Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

.LOTERIA VIEȚII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De când cu regimul dur de la ficat,am rărit cafenelele și-am îndesit plimbările în parc. Adică ,am dat fumul de tutun pe ciripitul păsărelelor și pe dansul zglobiu al florilor de tei, orchestrate de vântul subțirel de vară.Lebede albe,rămase nemâncate de țigani,se plimbă țanțose pe apa cristalină a lacului albastru.Iar două vrăbiute,se ceartă în gura mare pentru o râmă ce le-a scăpat din gheare. 
  
Niste copii se dau cu rolele,doi bătrânei se plimbă încet la brat și un bărbat ,cam între două vârste , înaintează agale pe alee,ținându-se de un baston.Nimic nu pare să tulbure linistea unui peisaj de basm.Dar până și nimicul,e tot la fel de trecător. Așa că din senin,zvâcnesc doi bicicliști ,nervosi pe plimbăretii matinali care le stau în cale. 
  
- Ai grijă,băi,să nu te prindă radarul ! răcneste unul către bărbatul în baston. 
  
Și-apoi, goneste către celălalt, umflându-se de râs. 
  
Mai că i-aș pune o piedică la bicicletă, dar roțile alea mountain–bike îmi taie din elan.Numai că cineva de acolo de sus îmi citește gândurile și biciclistul ,neobservând că celălalt a pus o frână bruscă ,intră in el ,rostogolindu-se amândoi în urlete cumplite. 
  
- Așa îți trebuie, să mai faci mișto de cotonogi ca mine,spune bărbatul in baston,asezându-se cu greutate.Dumnezeu i-a dat ce-a meritat ,îmi dă în continuare explicații asupra faptului cel proaspăt consumat. Crezi că Dzeu nu vede? Vede !Și te face sa plătesti aici,pe lumea asta,ca să nu intri murdar în lumea preacurată a cerurilor. 
  
Nu-l contrazic pentru că nu stiu sigur care e adevărul.O să-l aflăm, fiecare la momentul potrivit. 
  
- Numai pe hoții ăia de politicieni nu-i vede,continuă omul cu înverșunare. 
  
- Păi la cât au furat ,cred că au avut cu ce sa-L mituie ca să închidă ochii ! încerc o glumă cam sinistră. 
  
Bărbatului nu îi displace chiar în totalitate. 
  
- Ascultă d-neata la mine,ban la ban trage si păduche la păduche!Eu am fost păduche,dar știi din ăla ,culmea mizeriei,dacă întelegi ce vreau spun.Ți-am spus care e culmea mizeriei? 
  
- Nu cred că ai avut ocazia ... 
  
- Să facă purecii,păduchi ! Asa păduchio-pureciosi am fost si noi. N-aveam bani nici să ne ușurăm la un wc-eu public.Exact ca-n bancul ăla.Unul dădea cu mătura în Gara de Nord iar doi îl urmăreau atent. „Ia uite săracul,ce-a fost și ce-a ajuns1” „Dar inainte ce făcea?” întreabă celălalt . „ Tot măturător.” „Si atunci,care e diferența?” „ Păi înainte mătura praful ...pe Magheru !”.Așa și eu,înainte am fost purece, ș-acuma sunt păduche ! 
  
Omul nu-mi displace,vorbeste cu haz despre necaz ,iar cei care fac asta trec mult mai bine prin realitate.Așa că sunt foarte curios să îi ascult povestea. 
  
- Am fost o droaie de copii.Tata ,săracul,muncea de dimineata până seara să ne asigure o pâine amărâtă.Muncea în constructii,încărca,ridica,turna betoane si seara se văita de mijloc.Și a doua zi ,o lua de la-nceput.Mama se ocupa de noi si mai făcea din când în când curat prin case.Am crescut toți în jurul tuciului de mămăligă și-a strachinii cu lapte.Mă uitam cu jind la copiii ferchezuiti si bine îmbrăcați si mă gândeam în sinea mea, de ce nu se nasc toti la fel,bogați.Dar nu găseam niciun răspuns.Lânga noi era un atelier auto.Mă uitam prin gard cum repara unul masini.Vecinul,mecanicul ,era un om pestriț la mațe.Cum îmi vedea mutra prin gard, mă și lua la înjurături.„Pleacă mă,amărâtule,nu te mai tot holba,că îmi gonești clienții!” Iar eu fugeam pe-o parte și mă holbam pe alta, când era el aplecat, să repare la masini.Și m-am holbat azi,apoi și mâine și poimâine până când i-am furat din meserie.Într-o zi ,zgripțuroiul a pățit-o.A desfacut o roată,dar n-a pus cricul chiar cum trebuie si când a inceput să miște ,toată mașina a căzut și i-a zdrobit piciorul.Și a început să urle de durere.A încercat să se ridice, dar se tot chinuia zadarnic.Până la urmă,mi s-a făcut milă de durerea lui și m-am dus să îl ajut.Mi-a aruncat la început o privire ucigătoare,probabil furios că am sărit gardul și i-am călcat moșia,dar când l-am dus în casă ,săgetile ucigătoare i-au părăsit vederea. 
  
