Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Dan Petrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

MOȘ MACHE Cap. VII. PUNCT ȘI DE LA CAPĂT.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
După ce trecură sărbătorile de Paşte, Mache, după ce inventariase cu atenţie situaţia magazinului, a luat legătură cu vechii furnizori din Turcia şi Grecia, care odată cu terminarea războiului, doreau să-şi reînceapă activitatea, şi erau dispuşi, având în vedere seriozitatea lui Mache, să-i trimită marfă pe credit. 
  
În acest context, Mache se duse la domnul Redeanu, unde îi prezentă un plan de afaceri, pentru redeschiderea magazinului şi îi comunică suma de bani care aprecia că îi este necesară pentru punerea lui în aplicare. 
  
Domnul Redeanu deschise un seif aflat în spatele biroului lui, de unde luă un teanc de bani pe care îi dădu lui Mache şi zise: 
  
- Îi numeri dumneata, domnule Marinache. Sper să îţi ajungă! Cred că doi trei ani sunt suficienţi, pentru a putea să-i returnezi! Succes! Te mai aştept pe la conacul meu, la o cafea sau un vin bun. 
  
Într-una din zilele următoare, doamna Alexandrescu plecă la Bucureşti la fiicele ei pentru consultaţia medicală, nu înainte ca Mache să găsească o femeie care să ocupe de gospodărie şi supravegherea copiilor. După câteva săptămâni, Mache primi o telegramă de la Bucureşti cu următorul conţinut: 
  
- „Mama grav bolnavă. STOP. Internată la spitalul Colţea. STOP. Şanse minime. STOP”. 
  
Mache a fost marcat de această veste, dar nu le-a spus nimic copiilor. Era destul de ocupat cu magazinul şi nu avea chef să se mai încarce şi cu această problemă. Noroc că femeia pe care o angajase să se ocupe de gospodărie era destul pricepută şi dispusă să rezolve cu simţ de răspundere problemele casnice.Într-o zi, în magazinul lui intră să facă cumpărături Veta, împreună cu fetiţa ei pentru care vroia să cumpere ceva îmbrăcăminte.Intră în biroul lui Mache şi zise: 
  
- Bună Mache, eşti cam scump la vedere! Aşteptam să treci pe la atelierul nostru de covoare, pentru a ne saluta şi bea o cafea împreună. 
  
Mache o privi sever pe sub sprâncene şi-i spuse: 
  
- Bună să-ţi fie inima! Nu am timp nici să respir. Mai am mult de lucru până când pun din nou, afacerea pe picioare. Cum mă mai liniştesc o să trec pe la voi. Ăsta este singurul motiv pentru care ai venit la magazinul meu? 
  
- Nu! zise Veta. Venisem de fapt să cumpăr ceva îmbrăcăminte pentru fiica mea, Anişoara, cel mai mare copil al meu. Dacă tot eram aici mi-am zis să trec şi pe la tine. Cum eşti cam singurel, doream să-ţi amintesc că în virtutea timpurilor trecute, că păstrez un sentiment de prietenie pentru tine. Cum şi eu sunt singură, simt nevoia unui prieten care să mă mai scoată şi pe mine în lume.. 
  
- Bine... bine, am înţeles, zise Mache. Am să mă gândesc şi voi proceda în consecinţă. 
  
După ce plecă, Mache se gândi că trecuseră mai bine de doi ani de când nu mai avusese relaţii cu femeile, şi că Veta arată destul de bine pentru a începe o nouă relaţie. Se gândi însă că odată cu ea, trebuia să introducă în această relaţie şi pe cei trei copii ai ei. Cu spiritul lui negustoresc îşi zise că magazinul lui, plus atelierul ei de covoare, vor aduce suficient profit pentru a putea întreţine, destul de bine, o familie numeroasă. Asta dacă vor fi sănătoşi şi nu vor apărea probleme neprevăzute.Probabil de aceea, într-o zi, pe când venea de la magazin acasă pentru a servi prânzul, se pomeni că o luase pe drumul care ducea la casa Vetei.Bătu în poartă casei şi câinele îi anunţă cu lătratul lui pe proprietari, că un străin bate în poartă. Uşa casei se deschise şi Anişoara, fata Vetei, zise cu glăsciorul ei subţire: 
  
- Taci, Bubi!... treci la coteţ! Cine este acolo? 
  
- Sunt eu, Mache, spune-i maică-ti că am venit pe la voi... 
  
- Mami, te caută nenea Mache, strigă Anişoara. 
  
Veta apăru în uşa casei, având legată pe frunte o compresă şi zise: 
  
- Bine ai venit, Mache! Stai că vin să-l ţin pe Bubi, ca să poţi intra. Eu mă odihneam puţin, că aveam migrena aia care tot mă necăjeşte. Acum dacă te văd pe tine, parcă m-a mai lăsat. Uite, îmi dau şi compresa jos! 
  
Intrară în casă, unde era şi mama Vetei şi croşeta ceva într-un colţ al încăperii. 
  
- Bine ai venit pe la noi, domnule Marinache! Mă bucur când văd că mai calcă pragul casei noastre un bărbat, mai ales dacă este tânăr. De când a murit soţul Vetei şi al meu, rar mai trec pe la noi bărbaţi. 
  
- Eram în drum către casă pentru a servi prânzul şi mi-am adus aminte că am promis Vetei că o să vă vizitez, le zise Mache. 
  
