Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Dan Petrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1625 din 13 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

MOȘ MACHE.....continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Căsătoria 
  
În fiecare dimineaţă, după ce servea micul dejun la popota ofiţerilor, Vasile îşi începea activitatea la şantierul silozului. Fiind foarte riguros în activitatea lui, reuşi ca în prima lună să respecte încadrarea lucrărilor în termenele planificate, ba chiar să le reducă cu câteva zile, aşa că atunci când veniră în verificare, cei de la Ministerul Apărării îi propuseră să semneze un contract pe termen nelimitat, în care se obligau să-i plătească şi chiria pentru o locuinţă… 
  
Vasile, care se acomodase cu serviciul şi oraşul, plus că salariul era destul de bunicel, acceptă cu bucurie. Prânzul... şi de multe ori cina… o servea la cârciuma domnului Monţescu. Acesta se obişnuise cu prezenţa lui, şi îl trata ca pe un apropiat al familiei. Ca întotdeauna când serveau masa împreună, îşi povesteau despre realizările sau planurile lor de viitor. Domnul Petrică Monțescu îi povesti cum dispunând de bani, este în tratative de a înființa un restaurant în centrul orașului și că tocmai terminase construcţia unei case pe care o va da drept zestre fiicei sale, care mai avea un an până să devina majoră şi totodată va termina cel mai bun liceu de fete din oraş. Din discuţiile avute cu ea, fiica lui dorea să continue studiile la Universitatea din Bucureşti. Casa fusese construită de o firmă italiană, care se ocupase inclusiv de amenajările interioare şi exterioare. Până când se va mărita fiica lui, o închiriase familiei unui ofiţer, care avea în construcţie o casă nouă.Domnul Monţescu avea o relaţie mai specială cu fiica lui, dorea să-i respecte dorinţa de a studia in continuare la Bucureşti, dar era puţin cam îngrijorat de vremurile tulburi din ultima vreme, ce anunţau un eventual război, în care sigur capitala ţării va fi cea mai expusă.Vasile, servind masa la cârciuma domnului Monţescu, o vedea destul de des pe fiica cârciumarului şi cum îi plăcea prezenţa ei mai mult decât agreabilă, combinată cu o zestre bunicică pe care o oferea tatăl ei, se gândi că la vârsta lui de peste 27 ani, era cazul să-şi întemeieze o familie. Îşi făcu planul cum să atragă atenţia fetei domnului Petrică. Cum era o diferenţă de nouă ani între ei, gândi că trebuie să acţioneze cu mult tact. La început, încercă să o atragă în câteva discuţii banale, când trecea pe lângă el la plecarea spre şcoală. Când era în ultimele luni de liceu, se mai ducea la poarta liceului şi se oferea, mai ales seara, să o conducă spre casă. Alexa, cum o chema pe fata cârciumarului, se simţea cam stingheră în faţa colegelor ei cu care ieşea pe poarta liceului, deoarece văzând bărbatul ce vroia să discute cu ea... mai în glumă, mai în serios, acestea o întrebau: 
  
- Cum îl cheamă pe unchiul tău? Degeaba încerca Alexa să le spună că este un client care serveşte zilnic masa la cârciuma tatălui său, care probabil plăcându-i de ea, îi face curte. Deocamdată nu o prea interesează, deoarece, într-adevăr pare cam bătrân, dar... nu se ştie niciodată.Este totuşi destul de interesant şi bine educat. Se îmbracă cu gust şi ştie cum să se poarte cu femeile. Asta probabil datorită faptului că a trăit mulţi ani în Bucureşti. 
  
