Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Dan Petrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

MOȘ MACHE, cAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mache a discutat cu Maria despre Veta, dar nu i-a spus până unde ajunsese relaţia lor. Discuta ca şi cum el nu fusese decât un simplu însoţitor în promenadele de pe bulevardul din Ciulniţa, aşa cum îi promisese, când plecase la liceu. 
  
Odată terminată construcţia, domnul Alexandrescu a venit în Slobozia să doteze magazinul şi depozitul cu rafturi şi alt mobilier care era necesar.Se grăbea, deoarece începea să se culeagă recoltele şi dorea să facă provizii pentru sezonul rece, mai ales că acum, cumpărând en-gros, plătea mai puţin. Vroia să facă şi o mică pregătire cu cei care vor lucra în franciză la punctele lui de lucru, pe care urma să le deschidă în comunele mai răsărite din Bărăgan, ce se întindeau pe o arie destul de mare, de la Buzău la Țăndărei. 
  
Maria terminase liceul şi îşi luase cu brio bacalaureatul. Se întorsese acasă la Ciulniţa, de unde urma să se ducă pentru câteva săptămâni la Bucureşti, la surorile ei mai mari, care îi promiseseră că o vor duce în câteva locuri de distracţie renumite în capitală, inclusiv la revista lui Tănase. 
  
Împreună cu Mache, domnul Alexandrescu şi alţi angajaţi noi, stabiliră modul în care vor fi amenajate spațiile de expunere din magazin şi cele din depozit. Au amenajat şi un birou, ceva mai mare decât cel din Ciulniţa, în care au adus o casă de bani, ultimul tip, care avea pe lângă chei şi un cod cu cifru de acces.În final, l-a chemat pe Mache şi i-a spus: 
  
- Marinache, eu sunt destul de bătrân ca să pot conduce cu atenţie o afacere aşa de mare. Îţi place cum am mobilat biroul? De mâine, tu eşti şeful! Aici va fi biroul tău! 
  
- Eu plec pe la distribuitori, să aleg marfa şi să îi trimit cu ea aici, după care mă duc la Ciulniţa, unde voi lua soţia şi pe Maria, şi mergem împreună la Bucureşti, unde ne vom odihni şi distra câteva zile. Am muncit o viaţă întreagă, cred că merit o pauză! Cine ştie cât mai am de trăit? Dumnezeu poate! Acum mă luminează să am grijă şi de mine. Probabil că de aceea mi-a scos în cale un băiat că tine. Voi chema toţi angajaţi şi le voi prezenta şeful, de care vor trebui să asculte. Tu ai plecat de jos şi sunt convins că vei şti cum să te comporţi cu ei. 
  
În zilele următoare la magazin începură să vină care şi căruţe pline cu marfă, atât din ţară cât şi din Grecia şi Turcia. Mache, având experiența de la Ciulniţa, aranjă marfa pe categorii, astfel încât să poate fi accesate cât mai uşor la livrări.Cumpără un teanc de registre în care notă fiecare produs adus de furnizori. Într-o rubrică le notă numele şi adresele unde îi putea contacta, în cazul în care era sau nu mulţumit de marfă, sau dorea să suplimenteze comanda. 
  
Se părea că totul merge foarte bine, încasările erau mult mai mari decât cele de la Ciulniţa. Mache îi scrise domnului Alexandrescu, care îi lăsase adresa unde putea fi contactat în cazul că vor apărea probleme, şi îl rugă să-i permită, având în vedere că lucrurile mergeau destul de bine, să le dea o mică primă angajaţilor. Domnul Alexandrescu îi transmise că este de acord, dar să nu sară peste cal, deoarece se vor obraznici şi vor profita de bunătatea lui. 
  
