Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Dan Petrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

MOȘ MACHE cap.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Preocupat de lucrul la prăvălie, Mache nici nu realiză că venise luna septembrie, care anunţa venirea toamnei, chiar dacă vremea nu se răcise. Magazia era plină cu produse culese din livezi, podgorii, sau din câmpiile Bărăganului. Domnul Alexandrescu se pregătea să se aprovizioneze, din belşug, pentru sezonul rece. 
  
Mache realiză că venise toamna, în ziua când Maria intră în prăvălie, mirosind a lăcrămioare, datorită apei de colonie cu care se dădea prin spatele micuţelor ei urechiuşe, care încadrau coada groasă, ce îi cădea pe spate, şi îi zise: 
  
- Mache, mâine plec la Liceul de fete din Slobozia şi am venit să-mi iau rămas bun. Cred că nu o să ne mai vedem până la sărbătorile de iarnă. Veta rămâne aici să lucreze împreună cu părinţii ei în atelierul lor de ţesut covoare. Vreau să te rog, ca să nu se plictisească, să o scoţi pe ea la o plimbare pe bulevard, spre seară, când ies tinerii la promenadă, sau să o însoțești la balurile care au loc în oraş. Rămâi cu bine Mache, scoate nasul din hârțoagele alea, şi ai grijă de tine, cât eşti încă tânăr. 
  
Mache îi aruncă o privire aspră şi îi zise morocănos: 
  
- La revedere Maria, nu îmi duce tu mie grija, că ştiu eu ce trebuie să fac. Mai bine vezi ce faci tu pe acolo, stai cu burta pe carte, că de aia cheltuie domnul Alexandrescu banii cu tine. Dacă tot m-ai rugat, o să încerc să o mai scot în lume pe Veta, bineînţeles, dacă nu voi fi refuzat. 
  
- Mache se pare că nu te prea pricepi la fete. Nu ai observat că te soarbe din ochi? 
  
Mache roşi până în vârful urechilor şi îi aruncă un sec… 
  
- Nu! 
  
- Am plecat! zise Maria... Rămâi sănătos! Cască bine ochii, Mache! mai zise, şi ieşi, ca o furtună, din birou. 
  
Mache, care rămase pentru o clipă năuc, încercă să se dezmeticească, pentru a-şi putea continua treaba de la care îl întrerupsese Maria. 
  
Într-una din zile, trecând prin faţa atelierului de ţesut covoare, o văzu în uşă pe Veta. 
  
O salută cu curtoazie şi văzu cum ochii ei se luminară de o bucurie nespusă, pe care greu încercă să o ascundă. 
  
- Ce mai faci, Veta? Care mai este viaţa ta? Mai ai ceva veşti de la Maria? întrebă Mache. 
  
- Păi ce să fac, zise cu sfială Veta, încerc să-i ajut pe ai mei să terminăm o comandă serioasă de covoare, pentru care abia prididim. Maria mai trimite câte o scrisoare, şi din câte am aflat, s-a instalat bine la o gazdă în Slobozia, iar la liceu se împacă bine cu colegele de clasă şi cu profesorii. Nu îmi fac probleme, deoarece aici, la gimnaziu, era cea mai bună din şcoală. 
  
Mache zise: 
  
- Cu toate că aveţi mult de lucru, vreau să respect rugămintea Mariei, care, la plecare, mi-a zis să te scot seara la câte o promenadă pe bulevard. Crezi că părinţii tăi vor accepta acest lucru, dacă vin să-i rog să te lase, mai ales că probabil cunosc de la domnul Alexandrescu că pot avea încredere în mine. 
  
- Mi-ar face plăcere, zise Veta şi cred că ai mei nu te vor refuza. 
  
- Bine, zise Mache, dacă tot sunt pe aici, pot vorbi chiar acum să te învoiască pentru mâine seară. 
  
- Da sunt în atelier, zise Veta, care, deschizând larg uşa, îi făcu loc să intre. 
  
Mache intră în atelier, unde la patru războaie de ţesut erau în lucru covoare. După ce îi salută pe părinţii Vetei, le spuse care este scopul vizitei. 
  
Aceştia îi spuseră că nu pot decât să fie bucuroşi, deoarece după atâta lucru, Veta are nevoie să mai iasă la o plimbare 
  
împreună cu cei de vârstă ei, pentru a-şi pregăti viaţa, pe care o va avea în viitor. 
  
- Mache mulţumi şi le spuse că în seara următoare va veni să o ia la promenadă, urmând să o aducă acasă la o oră care va fi stabilită de ei. Din acel moment, Mache petrecu mult timp împreună cu Veta. 
  