- Sună,te rog frumos la salvare! 
  
Deci știa să te roage și frumos. Nu ne facem cu adevărat mai buni decât când ne vedem cu totul la pământ.Până atunci suntem stăpânii universului și credem că nimeni și nimic nu ne va schimba pozitia. 
  
A venit salvarea și de pe targă mi-a spus unde sunt cheile și m-a rugat din nou frumos să am grijă de tot ca să nu îl fure hotii. 
  
Mă uit la el și zăresc cum ochii îi strălucesc de bucurie că a făcut atunci o faptă bună.Nu știu cum se numeste, dar n-are importanță. E unul din miile de oameni buni pe care soarta nedreaptă, i-a pedepsit din nu știu ce motiv. 
  
- A stat ceva timp în spital,vreo două săptămâni ,probabil treaba era mai serioasă.Dar ghinionul unora ,de multe ori este norocul altora.M-am apucat eu să repar masina omului și n-am făcut deloc o treabă rea.A fost multumit ,a spus că o să-i dea banii patronului și mi-a dat si mie un bacsis.Atunci am strâns în mână primii bani făcuti de mine.E greu de explicat în cuvinte ce-am simtit, dar poți măcar să îți imaginezi. 
  
- Cu sigurantă, stiu despre ce vorbesti,îi confirm că sunt numai urechi ca să-l ascult. 
  
- Când a venit vecinul de la spital și a aflat isprava cu masina,m-a oprit lângă el . Nu mai putea lucra, dar îmi explica mie ce să fac.Vezi cum îi aduce Dzeu lângă tine pe cei pe care i-ai hulit? Ca să te speli de remuscări ! Nu câstigam chiar foarte mult, dar erau bani adevărați făcuti din bucșile sărite din gropile de prin asfalt..Apoi bătrânul a murit și am rămas mostenitor fără să mă gândesc . 
  
O perioadă, a fost destul de bine.Dar viața nu e roză întotdeauna. Iar eu, chiar mă miram cum naiba am reusit să scap încet, incet din sărăcie.Dar stii cum se zice prin popor,orice minune ține doar trei zile.La mine a ținut vreo câțiva ani.A urmat apoi o perioadă în care toți au făcut credite și au cumpărat masini noi, cu rate îndelungate.Și iar norocul unora s-a transformat în ghinionul altora....Adică,rable nu mi-au mai intrat deloc pe poartă. De la o zi la alta,am început să vând din utilaje si am ajuns din nou la faliment.Ce-am fost odată,ajunsesem din nou si altădată....Era însă o diferentă.. Când eram mic ,era mult mai ușor, fiindcă nu știam ce gust dulce aveau banii.Acum tânjeam după miros.... 
  
- Și cum te-ai descurcat? 
  
- Păi, stai să vezi. M-am dus la biserică și l-am rugat pe Dzeu să-mi dea bani cu lopata. I-am spus sa-mi dea chiar și lopata cu care să-i întorc fiindcă eu mai aveam bani doar de mâncare. Si Dzeu...m-a ascultat! M-a sfătuit să intru în loterie....Si am intrat,am jucat sase numere pe care mi le-a dictat încet la ureche, ca să n-audă altii și, ce să vezi?!Minune,potul cel mare de tot ,500 de mii de euro ! 
  
- Câât??? întreb cu gura până la urechi. 
  
- Așa cum îți spun. Nu se mai câștigase până atunci așa o sumă mare.Dar la mine...cum ți-am zis, rugăciuni la Dzeu.Am dat un sfert la stat si restul i-am băgat la buzunare.Ar fi fost destul de bine dacă numai în ale mele....Am dat și fraților ceva, să scoată și ei capul din mizerie,mi-am luat jeepan să trec direct în față.Mi-am luat și decapotabilă , să mă vadă lumea și barcă cu motor ca să mă unduiesc pe ape cristaline...Și-n rest,am început să-i cheltui. Banii n-aduc fericirea ,dar aduc huzur.Iar eu...m-am huzurit! Restaurante,cazinouri,discoteci,toți mă primeau cu temenele.Când eram mic,fugeau de mine și de sărăcia mea ,de frică să nu se ia. Acum țineau cu toții aproape și scoteau limba,însetați să le arunc un ban.Gagicile scoteau și hainele....Iar imaginea asta ,de stăpân al lumii,nu mă deranja absolut deloc. 
  
