Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1331 din 23 august 2014        Toate Articolele Autorului

Spitalul de ieri şi de azi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ina dragă, facem ce facem şi vorbim de spitale. La tema asta am câteva pagini cu epigrame. Iată una:  
 
La ieşirea din spital  
 
La câţi bani nevasta-a investit în mine,  
 
Are o tendinţă veşnic să se-nchine  
 
Ca la zeii antici, mă divinizează;  
 
Nu mă mai îngroapă... cică mă-mpăiază.  
 
Dar ce mă preocupă cel mai mult la subiectul ăsta nu sunt şpăgile, ci absurditatea unor situaţii. Dacă în politică e vremea lui Caragiale, în spitale domneşte Kafka. Să-ţi povestesc nişte cazuri.  
 
Prin '88, Leni era internată, cu un diagnostic destul de alarmant. La cât eram de îngrijorat să nu fie cancer, treceam vâjâind pe lângă portari, hotărât să-l bat pe cel care mă opreşte. Intram cam de trei ori pe zi, cu un halat aruncat neglijent pe umeri, aşa că ajunseseră să mă salute milităreşte, crezând că sunt cel puţin şef de secţie.  
 
Pentru medici, pe vremea aceea nu pregăteai plicul cu bani (bani aveau cu toţii, dar nu prea aveau ce să cumpere cu ei), ci ţigări sau cafea – valută forte. Spre deosebire de alte oraşe, în Constanţa –oraş de vaporeni- se mai găsea aşa ceva. Banii erau necesari doar pentru asistente, surori, infirmiere – ca şi astăzi de altfel. Un sfat bun în orice epocă: dacă se întâmplă să te internezi pe neaşteptate, direct de la urgenţă, primul lucru pe care trebuie să-l rezolve însoţitorul este nu să aducă de acasă pijamale, papuci şi periuţa de dinţi, ci să schimbe câteva sute de lei în hârtii de 5 şi de 10. Şi să aibă grijă să dea cât se cuvine, în funcţie de scara ierarhică. Dacă dai prea puţin, se uită urât la tine. E chiar mai rău decât dacă nu dai – atunci măcar ştii că nu se uită deloc, devii omul invizibil.  
 
Revin în '88. Pentru medicul ce urma să o opereze pe Leni pregătisem, pentru început, un pachet de cafea în vid. Doar că nu reuşeam să îi dau pachetul, avea program de vizite, înconjurat tot timpul de studenţi şi asistente. Până mi-a observat fâstâceala şi m-a întrebat de faţă cu toţi:  
 
- Ce ai dom'le, acolo, sub halat ?  
 
- Păi, uitaţi ! şi am dat un pic halatul la o parte.  
 
A început să râdă:  
 
- Dă dom'le încoace cărămida aia şi relaxează-te!  
 
El era cel normal, la urma urmei studenţii veniseră să ia lecţii. Tot felul de lecţii. Cel anormal eram eu. Am avut noroc, vorbea frumos cu mine pentru că avea doi copii cărora le fusesem profesor de informatică. Altfel, diferenţa socială dintre noi era ca de la cer la pământ. Sau, pe vremea aceea, ca de la ditamai măcelarul la un umil profesor universitar.  
 
Prin 2002, am internat-o pe maică-mea. Asistenta din tura de noapte se uită la noi şi zice cu bunăvoinţă, generată de o bancnotă în buzunarul halatului:  
 
- La stadiul în care este, cred că ar fi bine să rămână doamna ca însoţitor, că eu nu pot să mă ocup de tot culoarul ăsta.  
 
Ne consultăm între noi şi Leni acceptă.  
 
- Da, dar ştiţi, însoţitorii trebuie să plătească.  
 
- De ce ? întreb eu, nedumerit.  
 
- Păi ocupă un pat, sunt trecuţi pe lista de la cantină ...  
 
Mergem şi plătim taxa de însoţitor. La întoarcere:  
 
- Care e patul însoţitoarei ?  
 
- Momentan n-avem niciunul liber.  
 
Şi uite aşa, pe banii ei, a stat Leni în picioare o noapte întreagă şi s-a ocupat de toate bolnavele din salon. Fiindcă asistenta, normal, nici n-a călcat pe acolo.  
 
De ce îţi povestesc asemenea aberaţii spitaliceşti ? Pentru că, aşa cum îţi spuneam, tocmai a născut fiica mea şi am mai adăugat câteva la colecţie.  
 
Cum bine spuneai, portarul unui spital e un adevărat bau-bau. Nu contează că intri şi ieşi ca să aduci mâncare sau medicamente, trimis chiar de medic - portarul te taxează. Ei bine, cu bucurie te anunţ că la Spitalul Judeţean Constanţa s-a terminat cu tirania portarilor. Acum poţi intra în spital la orice oră, dacă plăteşti o taxă de intrare de 5 lei. Au instalat o casă de marcat, primeşti un bon fiscal pe care i-l fluturi sub nas portarului, tu rânjind, el scrâşnind din dinţi. Probabil că toţi portarii din spital îşi caută de lucru, nu atât din cauza banilor, cât a puterii de care sunt lipsiţi. Măcar undeva, la o şcoală, să îşi poată umfla muşchii:  
 
- Ai întârziat, a sunat clopoţelul, nu mai ai voie să intri !  
 
Sunt sigur că taxa de intrare în spital a fost inventată de aceeaşi minte diabolică de la primărie, care a inventat taxa de intrare în Mamaia şi taxa de protecţie a firmelor. Aştept cu interes să văd ce alte taxe ne mai aşteaptă.  
 
Alt caz recent. Îţi spusesem că ginerele meu a vrut să asiste la naştere. N-a reuşit. Motivul refuzului - carantină din cauza gripei porcine ! În tot spitalul se circulă ca pe bulevard, singurele locuri unde carantina se aplică sunt sălile de naştere. E adevărat că o parte din taţi sunt cam porci. Dar gripat nu părea să fie niciunul.  
 
Maternitatea e în carantină  
 
Dintr-un motiv concret, gripa porcină,  
 
Căci s-ar putea, de la vreun sugar,  
 
Din porc în porc, s-ajungă la primar.  
 
 
(Din volumul "Gondola de Constanţa - Cu inboxul la vedere", scris împreună cu scriitoarea din Veneţia Ina-Simona Cîrlan)  
 
 
Constanţa, 20 aprilie 2011  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Spitalul de ieri şi de azi / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1331, Anul IV, 23 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!