Trebuie să-i ţină cât mai strâns în frâu şi dacă greşesc sau nu respectă clientul, ca pe stăpânul lor, să-i pedepsească aspru. Îi mai transmise că el şi familia lui se vor întoarce la Ciulniţa după sărbători, deoarece Maria vrea să fie dusă la balul de la Casa Armatei unde ginerele lui, ofiţer de carieră, primise invitaţii.Marinache avu o strângere de inimă, deoarece se legase serios de Maria şi se ruga lui Dumnezeu să i-o dea de nevastă. Ştia că în acele timpuri majoritatea fetelor sperau să se mărite cu un ofiţer, care de regulă, pe lângă o ţinută frumoasă, avea un salariu de invidiat, precum şi alte avantaje legate de viaţa socială. Se întreba Mache….. Dacă pune unul ochii pe Maria şi vine să o peţească, ce şanse are el, fiul ţăranului dintr-un sat rătăcit în mijlocul Bărăganului.Încerca să se liniştească singur: „De bine de rău, acum cred că am o situaţie stabilă. Nu poţi să le ai chiar pe toate! Mă voi mulţumi cu femeia pe care Dumnezeu a hărăzit-o pentru mine”. 
  
Au trecut sărbătorile şi într-o zi, după Sfântul Ion, Mache se trezi că în birou intră domnul Alexandrescu, însoţit de Maria. Mache îşi luase în serios rolul de şef şi, pentru a-şi impresiona subfurnizorii şi cumpărătorii, era întotdeauna bine îmbrăcat, purtând o cravată bine asortată la costum.Atât domnul Alexandrescu cât şi Maria rămaseră impresionaţi de prezenţa lui, mai ales că Mache îşi lăsase mustaţă, pe care frizerul o aranjase cu simţ de răspundere, deoarece, atunci când venea la frizerie, Mache îi lăsa un bacşiş gras.După ce îi strânse mâna, domnul Alexandrescu nu apucă să-l întrebe cum mai merg treburile, că Maria sări de gâtul lui Mache, sărutându-l pe ambii obraji.În timp ce Mache savura mirosul de lăcrămioare ce venea dinspre urechile Mariei, abia auzi când aceasta îi spunea: 
  
- Ne-a fost dor de tine Mache! Au fost primele sărbători pe care le-am petrecut fără tine! 
  
- Ei, lasă…lasă! Cred că te-ai distrat de minune, mai ales că ai fost la balul ofiţerilor de la Casa Armatei. 
  
- Am fost, e drept, şi cred că în sfârşit m-am săturat de dans. Erau pricepuţi ofiţeraşii la dans, dar erau şi plini de tupeu, deoarece îşi închipuiau că o fată din provincie ca mine umblă cu gura căscată după ei, motiv pentru care credeau că îşi pot permite orice. Doar că nu m-au ciupit de undeva! Maria a fost întrerupyă de domnul Alexandrescu care îi zise: 
  
- Mărioară, ziceai că vrei să treci câteva minute pe la gazda din timpul liceului, pentru a vedea ce mai face, şi să o saluţi. Du-te acum, că eu vreau să discut ceva cu Mache. 
  
Maria se uită un pic mirată la ei, părându-i-se că parcă s-ar ascunde de ea, dar tăcu şi, ieşind din birou, plecă spre casa gazdei. 
  
După ce plecă, domnul Alexandrescu se aşeză pe un scaun şi privindu-l în ochi pe Mache, îi spuse: 
  
- Marinache, tu eşti primul cu care discut despre o problemă care mă macină de multă vreme. Plimbarea la Bucureşti nu a fost pentru mine un prilej de odihnă şi distracţie, ci a avut un motiv clar, pe care l-am ascuns faţă de restul familiei. De ceva vreme aveam dureri într-o anumită zonă a corpului, o mare slăbiciune şi lipsa poftei de mâncare, fapt pentru care doream să consult nişte doctori buni din Bucureşti. Am găsit diverse motive ca să nu se afle că merg la un consult medical, şi am reuşit să ajung la mai mulţi medici, care, după ce m-au consultat şi mi-au făcut diverse analize, au dat acelaşi verdict. Diagnosticul constă într-o boală care nu îmi va permite să fac mult timp umbră pe acest pământ. În timpul care mi-a mai rămas, vreau să las lucrurile bine puse la punct. Cea mai dificilă probleme pentru mine este Maria, la care ţin foarte mult şi nu am apucat să o văd la casa ei. Îmi este teamă că după dispariţia mea vor veni mulţi să o peţească, râvnind în principal la averea ei. Am văzut că te place. Cum tu ai stat mult timp lângă mine, te-am învăţat tot ce ştiam şi te-am crescut ca pe copilul meu. După ce am observat ce ai făcut aici, ai trecut testul, şi aş putea să trec liniştit în lumea umbrelor, dacă aş vedea-o pe Maria alături de tine. 
  