Dar totul are până la urmă un sfârșit, iar într-o noapte distracția s-a terminat. Era cam două noaptea când am ieșit din cazinou împreună c-o parașută pe care-am agățat-o pe acolo.De fapt a fost cam invers , dar n-are importanță.Schimburi reciproc avantajoase...Pe scări,un băiețandru ,murdar și jigărit ca vai de el,îmi sare în potecă : 
  
- Dați-mi și mie un ban ,că n-am ce să mănânc! 
  
M-am uitat la el și mi-am adus aminte de mine, la paisprezece ani. O furie oarbă mi-a întunecat pe loc gândirea: 
  
- Dispari mă, amărâtule,de aici ! i-am spus și l-am împins brutal pe scări.Așa am vrut eu să alung rapid imaginea copilăriei mele de care nu mai vroiam să-mi amintesc.Ajunsesem ,pe nesimțite,fostul meu patron.M-a privit mirat,apoi s-a ridicat grăbit și-a dispărut în noapte.Așa cum am dorit.... 
  
Am urcat curva în jeepan și-am demarat în trombă către Buftea. Nu ca s-o fac vedetă, ci pentru că îmi cumpărasem acolo o căsuță pe malul lacului ca să mă dau cu barca.Pe drum,pupam când sticla de coniac când buzele roșii,stridente, ale damei de consumație. 
  
S-a încins atât de tare încât la un moment dat și-a scos bluza ,iar priveliștea la care m-a supus era cu mult mai interesantă decât cea întunecată de pe șosea.Și apoi, totul s-a întâmplat în fractiune de secundă. Era prea târziu să îl evit...L-am lovit în plin,s-a răsucit în aer și a aterizat cu zgomot pe asfalt. Am realizat imediat tabloul... Beat și cu parașuta desfăcută, lângă mine !Nu era pe trecere, dar am lovit totuși un om...Am gonit în continuare trecând în trombă și pe lângă o secție de poliție. Dar ,după încă un kilometru mi-am adus aminte că mai dispun de bani. Și..doar trăiam în România ! Femeia de lângă mine era atât de speriată încât nu mai scotea niciun cuvânt. Am oprit ,am deschis portiera și-am aruncat-o direct unde-i era locul.Pe trotuar ! 
  
- Cară-te ! Si-a dispărut în noaptea neagră care mă învăluise. 
  
Am făcut apoi calea întoarsă și am oprit direct la secție. După câteva apăsări pe sonerie,mi-a deschis un politist solid,destul de enervat că cineva îi deranjează somnul, și-așa destul de chinuit, din post. 
  
- Ce s-a întâmplat? m-a întrebat printre căscături. 
  
- Am lovit pe cineva.... 
  
M-a privit cu un fel de milă amestecată cu o cumplită silă. 
  
- Să mergem la locul faptei ! 
  
Zăcea întins cu fața în jos, într-o baltă imensă de sânge.Polițistul s-a apleacat, i-a pus mâna la jugulară și- a dat extrem de negativ, din cap: 
  
- Nu mai avem ce face pentru el ! 
  
Curmasem așadar o viață ....Dar eu n-aveam deloc vreo remușcare, ci numai gânduri cum să scap. 
  
- Trebuie să-ți pun fiola ! 
  
Asta nu era de bine,așa că am mutat rapid : 
  
- Îți dau zece mii de euro și-ți pui tu fiola ! Și -mi faci și un raport favorabil ! Îți scriu imediat un cec. Și scot carnetul de cecuri din buzunar... 
  
N-a stat prea mult pe gânduri ,probabil albul strălucitor al cecului i-a întunecat total conștiința.Și-apoi...și el trăia în România ! 
  
- Scrie-l ! 
  
Am rezolvat problema cu fiola și a început să studieze terenul ca să realizeze ce s-a întâmplat. 
  
- Cam de unde ai frânat,că nu văd urmele?! întreabă nedumerit. 
  
- N-am frânat! 
  
- Adică,deloc,deloc?! ... Voi ,ăstia cu bani,călcati totul în picioare!Nimic nu vă opreste ! 
  
În sfârsit...uite cum facem,te urci la volan si de la pomul ăla demarezi. Vezi să nu treci de 55! Când îti fac eu semn,frânezi brusc și virezi puțin dreapta.Ai grijă să nu intri-n șanț.Ai înțeles?Dă-i drumul ! 
  
