alunga din noi cele necurate, ne face să ajungem la întristare, stres, nemulţumire de noi înşine, neîncredere, deznădejde etc, la nimic din cele plăcute lui Dumnezeu. Să nu căutăm lupta cu cele rele. Pentru că din cauza nedesăvârşirii noastre, tot lucrul rău prinde rădăcini în noi. Credem că îndepărtăm lucrul rău, însă din neştiinţă, noi îl cultivăm. Să ne lăsăm în mâna lui Dumnezeu şi vom vedea că o să ne simţim altfel. El ştie măsura fiecăruia dintre noi şi ne va dărui fiecăruia puterea de a lua chipul Său. Un asemenea om iubeşte asemănarea cu Dumnezeu. El ne iubeşte cu dragostea cu care ne iubeşte, ne judecă şi ne mântuieşte Dumnezeu. Numai prin astfel de oameni se arată dragostea Lui. Sfinţii ne mângâie şi ne conduc spre mântuire. Ei pot să-şi asume lucrarea Tatălui Ceresc pentru că mărturisesc adevărul atât prin cuvintele lor, cât şi prin faptele vieţii lor. Ei ne arată că lupta trebuie să fie dusă până la capăt, deşi îşi poate schimba forma, ea nu încetează până la săvârşirea noastră din viaţă. Pocăinţa durează tot atât cât durează şi viaţa noastră. Numai în ziua îngropării noastre începe odihna sabatului. Cei slabi şi copleşiţi de necazuri doresc să-i asculte pe sfinţi şi să le încredinţeze întreaga lor fiinţă. Vrem să ne apropiem de sfinţi şi să rămânem lângă ei cât mai mult timp posibil, fiindcă simţim că ei ne îndrăgesc şi că-i interesează ce ni se întâmplă. Ei ne vor binele şi ne vindecă, indiferent dacă sunt aspri atunci când consideră ei că trebuie să fie aspri. Dragostea lor de oameni este o dragoste ziditoare. Această dragoste ne aduce mântuirea. Asprimea lor e îndreptăţită de filantropia lor. Fără dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi fără prezenţa sfinţilor care-i fac lumina vizibilă, şi-i fac dragostea şi blândeţea palpabilă, viaţa noastră ar deveni urâtă, rece şi întunecată ca iadul. Locuitorii din ţara cea îndepărtată ne-ar nimici, trimiţându-ne să paştem porcii, adică patimile cele trupeşti, iar cei aşa-zişi drepţi, aşa cum se consideră pe sine fiul cel mare, ne-ar osândi, fără să ne accepte nici atunci când ne căim. 
  
Tatăl Ceresc, Cel ce ne-a creat, Cel ce trăieşte în veci de veci, împărtăşeşte suferinţele noastre şi ne dăruieşte mântuirea. Atât timp cât îl vom avea pe Dumnezeu drept Tată şi pe semenii noştri drept fraţi, întregul univers ne va fi prieten apropiat şi liman lin, şi nu vor mai există ţări îndepărtate. 
  
Zicând acestea, Mache aruncă o privire pierdută asupra lor şi îşi dădu sufletul. 
  
P:S. Dedic acest romanul MOȘ MACHE bunicilor mei care vreau să cred că au pus în gena mea tot ce aveau mai bun. Astfel, cel de pe partea paternă, din a cărui biografie m-am inspirat când am scris acest roman, datorită celor 2 caiete aduse de tatăl meu când s-a întors de la înmormântarea tatălui său, vreau sa cred ca mi-a lăsat dragostea pentru literatură şi scrierea romanţată a memoriilor. Zicea tatăl meu că aceste caiete sunt singura zestre pe care a primit-o de la acesta, neglijând faptul că a lăsat şi o zestre genetică, fără de care poate nu aş fi fost în stare să scriu această carte, precum şi cele scrise anterior. 
  
Aceste caiete pe care le-am citit, fiind încă copil, erau un fel de jurnal, scris de bunicul meu şi cuprindeau pe lângă evenimentele mai importante petrecute în viaţă lui şi versuri concepţie proprie, sau culese de prin cărţile altor autori.Scrisul era cu o caligrafie demnă de orice mare caligraf. 
  
Din nefericire aceste caiete care mi-au slujit ca sursă de inspiraţie, datorită amintirilor păstrate din timpurile când le-am citit, în copilărie, nu ştiu prin ce împrejurări au dispărut. 
  
Cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să găsesc încă proaspete în minte a-ceste amintiri, iar multe dintre ele, mi sau descoperit pe căi pe care nu le cunosc, dar le bănuiesc. 
  
SFÂRȘIT 
  
Referinţă Bibliografică:
MOȘ MACHE..Epilog / Dan Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1627, Anul V, 15 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Petrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!