Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Dan Petrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1622 din 10 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

MOȘ MACHE...continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
După ce termină gimnaziul, Mache îl chemă pe Vasile şi îi zise: 
  
- Vasile, ai trecut de 15 ani, am văzut că îţi place cartea, spre negustorie nu prea te trage inima, de aceea am hotărât să te trimit la Bucureşti, la vărul tău mai mare, Căpriţă, care are un atelier de reparaţii auto. Vei lucra acolo pentru a te întreţine şi a urma ceva şcoală pentru viitor. 
  
Vasile plecă la Bucureşti, unde vărul Căpriţă îi dădu un pat şi o porţie de mâncare din care să trăiască.Se interesă ce şcoală ar putea să urmeze. Găsi una care organiza cursuri de contabilitate, dar preţul era destul de mare. Vărul Căpriţă, mult mai mare decât el, cu 10 ani, încercă să-l iniţieze în mecanica auto, dar nu se prinse nimic de el, din contră, mai mult îl încurca. 
  
Printr-un client care venise cu maşina la reparat, Căpriţă îi găsi de lucru la o fabrică de cărămizi din marginea Bucureştiului. Întrucât era foarte departe de casa vărului său, Vasile îşi găsi un culcuş chiar deasupra cuptorului, unde mai dormeau şi alţi lucrători, care foloseau drept aşternut nişte piei de oaie.Vasile venea la vărul Căpriţă numai duminica, în special pentru a se îmbăia. 
  
Odată, după ce s-a îmbăiat şi s-a aşezat la masă împreună cu vărul sau, printre îmbucături, făcea pauze pentru a se scărpina între degetele de la mână şi pe la subţioară. Căpriţă observă şi îl întrebă: 
  
- Ce ai băiete de nu ai stare şi te scarpini atâta, de parcă ai râie?? 
  
- Nu ştiu nea Cornele, de câteva zile mă tot mănâncă! 
  
-Ia să văd băiete, zise vărul Cornel şi temător se uită între degetele şi la subţioara lui Vasile, după care zise: 
  
- Măi băiete, tu ai râie! Du-te acasă, tratează-te şi, după ce te vindeci, te poţi întoarce. Casa mea îţi este deschisă, chiar dacă între timp am găsit pe cineva cu care vreau să mă însor. E nepoata unui furnizor de piese de schimb, pentru maşinile care le repar. E italiancă din Udine. 
  
Vasile se întoarse la Slobozia, dar până să înceapă să se trateze şi să se vindece, îi umplu de râie pe fraţii lui. Când văzu Mache care este situaţia, se interesă cum se tratează râia şi-şi transformă casa în spital. Atunci când credeau că au scăpat de râie, aceasta mai rămânea într-un colţ la unul din copii şi o luau de la capăt. Mache a introdus o disciplină strictă şi într-un final au scăpat de râie.Vasile i-a povestit cum a căpătat-o şi că vărul Cornel îl aşteaptă să se reîntoarcă la el, după ce se vindecă. A mai spus că găsise o şcoală, ale cărei cursuri de contabilitate iar plăcea să le urmeze, însă îi trebuie banii necesari ca să le plătească. Mache l-a prins de umeri şi i-a zis: 
  
- Vasile… este ultima dată când îţi permit să-mi ceri bani! Eşti băiat destul de mare şi deştept, pentru a te putea întreţine şi să-ţi plăteşti singur cursurile. Eu unul abia mă descurc cu cei de aici, aşa că nu pot să te sprijin cu nimic. La revedere şi Dumnezeu să fie cu tine! 
  
Vasile lasă capul în jos şi doar că nu plângea. Totuşi, Mache îi strecură în buzunar o sumă de bani. Când ajunse la gară şi trebui să-şi cumpere biletul, Vasile constată că abia îi ajungeau să plătească biletul şi să aibă ce mânca o zi două, până când găseşte ceva de lucru. Se întoarse la vărul Căpriţă, care se bucură că se vindecase şi îi ceru relaţii despre rudele lui din Slobozia. Vasile îi povesti cum scăpase de boală, atât el cât şi fraţii lui, pe care îi umpluse de râie. 
  