Mache rămase cu privirea aţintită la domnul Alexandrescu, încercând să desluşească dacă vorbeşte serios, după care îi zise: 
  
- Domnule Alexandrescu, cred că faceţi o mare greșeală în privinţa mea. Maria este o fată frumoasă şi bine instruită. Nu cred că s-ar simţi bine alături de un ţărănoi ca mine, care nu are ca pregătire decât gimnaziu şi şcoala băieţilor de prăvălie. Sunt un personaj anost, care nu prea ştie cum trebuie să se comporte într-o societate mai înaltă. 
  
- Mache eşti prea aspru cu tine! Eu sunt un om cu experienţă şi am exploatat orice prilej pentru a te cunoaşte mai bine. Când m-am odihnit, pentru scurt timp, la casa în care stai tu acum, am văzut câţi bani ai dat pe cărţi, care cred că le-ai luat să le citeşti, nu ca ornamente, pentru încăpere. Sper că nu te superi că mi-am băgat nasul în lucrurile tale? Întâmplător, printre cărţi am dat şi peste acel caiet pe care tu îl foloseşti drept jurnal zilnic, în care îţi notezi impresiile tale intime, despre ce citeai, făceai sau gândeai. De acolo am aflat faptul că o iubeşti pe Maria şi că nu te consideri destul de bun pentru nasul ei, astfel încât să fii tu alesul. Ascultă aici la mine Marinache, că acum se întoarce Maria. De sărbătorile Paştelui, când la Ciulniţa ne adunăm întreaga familie, vii şi tu, ca de obicei. Cumperi un inel cu diamante şi, după ce se termină masa, îmi ceri mâna Mariei. Până atunci eu o să pregătesc terenul, astfel încât să nu fii pus într-o situaţie jenantă. O să găsesc şi motive pentru a pune maistorul constructor să mărească locuinţa în care stă acum, pentru a corespunde unei familii cu copii şi menajere la bucătărie, curăţenie, şi creşterea copiilor. 
  
Discuţia se terminase la timp, deoarece după câteva secunde, în birou intră Maria, care zise: 
  
- Tată, te superi dacă te las să pleci singur la Ciulniţa, că vreau să mai stau şi eu de vorbă cu Mache. Mă întorc mâine acasă. La noapte, am vorbit cu gazda să dorm la ea. Vreau să facem o plimbare prin oraş şi Mache să-mi arate ce s-a mai schimbat pe aici. Poate mă întâlnesc şi cu colegele mele din timpul liceului şi să mă distrez cu ele, privind feţele profesorilor care vin pe bulevard, pentru a vâna elevele ce încalcă regulamentul, ieşind la promenadă pe bulevard. Eşti dispus Mache să mă însoţeşti la plimbare? Îţi promit că îţi voi povesti cum a fost Bucureşti, inclusiv la spectacolul de la Tănase! 
  
Nici că se putea mai potrivit pentru planul domnului Alexandrescu, aşa că, deşi afişă o privire contrariată, îşi dădu acceptul. 
  
- Bine sunt de acord, dar va trebui să mă duceţi până la gară. 
  
După ce îl urcară în tren, Mache şi Maria porniră la plimbare prin oraş, unde într-adevăr se întâlniră cu câteva colege cu care Maria învăţase la liceu. Toate o admirară cum arată, lăudând cu prisosinţă rochiţa pe care o purta Maria, cumpărată recent din Bucureşti, care îi punea în evidenţă frumuseţea trupului ei tânăr.Mache, în fericirea lui, nu sesiză că Maria îl ţinea strâns de mână. Când îşi dădu seama, vru să şi-o desprindă. Maria i-o lua din nou şi-i zise: 
  
- Ce e tinere, nu sunt prea bună pentru tine, încât vrei să pari că nu eşti cu mine? 
  
Mache roşi şi-i zise: 
  
- Maria, iartă-mă, dar nu vreau să fii judecată de cei de pe aici că te plimbi cu angajatul tatălui tău, un sărăntoc care vrea să profite de starea socială şi situaţia ta. 
  
