Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Dan Petrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

MOȘ MACHE Cap.VIII Mache și copiii...,cșlători prin viață
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Odată cu căsătoria cu Veta, prin creşterea numărului de membrii ai familiei, Mache a trebuit să mărească spaţiul de locuit, mai ales că în scurt timp în familie a mai apărut, Costică, primul copil făcut împreună cu Veta. În următorii ani, Veta i-a mai făcut 3 copii: Elisabeta, Ecaterina, Nicuşor.Casa era acum mai mult decât plină şi Mache se descurca tot mai greu de când murise mama Vetei şi atelierul de covoare rămăsese pe mâna celor trei lucrătoare. 
  
Veta care se ocupa mai mult de creşterea celor 7 copii ai ei, trecea destul de rar pe la atelier. Dintre copii, doar Anişoara şi băieţii mergeau la şcoala primară. La presiunea Vetei, copiii ei au fost daţi să continue la gimnaziu.Celor care mergeau la şcoală, Mache era obligat să le asigure îmbrăcăminte, încălţări, rechizite şi taxe şcolare. Băieţii lui, cum au terminat clasele primare, i-a adus să lucreze la magazin. 
  
La magazin a venit într-o zi un distribuitor, care i-a făcut o ofertă de biciclete, deoarece în zonă nu găsise alţi negustori cărora să le ofere acest produs. Distribuitorul îi oferi pentru uz personal şi ca reclamă, o bicicletă.Mache îi spuse că este dispus să primească biciclete la vânzare, dar îi va da numai un mic avans, urmând ca pentru restul să plătească eşalonat. Au bătut palma şi Mache a agăţat o bicicletă ca reclamă într-un suport, la intrare în magazin. Spre surprinderea lui, foarte repede s-a găsit un client care să o cumpere, aşa că a telefonat distribuitorului să-i mai trimită 10 bucăţi. După ce le-a primit a agăţat una din ele în suportul de la intrare, iar bicicleta care o primise cadou la ofertă, s-a gândit să le facă o bucurie copiilor, aşa ca s-a dus cu ea acasă şi le dăruit-o, nu înainte de a le face un instructaj serios asupra modului în care trebuie să o folosească şi păstreze. Copiilor nu le venea să creadă, dar când au realizat că este cu adevărat pentru ei, în ochii lor strălucea o bucurie pe care nu o mai avuseseră de la acel Crăciun, când tatăl lor se întorsese de pe front. Problema a fost după ce Mache le-a lăsat-o şi s-a întors la magazin. Cine va fi primul care să o încerce??…Au hotărât să dea cu banul. Primul norocos a fost Aurel, după care urma Vasile şi în continuare ceilalţi, după cum au căzut sorţii. Au stabilit un traseu, care practic ocolea tot orăşelul, cu trecere şi pe strada principală. S-au aşezat pe marginea şanţului şi Aurel, suindu-se pe bicicletă, a pornit în circuit.După aproximativ douăzeci de minute, în capătul străzii a apărut Aurel care a mărit viteza cât a putut de tare, pentru a-şi impresiona fraţii, iar când a ajuns în faţa lor a pus o frână bruscă, după care i-a dat-o lui Vasile. 
  
VASILE ŞI FRAŢII LUI... 
  
Fericit, Vasile s-a urcat pe ea şi în timp ce pedala, murmură încet un cântecel. Când a ajuns la strada principală a văzut în faţa lui o căruţă în care cel ce o conducea stătea în picioare şi biciuia calul pentru a merge cât mai repede.Vasile şi-a zis că el cu o astfel de bicicletă îl poate întrece, aşa că a început să pedaleze cât mai repede, încât ajunse aproape de căruţă, care trebuia să în-cetinească, atunci când mai apăreau oameni care traversau strada.Vasile îl depăşi, dar căruţaşul care găsise o cale liberă, dădu din nou bice calului, aşa că şi viteza căruţei sporea. Ajunse în dreptul lui Vasile şi vru să-l depăşească. Vasile mări şi el ritmul de pedalare şi mergea mult timp aproape paralel cu căruţa, încât simţea răsuflarea calului în ceafă, fapt pentru care căruţaşul nu putu să-l depăşească.Văzând că este un copil, îl somă să tragă mai pe dreapta. Lui Vasile nici prin gând nu-i trecea, aşa că îşi continuă drumul până când simţi pe şira spinării arsura biciului cu care îl plesnise căruţaşul. Speriat, Vasile vru să se tragă mai în dreapta şi să oprească bicicleta. Manevra a fost aşa de bruscă, încât s-a răsturnat cu bicicleta în şanţ şi roata din faţă s-a făcut precum cifra opt.Vasile s-a ridicat de jos, s-a scuturat de praf, s-a uitat cu jale la bicicletă, după care a luat-o pe umăr şi a pornit încet, încet, spre casă, ocolind uşa magazinului tatălui sau care era prin apropiere. În timpul acesta, ceilalţi fraţi aşteptau nerăbdători să se întoarcă. Depăşise bine timpul în care ar fi trebuit să se întoarcă. Se lungiseră ochii precum telescoapele, uitându-se la capătul străzii pe unde trebuia să apară Vasile.Îl văzură totuşi, într-un târziu, cărând bicicleta în spinare. Ca la un semn, se sculară toţi în picioare şi porniră spre el. Ajunseră lângă el şi nu le venea să creadă ce vedeau. Frumoasa lor bicicletă avea ghidonul strâmb şi roata din faţă îndoită, Vasile avea pantalonii rupţi şi plini de praf. 
  
- Ce făcuşi, bă! zise Petrică. O să vezi tu bătută ce o să-ţi dea tata, când o să vadă… Vai de capul tău, dar şi de al nostru, că nici măcar un am apucat să ne plimbam cu ea. 
  