În ziua în care Alexa a împlinit 18 ani, Vasile, în drumul lui spre şantier, la primele ore ale dimineţii, a intrat în cârciumă, unde găsindu-l pe patron făcând curăţenie, împreună cu băieţii de prăvălie, a întrebat dacă poate să-i vorbească Alexei, deoarece ştiind că în acea zi împlineşte 18 ani şi a dorit să fie primul care îi oferă flori. În acest sens, venise cu un buchet ce conţinea 18 trandafiri roşii. Domnul Monţescu s-a uitat la el cu oarecare surprindere, dar ca om trecut prin lume, zâmbind pe sub mustaţă, l-a rugat să meargă împreună cu el în casă, pentru a discuta cu Alexa, pe care nici el, luat cu treburile începute mai de dimineaţă, nu apucase să o felicite. 
  
Intrând în casă, din hol, strigă la uşa camerei în care locuia fiica lui: 
  
- Alexa, ieşi puţin afară, deoarece ai o vizită! În câteva minute, Alexa apăru în cadrul uşii şi privind prin semiîntunericul din hol, încercă să distingă persoana care venise să o viziteze. Nu o putea vedea, deoarece era în spatele tatălui său. Văzu doar un buchet mare de trandafiri, iar în momentul în care tatăl său o luă în braţe, sărutând-o pe ambii obraji, urându-i “La mulţi ani, fata tatii, cu ocazia majoratului!”, remarcă, în spatele buchetului de trandafiri, pe domnul Vasilescu, cel care servea de regulă masa la cârciuma lor şi care o mai aştepta câteodată la poarta liceului, când termina orele seara târziu, pentru a o conduce acasă. 
  
Vasile aşteptă să se termine scena familială, şi întinzând buchetul cu cei 18 trandafiri roşii, mari şi superbi, îi zise: 
  
- Domnişoară, îmi cer scuze că deranjez la o ora aşa de matinală, dar odată împlineşte omul vârsta la care poată să-şi ia viaţă în propriile mâini, şi întrucât am avut norocul şi plăcerea de a cunoaşte o domnişoară atât de frumoasă şi distinsă, am ţinut în mod deosebit, să fiu primul care să-i ofere flori. 
  
Era o zi minunată de sfârşit de primăvară, în care natura înmiresma aerul dimineţii cu parfumul florilor teilor din cartier, fapt pentru care Alexa era foarte bine dispusă. Buchetul mare de trandafiri adus de Vasile produse în inima ei o oarecare tulburare, aşa că atunci când luă buchetul de flori din mâna lui Vasile, care îi sărută ceremonios mânuţa micuţă şi fină, îl sărută la rândul ei pe obraz şi zise: 
  
- Mulţumesc domnule Vasile… atât pentru flori cât şi pentru urări. Doresc însă să-mi urezi succes la bacalaureatul pe care îl voi da peste câteva zile, mai zise, apoi brusc se întoarse şi intră în camera ei, deoarece căldura ce o simţea în obraji îi spunea că roşise. 
  
Alexa a luat bacalaureatul cu brio, fapt pentru care domnul Monţescu a hotărât să organizeze o petrecere, la care a fost invitat şi Vasile. S-a mâncat bine, s-a băut bine, s-a dansat bine după muzica discurilor care se învârteau pe platoul unui gramofon. De atunci, periodic, Vasile venea să o invite pe Alexa la plimbări prin centrul oraşului, prin parcul Romanescu, sau la spectacolele ce se jucau pe scena teatrului din oraş. Doamna Monţescu vedea cu ochi buni această relaţie, deoarece îi plăcea eleganţa şi comportamentul ceremonios al lui Vasile. Era bucuroasă mai ales, dacă s-ar mărita cu acest tânăr şi ar scăpa de grija plecării fiicei ei la Bucureşti pentru a-şi continua studile la Universitate, aşa cum hotărâse, împreună cu verişoarele ei Nicuţa şi Silvia, dorinţă cu care fusese de acord şi Petrică, soţul ei, care dintotdeauna a dorit să îşi vadă copiii cu multă carte, aşa cum el nu avusese posibilitatea să o facă el. În acest sens, doamna Monţescu făcea eforturi deosebite să-şi convingă fiica să accepte căsătoria cu domnul Vasile, care, cu experienţa ei, remarcase că este interesat de acest lucru, fapt constatat mai ales atunci când mai beau împreună o cafeluţă la masa de sub salcie. 
  
