Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1336 din 28 august 2014        Toate Articolele Autorului

Codiţă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Spuneţi-mi, vă rog, care e femininul de la pechinez - pechineză sau pechinezoaică ? Întreb pentru că am acasă o căţeluşă din rasa Pechinez Imperial care, din momentul în care a început să dea din coadă prin apartamentul nostru, ne-a schimbat viaţa.  
 
A primit-o cadou Cristiana, cu aproape patru ani în urmă, de la o colegă. Dar nu i-a explicat nimeni că ea e cadoul cuiva, aşa că în preferinţele ei, pe locul întâi a urcat instantaneu Leni, nevastă-mea. De aici şi numele, pe care l-a căpătat încă din prima zi:  
 
- Ce te ţii, măi, după coada mea ?  
 
Şi Codiţă i-a rămas numele.  
 
Când o vezi, cu greu poţi afirma că aparţine rasei canine. Un câine e ceva aşa, ca un monstru, pe lângă fiinţa mignonă care ni se învârte printre picioare. Ca dimensiuni, aduce cu o pisică ceva mai mică. După baie, parcă e un şobolan zgribulit - câteva oscioare într-un săculeţ lunguieţ. Când aleargă prin parcare, roşcată şi cu coada stufoasă fluturând, juri că-i o veveriţă.  
 
Fiind "câine" de apartament, ajunge rar în aer liber. Dar are un simţ special, când mă îmbrac ştie dacă voi pleca pentru o durată mai lungă sau, dimpotrivă, la cumpărături prin jurul casei. În primul caz mă conduce indiferentă şi se opreşte în uşa bucătăriei, scoţând un lătrat scurt de "La revedere", în al doilea caz se lipeşte de uşa de la intrare. Rareori e în dubiu, dar atunci e suficient să-i faci semn din ochi "Hai". Când Leni pregăteşte punga de gunoi şi o lasă rezemată în bucătărie, Codiţă o linge fericită, uneori câte o jumătate de oră, până o ridică cineva. Şi când uşa apartamentului, în sfârşit, se deschide, ţâşneşte ca un bolid şi se rostogoleşte cele trei etaje, lătrând ca o nebună. Are un lătrat acut, mergând spre ultrasunete, deosebit de sonor. Nu ştiu de unde scoate atâţia decibeli din trupuşorul ăla mititel.  
 
Când vin acasă, am metoda mea de a arunca buzduganul. Încă de la intrarea în bloc, îmi scot cheile şi încep să le zornăi. Dacă nu e nimeni acasă, mă simte şi nu ajung bine la parter, că începe să latre, asta pentru că stă în aşteptare, lipită de uşa de la intrare. Dacă e cineva acasă, mă simte abia când mă apropii de etajul trei. Dar atunci e mai rău, o sperie sistematic pe Leni, pentru că mai întâi îşi dă brusc drumul la decibeli, de undeva de la picioarele ei şi abia pe urmă ţâşneşte spre uşă, ca să mă întâmpine.  
 
Acelaşi lătrat sonor se iscă la auzul soneriei - e clar că apar musafiri. Îi întâmpină veselă, cu rafale de lătrat, cu fâţâieli printre picioare şi cu fâlfâit de coadă.  
 
E pofticioasă ceva de speriat. Indiferent ce mâncăm, se proţăpeşte nemişcată lângă masă şi îţi fixează gura cu privirea. Trebuie să-i dai şi ei, are o încredere absolută în gusturile noastre. De la mezeluri la banane şi mere, de la brânză la prăjituri, mănâncă de toate şi se linge pe buze. Cineva a încercat să-i dea seminţe. Le-a spart cu mare poftă, dar a lăsat o mizerie pe jos...  
 
Deşi jucăuşă, a fost cuminte şi ascultătoare de la început. N-a ros niciodată încălţăminte sau şosete, de altfel nici nu înţeleg cum pot fi unii câini atât de masochişti. Nu s-a urcat niciodată pe masă, chiar dacă uitam pe acolo diverse bunătăţi. În schimb e tare dornică de alint. Se caţără lângă tine, stă un pic după care îşi împinge capul sub palma ta, ca să fie clar că asta aşteaptă, s-o mângâi şi s-o scarpini pe tot corpul. Dacă îţi ridici mâna în semn că n-ai chef, nu insistă - se lipeşte cumva de tine şi stă liniştită. În momentele acelea, cuibărită sau tolănită, aduce cel mai mult cu o pisică, te aştepţi să înceapă să toarcă.  
 
Are aproape patru ani, vârstă care, după câte ştiu, se înmulţeşte cu şapte. Asta înseamnă că e în floarea tinereţii dar, din motive independente de voinţa ei, e virgină. Cred că aşa se explică, în cele mai multe cazuri, castitatea - lipsa ocaziilor.  
 
Marea problemă apare când plecăm din oraş. Am luat-o odată cu noi la Bucureşti, dar are rău de maşină, a vomat jumătate din drum. A fost singura oară când am mers cu 200 km la oră, în primul rând pentru a ajunge mai repede, în al doilea rând pentru că Leni era prea ocupată ca să vadă kilometrajul. Ulterior, de câte ori am plecat în concediu, a trebuit să apelăm la unul din copii pentru a avea grijă de Codiţă. Până astă toamnă, Cristiana era de bază, dar a plecat la facultate. Spun "plecat" pentru că eu am o idee fixă, facultatea trebuie urmată în alt oraş decât cel de reşedinţă. După mine, pe lângă pregătirea pentru meserie, anii de facultate trebuie să te pregătească şi pentru viaţă. Ori, lângă fusta mămichii, facultatea e doar o prelungire a liceului. Revenind, cred că problema e generală, cine va înfiinţa un azil pentru îngrijirea animalelor pe durata concediului, cu siguranţă se va umple de bani. În plus, căţeii până-ntr-un an pot învăţa acolo bunele maniere, cu alte cuvinte capătă cei şapte ani de acasă.  
 
Întreprinzători dornici să vă îmbogăţiţi, stăpânii Codiţelor abia aşteaptă să vă dea nişte bani !  
 
09.01.2010  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Codiţă / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1336, Anul IV, 28 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!