- Aaaa! Încă nu ai mâncat. Şi noi ne pregăteam să mâncăm. Sper să nu ne refuzi dacă te rugăm să mănânci împreună cu noi. Chiar dacă sunt multe guri aici, mâncare este suficientă, şi întrucât treburile merg bine în atelierul de covoare, ne putem permite să mănânce alături de noi şi cele trei fete din atelier, aşa că masa de prânz, este un adevărat festin, şi simt în fiecare zi, cu atâţia la masă, că parcă este sărbătoare. Cu prezenţa dumitale la masa noastră, sărbătoarea mi se va părea şi mai deplină. 
  
Mache o privi cu atenţie, şi încerca să vadă dacă invitaţia este sinceră sau de complezenţă. Faţa zâmbitoare şi senină a mamei Vetei îi dădu senzaţia că este sinceră şi se bucură de venirea lui. Curând intrară în încăperea unde se servea masa, trei fete tinere, despre care Mache bănui că sunt lucrătoarele din atelier. Apăru şi Veta care îşi schimbase rochia şi îşi aranjase părul într-o coadă obraznică, legată cu o bentiţă verde care se asorta cu culoarea ochilor ei.Părea total schimbată. Migrena cu care se afişase în pragul casei, datorită căreia lui Mache i se păruse că îmbătrânise, odată dispărută îi aduce în faţă o altă femeie, mult mai adolescentină. Privind-o, simţea cum inima începe să-i bată mai tare şi că hormonii din el se trezesc şi o iau la goană, cerându-i să-şi potolească simţurile cu o femeie ca Veta. Cu greu putea să-şi desprindă privirea de la trupul Vetei, care prin rochia bine mulată îşi arată toată splendoarea.S-au aşezat la masă şi după ce una dinTR fetele din atelier a spus rugăciunea, s-au delectat cu bucate bine preparate. La sfârşit, mama Vetei, ca o femeie cu experienţă, se gândi că ar fi bine să o lase pe Veta să bea cafeaua, singură cu domnul Marinache, aşa că zise: 
  
- Vetuţa mamă, eu iau copii cu mine şi împreună cu fetele ne ducem la atelier. Domnule Mache, cred că nu te superi dacă te las să bei cafeaua singur, împreună cu Veta. 
  
- Copii, încălţaţi-vă şi hai să mergem la atelier, unde vă voi lăsa şi pe voi să faceţi un covoraş la ghergheful cel mic, făcut special pentru voi. 
  
Cum plecară Mache şi Veta se aşezară faţă în faţă la o măsuţă frumos încrustată, care probabil era făcută pentru a bea o cafea, în intimitate. Se priviră adânc în ochi şi parcă nu se mai se mai săturau să se privească. Mache se simţi tulburat din cap până în picioare, încât uită să bea din cafeaua fierbinte, aşezată în faţa lui. Se sculă de pe scaun, veni lângă Veta şi apucând-o de bărbie o sărută apăsat pe buze.Veta se sculă la rândul ei în picioare şi îşi lipi trupul fierbinte de trupul încă tânăr şi puternic al lui Mache, care o luă delicat în braţe şi o duse în patul ce se vedea prin uşa camerei alăturate. Într-un târziu, Mache privind în ochi verzi ai Vetei, unde citi linişte şi mulţumire, zise: 
  
- Draga mea, cred că este timpul să merg la treburile mele. Acum dacă am pornit pe drumul ăsta, o să găsim modalităţi pentru a ne întâlni cât mai des. 
  
Aşa au şi procedat, până într-o zi, când Veta îl anunţă că a rămas însărcinată. Mache şi-a zis că probabil este un semn de la Dumnezeu că a venit timpul să-şi întemeieze o nouă familie. Discutând cu Veta şi mama ei, l-a pus în aplicare. Au făcut cununie religioasă şi o petrecere mai restrânsă la un local din localitate, după care Mache a adus-o pe Veta cu copiii în casa lui. 
  
Eftimia şi Maria erau destul de măricele şi împreună cu femeia angajată de Mache reuşeau să rezolve toate problemele din gospodărie, atât la bucătărie cât şi la spălătorie. Din acest motiv, Mache nici nu le dăduse la şcoală. În mintea lui era că învăţate cu munca, cu ce vor avea de la el, din profitul magazinului, vor găsi să se mărite cu un băiat bun, care va avea şi el ceva cheag, deoarece nu oricine este demn să se căsătorească cu fiicele negustorului Marinache Vasilescu. În consecinţă, ce le mai trebuie şi carte? Aşa procedase şi tatăl său cu cele două surori ale lui, Florica şi Viorica. Le dăduse drept dotă la fiecare câte trei pogoane de pământ şi fiind destul de frumuşele, găsise pentru ele băieţi buni care să le peţească. 
  
Au fost aşa de buni încât s-au înţeles de minune între ei, şi asociindu-se, au cumpărat împreună o batoză, cu care acum treierau pentru tot satul. E drept că în afacere îi ajutase Mache, procurându-le la un preţ modic batoza, prin distribuitorii lui din Turcia. 
  
Când s-a mutat în casa lui Mache, Veta i-a zis scurt: 
  
- Marinache… pe copiii mei nu-i pui la muncă! 
  
Referinţă Bibliografică:
MOȘ MACHE Cap. VII. PUNCT ȘI DE LA CAPĂT. / Dan Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1620, Anul V, 08 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Petrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!