Alexa îl plăcea tot mai mult pe Vasile, aşa că atunci când acesta, după o plimbare, i-a mărturisit că fiind îndrăgostit de ea, ar dori să o ceară de soţie, i-a spus să vină şi să vorbească cu tatăl ei. 
  
Alexa a vorbit însă mai întâi cu mama ei, deoarece nu vroia să-şi dezamăgească tatăl, căruia îi promisese că va continua studiile la Bucureşti. 
  
Într-o seară, înainte de culcare, doamna Lenuţa i-a zis soţului sau: 
  
- Auzi, Petrică, domnul Vasile i-a spus fiicei noastre că, fiind îndrăgostit de ea, doreşte să vină la tine pentru a-i cere mâna. Amândouă considerăm că va fi un soţ bun şi va face casă bună împreună… Tu ce zici ? 
  
- Auzi, Lenuţo, ştiu că tu ai influenţat-o şi ai încurajat acest lucru, pentru a nu mai pleca la Bucureşti. Dar să ştii… dacă fie-ta o va duce rău cu această persoană, cunoşti linia Calafatului de lângă Siloz… să-ţi iei băgăjelul din această casă, şi pe acolo să te duci! 
  
- Aşa voi face, Petrică… Garantez cu siguranţa mea, pentru ziua de mâine !! 
  
Într-o duminică, pe la ora prânzului, o trăsură opri la poarta casei domnului Monţescu şi din ea coborî Vasile, purtând în braţe două buchete mari de flori. Îl urma birjarul care ducea un coş în care Vasile pusese un tort mare şi câteva sticle cu şampanie. 
  
Domnul Monţescu, care văzuse prin fereastra cârciumii trăsura oprită în dreptul casei lui, ieşi în curte să-şi întâmpine musafirul. Când ajunse în dreptul lui, Vasile îi zise: 
  
- Domnul Monţescu, am venit cu teamă, dar şi cu speranţă să vă cer acordul de a mă căsători cu fiica dumneavoastră. 
  
Zâmbind pe sub mustaţă, cârciumarul îi zise: 
  
- Păi… hai să ne aşezăm la masă… să chemăm damele şi să discutăm. 
  
Vasile lua coşul de la birjar, îi plăti cursa cu un bacşiş bun, după care se aşeză la masa de sub salcie. În acest timp, domnul Monţescu îşi chema fiica şi soţia, cărora le zise: 
  
- Domnul Vasile vrea să ne zică ceva! Suntem numai ochi şi urechi, domnule! Spuneţi, care este scopul vizitei… 
  
- Domnule Monţescu, începu Vasile, cred că a trecut multă vreme de când mă cunoaşteţi, aşa încât sper ca nu vă supăraţi dacă îndrăznesc să cer mâna fiicei dumneavoastră. 
  
- Ce ziceţi fetelor… îl primim în familia noastră? 
  
Cu un zâmbet uşor în colţul gurii, Alexa zise: 
  
- Nu ştiu ce să zic, tată! Dacă zic da dintr-un foc, o să zici că mă grăbesc precum fata mare la măritiş, aşa că prefer să mă mai gândesc! 
  
Văzând că Vasile priveşte la cei doi contrariat şi stingher, de pe scaunul ei sări ca arsă doamna Lenuţa care îi lua la rost, zicând: 
  
- Omul ăsta a venit aici pregătit şi cu bune intenţii, nu cred că ar mai fi cazul să-l ţineţi pe jar. 
  
- Da… domnule Vasile, am discutat acest subiect în familie şi suntem de acord. 
  
Împreună au stabilit data la care ar putea organiza cununia civilă şi religioasă. Domnul Monţescu gândise cu multă vreme în urmă, modul în care se va face nunta fiicei sale. Dorea să se desfăşoare pe parcursul a trei zile şi să rămână de pomină. Aşa a şi fost, iar faima evenimentului s-a răspândit în tot oraşul. 
  
