Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

NEBUNIA SALCÂMILOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Soarele dimineții îmi bate cu putere în ploape ,dându-mi de veste că e timpul să cobor din așternut. Și totuși,de ce m-aș grăbi atât de tare ? E prima zi de vacanță, nu tu navetă,nu tu orar , doar libertatea de a-mi face programul așa cum mi-l doresc. Poate o plimbare în parc sau poate o bere rece cu prietenii…  
 
- Știi ce mă gândeam ? mă readuce nevasta la realitatea cotidiană. Întotdeauna eu sunt în gândurile ei așa că trebuie s-o ascult.  
 
- Acum, primavara ,sunt o groază de treburi de făcut la țară și pe ai mei nu prea are cine să-i ajute. Nu vrei tu să faci un pustiu de bine, dacă tot ești în vacanță ?  
 
Am înțeles de mult la ce îți folosește o nevastă. Are grijă să îți umple agenda chiar și-atunci când ții cu dinadinsul să rămână goală. S-a zis cu berea rece ! Rămâne doar plimbarea în aer liber …Mă dau agale jos, conving cu greu Loganul și-ntr-o juma de oră intru pe poarta curții .  
 
Soacră-mea,femeie bătrână ,trecută prin toate greutățile vieții ,sapă cu hârlețul în holdă.  
 
- Sărut-mâna ,mama soacră ! Să vezi ce idee m-a străfulgerat așa,de dimineață ! De ce să frec eu bulevardul fără rost cănd poate d-voastră aveți nevoie de vreun ajutor ?!  
 
Nu-i spun c-am fost trimis la muncă silnică de fata dumisale ,ca să mă dau rotund. Deși,sunt cam oval !  
 
- Vai,ce bine ai făcut că ai venit,avem atâtea treburi că nu le mai facem față ! Știi,chiar mă gândeam că n-are cine să mai pună araci noi la vie fiindcă ăștia vechi,au cam putrezit . Socru-tău nu prea mai poate și-apoi e plecat să facă curățenie la o grădină.  
 
- Se rezolvă ,mama soacră ! spun cu amabilitatea omului ce dorește să se facă util.  
 
De unde iau aracii ?  
 
- Păi aici e greutatea,că nu-i avem în curte ! Avem noi niște salcâmi în grădina din vârful dealului ,o știi dumneata ,aia de unde ai adunat prune într-o toamnă,când ziceai că trebuie să vindeți țuică ca să vă luați mașină. . Trebuie cam cinci ,așa la trei metri jumătate …  
 
Apuc la subțiori toporul și mă duc. Dealul pe care urc ,nu seamănă deloc la pantă cu bulevardul meu de la oraș. Dacă n-aș știi că-i zonă colinară aș zice că-i un pui de munte. Dar dacă vrei să fii util, nu bagi în seamă transpirația ce-ți cade ca o avalanșă din creștet până-n tălpi.  
 
După exact o oră,nimeresc grădina. Nu-mi amintesc exact pe unde ar fi salcâmii. Și-apoi,ca să fiu foarte sincer ,nu-mi amintesc prea bine cum arată ,dar trebuie să semene a araci. Din ăia suplii ,pe care să-nflorească via !  
 
Dar ce atâta grabă , doar soarele e încă sus ! Și-apoi ,de la atâta pantă ,m-au cam lăsat puterile ! Mă tolănesc în iarbă și-ntr-un minut, sunt deja dus pe altă lume ! Într-o lume minunată ,în care berea rece curge direct de la cișmea iar eu o sorb cu paiul. În fața ochilor mi se întinde marea de un albastru infinit pe care niciun vapor nu îndrăznește s-o mai tulbure.  
 
Mă trezesc speriat căci un bondar nemernic, îmi bâzâie pe la urechi iar marea cea albastră a dispărut subit, în spatele copacilor . Oare cam cât o fi trecut ? Cred că destul de mult căci soarele și-a mai pierdut din strălucire și e deja pe curba spre apus. Mă ridic cu greu să caut salcâmii pe care îi așteaptă soacră-mea, de ceva vreme. Mă uit în sus,mă uit în jos ,dar nu zăresc decât pomi împodobiți de flori ,dar cocoșați de bătrânețe. Abia într-un târziu,îl văd pe unul zvelt ,cu crengi mai puținele și flori la fel de multe.  
 