- Mache asta e problema mea şi procedez aşa cum cred eu că e bine. Gata! zise Maria. E deja târziu şi vreau să ajung la gazdă înainte de a se pregăti pentru culcare. 
  
Ajunşi în dreptul porţii de la curtea unde locuia gazda, Mache îi ură o noapte plăcută şi dădu să plece, dar rămase blocat când simţi că Maria îl apucă de mână, îi prinde obrajii între mâini şi îl sărută apăsat pe buze, după care îi zise: 
  
- Sper să ai un somn liniştit, Mache, apoi deschizând portiţa, intră în curte. 
  
Ziua următoare, pe când Mache socoti că Maria ar trebui să plece spre gară, se prezentă la poarta gazdei, unde dormise Maria. După ce bătu în poartă şi văzu că în pragul casei apăru gazda, zise: 
  
- Am venit să o conduc pe Maria la gară, deoarece domnul Alexandrescu m-a rugat să fac tot ce este posibil necesar, pentru a ajunge în bune condiţii la Ciulniţa. Ai venit la timp, spuse gazda, Maria tocmai se pregătea de plecare. 
  
După câteva secunde, în uşă apăru Maria, care zise: 
  
- Drăguţ din partea ta, Mache, că te-ai ostenit să vii pentru a mă conduce la gară. Sunt gata! Hai să mergem! Întrucât avem timp suficient, propun să mergem pe digul Ialomiţei, unde putem discuta mai în linişte. 
  
- Nu pot decât să mă bucur, spuse Mache. De multe ori, în clipele mele de singurătate, mă plimbam pe dig. Visam, în plimbările mele, că erai alături de mine. În mintea mea, cred că îţi făceam şi o declaraţie de dragoste, deşi eram convins că mă amăgesc singur. 
  
- De ce vorbeşti aşa Mache? Ei bine, află că mi-a plăcut de tine chiar din ziua în care te-am văzut prima dată, în biroul tatei, de la prăvălia din Ciulniţa. Am fost puţin amărâtă când te-am văzut cum o priveai pe Veta la ştrandul din Feteşti. Am încercat să văd dacă ai şi pentru mine un oarecare sentiment. De acea te-am rugat, când am plecat la liceu, pentru a te verifica, să o inviţi la promenadă prin Ciulniţa. Nu ştiu ce s-a întâmplat între voi, dar ţi-ai dat singur seama că, la prima despărţire, te-a uitat şi s-a măritat cu primul venit. Cred că totdeauna cu ea, deşi ziceam că suntem prietene, am avut o concurenţă în materie de dragoste. 
  
- Maria, zise Mache, întotdeauna am ţinut la tine, dar am considerat că sunt lipsit de bun simţ dacă îi fac curte fetei patronului, fiind bănuit că tânjesc la situaţia ei financiară. Dacă tu crezi că nu acesta este motivul, îndrăznesc să te întreb dacă ţi-ar place să fii soţia mea. 
  
- Mache, am văzut la Bucureşti, în casa surorilor mele mai mari, ce înseamnă să ai acasă un soţ care să te iubească şi copii care să-ţi umple sufletul cu clopoţeii din glasul lor, precum şi bucuria ce o simţi când îi strângi în braţe.M-am convins că asta îmi doresc... să am o familie a mea, în care să-mi trăiesc sentimentele şi bucuriile. O să discut acest lucru şi cu părinţii mei şi dacă nu au nimic împotrivă, normal că voi fi de acord. 
  
Ajunseră la gară şi Mache o sui în tren, aşezând-o pe un loc la geam, pentru a putea să privească peisajul. Înainte ca Mache să coboare din tren, Maria îl sărută apăsat pe buze şi zise: 
  
- Mache, întrucât m-ai cerut de soţie, până tata îşi va da verdictul, mă consider logodnica ta. La revedere Mache! Te aştept la Ciulniţa pentru o cerere oficială. 
  
- Cred că cel mai bine ar fi să o fac de sărbătoarea Paştilor, atunci când, de obicei, vor fi prezenţi toţi cei din familia ta, zise Mache. 
  
Pufăind zgomotos, trenul se puse în mişcare. De la o fereastră se vedea mâna micuţă a Mariei care îi făcea semne de despărțire. Mache simţea o strângere de inimă, dar se linişti, recunoscând că visul lui de iubire se va împlini în curând. 
  
