Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1334 din 26 august 2014        Toate Articolele Autorului

Tehnica modernă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dragă Ina, dacă tu ai probleme cu invenţiile din biologie, pe mine mă sâcâie cele din tehnică. De câteva zile mă doare sufletul. Mi-am vândut maşina de serviciu, o Lagună care, la vremea ei, era cât se poate de dotată, modernă, elegantă... Aş mai fi păstrat-o câţiva ani, dar n-am avut niciun cuvânt de spus, am doi colegi mai tineri.  
 
- Nea' Dan, când o fi vorba de întocmit o adresă mai deşteaptă sau un contract mai şmecher, îţi dăm mână liberă, că mata le ai cu literatura. Dar la tehnică ştii că nu te pricepi, aşa că lasă-ne pe noi să luăm deciziile. Nu vezi că maşinile au început să se uzeze şi dăm prea mulţi bani pe reparaţii?  
 
Au dreptate, dar tot mă doare sufletul. Acum, să nu crezi că am cine ştie ce sentimente pentru un morman de fiare. Problema e că sunt comod, nu mă simt bine într-o maşină decât după ce am condus-o câteva luni şi mi se duc mâinile singure pe butoane. E acelaşi sentiment pe care îl ai pentru o pereche de pantofi - la început te cam bat, abia mai târziu sunt comozi şi te simţi bine în ei.  
 
Cred că ăsta e motorul intern al fidelităţii – îi cunoşti celuilalt calităţile, defectele, limitele, ştii la ce să te aştepţi. Ştii că atunci când conduci bine, auzi un tors de pisică. Invers, dacă schimbi greşit o viteză, auzi un zgomot care, în funcţie de greşeală, urcă de la bombănit la o cascadă de ţipete. Din punctul ăsta de vedere, eu sunt ca tipul ăla, fidel până la moarte, care a avut toată viaţa o singură mare iubire. Norocul lui că n-a aflat nevasta.  
 
Revin. Colegilor mei le place noul, una-două merg la un drive-test.  
 
- Hai, nea'Dan, nu vii şi dumneata?  
 
- Nu vin, de ce să mă chinui cinci minute cu o maşină nouă şi pe urmă să o las? E ca şi cum aş dezvirgina o fată şi pe urmă, exact când urmează plăcerea, o las altora.  
 
Sunt curios cum vor proceda când le-or îmbătrâni nevestele. Parcă văd că încep să-şi facă tot felul de calcule, cât costă reparaţiile, piesele de schimb şi e posibil să ajungă la concluzia că e mai indicat să-şi ia una nouă.  
 
În ciuda celor spuse, abia aştept viitoarea maşină. Când am luat Laguna, cu aproape şase ani în urmă, avea atâtea opţiuni de care n-auzisem, încât m-am lăudat cu ea în stânga şi-n dreapta. Printre altele, cruise-control: apeşi pe un buton, fixezi viteza şi poţi să urci picioarele pe bord, are maşina un roboţel care apasă pe acceleraţie în locul tău. Între timp, au mai apărut o mulţime de minuni. Unul este GPS, o cutie care ştie pe dinafară toate traseele şi are tupeul să te contrazică tot timpul. L-am cam tras pe linie moartă, după ce mi-a zis odată, cu autoritate:  
 
- Viraţi brusc la dreapta!  
 
La dreapta era o prăpastie. Norocul meu că glasurile autoritare mă lasă rece, altfel ajungeam rece pentru vecie.  
 
Am auzit că un roboţel din ăştia noi te împiedică să intri în maşina din faţă sau în peretele din spate – frânează în locul tău. Un alt roboţel te împiedică să părăseşti banda, foarte util dacă adormi la volan. Pentru parcări automate au apărut o mulţime de sisteme diferite.  
 
Aşa că, reunind toate astea, cred că în curând vei putea să te urci în maşină şi să pronunţi, cu dicţie:  
 
- Vreau la Vişeu.  
 
- De Sus sau de Jos?  
 
După care tragi un pui de somn până la destinaţie. Dar, bineînţeles, pentru asta trebuie să ai carnet de şofer, pentru că e ca la şcoală: n-ai voie să foloseşti calculatorul până n-ai învăţat tabla înmulţirii.  
 