Vărul Cornel se amuză şi zise: 
  
- Ei, acum să vedem ce facem cu tine? 
  
Vasile îi povesti cum îl rugase pe tatăl lui să-i dea banii necesari pentru a urma cursurile de contabilitate, după care băgă mâna în buzunar şi puse pe masă banii ce îi mai rămăseseră, după ce îşi plătise biletul de tren de la Slobozia la Bucureşti, precum şi biletele de tramvai de la Gara de Est până la casa vărului, zicând: 
  
- Asta e tot!, după care începu să plângă. 
  
Vărul Cornel îi puse mâna pe umăr şi zise: 
  
- Nu fi trist, vărule! Cunosc pe fiul patronului de la magazinul Victoria, cel mai mare magazin din Bucureşti, situat pe undeva pe calea Victoriei, lângă Prefectură. O să vorbesc cu el să-ţi găsească un loc de muncă la magazin. 
  
-Cât de curând o să ţi-o prezint pe Sara, viitoarea mea soţie, cu care am planificat să ne căsătorim până în vară. 
  
Cornel s-a ţinut de cuvânt şi în zilele următoare, după ce a vorbit cu băiatul patronului de la magazinul Victoria, l-a anunţat că patronul îl aşteaptă la magazin să vadă ce este de capul lui, şi dacă impresia va fi favorabilă, îl va angaja, deoarece avea nevoie de un băiat la raionul de electrocasnice. Temător, Vasile se duse la magazinul Victoria şi după ce întrebă la parter unde poate să-l găsească pe patron, urcă până la etajul patru, unde i se spuse că se află biroul patronului.Bătu atât de uşor în uşă, încât nu primi din interior niciun răspuns. Îndrăzni însă să apese pe clanţă, să deschidă uşa şi să intre în încăpere. De la un birou masiv, frumos încrustat, îl privi cu o figură severă, pe sub ochelarii cu rame groase de baga, un domn în vârstă, care îi zise, după ce Vasile îl salută ceremonios: 
  
- Da, tinere!... Cu ce te pot ajuta? 
  
Vasile parcă simţea un nod în gât şi abia reuşi să lege câteva cuvinte: 
  
- Ştiţi… Eu sunt vărul lui Cornel Căpriţă, cel care are un atelier de reparaţii, unde îşi repară automobilul fiul dvs. A vorbit cu el pentru un loc de muncă la magazinul dvs. Eu sunt cel pentru care l-a solicitat! 
  
- Da, îmi aduc aminte! Vreau însă să ştiu câte ceva despre tine... De unde vii şi cine sunt părinţii tăi, ce ai mai făcut şi ce crezi că poţi face în acest magazin? 
  
Vasile îi povesti pe larg despre familia lui şi ce făcuse el în magazinul tatălui sau. Îi povesti de asemeni că din banii pe care îi va câştiga vrea să urmeze cursuri de contabilitate 
  
După ce îl ascultă cu atenţie, patronul îl mai măsură din cap până în picioare, se ridică de la birou, şi după ce îl bătu pe umăr îi zise: 
  
- Vino cu mine… Te duc la raionul la care vei lucra. Întrucât la magazin se lucrează şi noaptea, deoarece mai vine marfă ce trebuie descărcată tot noaptea şi se aranjază marfa pe rafturile din magazin, vei locui într-una din anexele magazinului, aşa că vei avea un acoperiş deasupra capului, fără să fi nevoit să plăteşti. Pentru orele lucrate noaptea, vei fi plătit suplimentar. Dacă urmezi cursul de contabilitate la seral, te voi învoi, ori de câte ori este cazul. 
  