Mache se duse la Ciulniţa cu o zi înainte de Paşte, pentru a merge la slujba de Înviere împreună cu Maria, lucru pe care îl spuse părinţilor Mariei, când ajunse la casa lor. 
  
Domnul Alexandrescu îi zâmbi cu subînțeles şi zise: 
  
- Marinache, arăţi bine în costumul ăsta nou! L-ai făcut pentru cinstirea acestei sărbători, sau ai alte gânduri? 
  
Mache lasă capul în jos şi nu dădu niciun răspuns. 
  
- Marie, fata tatii, hai că a venit Mache să te ducă la slujba de Înviere. Dacă mai așteptați puţin, mergem cu toţii. Surorile tale sunt gata? 
  
- Cred că da, dar eu plec mai înainte cu Mache, deoarece vreau să mai vorbesc cu el. 
  
- Bine luaţi-o înainte şi ne întâlnim la biserică. 
  
Maria ieşi afară din casă, îl luă pe Mache de mână şi cum dădură de primul colţ, îl trase, sărutându-l apăsat pe gură, îi zise: 
  
- Mache, tata este de acord să fiu soţia ta! Ce zici, te bucuri? Eşti pregătit să mă ceri? Trebuie să le dovedeşti surorilor mele că eşti un adevărat bărbat, care va reuşi să mă facă fericită! 
  
O umbră de îndoială ciudată îl încerca pe Mache. Personalitatea puternică a Mariei îl copleșea şi îl speria destul de tare. Se gândea că felul ei aparte de a fi să nu denatureze în discuţii ce ar putea să apară în căsnicia lor. Se linişti, spunându-şi în sinea lui: „Ei şi ce dacă vor apare! Probabil că aşa va vrea Dumnezeu, pentru ca viaţa pe pământ să nu fie prea monotonă”. 
  
După slujbă, Mache se întoarse cu întreaga familie la casa domnului Alexandrescu. Acesta le zise: 
  
- Sunt pregătite paturi pentru fiecare. Scularea este la ora 10, iar la 12 toată lumea se prezintă la masă, în sufragerie.La ora 12 în sufragerie, începură să apară unul câte unul toţi membri familiei. Mache fusese primul, pentru ca ceilalţi să nu aştepte după el şi să se mai liniştească pentru evenimentul de cerere în căsătorie a Mariei. Când apăru Maria, Mache rămase uimit, deoarece aşa cum se prezenta, îmbrăcată într-o rochiţă nouă, adusă din Bucureşti, părea coborâtă din poveşti. Nu îi venea să creadă că o astfel de zeiţă ar putea fi soţia lui.Simţi cum i se înmoaie picioarele, iar îndrăzneala de a face cererea îi dispăru. Astfel că, atunci când se termină masa, parcă ar fi vrut să se scoale şi să plece la Slobozia. Nu apucă să o facă, deoarece auzi vocea domnului Alexandrescu: 
  
- Marinache, parcă mi-ai zis că vrei să spui ceva? 
  
- Păi… începu Mache, ştiţi… aş îndrăzni, dacă nu vă supăraţi, să îmi permiteţi să o cer pe Maria de soţie. 
  
- Pe ea ai întrebat-o, Marinache? Dacă ea este de acord, noi nu avem nimic împotrivă. 
  
- Tată, nu-l mai perpeli pe Mache! Ţi-am spus când am venit de la Slobozia că deja mă consider logodnica lui. Gata, dă-ne binecuvântarea şi să hotărâm detaliile pentru nuntă. 
  
- Bine, zise domnul Alexandrescu. O să facem nunta, după Înălţare. Avem destul timp să facem toate pregătirile. O să vorbesc şi cu părintele Aurel, care m-a năşit pe mine…. conform tradiţiei, să vă năşească şi pe voi. Acum că am stabilit ce era mai important, hai să bem cafeaua şi să ne gândim la viitor. Mache, a terminat maistorul lucrarile la casa din Slobozia? 
  
- Da, a terminat! A făcut așa cum i-aţi spus.În faţă, casa are 6 camere, iar în spate, lipite de corpul principal, a mai făcut ca anexe trei camere şi în continuarea lor, a făcut şi o latrină zidită, cu 3 locuri. 
  