Vasile, după ce stabilise împreună cu socrul său data nunţii, s-a gândit că ar fi bine să comunice evenimentul şi tatălui său, pentru ca nu cumva să fie considerat de nuntaşi, că este un om de pripas. Dorea ca tatăl sau să vadă cum a reuşit să se descurce în viaţă şi fără ajutorul lui. 
  
În acest sens, a trimis lui Mache o scrisoare în care menţiona acest eveniment, indicând şi modul în care poate fi găsit, dacă vrea să participe. Pentru uşurinţă, i-a dat ca punct de reper, cârciuma socrului său din Târgul de Afară, care era cunoscută în tot oraşul. 
  
Mache, după ce a citit scrisoarea, l-a chemat pe Aurel şi i-a zis: 
  
- Fratele tău, Vasile, se însoară peste câteva zile la Craiova. M-am gândit să mergem amândoi, pentru a participa la acest eveniment. Nevestelor le spunem că mergem după marfă, la Bucureşti, unde vom întârzia câteva zile. Dacă le spunem că mergem la nunta lui Vasile, sigur vor face presiune asupra noastră pentru a le lua şi pe ele. Vor pune placa aia veche cu… „De ani de zile nu ne-aţi mai scos din Slobozia. Măcar acum când este un eveniment notabil, ar fi cazul să o faceţi”. - Toată distracţia asta ne va costa cam mult, deoarece pe lângă drumul dus-întors la Craiova, va trebui să dăm şi un dar consistent la nuntă. Ce am eu pus deoparte abia ajunge să nu ne facem de râs. Dacă le luăm şi pe ele, va trebui să cheltuim şi mai mult. 
  
Cu o zi înainte de nuntă, s-au urcat în tren şi au plecat la Craiova. În gara din Craiova s-au urcat într-o trăsură şi i-au dat birjarului adresa indicată de Vasile.Birjarul cunoştea cârciuma domnului Monţescu, despre care a avut numai cuvinte de laudă. 
  
După ce au coborât din trăsură, în faţa cârciumii, au plătit birjarului şi au dat să între. În local, deşi lumina era aprinsă, uşa era încuiată, dar obloanele nu erau închise. Prin fereastra uşii au întrezărit un om care făcea ceva ordine în cârciumă, aşa că au bătut cu insistenţă în uşă. Peste câteva clipe, în pragul uşii a ieşit omul care trebăluia prin prăvălie şi a zis: 
  
- Nu vă supăraţi, am închis, deoarece am alte treburi mai importante, întrucât mâine este nunta fiicei mele. 
  
- Am înţeles omule, zise Mache, dar câteva clipe pentru a închina un pahar în cinstea acestui eveniment, poţi să găseşti ! 
  
Domul Monţescu îi măsură din cap până în picioare şi văzându-i oameni respectabili, acceptă, zicând: 
  
- Bine… bine, dar numai un pahar! Poftiţi la masa asta! 
  
Mache şi Aurel se aşezară la masă şi aşteptară până când patronul veni cu trei pahare şi o cană cu vin alb. Se aşeză lângă ei la masă şi turnă vin în cele trei pahare. 
  
Mache ridică paharul şi zise: 
  
- Să fie într-un ceas bun cuscre, să ne trăiască odraslele şi să facă casă bună împreună! 
  
Domnul Monţescu zâmbi pe sub mustaţă, realizând că acest om, cu o mustaţă mare şi bogată, este tatăl lui Vasile. 
  
- Aşa să fie cuscre! le zise şi, sculându-se de pe scaun, îl îmbrăţişă. 
  
- El este Aurel, fratele mai mare al lui Vasile, unul din cei 13 copii pe care i-am crescut, zise Mache. 
  