Lui Vasile i se părea că visează, aşa că vru să ia mâna patronului şi să o sărute. Acesta îl împiedică să o facă şi îi zise: 
  
- Îmi pari un tânăr care vrea să facă ceva în această viaţă, aşa că merită să te ajut. Sper să un mă dezamăgeşti! 
  
Şi nu a fost dezamăgit. Vasile s-a dovedit serios şi sârguincios, atât la magazin cât şi la cursuri. 
  
Într-o zi, când s-a dus să mănânce la un butic de pe Calea Victoriei, a văzut un anunţ la intrarea unei clădiri impunătoare, care menţiona că se caută contabili de către compania de import-export care funcţiona în acea clădire.A intrat în clădire şi l-a întrebat pe portar unde trebuie să se adreseze pentru postul de contabil. Acesta i-a arătat o uşă pe culoarul lung ce se deschidea în faţă.Vasile a bătut în uşa respectivă şi după ce i s-a răspuns a intrat.Întrucât la magazinul Victoria în ultima vreme avea multe relaţii cu clienţii, Vasile era totdeauna îmbrăcat îngrijit şi la ţinută îşi asorta permanent o cravată, aşa că intrând în acel birou a făcut dintru început o bună impresie. A spus că văzând anunţul de la intrare, este interesat de postul de contabil. După ce a fost bine chestionat asupra pregătirii şi locurilor pe unde lucrase, a fost pus să completeze o cerere, urmând ca angajarea propriu-zisă şi negocierea salariului să se facă după ce aduce o recomandare de la patronul magazinului Victoria..Înainte de a pleca, Vasile a întrebat în jurul cărei sume va fi salariul lui. Persoana din birou care îi primise cererea i-a spus suma care va fi pentru perioada de probă, sumă care depăşea cu mult suma pe care o primea la magazinul Victoria. 
  
Patronul de la magazinul Victoria, care realiza că este timpul ca Vasile să îşi ia zborul pe culmi mai înalte, pe care el nu i le putea asigura în magazinul lui, i-a dat fără reţinere o recomandare foarte bună, aşa că în săptămâna următoare, Vasile se muta într-un birou al companiei de import-export, unde află că patron este un om foarte influent, de origine evreiască. Din primele zile i s-au dat câteva dosare pe care trebuia să le rezolve. După ce Vasile le-a studiat cu atenţie, a realizat că trebuie să lucreze mai mult, până se va obişnui cu noua activitate, aşa că rămânea întotdeauna peste program, plecând seara târziu de la birou. Seara putea lucra mai în linişte singur, deoarece restul colegilor de birou plecau la ora normală de terminare a programului. 
  
Într-o seară, pe când Vasile era băgat până la gât în dosare, uşa biroului se deschise şi în birou intră un domn elegant, între două vârste, care purta într-o mână un baston cu măciulie din metal auriu încrustat. Se uită la Vasile şi îl întrebă: 
  
- Dumneata de ce nu ai plecat acasă? 
  
Vasile îi explică faptul că el fiind mai nou angajat, trebuie să lucreze suplimentar pentru a se pune la punct cu toate problemele, spre a reuşi să-şi facă treaba cât mai bine. 
  
- Îţi mulţumesc, domnule!… Apropo cum te numeşti? Eu sunt patronul acestei companii... şi îmi doresc să am câţi mai mulţi lucrători ca dumneata. Nu depăşi, însă, simţul măsurii!... Mai este şi mâine o zi! La modul cum te văd eu, cred că în curând lucrările dumitale vor fi de cea mai bună calitate. 
  
Se pare că nu s-a înşelat, deoarece, mulţumit de calitatea lucrărilor lui, patronul l-a ridicat pe scara ierarhică a companiei, fapt sesizat de Vasile atunci când analiza plicul ce era înmânat periodic, personal de către patron, cu diverse ocazii, angajaţilor de care era foarte mulţumit. 
  