- E în regulă, zise domnul Alexandrescu. Am să vin săptămâna viitoare să găsesc un tâmplar la care să comand mobila necesară casei. 
  
În prima duminică după Înălţare, în curtea casei domnului Alexandrescu a fost instalat un cort mare în care urma să se desfăşoare ceremonia celei mai importante nunţi care avusese loc în ultimii ani în Ciulniţa.Domnul Alexandrescu, fiind unul din cei mai înstăriţi oameni din orăşel, tocmise cei mai buni lăutari pe care îi găsise prin Bucureşti şi adusese cei mai buni bucătari cunoscuţi în zonă. Tot oraşul era în fierbere, deoarece majoritatea erau invitaţi la petrecere. Domnul Alexandrescu invitase de asemeni toţi furnizorii şi subfurnizorii din ţară şi străinătate. 
  
Maria a stat câteva săptămâni în Bucureşti pentru a i se confecţiona rochia de mireasă. Nunta a ţinut 3 zile, după care tinerii căsătoriţi au plecat la Slobozia, cu o trăsură frumos împodobită, comandată special de domnul Alexandrescu. Vremea a ţinut cu mirii atât în timpul nunţii cât şi în zilele următoare fiind deosebit de frumoasă. Atmosfera a fost plăcută şi datorită faptului că fiind începutul lunii mai, aerul era înmiresmat, deoarece natura care se trezise la viaţă, împodobise pomii şi grădinile cu flori şi verde crud. La Slobozia îi aştepta un mic colţ de Rai, în curtea cu liliac şi pomi fructiferi plini de flori. Casa, proaspăt reconstruită şi dotată cu mobilă nouă, le umplu sufletul cu bucuria unui început bun de căsnicie, ceea ce făcu să sporească mai mult iubirea din inima lor. Tinereţea şi bucuria lor făcea să nu le încolţească în minte nici cea mai mică grijă pentru greutăţile şi încercările cu care se poate confrunta omul în viaţă. Totul părea că merge ca pe roate. După aproape un an, s-a născut primul copil, care le-a adus mare bucurie, mai ales pentru Mache, deoarece era băiat, pe care l-a numit ca pe naşul lor de cununie, Aurel.S-a bucurat mult şi domnul Alexandrescu, deoarece cu toate că boala îl chinuia tot mai rău, apucase să-şi vadă mezina familiei bine aranjată la casa ei, precum şi un prim nepot. Nu a apucat să vadă şi următorii nepoţi de la Maria, deoarece boala la răpus.Afacerile au fost preluate de Mache, care a redus activitatea prăvăliei din Ciulniţa, lăsând-o sub supravegherea doamnei Alexandrescu şi a celui ce fusese şeful băieţilor de prăvălie, căruia îi lăsase doar un singur băiat de prăvălie. De aprovizionare, evidenţe şi socoteli, se ocupă el. A dezvoltat mai mult afacerea din Slobozia, care devenise una dintre cele mai prospere din zonă. Se părea că îi merge din ce în ce mai bine. Maria îi făcea în fiecare an câte un copil, aşa că, după Aurel, au venit în lume două fete, Maria şi Eftimia, apoi în continuare încă trei băieţi, Vasile, Ştefan şi Petre.Deşi Mache angajase două menajere să o ajute pe Maria la treburile casnice, a adus la Slobozia şi pe doamna Alexandrescu, care pe măsură ce înainta în vârstă, singurătatea de la Ciulniţa o făcea sa dorească să-şi mai umple viaţa cu dragostea familiei, pe care, în toată viaţa ei, a cultivat-o în casa familiei Alexandrescu. S-a bucurat nespus când Mache i-a făcut propunerea, deşi avea de ales, fiind invitată şi de fetele mari, la Bucureşti. Atmosfera plină de viaţă din casa Mariei, datorită chicotelilor şi zbenguielilor copiilor cu vârste între 1 şi 6 ani, au făcut-o să uite de durerea pe care o mai producea amintirea domnului Alexandrescu. 
  
Referinţă Bibliografică:
MOȘ MACHE, cAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ / Dan Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Petrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!