Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

VIAȚA LA PLUS INFINIT (18)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Credeam că o să te pierdem din rândurile noastre ,îi spune maica stareță ,vizibil îngrijorată. 
  
- Recunosc că am greșt și te rog să mă ierți pentru întârziere . Am încercat să înțeleg ce e mai important ,o viață închinată lui Dumnezeu sau una anostă, dedicată intereselor egoiste,lumești. 
  
- Ți-a trebuit o zi întreagă să-nțelegi ?Soră Irene trebuie să pricepi că eu nu tolerez un asemenea comportament ! 
  
- Dar am revenit, ,nu-i așa ? Am hotărât definitiv că aici o să-mi trăiesc restul zilelor ! Îmi cer încă o dată iertare ! 
  
- Măi copilă,îndulcește stareța puțin limbajul, roagă-te în continuare lui Isus să te ajute să îți găsești liniștea ! 
  
- Așa am să fac ! 
  
Iese grăbită din biroul de piatră fiindcă nu vrea ca bătrâna să zărească adevărul din spatele cuvintelor. Înțelesese că nu e locul ei aici, monotonia din spatele zidurilor negre,slujbele dese din timpul zilei și cele din toiul nopții o agasau cumplit,dar acum era cea mai bună acoperire. Vroia cu tărie un singur lucru: Îl vroia cu nestăvilită dorință înapoi ! Încă îl iubea ,în mintea ei tulburată de ceva vreme, încolțise ideea nebună de a îndepărta toate posibilele rivale. Apoi, era numai al ei ! Și n-avea cum să mai refuze evidența ! 
  
Trece pe lângă o icoană ,din care Isus ,răstignit pe cruce ,o privește dojenitor ,dar ea nu vrea să facă o astfel de interpretare. Conviețuiește acum, cu fețele preasfinte, fiindcă nu are de ales. Și fiindcă are de îndeplinit un plan și nimeni nu va reuși să o oprească ! Nici însuși Dumnezeu ! 
  
Din ființa plină de bunătate și gingășie de altădată nu mai rămăsese absolut nimic . Viața o transformase ,încetul cu încetul, într-un demon odios, ascuns în Casa Domnului .... 
  
  
- Deci ,să văd dacă am înțeles bine ,domnule Atanasiu, dumneavoastră ,în noaptea nunții ,ați dormit aici singur cuc,iar soția în domiciliul ei din Rue Merle ! 
  
Gestul inspectorului cărunt,de a se scărpina în barbă ,îl enervează oarecum. E un gest mai mult forțat,teatral , și nu înțelege de ce bărbatul abuzează de el . Sau poate e un truc menit să îți distragă atenția ! 
  
- Da, a spus că vrea să mai doarmă o noapte în cuibul ei pe care l-ar fi părăsit apoi, pentru totdeauna. Nu-i chiar atât de simplu să pleci din casa în care ai trăit atâta timp și care ți-a oferit și clipe de bucurie sau chiar și de tristețe. I-am respectat dorința. 
  
De fapt,nu fusese deloc așa. Îi spusese că se duce să își ia câteva lucruri de acasă și apoi vine să doarmă la hotel ,cu el. Dar n-a mai apărut . Iar lui ,îi părea nespus de bine. Se gândea c-a fost cuprinsă de remușcări și l-a lăsat să-și vadă de viața lui și de dragostea lui. Dar cum să-i spună asta detectivului? Un soț iubitor, ar fi intrat imediat în panică și s-ar fi dus s-o caute. 
  
- Îhm, spuneți-mi ceva, e o intrebare cam indiscretă ,dar mă frământă oarecum... 
  
- V-ascult ! 
  
- V-ați căsătorit din dragoste ? 
  
„ Era clar că asta urma să întrebi . Ești destul de previzibil,domnule detectiv ! ” 
  
- Eu pun mare preț pe dragoste ! După cum probabil ați observat,în jurul meu se-nvârt destul de multe frumuseți ,dar eu am ales-o pe ea . 
  
- Cum anume ați cunoscut-o ? 
  
- Am lucrat la Casino înainte de a deveni actor,la fel ca și ea. Acolo am cunoscut-o ! 
  
- Aaaa,acum înțeleg.Sigur,așa se explică. 
  
- Da ! 
  
- Iertați-mă,mai am o întrebare, cu d-ra Smith,în ce relații sunteți ? 
  
- Am fost într-o relație. Dar nu a fost să fie ! 
  
- Și n-ați dorit să o invitați la ceremonie ? 
  
- A fost ideea Madelenei să nu invităm decât câțiva prieteni de la Casino. Niciun actor,știți s-ar fi făcut prea multă vâlvă și noi am preferat ceva discret și liniștit. 
  
- Și totuși ,paparazzi au aflat . Ați văzut titlurile ziarelor . 
  
- Asta e meseria lor,să scoată știrea și din piatră seacă. 
  