Vasile se ducea din când în când să-l viziteze pe vărul Cornel, unde soţia lui, italianca Sara, prepară cele mai bune spaghete milaneze. La ultima vizită, Cornel, afişând un aer serios i-a zis: 
  
- Bine băi Vasile, să nu îmi spui tu mie, că ai tăi din Slobozia se pregătesc de nuntă!... 
  
Vasile se uită mirat la el şi nu ştia dacă glumeşte sau vorbeşte serios. Totuşi zise: 
  
- Nu am habar de aşa ceva! Nu am mai comunicat cu ei de multă vreme. Tu de unde ştii? 
  
- Păi zilele trecute a venit la mine, la atelier, domnul Redeanu, moşierul din Slobozia, care mi-a cerut să-i fac o reparaţie la automobil. M-a recomandat unchiul Mache. 
  
- El mi-a spus că nenea Marinache se pregăteşte pentru nunta Anişoarei, care după ce a terminat liceul, a fost peţită de mai mulţi băieţi din zona Sloboziei. Anişoarei i-a plăcut de unul Procop, care este inspector principal la Serviciul judeţean de taxe şi impozite. Eu cred că a influenţat-o şi unchiul Mache, pentru a avea o pilă la acest serviciu în caz de evaziune fiscală, fără de care orice negustor serios nu se poate descurca. Unde ai văzut tu negustor cinstit? Nunta este peste trei săptămâni. Îţi propun să le facem o surpriză şi să apărem la nuntă, chiar dacă nu am fost invitaţi. Mergem împreună cu motocicleta mea. În două ceasuri suntem acolo! 
  
Vasile nu s-a mai dus la nuntă împreună cu vărul Cornel, deoarece, în săptămâna următoare vizitei, vărul Cornel a avut un accident destul de grav cu motocicleta. Deplasându-se cu motorul prin Bucureşti, la o intersecţie, Cornel a oprit în spatele unui camion, care lăsa să treacă pe cei ce circulau prin intersecţie. Când a pornit camionul, Cornel a plecat rapid şi el în aceeaşi direcţie, dar nu a observat că atunci când staţionase, camionul încălecase o gură de canal deschisă. 
  
Cornel care pornise în trombă, a nimerit cu roata din faţă în gura de canal, căzând odată cu motocicleta direct în cap, care era protejat numai cu o cască din piele. Şocul a fost destul de puternic, pentru care Cornel a stat în comă câteva zile. Când şi-a revenit, a constatat că îşi pierduse complet, şi iremediabil, auzul. 
  
Vasile s-a dus la nuntă cu trenul şi aici a văzut în ochii Vetei o uşoară umbră de nemulţumire pentru prezenţa lui. În schimb, s-au bucurat foarte mult fraţii lui, mai ales surorile lui bune, care îl iubeau foarte mult. Au fost încântate şi de ţinuta cu care se prezentase la nuntă, simţind că sigur va face diferenţa faţă de provinciali din Slobozia. Vasilică era pentru ele mândria familiei, şi considerau că putea să-l epateze pe Procop, care datorită veniturilor mari, avea numai costume făcute la comandă. 
  
La nuntă, Vasile se întâlni şi cu surorile tatălui său, Florica şi Viorica, care, fiind invitate la nuntă, veniseră din satul lor natal, îmbrăcate în frumoase costume populare care miroseau a naftalină, deoarece fuseseră scoase din lada de zestre pe care o păstrau cu sfinţenie, urmând să o transmită mai departe urmaşilor. 
  
Întrucât nu îl mai văzuseră pe Vasile de mult timp, l-au îmbrăţişat cu căldură şi i-au zis: 
  
- Vasilică, mamă, după cum arăţi, pare că te descurci bine la Bucureşti. Bravo, nepoate! Întotdeauna ai fost un băiat cuminte, aşa că nu ne surprinde. 
  
Referinţă Bibliografică:
MOȘ MACHE...continuare / Dan Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1622, Anul V, 10 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Petrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!