Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1320 din 12 august 2014        Toate Articolele Autorului

Corupţie la CAR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prin anii '80 am ajuns aproape fără voia mea –nu stăpânesc bine arta refuzului- preşedinte la CAR-ul din Centrul de Calcul. Prin tradiţie, funcţia de preşedinte era onorifică, dar trebuia ocupată de o persoană cu studii superioare cu o oarecare vechime. Toată treaba o făceau de fapt cei trei membri de bază ai comitetului – contabila, secretara şi casiera. Până atunci ştiam ce ştia toată lumea, că un CAR mic cu două sute de membri nu poate merge la fel de bine ca unul mare, cu mii de membri. Ca urmare, făceai cerere de împrumut azi şi primeai banii peste un an. Evident, toată lumea avea cereri depuse, pentru orice eventualitate. Lunar se analiza lista de priorităţi, care conţinea practic toţi membrii CAR. Teoretic se dădeau împrumuturi în ordinea cererilor, dar mai renunţa unul, altul îşi ceda rândul unui prieten ...  
  
Câteva luni am participat la şedinţe cu aceeaşi nepăsare cu care mergeam la şedinţele de sindicat. În primele cinci minute mă apuca un căscat de-mi trosneau fălcile. Dacă dura peste jumătate de oră, adormeam de-a dreptul. Actele le semnam fără să le citesc - CEC-uri, state, balanţe, procese- verbale. Oricum nu înţelegeam nimic din ele. Ţin minte o remarcă facută de contabilă în momentul semnării unei balanţe: 
  
- Vedeţi, domnu' Norea, debitul este egal cu creditul. Asta înseamnă că absolut totul este în regulă. 
  
Astăzi când cunosc bine principiile contabilităţii în partidă dublă, când ştiu că o balanţă perfectă poate ascunde cele mai mari matrapazlâcuri, îmi vine să râd de naivitatea mea de atunci. 
  
Singura persoană care trăgea câte un clopoţel din când în când era un coleg de birou, matematician, deosebit de inteligent, A.D,: 
  
- Dane, CAR-ul are la bază principii matematice, de exemplu împrumutul nu are voie să fie mai mare decât triplul fondului. Dacă sunt respectate, merge la fel de bine cu zece ca şi cu o mie de membri. Dacă nu, ceva nu e în regulă. 
  
La început nu îl credeam. Dar ştiţi cum e cu picătura chinezească. Am început să fiu ceva mai atent la şedinţe. Şi am constatat că nu era chiar totul în regulă. Comitetul avea un grup de privilegiaţi, prieteni apropiaţi şi evident, conducerea administrativă şi de partid, care lua împrumut după dorinţă, chiar dacă mai exista unul în curs. Din suma primită se achita restanţa şi restul îl foloseau. Nu-mi plăcea ideea, dar nu aveam ce face, cele trei doamne erau unite. Şi, cum ziceam, printre beneficiari erau persoane importante. 
  
În perioada aceea am avut şi eu tentaţiile mele. Vine o colegă pe hol şi îmi şopteşte: 
  
- Dane, vreau şi eu un împrumut peste rând, am mare nevoie.  
  
Şi îmi bagă în buzunarul de la halat un pachet de Kent. O mică avuţie pentru mine, care oscilam între Carpaţi şi Snagov. Am scos pachetul, l-am desfăcut, mi-am aprins o ţigară, i-am mulţumit şi i-am dat pachetul înapoi. 
  
După care am început să studiez mai bine situaţia. Din cele trei, două nu aveau nevoi materiale, casiera era nevastă de vaporean iar secretara nevastă de activist de partid. Singurul lor beneficiu era puterea, se simţeau bine când persoane importante ajungeau la mâna lor.  
  