Cobor la el cu greu fiindcă sălăsluiește intr-o groapă largă ,alături de alți doi.Nu e chiar drept ca lumânarea ,dar merge de arac . Și-ncep activitatea. Lovesc din răsputeri ,tulpina e destul de groasă și nu se lasă dusă doar dintr-o lovitură. A rezistat atâția ani la ploi ,furtuni și ierni înzăpezite și nu se sperie așa ușor de-un filfizon de la oraș. Și nu se-nduioșează nici la șuvoaiele de transpirații ce-i curg acestuia, peste spinare. Dar nu vreau să cedez ,doar trebuie sa fac și soacră-mi un bine ! Deși , de multe ori,facerea de bine e-o chestie nasoală pentru mamă .Iar alte ori și pentru soacră….  
 
Cam într-o oră ,îl dobor.Și-n altă jumătate ,îl las și fără crăci . Așa i-a fost lui scris ,să moară înflorit,ucis de-un orășean . Răsuflu ,oarecum mai liniștit, căci unul l-am marcat deja pe listă. Mă șterg pe frunte de sudoare ,ridic capul ,oarecum victorios…și îi zăresc la buza gropii. Inalți și drepți ,cu crengile țepoase ,îmi râd în nas fiindcă i-am confundat. Salcâmi adevărați ! Privirea victorioasă îmi dispare instantaneu iar zâmbetul amar îmi înăsprește față. Deci voi erați ! Și ăsta săracul ,căzut pe câmpul de bătaie, ce-o fi fost ?! Acum realizez că am mai coborât în groapa asta … Ca să culegem prune ! Treaba asta cu adunatul prunelor de pe jos mi-a displăcut întotdeauna. Măcar de unul am scăpat !  
 
Dar socru-meu,nu seamănă deloc cu mine. El ține la recoltă ! Și mai ales la zeama ei ! Prunul ăsta mă enervează chiar si mort fiindcă acum trebuie să-l mai și ascund ! Încep cu crăcile pe care le arunc după câte o tufă ,crescută sălbatic în largul văgăunei. Și-apoi târăsc copacul în căutarea vreunui loc din care urma să i se piardă pentru totdeauna.Iar urma nu i se poate pierde decât pe la vecini. Noroc că gardul nu e foarte mare,căteva rânduri de sărmă și aia neghimpată, două sforțări de trup și pomul e deja pe alt tărâm.  
 
După atâta muncă în zadar, trebuie din nou să mă așez. M-au cam lăsat puterile iar gândul că cei cinci salcâmi sunt încă în picioare mă face din rotund ,oval de galben. Dar nu mai e timp de pierdut. Soarele a asfințit deja și in curând se-așterne noaptea. Ies din văgăuna blestemată și fixez următoarea victimă cu o privire cruntă. Cu ăsta nu e la fel de simplu fiindcă are țepi. La fiecare lovitură de topor ,salcâmul îmi bate obrazul cu zgârieturi. Arunc în el și cu înjurături ,dar el se ține tot țepos. O altă oră se scurge inevitabil în negura trecutului dar dintre combatanți doar unul trebuie să câștige. Din fericire,nu e el ! Îl dezgolesc de țepi și piele și plec încet cu el târâș ,spre casă. Cu ceilalți cinci ,mai am o vorbă mâine !  
 
- Ți-a luat ceva timp ,te-a apucat noaptea ,săracul de tine,mă compătimește mama soacră. Ceilalți i-ai lăsat tăiați pe jos ?! Că poate să ni fure !  
 
- La asta m-am gândit și eu, așa că i-am lăsat tot în picioare !  
 
Nu bag în seamă privirea ei mirată fiindcă de-abia aștept să mă trântesc în pat. E deja noapte ,dar mie nu-mi place să stau în întuneric . O fi destul pe lumea cealaltă ! Chiar Dumnezeu a zis : “ Să se facă lumină ! ,, iar eu am fost de acord. Apăs comutatorul, însă lumină....nu se face.  
 
În ziua asta, toate-mi merg pe dos ! Există doar o variantă : să iau un bec de undeva .  
 
- N-aveți cumva un bec ,că ăsta este ars ! întreb bătrâna ce tocmai se spăla pe mâini și față ,după o zi istovitoare.  
 
- Am uitat să cumpăr ,mamă ! Cu atâtea treburi pe cap…Și magazinul e tocmai in centru ,mai mult de-un kilometru !  
 