Domnul Monţescu îl îmbrăţişă şi pe el, după care le zise; 
  
- Într-o clipă închid cârciuma şi mergem să mâncăm ceva, deoarece probabil sunteţi flămânzi şi obosiţi, după atâta drum. O să vă arăt locul în care să vă odihniţi. 
  
- Dacă vreţi puteţi să dormiţi în casa de zestre a fiicei mele, în care vor sta tinerii căsătoriţi. Este la câţiva paşi de aici. 
  
- Păi dumneata eşti gazda şi facem cum crezi că este bine. 
  
- Vom merge la casa copiilor, că este mai bună pentru odihnă, a zis tatăl Alexei. Aici, la mine, vor veni să stea pe perioada nunţii fraţii mei, şi va fi mare tămbălău, deoarece doresc să petrecem după nuntă încă două zile, respectând tradiţiile care se obişnuiesc în satul unde m-am născut eu. 
  
Pe drumul de întoarcere la Slobozia, în tren, Mache îi spunea lui Aurel: 
  
- Se pare că a avut mult noroc fratele tău! Nevastă tânără şi frumoasă… Casă mare, boierească! Bănuiesc că multe rugăciuni a făcut mama voastră, Maria, acolo sus în Cer. Din câte constat, toţi sunteţi bine sănătoşi, cea ce este cel mai important în viaţă, şi fiecare v-aţi instalat mai bine sau mai rău, la casa voastră. Poate sora ta, Maria, care a fost mai rebelă, să nu fie prea mulţumită. Are însă destulă minte ca să se descurce. 
  
- Cred că merita asta Vasile, tată, deoarece se pare că a fost cel mai deştept dintre noi, zise Aurel. Când eram mici, era supărat pe tine că l-ai numit Vasile, deoarece zicea că este nume de slugă, aşa cum îl chema pe băiatul ăla, cam sărac cu duhul, care muncea în depozitele noastre de la magazin. 
  
- E vina mea fiule, zise Mache, deoarece nu i-am spus cine este Sf. Vasile cel Mare.. 
  
După nuntă, Alexa şi Vasile s-au stabilit în casa dăruită de domnul Monţescu, drept zestre fiicei sale. Vasile rămase destul de impresionat când văzu că sufrageria şi dormitorul erau prevăzute cu butoane de sonerie prin care puteau fi chemaţi servitorii care locuiau în anexele gospodăriei, unde era şi încăperea pentru bucătăria în care se preparau mâncărurile pentru stăpânii casei. 
  
Nici în visele lui cele mai frumoase nu îşi imaginase că va locui aşa de confortabil. Avea acum, pe lângă o soţie tânără şi frumoasă, tot ce îi trebuia pentru a fi mulţumit de situaţia lui.Treaba pe şantierul de la siloz mergea mai mult decât bine, fapt care îi determinase pe cei de la Ministerul Apărării să-i dea şi obiectivul din comuna Portăreşti, situată cam la 40 km. de Craiova, constând tot într-un siloz de depozitare a cerealelor, ca cel din Craiova, dar ceva mai mic. 
  
Bucuria naşterii primului copil din familia lui i-a fost întunecată de declanşarea războiului. Odată cu intrarea României în război, alături de armata germană, au început şi bombardamentele asupra oraşului.Erau atacate în special obiectivele strategice, cum ar fi căile ferate şi silozurile. Cum construcţia silozului din Craiova era spre final, devenise un obiectiv care era bombardat aproape la fiecare raid aerian. 
  
