Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1325 din 17 august 2014        Toate Articolele Autorului

Accelerarea timpului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ina dragă, scrisoarea ta despre aventurile jupânului în spitalele italiene m-a făcut să-ţi scriu una de răspuns, lungă cât o zi de post, despre spitalele din România. Însă, recitind-o, nu ţi-am mai trimis-o fiindcă, zău, n-avea niciun haz. În general, zilele de post n-au niciun haz.  
 
Aşa că am trecut la un subiect mai digerabil. Mi-am propus încă de anul trecut să public un volum de epigrame. Pentru asta trebuie să culeg toate catrenele de peste tot, inclusiv replicile, să fac o selecţie la sânge, să mai cizelez un pic unde e cazul, să le grupez pe capitole şi cu asta, volumul e gata.  
 
Doar că de câteva luni, constat că treaba bate pasul pe loc. Să-ţi povestesc ce păţesc în fiecare seara când mă aşez la calculator. Mai întâi deschid outlook-ul să văd - oare n-am primit vreun mesaj? Ba da, totdeauna am, cum deschid un pic uşiţa cutiei poştale, se revarsă spamurile peste mine. Le arunc la coş şi îmi zic: înainte de a trece la treabă, să văd dacă n-a mai apărut un text interesant pe agonia. Au apărut. La unul din ele scriu o replică. După care revin la outlook, aşteptam un mesaj de la cineva. N-a venit încă. OK, trec la treabă. Dar mai întâi, ia sa văd, la replica mea de pe agonia n-a răspuns ? N-a răspuns.  
 
Constatând că nu mă pot concentra, mă duc să-mi fac o cafea. Mai slabă, că e seară. În timp ce o fac, mă uit la televizorul din bucătărie. Cafeaua e gata, dar stau să văd filmul până la sfârşit. Plec cu cafeaua la calculator. Până beau cafeaua, hai să fac un “spider”. Îl termin, termin şi cafeaua şi evident, mă uit întâi la mesaje şi la agonia ... Pe agonia mi-a raspuns, în sfârşit, dar mă strâmb, răspunsul e cam nesărat. În schimb au mai apărut câteva texte cu titluri incitante. Le citesc şi mă strâmb iarăşi. Renunţ, ca să nu rămân strâmb şi revin la outlook. Oo, două mesaje. Mă aşez mai bine pe scaun şi le răspund tihnit, câte juma' de pagină fiecăruia. Îmi place să compun scrisori, e o adevărată delectare, mai ales când corespondentul dovedeşte aceleaşi aptitudini epistolare.  
 
În sfârşit, mă hotăresc să încep selecţia epigramelor de unde rămăsesem, cam pe la începutul lui 2008. Dar când văd câte texte şi comentarii s-au adunat între timp, îmi zic: parcă se lucrează mai cu spor cu muzică. Intru pe youtube şi îmi aleg ceva de Leonard Cohen, unul dintre preferaţii mei. Când se termină, constat că aceeaşi melodie a mai cântat-o cineva. Ia s-o ascult. Din aproape în aproape ajung la nişte canţonete cântate de Pavarotti.  
 
Văzând că muzica mai mult mă face să pierd vremea, ies din youtube, ies din outlook, ies din agonia şi intru în bucătărie. E seară, mă cam roade stomăcelul, dar la ore atât de târzii mâncarea trebuie dată duşmanilor. Nu văd niciunul prin jur, aşa că îmi spăl un măr. Mere ai voie. E adevărat, stomatologul mi-a interzis să le muşc, să nu-mi rămână în ele dinţii cei noi. Dar am un instrument minunat: Mărunţica. E o rozetă pe care apeşi şi obţii feliile de măr, separate de cotor. Nu mi-am botezat niciodată obiectele, nici măcar prima mea maşină n-a avut vreun nume. Dar Mărunţica mi-e tare dragă. Obiect pentru oameni leneşi, la fel de utilă ca o telecomandă.  
 
În timp ce mestec tacticos feliile de măr, studiez problema: de ce îşi botezau oamenii Daciile proaspăt cumpărate ? Păi le luau cu sacrificii, renunţau la mâncare, deci la o parte din propriul organism. Le considerau, la propriu, nişte fiinţe vii. Pentru mine, o maşină e un morman de tablă. Da, dar eu am burtă.  
 