Am făcut un top al împrumuturilor peste rând. Contabila era pe locul întâi, se dedulcise la bani. Culmea e că ea mă propusese pentru funcţia de preşedinte. Dar nu era cazul să-i fiu recunoscător, măcar pentru faptul că funcţia mai mult mă încurca. Şi nici nu-mi plăcea. Când mi-a devenit clar faptul că ea era capul răutăţilor, am început să o urmăresc cu mare atenţie, pe faţă. Mă împotriveam cât puteam la împrumuturi încălecate, citeam fiecare act, îi ceream explicaţii, fără să înţeleg mare lucru, dar cu singurul scop să o stresez. Şi a mers. 
  
Într-o zi mă sună o doamnă de la Municipiul CAR: 
  
- Domnu' Norea, aţi semnat ieri un CEC !? 
  
- Nu, de ce ? 
  
- Cum nu ? A venit doamna X şi a luat nişte bani. Dar semnătura dumneavoastră e un pic mâzgălită. 
  
Am dat o fugă şi am avut dovada: în criză de bani, doamna X îmi măsluise semnătura. Vroia un nou împrumut şi ştia că n-o să fiu de acord, măcar pentru faptul că era în mijlocul lunii. 
  
M-am întors furtunos şi am convocat Comitetul. Prefăcându-mă furios, le-am expus situaţia celorlalte două (contabila se dădea bolnavă) şi le-am cerut imperios să o dăm afară pe plastografă. Au trebuit să accepte, în fond erau femei cinstite. Din momentul acela am devenit şef cu adevărat. 
  
După care am mers la Director. I-am expus situaţia, l-am lăsat pe el să decidă soarta doamnei X şi l-am rugat să-l “convingă” pe un contabil în vârstă să preia şi CAR-ul. Nea S., ca orice om serios, fugea de o nouă funcţie obştească, avea oricum destule. Dar eu aveam nevoie de el. Ştiţi proverbul: “Dacă vrei ca ceva să se facă, dă-o să o facă o persoană ocupată”. Ei bine, în câteva săptămâni, nea S. a făcut ordine.  
  
A refuzat să recalculeze din urmă, îi era teamă că dă peste furturi adevărate (gen dobânzi calculate în minus şi băgate în buzunar). Dar ne-am ocupat împreună de debitori. Am refuzat să semnez cereri de lichidare fără achitarea împrumutului ca să nu apară debitori noi. Am schimbat regulamentul, am interzis împrumuturile încălecate. Am anulat toate cererile de împrumut iar altele noi nu se mai primeau decât după ce îl achitai pe cel anterior. Etcaetera. 
  
A.D. avea dreptate. În câteva luni totul s-a normalizat. Dacă aveai nevoie de bani, făceai cerere şi îi primeai într-o săptămână. Dacă aveai împrumut în curs veneai cu bani de acasă, îl achitai şi în două săptămâni făceai altul. Celebra listă de priorităţi era goală. 
  
În contextul ăsta vine la mine nea S.: 
  
- Dane, nepoată-mea vrea şi ea un împrumut. 
  
- Păi care e problema ? 
  
- Mai are altul şi nu are de unde să aducă bani să-l achite pe cel vechi. Nu e nici o problemă, ştii că acum suntem la zi. Merit şi eu atâta lucru, la câte am făcut pentru CAR. 
  
- Nea S., nu te supăra. Principiile trebuiesc respectate fără excepţie. Aşa a început şi doamna X. Când o să iau eu primul împrumut peste rând poţi să-l iei mata' pe al doilea. 
  
Pentru moment s-a supărat pe mine. Dar i-a trecut. 
  
Au trecut douăzeci de ani. Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, pe A.D. şi pe nea' S. Merită să se odihnească acolo unde sunt. Unul a început treaba, celălalt a terminat-o. Eu am fost numai intermediarul. Dar m-a ajutat. A fost prima mea funcţie de şef şi am învăţat ceva din ea. 
  
22.11.2005 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Corupţie la CAR / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1320, Anul IV, 12 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!