- Lăsaţi bă, că o dă tata la fierar şi o repară, zise Aurel. Oricum, Vasile nu scapă de bătaie! 
  
Dintre cei patru băieţi ai lui Mache, Vasile s-a dovedit a fi mai priceput cu scriptele şi socotelile de la magazin, având un scris frumos şi ordonat, similar cu al lui Mache.De multe ori, Mache îi încredinţa cheile de la casa de bani, ştiind cât este de corect şi cinstit.Nu realiza că este încă copil şi poate greşi, aşa că odată Vasile, uitând că a lăsat pentru câteva clipe cheile pe o poliţă din interiorul casei de bani, părându-i-se că în birou va intra cineva, a trântit uşa seifului, care a rămas încuiat cu cheile înăuntru. Mache i-a lungit bine urechile, a chemat lăcătuşul, care a reuşit să-l deschidă, stricând broasca, pe care a înlocuit-o şi căreia i-a confecţionat un nou rând de chei, pe care de atunci le purta permanent cu el.Văzând priceperea şi râvna lui Vasile de a învăţa, s-a hotărât să-l dea şi pe el la gimnaziu. Trecuseră doi ani de când terminase clasele primare, aşa că Vasile era mult mai mare decât colegii lui, încât părea, după cum îl tachinau fraţii lui, că este ca un măgar între oi. 
  
Pentru a face economii, Mache cumpărase o maşină de tuns şi îşi tundea singur copii. Frizerul îl lua chiar peste picior când se ducea la el să-şi potrivească părul şi mustaţa, zicând că i-a furat meseria. Îşi făcuse obiceiul să-i tundă în gura beciului casei, în care se intra printr-o latură a casei, deoarece îi permitea să coboare o treaptă, sau două, după cât de mare era copilul, pentru a-l tunde, fără să stea aplecat.Într-o zi, când a socotit că ar fi timpul să-i tundă, i-a chemat la locul bine stabilit, unde, pregătindu-şi ustensilele de tuns, a început lucrarea, fără o ordine prestabilită. Vasile a stat mai deoparte şi se amuza cum se plâng fraţii lui la ciupiturile ce le provoca maşina de tuns, care nu mai fusese ascuţită de multă vreme şi de nerăbdarea tatălui său de a scăpa cât mai repede de această corvoadă. Mai rămăsese de tuns doar el şi Petrică. 
  
Petrică s-a aşezat pe scaun a băgat capul între umeri aşteptând cu stoicism ciupiturile ce vor urma. Năzdrăvan şi hâtru prin făcătură, îşi pregătise şi glasul pentru ţipături. După primele ţipături, Mache i-a dat o palmă după ceafă, pentru a sta liniştit. La următoarea ciupitură, Petrică a ţipat din toţi rărunchi şi aştepta să vină palma după ceafă. Când a simţit că vine, a sărit brusc de pe scaun şi din neatenţie s-a rostogolit în beci.Supărat Mache a dat cu maşina de tuns de pământ, care s-a făcut praf. Întrucât Petrică era aproape gata şi era suficient de bine tuns, a băgat mâna în buzunar şi a zis: 
  
- Vasile, ia ici 2 lei şi du-te la frizer să te tundă. 
  
Deşi nu era prea încântat că trebuie să meargă la frizer, deoarece nu îi plăcea figura frizerului, iar de câte ori trecea pe lângă frizerie, neplăcându-i mirosul apei de colonie ieftină, fără să fie văzut, scotea limba şi scuipa, luă bani şi plecă.Pe drum, se intersectă cu un coleg de şcoală, care, văzându-l cu claia de păr care trebuia să fie tunsă, îi zise: 
  
- Unde te duci bă, ”oaie cu şoric”! 
  
Vasile nu îl băgă în seamă, îşi continuă la fel de supărat drumul.Nu înţelesese bine sensul cuvintelor adresate de colegul său. Când intră în frizerie, frizerul zâmbi pe sub mustaţă şi îi zise: 
  
- Ce bă, țâcă, nu vă mai tunde tacto? 
  
Vasile îl privi supărat pe sub sprâncene şi zise: 
  
- Hai… hai... nu fi “oaie cu şoric”, tunde-mă mai repede că nu îmi place cum miroase aici... 
  
- Bă… ţâcă, aşa vă educă tacto!Ţie nu îţi e ruşine să mă faci porc? 
  
- Cum adică să vă fac porc? zise Vasile. Eu nu am auzit să fi spus acest cuvânt. 
  
- Păi cine are şorici, ţâcă, dacă nu porcul? Du-te şi spune-i lui tacto că eu un tund copii needucaţi! 
  
Vasile a plecat şi mai supărat decât venise în frizerie. Se gândea în sinea lui la corecţia ce o va primi de la tatăl său, când o să-i spună de ce nu este tuns. Îşi zise că este bine să se ducă direct la magazin unde ştia că îl va găsi şi să mai îndulcească puţin situaţia, povestind cum greşise faţă de frizer. După ce l-a ascultat pe Vasile, Mache a zâmbit şi înţelegând că a fost o greşeală copilărească, cum nu îl prea înghiţea nici el pe frizer, chiar dacă îl omenea întotdeauna, când apela la serviciile lui, cu un bacşiş bunicel, îl luă pe Vasile de mână, merse cu el la frizer, unde după ce îi adresă scuzele de rigoare, îl puse să îl tundă. 
  
Va continua.. 
  
Referinţă Bibliografică:
MOȘ MACHE Cap.VIII Mache și copiii...,cșlători prin viață / Dan Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1621, Anul V, 09 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Petrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!