Într-o zi, simţi cum micuţa ei mâna se strecoară în palma lui bătătorită de munca câmpului, deoarece domnul Alexandrescu îl învoise câteva zile să-şi ajute tatăl la culesul porumbului de pe câmp, a cărui recoltă din acel an depăşise orice aşteptării. Mache o strânse cu delicateţe, iar la despărţire îndrăzni să o sărute pe obraz. 
  
Au trecut aproape doi ani de când Mache lucra în prăvălia domnului Alexandrescu, timp în care devenise om de bază şi încredere pentru afacerile patronului, în oraşul Ciulniţa. 
  
Domnul Alexandrescu îl învăţase tot ce era necesar pentru conducerea unei afaceri, aşa precum ar fi făcut pentru fiul său, deoarece familia lui era alcătuită majoritar din femei, având pe lângă soţie şi Maria, încă două fete mai mari care se măritaseră în Bucureşti, după ce își terminaseră studiile liceale acolo. 
  
Aici şi acum, avea nevoie de un bărbat priceput, care să poată conduce afacerea, când el era plecat la subfurnizorii din Bucureşti sau la alţi distribuitori din Turcia sau Grecia. 
  
Periodic, duminica după liturghie, Mache era invitat să ia masă împreună cu el şi soţia lui. De sărbătorile de Crăciun şi Paşte, când se întrunea toată familia, era chemat şi el, astfel că toţi se obişnuiseră să-l considere un apropiat al familiei. 
  
Mache îi privea cu sfială şi respect şi nu intra în discuţii decât dacă era întrebat. Scurta cât mai mult vizita, pentru a un părea că depăşeşte limita bunului simţ. 
  
Îşi storcea mintea ca să găsească motive cât mai plauzibile care să-i permită să se retragă, chiar dacă Maria, care la petreceri avea chef să danseze după noile cântece de pe plăcile de gramofon, aduse de surorile ei din Bucureşti, insista cu tărie şi 
  
trăgea de el să-l scoale de pe scaun. Mache se uită rugător către domnul Alexandrescu, cerându-i sprijin. 
  
Domnul Alexandrescu ca să împace pe toată lumea, zicea de regulă; 
  
- Hai Marinache tată, măcar un dans, ca să fii şi tu în pas cu moda şi să faci un antrenament pentru mai târziu… după care poţi să pleci! 
  
Într-o zi, domnul Alexandrescu intră în birou şi zise: 
  
- Marinache, vreau să discut ceva serios cu tine. De când Slobozia a fost legată la reţeaua de cale ferată, oraşul prosperă şi se dezvoltă pe zi ce trece. Am auzit că va deveni capitala judeţului, aşa că m-am gândit să-mi extind afacerile acolo. În acest sens voi deschide la Slobozia o prăvălie, voi construi un mare depozit şi voi sprijini mai mulţi întreprinzători să lucreze pentru mine, în punctele de lucru pe care le voi deschide în satele mai răsărite din Bărăgan. Vreau să te trimit pe tine la Slobozia şi să te ocupi de punerea în aplicare a planului meu. O să cumpăr acolo o căsuţă, în care vei locui cât va fi nevoie, apoi o voi extinde, pentru ca în anexe, să stea băieţii ce vor lucra la magazin şi depozit. Ce zici? Te simţi în stare? Acum eşti major şi poţi să iei o hotărâre. 
  
- Eu zic că dacă nu m-aţi dat afară până acum şi v-aţi gândit la mine, probabil mă voi descurca, zise Mache. 
  
- Bine Marinache, mâine mă duc la Slobozia să cumpăr o casă şi locul unde vom construi magazinul şi depozitul, după care te chem şi pe tine pentru a-ţi arăta la faţa locului ce trebuie să faci. 
  
Peste două zile, Mache era la Slobozia, unde domnul Alexandrescu, care îl aştepta în micuţa gară, îl duse la o curte destul de mare în care se găsea o căsuţă ce avea, la intrare, un cerdac plin cu ghivece în care erau plantate flori. 
  