Adevărul este că, în ciuda diplomei mele de inginer, n-am avut niciodată înclinaţii tehnice. Marele meu noroc a fost că, din zecile de secţii ale Politehnicii, îngerul meu păzitor mi-a îndrumat paşii către singura specialitate unde nu era nevoie decât de un pix, pe vremea aceea şi de tastatură, astăzi. Fără unelte şi aparate de măsură, că am două mâini stângi.  
 
Să tot urli şi să plângi,  
 
Inginer cu două stângi.  
 
Ştiţi ce scule ştie el?  
 
Windows, Google, Word, Excel.  
 
Dacă e să fiu sincer, am început să mă simt depăşit şi la tastatură. WORD-ul, care pare cel mai simplu program, îmi corectează scrisul şi, dacă nu sunt atent, mă pomenesc cu o mulţime de dezacorduri. Cu ajutorul unui coleg, l-am convins să nu mai fie atât de amabil. Dar după câteva săptămâni am schimbat sistemul de operare şi acum e mai activ ca oricând.  
 
Dar WORD-ul e mic copil faţă de ANDROID-ul de la telefonul mobil. La primul meu SMS, am scris cu ochii numai în tastatură şi, când am ridicat privirea spre ecran, am încremenit. Uite, îţi dau un exemplu. Tastez “Draga Ina iti urez o zi buna” si pe ecran găsesc “Drags ons jfk jeez o Xu buns”. Cică asta se cheamă ajutor, îţi corectează greşelile!  
 
La aparatul de fotografiat, aceeaşi dorinţă de a-ţi oferi cât mai multă asistenţă mă aduce la disperare. Cu cât e mai sofisticat, cu atât îmi ies pozele mai slabe. Trebuie să îl setezi în funcţie de condiţii – lumină/ întuneric, static/ mişcare, zi/ noapte. Până îmi aduc eu aminte cum se schimbă setările, nu mai am ce fotografia.  
 
Până şi banalele telecomenzi de la televizor îmi creează probleme. Mi-am cumpărat acum câţiva ani un home cinema, compus dintr-un DVD player şi câteva boxe. În doi ani s-a perimat moral, aşa că, la insistenţele fiului meu, mi-am cumpărat un alt player, care să primească stick. N-a costat mult, dar cum după aceea a apărut şi un decodor de la firma de cablu, în momentul ăsta am sub televizor o stivă cu trei cutii una peste alta, iar pe măsuţă, patru telecomenzi pentru un singur televizor. După ce-mi vin nepoţii în vizită, nu mai găsesc decât una sau două, de obicei cele inutile.  
 
Dar pericolul cel mare nu sunt nepoţii, ci băiatul meu, Nicu. De câte ori vine acasă de la Bucureşti, coboară un film de pe internet, îşi bagă stick-ul în player şi face o combinaţie de cabluri ca să audă stereo folosind celălalt player. După ce pleacă, sistematic nu mai am sonor la televizor şi trebuie să-i dau telefon:  
 
- Spune-mi pe rând pe ce telecomenzi şi butoane să apăs, că vrea Leni să vadă “Dansez pentru tine”.  
 
Dacă ai observat, am zis “coboară un film de pe internet”. Copiii spun “downloadează”, dar mie mi se pare că sună ca naiba. Cu unele cuvinte americane n-ai ce face, nu poţi traduce mouse, site, stick. M-am obişnuit şi cu “weekend”, că e mai scurt decât “sfârşit de săptămână”. Dar “download-are”, “upload-are”, “share-uire” şi alte câteva mă fuck să înjur.  
 
La voi cum e? Îmi închipui că o combinaţie de română, italiană şi engleză e tot ce poate fi mai interesant: “Alex, prego, daunladează-mi şi mie un racconto eccitante”. De groază!  
 
 
(Din volumul "Gondola de Constanţa - Cu inboxul la vedere", scris împreună cu scriitoarea din Veneţia Ina-Simona Cîrlan)  
 
 
Constanţa, 10 septembrie 2011  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Tehnica modernă / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1334, Anul IV, 26 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!