Ronţăi cotorul şi, după ce e prins criminalul (noroc că filmul era pe terminate), revin la calculator. Când mă uit la ceas, e trecut de 10 seara. Of, asta nu e oră să începi o activitate serioasă. Îmi aduc aminte că, la ultima lansare de carte, poetul care făcea cinste, în vârstă de peste 70 ani, m-a luat prin surprindere (nici nu credeam că îmi ştie numele):  
 
- Domnule Norea, te-am căutat pe google, ai peste 20 pagini.  
 
- Ei, e normal (zic eu modest), scriu epigrame şi haikuuri, multe şi mărunte.  
 
Aşa că intru pe google, tastez "dan norea" şi dau Search. Îmi apar pe rând toate site-urile unde am postat vreodată ceva. Cel mai des - agonia, cu toate variantele în limbi străine. Dar şi site-urile de haiku ale lui Cornel Atanasiu sunt multe. Apar apoi revistele şi ziarele cu variantă electronică, începând cu Conexiunile lui Laurenţiu Orăşanu şi terminând cu ziarele constănţene. Uimit, constat că, în câteva bloguri particulare, îmi fuseseră preluate diverse texte. Într-unul din ele am găsit o rubrică intitulată “Umor cu Dan Norea”, unde mi-am recitit cu plăcere câteva poezii. În altul am găsit o epigramă comentată.  
 
“Qui s'aime se taquine  
 
dintotdeauna mi-a plăcut proverbul acesta francez, însă după ce am descoperit, întâmplător, epigrama omonimă, semnată de Dan Norea (Norică), a devenit brusc una dintre vorbele de duh care-mi sunt la suflet :)  
 
Mă ia mereu peste picior  
 
Iar eu mă fac mereu că plouă  
 
Căci mâine, tremurând de dor,  
 
O să mă ia peste-amândouă.”  
 
Probabil o domnişoară, amatoare să facă instrucţie cu iubitul: un-doi! E un sentiment ciudat, parcă îţi bate inima un pic mai tare, văzând că ai ajuns ca folclorul, din gură-n gură.  
 
Frunzăresc mai departe. Ia te uită, măgarii! Găsesc pe un blog clasamentul la un concurs de proză SF, desfăşurat în 2008, unde figurez cu menţiune. Iar pe mine nu m-a anunţat nimeni nici până în ziua de azi.  
 
Stai puţin, ce caut eu pe youtube ? Trebuie să fie o greşeală. Mă uit mai atent, nu e. Cineva mi-a luat de pe agonia.ro un sonet, “Masca” şi l-a inserat într-un videoclip cu măşti veneţiene şi cu muzică “Rondo' Veneziano - Capriccio Veneziano”. Parcă e făcut special pentru tine. Cine s-o fi ascunzând sub numele Gaviota?  
 
Termin cu google şi merg la culcare. Cu ochii fâlfâind de oboseală, întins în pat, pe întuneric, îmi reproşez: cum dracu am reuşit să nu fac nimic timp de patru- cinci ore ?  
 
Ei bine, de curând am primit explicaţia. Ştii că pe net circulă tot felul de mesaje. Unul din ele anunţă sfârşitul lumii în 2012, cu nişte argumente cam eterogene - calendarul mayaş, alinierea cosmică plus o mulţime de termeni tehnici, care te umplu de respect. Un pasaj mă lămureşte de ce nu am eu timp suficient să lucrez la volumul de epigrame: rezonanţa Schumann dovedeşte accelerarea timpului, adică în loc de 24 ore avem la dispoziţie numai 16 ore. Totul descreşte, astfel încât în 2012 vom avea timpul egal cu zero.  
 
Eh, îmi zic, le-am luat-o înainte, la mine timpul deja este egal cu zero. Şi apoi, chiar dacă îmi scot volumul, în 2012 cine îl va mai citi ? Vine apocalipsa!  
 
 
(Din volumul "Gondola de Constanţa - Cu inboxul la vedere", scris împreună cu scriitoarea din Veneţia Ina-Simona Cîrlan)  
 
Constanţa, 17 martie 2010  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Accelerarea timpului / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1325, Anul IV, 17 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!