Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1319 din 11 august 2014        Toate Articolele Autorului

Şcoala pe care o ştii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(Din volumul "Gondola de Constanţa - Cu inboxul la vedere", scris împreună cu scriitoarea din Veneţia Ina-Simona Cîrlan)  
 
Dragă Ina, după ce am citit despre lecţiile pe care ţi le dau cu nonşalanţă başbuzicii tăi (pentru că, nu-i aşa, în ultima vreme mai degrabă noi învăţăm de la copii, decât invers), a venit rândul să-ţi povestesc despre emoţiile pe care mi le dau ai mei.  
 
Atât fata cea mare, cât şi cea mică, au fost convocate în perioada asta la diverse instituţii. Monica a mers la maternitate. Se pare că acolo, undeva, au un software unde scrie, negru pe cyan, că în 29 iunie se va naşte nepoţica multaşteptată. S-au dus vremurile de altădata, în care dimineaţa îţi spunea nevasta "Poţi să pleci liniştit în delegaţie, mai am până nasc", iar seara, la întoarcere îţi săreau ai tăi de gât "Să-ţi trăiasca fetiţa!". Nu glumesc, exact asta am păţit eu când s-a născut actuala mămică. De văzut am văzut-o abia la externarea din spital. Astăzi, ginerele meu intenţionează să-şi vadă fata înaintea mămicii. Fiind la al treilea copil, s-a hotărât să asiste la naştere. Numai să nu leşine pe acolo, că e cam sensibil.  
 
Cristiana, fata cea mică, a fost convocată la şcoală din două în două zile. Era vremea bac-ului şi, deşi am pierdut şirul examenelor din familie, nu poţi să nu ai un pic de emoţii.  
 
Ca orice eveniment important, ambele presupun nişte cheltuieli. Aici voi atinge un subiect mai delicat. Toată lumea e indignată de şpăgile din spitale sau din administraţia publică, dar când e vorba de nunţi, înmormântări sau educaţia copiilor, nimeni nu crâcneşte. Poate n-aş fi adus vorba, dar cu o lună în urmă vine Cristiana cu o cerere:  
 
- Îmi trebuie două milioane jumate.  
 
- Atâta costă banchetul ?  
 
- Lasă banchetul, ăia sunt alţi bani. Ăştia sunt pentru protocol. Comisie, bac...  
 
Ca o paranteză, de când cu denominarea, în România se discută în ambele monede. Persoanele care nu lucrează cu bani, precum şi cei care calculează mai încet, nu s-au adaptat încă şi preferă să vorbească în lei vechi. Ceilalţi după caz:  
 
- A costat enorm, două milioane.  
 
- O nimica toată, două sute de lei.  
 
Revenind, suma solicitată mi s-a părut cam mare, în liceu la ei sunt câteva sute de elevi în clasa a XII-a. Aşa că, la prima ocazie, l-am luat la întrebări pe un bun prieten, profesor la un alt liceu.  
 
- Măi Gică, ce se face cu toţi banii ăştia de protocol ?  
 
- Da' cât aţi dat ?  
 
- Două milioane jumate.  
 
- Puţin, la noi se dă trei milioane. Am auzit şi de trei jumate.  
 
- Păi bine măi, da' mi se pare enorm. Ce faceţi cu ei? Comisia de bac nu e aşa de mare.  
 
- Nu noi, părinţii. Păi nu e numai comisia, sunt o mulţime de supraveghetori. Şi toţi trebuie să mănânce. Şi la propriu, la masă, şi la figurat, în plic.  
 
După care îşi aminteşte ceva şi izbucneşte în râs.  
 
- Să vezi, cu ani în urma, unul din miniştri, mi se pare că Marga, a trimis prin inspectorate un ordin categoric - să se termine odată cu banii de protocol. Cică profesorii din comisie au diurnă. Directorul a transmis ordinul părinţilor, care au stat în banca lor. Începe examenul, prima probă - oralul la română. Iese un elev: 4. Iese al doilea elev: 4. Noroc că era curtea plină cu părinţi. S-au mobilizat exemplar şi au reuşit să-i salveze pe ceilalţi.  
 