Domnul Alexandrescu zise: 
  
- Marinache, aici vei locui! Hai să-ţi arăt cum se prezintă pe dinăuntru. Poate ar fi bine să-i dai o spoială cu var, pentru a împrospăta aerul. Cred că-ţi place! Dacă nu... Asta e! Acum să 24 
  
mergem să-ţi arăt locul unde se va construi magazinul şi depozitul. Deja am discutat şi i-am dat un avans maistorului constructor. A promis că până se strică vremea va termină lucrările. Am făcut o mică schiţă, din care îţi voi da şi ţie o copie. Trebuie să urmăreşti dacă respectă planul, face lucru de calitate, încadrându-se în termen. Hai să mâncăm ceva la o cârciumă bună pe care o ştiu eu. În drum spre gară, poate trecem să o vedem pe Maria, la gazda ei. Cred că se va bucura de prezenţa ta aici. Anul ăsta termină liceul şi nu ştiu ce drum vrea să-şi aleagă în continuare, sau ce plan are Dumnezeu cu ea. Fiind cea mai mică, îmi este tare dragă şi nu vreau să fie nefericită. Bani avem suficienţi, îmi doresc să găsească un om cu care să se iubească şi să-i fie mereu alături. E fată isteaţă dar şi tare năzdrăvană. Sper să aibă şi ceva noroc! 
  
Mâncară la cârciuma unde domnul Alexandrescu era cunoscut şi tratat cu multă atenţie. Mai băură o bere rece, după care trecură pe la gazda Mariei să le salute. 
  
După ce îşi îmbrățișă tatăl, tam-nisam Maria îl luă pe Mache de smocul de păr din faţă şi îi zise: 
  
- Bine ai venit, Mache! Cei de la liceu nu ne dau voie să ne plimbăm pe bulevard şi pe cheiul Ialomiţei, decât însoţite de părinţi sau rude. Am să le spun că eşti vărul meu şi te-a rugat tata să mă scoţi la promenadă. Acum că sunt în ultimul an, pot să merg şi la dans. 
  
- Ascultă fetiţă, îi zise domnul Alexandrescu, dacă Marinache s-a stabilit aici şi peste o lună vei fi majoră, crezi că poţi să-ţi faci de cap? Am încredere în tine şi convingerea mea este că nu o să mă faci de râs. Chiar dacă Marinache te va scoate la câte o plimbare, l-am adus aici cu treabă multă. Când se va termina, se va găsi timp şi pentru distracţii. Tu să te gândeşti ce vrei să faci după ce termini liceul! Hai Marinache să mergem, că pierd trenul! Îţi las ceva bani să faci curăţenie şi să pui la punct căsuța în care vei locui. 
  
Mache îl urcă în tren pe domnul Alexandrescu, îi mulţumi pentru încredere şi îl asigură că se va strădui ca planurile domniei sale să se realizeze cât mai bine. 
  
Se întoarse la noul domiciliu şi după ce studie cu multă atenţie ce trebuia de făcut pentru a arata cât mai bine, în limita banilor pe care îi avea, se aşeză la masă şi aşternu pe o hârtie ce trebuia să cumpere pentru a se apuca de treabă. În câteva zile, casa arăta de nerecunoscut. Pe dinafară se gândi să dea o spoială cu var, dar ceva mai târziu, după ce va scăpa de bălăriile din curte şi va face săpături pentru rondurile unei grădinuţe cu flori, în faţa casei, iar în spate va face o grădină cu zarzavaturi. 
  
Maistorul constructor s-a ţinut de cuvânt şi, la sfârşitul lunii septembrie, construcțiile erau gata. În perioada cât supraveghease realizarea construcțiilor, Mache petrecuse o parte din timp, alături de Maria. 
  
Câteodată străbăteau peste câmp, cei 8 km. care despărţeau Slobozia de comuna Amara, pentru a face baie în lacul sărat din imediata apropiere. Aici era amenajat, într-o plantaţie de salcâmi un mic ştrand, unde în zilele toride de vară venea multă lume să-şi trateze cu nămolul din lac afecţiunile reumatice. 
  
Deveniseră foarte apropiaţi şi se părea că între ei se stabilise o legătură mai serioasă. Mache o plăcea pe Maria, dar avea multe reţineri, gândindu-se la diferenţele de statut social care erau între ei. 
  
Relaţia cu Veta se terminase demult, întrucât aceasta plecase cu doi ani în urmă la Bucureşti, pentru a se specializa la o ţesătorie de covoare persane. Aici, băiatul patronului se îndrăgostise de ea şi a cerut-o de soţie. 
  
Bucureştiul şi noile condiţii de trai, incomparabile cu cele din Ciulniţa, precum şi modul în care o curtase tânărul, crescut de mic în capitală, au făcut ca Veta să nu îl refuze. S-au căsătorit şi în scurt timp, Veta a născut o fetiţă. 
  
Referinţă Bibliografică:
MOȘ MACHE cap.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME / Dan Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1613, Anul V, 01 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Petrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!