Într-o zi pe la ora prânzului, Vasile pleca după cum obişnuia, de la şantier, pentru a servi prânzul împreună cu familia lui. După ce se depărtă câţiva paşi de siloz, un grup de avioane americane începu să bombardeze şi mitralieze silozul şi calea ferată din apropiere. Vasile se culcă mai întâi la pământ, dar după ce avioanele trecură pe deasupra silozului, se sculă, şi porni în fugă spre casă. Avioanele făcură însă cale întoarsă şi aruncară din nou bombe asupra silozului. Zgomotul asurzitor al exploziilor îl speriară pe Vasile, dar şi un mieluţ, care păştea pe câmpul din propierea silozului. Acesta, în spaima lui, caută scăpare alături de Vasile şi fugea împreună cu el. La un moment dat când auzi şuieratul unei bombe care fusese lansată de un avion, Vasile se aruncă la pământ. După explozia bombei, care împrăştiase o mulţime de schije, Vasile, văzând că scăpase nevătămat, privi în jurul lui pentru a vedea efectele exploziei. Rămase consternat când văzu lângă el mieluţul zăcea plin de sânge, ucis de una din schije.Gândind că în locul mielului putea să fie el, mintea lui Vasile avu un moment de rătăcire, care îl determină să se scoale cu repeziciune şi să pornească în fugă spre locul unde considera că ar fi casa lui. Tulburat, nu nimeri poarta casei sale, ci intră într-o casă alăturată, unde se ascunse sub o masă din bucătărie. 
  
Vecina şi proprietăreasa casei care îl cunoştea, surprinsă şi mirată, încercând să vorbească cu el îşi dădu seama că era marcat de un şoc emoţional, aşa că se duse la Alexa şi o chemă să-l liniştească. Alexa veni, îl linişti cu vorbe uşoare şi îl duse acasă. Abia a două zi, Vasile povesti ce se întâmplase. A rămas marcat de acest eveniment toată viaţa. 
  
Anii au trecut. În casa lor, care avea o sufragerie destul de mare, a fost instalată în timpul trecerii armatelor beligerante, atât popota ofiţerilor germani cât şi a celor ruşi. După terminarea războiului, Ministerul Apărării şi-a restrâns activitatea în zonă, aşa că a renunţat la serviciile lui Vasile.Fire cumpătată, Vasile reuşise să strângă destui bani, pe care îi investise în mici afaceri, precum asocierea cu un consătean din Slobozia pentru o fabrică de biscuiţi, sau amenajarea unui mic atelier de încărcat sifoane, pe care le distribuia atât la cârciuma socrului său cât şi la alte cârciumi şi restaurante din oraş. 
  
A venit naţionalizarea şi regimul comunist a închis toate afacerile private, aşa că Vasile a trebuit să caute un serviciu în care să pună în aplicare cunoştinţele acumulate.În apropierea căii ferate de lângă siloz, la începutul războiului, se construiau ateliere pentru reparaţia locomotivelor, care urmau să fie folosite pentru front, dar care nu au mai apucat să fie terminate. Regimul comunist le-a preluat şi a început să confecţioneze aici tot felul de unelte, necesare reconstrucţiei ţării, răvăşită de război.Se făceau roabe, sape şi alte unelte necesare şantierelor. Pe măsură ce se investea în dotări, s-a trecut la produse mai complexe, cum ar fi electrocare şi locomotive de mină. Colaborarea cu poporul sovietic eliberator???, de la care s-a preluat deviza cu electrificarea,…aici s-a înfiinţat o uzină în care să se realizeze echipamentele necesare acestui obiectiv. Pentru a gâdila sentimentele de prietenie cu regimului bolşevic, a fost numită Electroputere, după denumirea suratei ei din Uniunea Sovietică, Electro-Sila. 
  
Datorită pregătirii şi experienţei, Vasile a fost printre primi 10 angajaţi la această întreprindere. Aflând că la București poate să-și perfecționeze studiile economice urmând studii superioare economice la cursurile fără frecvenţă, Vasile s-a înscris și le-a terminat cu brio.Prin muncă şi corectitudine, a dorit şi reuşit să fie apreciat în această întreprindere, la care se considera membru fondator, fără a ocupa funcții foarte înalte, deoarece nu a dorit sa adere la partidul comunist. De aici a reuşit să iasă la pensie, fără dorința de a participa la festivitatea organizată pentru el, cu această ocazie. 
  
Referinţă Bibliografică:
MOȘ MACHE.....continuare / Dan Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1625, Anul V, 13 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Petrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!