- Mda....După accent ,nu păreți a fi din partea locului ,continuă bătrânul detectiv asaltul aspra tânărului încolțit. 
  
- Nici nu sunt ! 
  
Era evident că întrebarea ar fi urmat mai devreme sau mai târziu. 
  
„ De unde naiba sunt ? Dacă sunt din Cipru ,de ce nu vorbesc atât de bine greaca ? Și-apoi e bine să evit episodul cu Traian ! Nu e cazul să dezgropăm acum morții ! ” 
  
- Sunt din România ! 
  
- Sunteți român ?! Nu am știut ! Știam că Madelene era româncă ! Vă cunoșteați de dinainte ,din România ? 
  
- Nu ! Eu sunt o fire aventuroasă,am vrut să emigrez , îmi plăcea Cannes,de fapt de mult visam să devin actor și am venit aici ! 
  
- Și uite așa ,ați ajuns să evoluați pe scena Casinoului ,nu-și poate stăpâni bătrânul, o observație sarcastică. 
  
- Nu aveam de nici unele,am dormit câteva nopți pe plajă, ea m-a descoperit, m-a luat acasă și m-a ajutat cu angajarea. S-a dus la șeful ei,a vorbit și... gata. 
  
Nu era foarte departe de adevăr. Mădălina chiar intervenise pentru angajare. Dar intervenise pentru doi,nu pentru unul. Spera doar că managerul Casinoului să nu-și mai amintească amănuntul, dacă ar fi fost întrebat. 
  
- Acum e destul de clar. Aveați motive suficiente să o iubiți. V-a luat de pe stradă,v-a ajutat cu angajarea... Dar în film ? Cum ați ajuns să jucați ? Dealtfel ați făcut-o magistral și vă felicit pentru asta ! 
  
- Mulțumesc ! La Casino l-am cunoscut pe regizorul Luigi de Vitto. Eram ospătar,l-am servit cu băutura,dumnealui i-a plăcut figura mea,accentul meu,nu știu exact și...asta a fost. 
  
„ Mare noroc au unii ! Aș zice chiar porcesc ! De la ospătar, direct pe un ecran ! ” 
  
- Și nu aveți nicio idee ,cine ar fi putut să-i facă rău .... Avea vreun dușman, poate pe la servici ? 
  
- Nu,nu am absolut nicio idee. Chiar nu înțeleg cine-a putut să facă așa ceva ! 
  
- Mda....O să aflăm în cele din urmă. Gata cu întrebările, v-am agasat destul ! Din păcate,nu puteți părăsi Franța până la finalizarea anchetei. Așa e procedura ! Vă rog să îmi lăsați și numărul d-voastră de mobil ca să vă țin la curent cu ancheta. 
  
- Sigur,mulțumesc ! 
  
Coboară din nou scările monumentale ,bucurându-se agale de fiecare treaptă. Scări poleite te pot urca în vârful piramidei . Dar când e să cobori ,e bine să o faci la fel ,pe-același drum. Să nu te-arunci de la etaj ! 
  
„ Deci domnul Don Juan Bărbuță nu are un alibi ! Și totuși, de ce dracu să-ți omori nevasta chiar din prima zi ?! Nevasta te încântă o lună și te descântă apoi, tot restul vieții ! Și tocmai de-asta, aștepți și tu un an,doi,trei, să te aducă-n culmea disperării și-abia pe urmă încerci să-i faci de petrecanie ! Dar dacă a constatat că tot cealaltă ar fi fost mai bună ?! Hm ,cam încurcate ițele ! Dar o să le descurcăm noi cumva, până la urmă ! ” 
  
  
Cineva o omorâse pe Mădălina și sigur nu el era acela. Dar atunci cine ? Și din ce motiv ? „ Să fie oare Lara,s-o fi ucis ca să nu mă mai șantajeze pe mine,iubitul ei ?! Nu ,nu cred că e posibil,e o ființă mult superioară,nu e capabilă de așa ceva ! Și totuși cine a făcut-o ,nu s-a gândit atât de rău. M-a scăpat de-o șantajistă și mi-a eliberat calea înapoi către inima ei .Dacă n-ar fi acum toată ancheta asta ... ” Simțea că lațul începe să se strângă .Ascunsese faptul că nu venise aici singur ,venise cu Irina. Nu-și pusese deloc întrebarea ce s-a întâmplat cu ea ,era convins că plecase înapoi acasă ,fiindcă atmosfera de aici devenise prea încinsă. Dar inexistența ei nu putea fi ascunsă la nesfârșit ,mai devreme sau mai târziu ,tot s-ar fi aflat . Chiar și Lara putea să povestească episodul acela urât,când i-a descoperit sărutându-se. „ Doamne,cât era de frumos ! Ne plimbam,ne țineam de mână ,părea că nimeni și nimic nu o să ne despartă . De ce am eu atâta ghinion ? ” 
  
Umplut de nostalgie ,bate stingher în ușa camerei în care altădată ,intra nestingherit. Nu așteaptă foarte mult. Îmbrăcată într-un capot de casă , cu părul lung ,atârnându-i peste umeri ,frumoasa divă își pierdea timpul mai mult înăuntru,departe de microfoanele și camerelor foto ale ziariștilor agasanți. Doar seara ,la adăpostul întunericului, se plimba pe malul mării liniștite. 
  