Am încercat să-mi spun că bacul e un eveniment special, o dată-n viaţă. Dar mi-am amintit altceva. O colegă de serviciu ne-a povestit acum câteva luni:  
 
- Ieri am fost la prima mea şedinţă cu părinţii, ştiţi că abia mi-am dat fetiţa la şcoală. Învăţătoarea e cea mai bună din şcoală, a trebuit să trag nişte sfori ca să ajungem la ea. M-am dus cu speranţa ascunsă că mi-o va lăuda un pic p'aia mică, doar ştie bine să citească, să scrie, să socotească... De unde, s-a discutat numai despre bani.  
 
Am zâmbit în sinea mea, trăisem aceeaşi dezamăgire la prima mea şedinţă cu părinţii. Primul discurs al unei învăţătoare e compus sistematic din anunţuri imperative despre fondul clasei, fondul şcolii, schimbat sau reparat bănci, catedră, parchet, termopane, perdele ... Ăsta e unul din motivele pentru care am ţinut din ce în ce mai puţin legătura cu şcoala. Adevărul e că pentru ultimii doi copii n-am avut timp mai deloc, era imediat după '89, de-abia dădusem drumul la firmă, plecam cu noaptea-n cap şi veneam tot noaptea. Retroactiv, pentru perioada aceea am compus nişte epigrame.  
 
Pedeapsă la vârsta grădiniţei  
 
La grădiniţă am avut un şoc:  
 
“Cel mai obraznic este ăsta, creţul.”  
 
Ajunşi acas', l-am pedepsit pe loc:  
 
“De azi mă joc doar eu cu trenuleţul.”  
 
Pedeapsă în clasele primare  
 
Pe fiul meu (e-n clasa-a treia)  
 
La şcoală nu-l prea trage aţa  
 
Şi mi-a venit atunci ideea  
 
Să-l pedepsesc: i-am ras mustaţa.  
 
Pedeapsă la liceu  
 
Băiatul meu de şcoală nu-i atras,  
 
Cu cartea dă întruna de-azvârlita;  
 
L-am pedepsit, tot whisky-ul i l-am ras  
 
Şi mă întreb: “Să-i suflu şi iubita?”  
 
Glumesc, toţi patru au fost copii buni. De fapt, sunt şi acum, pentru un părinte copiii rămân copii şi când ajung, la rândul lor, părinţi.  
 
Revin la povestea colegei mele. Credeam că nu voi afla noutăţi, dar m-am înşelat.  
 
- Să vedeţi cum a încheiat învăţătoarea: "Ştiu că la diverse ocazii, Crăciun, Paşte, 8 martie, toată lumea vine cu cadouri. Vă atrag atenţia, nu vreau să văd aşa ceva ... ".  
 
"O, îmi spun în sinea mea, ce frumos !"  
 
- ... vă rog să adunaţi banii şi să mi-i daţi mie !  
 
Ai mai auzit aşa ceva ? Eu nu.  
 
Să nu-ţi închipui că între clasa a I-a şi clasa a XII-a nu se întâmplă nimic. M-am întâlnit acum câţiva ani cu un fost amic (după discuţie l-am cam ocolit), profesor la şcoala generală. Îl întreb:  
 
- Cum o mai duci ?  
 
Râde cu toată gura:  
 
- Bine, trăiesc din meditaţii.  
 
- Ai mulţi elevi ?  
 
- Toate clasele la care predau. Cine nu face meditaţii, nu-l scot din 4.  
 
După mulţi ani, mi-am dat seama că măcar omul muncea pentru banii ăia. Spun asta prin comparaţie cu mulţi profesori de la universitate, care doar că nu îşi afişează tariful pe uşă "Examenul de economie - 200 euro".  
 
Şi pentru că sunt la capitolul şcoli, se pare că nici şcoala de şoferi nu e scutită. Ai auzit de scandalul de la Piteşti ? Se pare că se formase o adevărată industrie pentru produs carnete de conducere, fără să dai examen. Nu conta că eşti analfabet, trebuia numai să ştii să numeri în euro.  
 
Eu mă plâng aici, dar să ştii că tu n-ai voie. Dacă începi să ne critici şi să faci comparaţii, mă fac foc. Tu vorbeşti, care sunteţi plini de mafioţi ?  
 
Constanţa, 14 septembrie 2009  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Şcoala pe care o ştii / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1319, Anul IV, 11 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!