Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1323 din 15 august 2014        Toate Articolele Autorului

Cabanierul de la Bâlea Lac
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prin '86 am “făcut” creasta Făgăraşului. Am plecat la drum două familii, apropiate ca vârstă şi preocupări, fiecare având câte doi copii între 9 şi 11 ani. Dacă cineva îşi închipuie că în Făgăraş cel mai greu lucru e să păşeşti pe crestele unde numai caprele negre se avântă, acel cineva se înşeală. Cel mai greu e să ajungi până acolo. Prima zi ne-a scos sufletul, ne-a turnat plumb în picioare şi, dacă nu ne-ar fi fost ruşine de copii, cred că ne întorceam rostogol înapoi la câmpie. Încărcaţi cu rucsace grele, corturi, saci de dormit, aragaz şi butelii de campanie, haine şi mâncare, cu muşchii neobişnuiţi cu efortul continuu, cu băşici la călcâie şi cu plămânii afumaţi de ţigări, simţeam că ne dăm duhul. Singura consolare erau copiii: deşi aveau şi ei rucsăcelele lor cu haine, zburdau în jurul nostru, fără probleme de respiraţie sau de febră musculară. Nu ştiu dacă am avut un alt moment în viaţă în care m-am bucurat atât că am ajuns la destinaţie. Mai exact, prima destinaţie: cabana Bârcaciu. 
  
Nu voi descrie nici călătoria, nici peisajele, scrierea de faţă nu se vrea un reportaj. Vreau totuşi să remarc un lucru. Deşi peste tot se vorbeşte despre Negoiul şi Moldoveanul de parcă ar fi vârfuri gemene, nu este deloc aşa. Negoiul se află într-o zonă plină de stâncăraie. Diverse formaţiuni din piatră capătă forme ciudate, treci peste lespezi încălecate şi pe lângă ace verticale, urci şi cobori strungi abrupte cu nume sugestive: Strunga Doamnei, mai lejeră, Strunga Ciobanului, în care te ajuţi de cabluri verticale şi Strunga Dracului, în care ne-am aventurat numai cei doi bărbaţi, uşuraţi de rucsace. În schimb Moldoveanul privit de pe vârful de alături, Viştea Mare, pare un deal mai năltuţ, înverzit şi molcom. Dar panorama e unică. Se zice că pe vreme senină se vede Dunărea. 
  
Pe platoul de lângă Negoiul am avut cea mai mare surpriză posibilă într-o vacanţă. Din cauza vremii -de altfel singura zi cu vreme urâtă- n-am putut termina etapa propusă şi a trebuit să înnoptăm în corturi. Am reuşit să cazăm copiii în refugiul Negoiul, o căbănuţă cu priciuri, neîncăpătoare pentru toată lumea dornică de adăpost. Dimineaţa, un salvamontist cu rolul temporar de cabanier ne-a cerut datele personale: 
  
- Nu costă nimic dar ştiţi, trebuie să mai completăm registrul, să arătăm că avem activitate. 
  
I-am dictat numele şi locurile de muncă. Trei dintre noi eram colegi de serviciu. Omul ridică ochii spre mine: 
  
- Centrul de Calcul Constanţa ? Ştiu, acolo a fost scris Sarefi. 
  
Am rămas mut. Sarefi era programul cu care mă mândream eu cel mai mult pe vremea aceea. Ştiam că e folosit în multe centre de calcul din ţară, dar chiar aşa, lângă Negoiul ...  
  
După o scurtă discuţie totul s-a lămurit. Salvamontistul lucra iarna la un centru de calcul din Braşov. Vara îşi lua trei luni de concediu (sau obţinea o detaşare, n-am înţeles exact) şi bătea Făgăraşii. 
  
Oricum, a fost singura zi din viaţa mea când am plutit cu capul în nori şi la propriu şi la figurat. Să se audă de tine la 2500 metri înălţime e ceva ...  
  
Bâlea Lac era popasul de care ne temeam cel mai tare. Era intersecţia cu Transfăgărăşanul, erau acolo parcate maşini cu nemiluita. Nu ne aşteptam să găsim cazare, dar încercarea moarte n-are. Am mers la cabanier.  
  
- Aveţi locuri ? Suntem două familii cu copii destul de mici. 
  
- Nu avem, încercaţi mai pe seară. 
  
Ne-am aşezat pe o băncuţă, încă nu era ora mesei. Vedem doi vlăjgani cu rucsacele în spate cum se duc la recepţie şi –culmea !- li se dau locuri. Prietenul meu şi cu mine sărim în picioare să-l strângem de gât pe cabanier. 
  
- Bine, domnule, noi am venit mai devreme, avem copii cu noi şi totuşi lor le dai locuri şi nouă nu ? 
  
Cabanierul, un tip masiv, în vârstă, se uită urât la noi: 
  
- Asta e cabană pentru muntişti. Cei doi vin de la cabana Podragu, mi-au arătat chitanţa. 
  
Îi arătăm bocancii, rucsacele. 
  
- Păi şi noi venim de pe munte, de la Negoiu. 
  
- Bocancii nu înseamnă nimic. Aveţi chitanţă ? 
  
Aveam. O păstrasem întâmplător ca să ne decontăm între noi. Aşa că am primit şi noi locuri şi nu a mai trebuit să instalăm corturile. Se dormea tare rău în ele. 
  
Mai târziu stăteam la taifas cu cabanierul, la un pahar de Cotnari. 
  
- Vin ăştia cu maşinile, bagă un Tudor sau chiar un Bălcescu în buletin şi cer cazare. Îşi închipuie că totul se cumpără cu bani. Să se ducă mai jos la Bâlea Cascadă, ăla e hotel pentru turişti. Asta e cabană pentru muntişti. 
  
A doua zi dimineaţă am simţit totuşi avantajul şoselei. La celelalte cabane aprovizionarea se făcea cu măgăruşii, mâncarea era curată dar sărăcăcioasă. Aici, înainte de a pleca ne-a băgat cabanierul în bucătărie şi ne-a îndemnat să facem aprovizionarea pentru restul călătoriei. Nişte bunătăţi pe care nu le mai văzusem de ani de zile: caşcaval, salam de Sibiu, ciocolată ...  
  
Era în 1986. Perioada cea mai neagră din istoria recentă, în care lipsurile şi nevoile înrăiau oamenii, favorizau corupţia, ştergeau cu buretele ani de civilizaţie. Şi totuşi în creierii munţilor am găsit un om pe care vremurile n-au reuşit să-l încovoaie şi să-l facă să-şi încalce principiile.  
  
Au trecut douăzeci de ani de atunci. Nu ştiu dacă mai trăieşte. Dacă da, să-i dea Dumnezeu sănătate. 
  
22.11.2005 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cabanierul de la Bâlea Lac / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1323, Anul IV, 15 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!