Un kilometru e enorm de mult și pentru mine ,chiar dacă am adus doar un salcâm. Dar mintea încă-mi funcționează. Socru-meu n-a apărut iar când o apărea ,o să dea stingerea rapid. La ce-i mai trebuie un bec în stare bună ? Mă uit furiș după bătrână să nu cumva să mă observe, dar a intrat deja –n odaia ei. Cu becul meu cel ars în mână ,inaintez rapid către odaia lui.,schimb becurile și-n câteva minute ,mă bucur de lumină . Nu trece prea mult timp și-apare ăl bătrân ,cu grebla la spinare. Se vede că e istovit,bătrânețea îi apasă groaznic pe lombosciatică , de la o vărstă încolo puterile te lasă. Și cum ajunge în odaie ,apasă pe comutator căci vrea lumină când mănâncă de cu seară. Însă lumina…poate dimineață ! Apasă iar și iar și tot nimic.  
 
- Fir-ai al dracu de cotoi ,te-ai urcat în pod și mi-ai stricat instalația , apostrofează socru-meu , cu un picior în fund motanul, ce dormita în fața ușii . Cotoiul sare ca pârlit exact pe plita sobei ,răsturnând mâncarea ce l-aștepta cuminte-n strachină , pe ăl bătrân . Unde lumină nu e ,nici cină nu mai e !  
 
- Ptiu ! Afurisită lighioană ! Mâine te rătăcesc !  
 
Mă-ncearcă așa ,o remușcare ,și mai că-mi vine să mă dau în fapt , dar mă gândesc că omul supărat nu mai gândește limpede ,ca omul calm și așezat.! Și-apoi și faptu-i consumat ! Așa că s-o lăsăm pe mâine !  
 
Iar mâine s-a făcut rapid ,pesemne că aici la țară ,nopțile sunt multe mai scurte ca-n oraș.  
 
- Vrei dumneata să m-ajuți să fac curat într-o grădină ,dacă nu pleci azi ? mă ia socru-meu în primire ,de cum ies pe ușa casei.  
 
- Sigur că da,doar de aceea am venit,ca să v-ajut la treburi ! m-arunc în vorbe ,mai mult decât la treabă. La ce grădină mergem ?  
 
- La cea din vârful dealului !  
 
O oarece neliniște mi se ridică drept în vârful capului. Dar dacă o ieși urât ,o să-l ameninț c-un sistem căci ecuațiile le-am epuizat pe toate astă-vară ,când l-am ajutat să crape niște lemne.  
 
Urcăm agale panta ,dar asta nu e cea mai grea problemă. Ajungem după o oră ,gâfâi din toate încheieturile , însă e mult de muncă și pauze nu se mai fac.  
 
- Începem de la groapă ,fiindcă acolo-i cel mai greu și-acum tot suntem odihniți , îmi arată văgăuna ,ce nu-mi era deloc simpatică.  
 
- Coboară dumneata întâi , îi dau întâietate , ca să-i arăt respect.  
 
Ajunge destul de repede ,e învățat cu locurile astea , de-atâția ani ,de când le moștenește.  
 
- Aoleu ,vino mai repede ,că ne-a furat prunul ! se-aude urlând puternic ,umplut de disperare .  
 
Mai mult de gura lui, cobor ,deși-l cunosc pe infractor .  
 
- Ia uite ,l-a tărăt prin iarbă. Hai să vedem unde duc urmele !  
 
N-apuc să îi explic căci e prea ocupat ca să găsească hoțul .  
 
- Ia uite-al dracului , Vasile ,l-a tăiat și l-a aruncat la el în grădină ,să-l facă lemn de foc ! Acum mergem la el !  
 
- Nu mergem ,căci nu e el făptașul ! încerc să-l lămuresc . Eu l-am tăiat !  
 
Clipește des din pleoape și nu pricepe-o iota .  
 
- Tu ?! Și de ce naiba ai făcut asta ?!  
 
- Ei,mă mai întrebi acum, de ce ! Am crezut că e salcâm !  
 
N-ai auzit ce spune Tudor Gheorghe ? “ Au innebunit salcâmii ! “  
 
Mata vrei sa fiu cuminte ?!  
 
Dan Gheorghilaș  
 
Referinţă Bibliografică:
NEBUNIA SALCÂMILOR / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1929, Anul VI, 12 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!