Și i-am dat. Iar accidentul a ieșit accidental de bine, ca la carte. După ce am reconstituit ,a scos telefonul și i-a chemat pe toți ai lui. Echipaj,legiști și tot tacâmul....Sirenele asurzitoare au trezit brusc toată șatra de tigani. Și-au năvălit brutal,în mijlocul evenimentului. In pijamale sau la bustul gol,bărbați,femei,copii . Au înțeles rapid cam despre ce e vorba și au venit direct spre mine. 
  
- Bă, nenorocitule,l-ai omorât pe tata ! m-a acostat întâi unul cu burta mare ,probabil primul moștenitor al bulibașei. Și îmi frige un pumn,direct în nas. Și-apoi și ceilalti au început să-mi care în continuu....Dădeau de peste tot și n-aveam cum să mă apăr...La un moment dat,cineva m-a lovit c-o bâtă în genunchi și m-a lăsat handicapat.Exact ca fostul meu patron! Eram deja pe altă lume din care chipul băiatului de 14 ani, zâmbea victorios... 
  
M-ar fi linșat cu siguranță dacă unul din polițisti n-ar fi executat un foc de avertisment în aer.Atunci s-au potolit. 
  
- Calmați-vă,mergem la secție si rezolvăm problema ! 
  
Ne-au urcat în mașini separate și am ajuns din nou la secție.Doar eu,tumefiat si turmentat,politistul local și trei adversari de-ai mei directi. Unul mai întunecat ca altul... Ceilalți,au rămas pe loc ca să calmeze spiritele și să continue ancheta. De data asta ,omul legii a început negocierile,fiindcă eu nu mai puteam vorbi. 
  
- Eu zic să vă-ntelegeti omenește,mortul de la groapă oricum nu se mai întoarce,spune ca să audă mai mult ei. 
  
Priviri întrebătoare s-au pus repede în miscare, de la toți,la cel care a început bătaia.El rămăsese șef .. M-a studiat foarte atent. Și și-a dat seama că eu eram vedeta care apăruse cu ceva timp în urmă pe la televizor.Ăla pe care norocul îl fericise cu câștigul .... 
  
- Nu cumva esti cel care a câstigat la loto?m-a întrebat plin de speranță. Îl cam uitase pe tatăl decedat... 
  
- Vă dau treizeci de mii de euro! 
  
Iar priviri întrebătoare către căpetenie...Dar ăsta, era mai lacom decât toți. 
  
- Nu ! Ne dai 50 si batem palma... Ești de acord sau nu? 
  
Era cam tot ce mai aveam, dar Dumnezeu hotărâse în locul meu. Domnul a dat și tot Domnul a luat.Fiindcă eu... n-am meritat ! 
  
- Fie ! 
  
Le-am dat banii, iar mortul a rămas singurul vinovat. Oricum,nimeni nu l-a mai întrebat ceva. 
  
Mă uit la el și înteleg că din băiatul ăla bun care și-a ridicat de jos patronul ,nu rămăsese mai nimic. Omorâse un om, dar asta nu prea l-a deranjat. Ca și pe fiii omului dealtfel... 
  
Banii i-au transformat din temelii. 
  
- Apoi,am vândut mașinile și barca... Mai am doar casa de la Buftea ! Si-acum ...din nou păduche ! 
  
- Ti-am ascultat cu interes povestea, dar teoria dumitale cum că ban la ban trage și păduche la păduche ,nu-i chiar adevărată. Banii au tras la dumneata. Adică Dumnezeu a vrut să te ajute să ieși din sărăcie, dar a făcut greșeala să te lase să-i cheltui cum te-a tăiat capul. 
  
- Iar eu m-am urcat din coteț, direct în copac ! Crezi că nu-mi dau seama? Îmi dau ! Acum m-aș duce să ridic de jos bezmeticii ăia doi de bicicliști care au făcut mișto de mine. Dar ,abia pot să mă misc... După ce-ai spart o farfurie n-ai cum s-o mai lipești,chiar dacă îți pare rău .... 
  
De atunci l-am mai văzut o singură dată,pe altă bancă lângă o bătrânică ,gesticulând din mâini.Iar bătrânica ,dădea dojenitor din cap. 
  
Povestea lui m-a pus putin pe gânduri. Până la urmă, viața nu e decât o loterie la care toți avem biletul câstigător în buzunar.Numai că, unii nu îl joacă,din comoditate. Alții joacă cu ardoare si câstigă în cele din urmă,ca omul meu de-acum. Dar își bat joc de tot ce-au câstigat ! 
  
Iar cei mai mulți,joacă puțin câte puțin, în fiecare zi, ca să câștige numai atât cât să își ducă traiul ! Fără să calce pe cadavre ! 
  
Referinţă Bibliografică:
.LOTERIA VIEȚII / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2095, Anul VI, 25 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!