- Iartă-mă că te deranjez, vroiam doar să te întreb dacă i-ai spus ceva de Irina. 
  
- Nu,nu i-am spus ,dar trebuie să înțelegi că dacă mă întreabă ,o să-i spun. M-ai băgat în povestea asta nenorocită ,eu nu am avut niciodată nimic de ascuns ,sunt foarte sinceră și aproape că nu mă mai recunosc. 
  
- Iartă-mă ,nu am vrut să se întâmple așa ,toată vina e numai a mea. Dar vreau să mă crezi,nu eu sunt făptașul. Îți jur că nu eu ! 
  
- Micki,te cred ,inima îmi spune să te cred,dar mi-aș fi dorit să nu fi existat vreodată în viața mea. E adevărat,mi-ai adus foarte multă dragoste,dar în același timp și foarte multă suferință. 
  
- Îmi pare rău să aud asta. Îmi pare foarte rău.... 
  
Rămâne un timp pe gânduri ,cântărind greutatea vorbelor ei. Oare este corect să renegăm dragostea ? Să uităm clipele minunate pe care ni le-a dăruit ? Și dintr-o dată, atunci când e mai greu ,să ștergem cu buretele absolut tot,toate jurămintele și toate cuvintele frumoase ? Îl dureau spusele ei . Dragostea adevărată rezistă și când este soare ,dar mai ales când este nor. Nu poate fi topită instantaneu de-o ploaie ,fie ea chiar și tornadă. 
  
- Nu mi-ai spus de ce te-ai dus la ea ... 
  
- Să văd ce vrea ca să te lase în pace. De-asta m-am dus,să îți mai dau o șansă. Acum înțelegi de ce m-am dus ? Numai că am găsit-o moartă ! 
  
- Da,înțeleg. Nu te-ai fi dus dacă nu mă iubeai . Lara vreau să reluăm totul de la început,mi-e foarte dor de noi. 
  
O cuprinde pe după mijloc și încearcă să o sărute. Dar ea...îl respinge , iar gestul îi sparge inima în mii de bucățele . 
  
- Sunt prea tulburată ca să-ți mai promit ceva. Acum trebuie să ne evităm. Dacă Breton observă o relație foarte apropiată între noi doi,o să deducă un lucru pe care nu-l dorim . Că noi i-am făcut ceva ca să nu ne mai încurce. 
  
- Mda, ai perfectă dreptate . Nu te pot târî în asta. Dar o să mor de dorul tău ! 
  
  
„ Deci așa arată un Casino pe dinăuntru ! Aici aruncă unii banii pe care alții îi adună cu sudoarea frunții lor. Păi e dreptate ? ” 
  
Cu gândurile astea-n minte ,bate la ușa maronie pe care scrie cu litere aurii , „ Manager ” . 
  
- Entre ,se aude vocea plictisită a unui bărbat trecut de prima tinerețe. 
  
- Mă scuzați ,vroiam să-mi dați ceva detalii despre o angajată a d-voastră, Madelene Spiridon , încearcă inspectorul să obțină informații ,în cel mai amabil stil cu putință. 
  
- Dar câți mai sunteți fraților ? N-ați scris tot ce era de scris ? sare directorul din fotolilu lui confortabil. 
  
- Nu sunt de la vreun ziar monden. Louis Breton,Police de Cannes. 
  
- Police ? Ce are treabă are poliția cu căsătoria ? Credeam că dacă te măriți ,nu faci o treabă ilegală . 
  
- Poliția nu are nimic împotriva căsătoriilor. Dar are ceva împotriva crimei,face bătrânul introducerea. 
  
- Crimă ? ! Ce crimă ?! 
  
- Madelene a fost găsită moartă în apartamentul ei . 
  
- Cuum ? Madelene a fost ucisă ? Nu pot să cred ! 
  
Chiar așa era ,nu-i venea să creadă. Madelene nu era tocmai ușă de biserică ,dar s-o arunci în fundul iadului... În câteva secunde îi trec prin fața ochilor imagini cu apartamentul din Rue Merle ,în care se țineau încolăciți ,în nopți fierbinți de vară. Și parcă sufletul i se-ntristează instantaneu. 
  
- Cine a putut să o omoare? întreabă cu vocea sugrumată. 
  
- Asta încercăm și noi să aflăm. Și deocamdată dorim foarte multă discreție ,dacă nu vă deranjează. Nu dorim ca vreun pârlit de ziarist să ne alunge criminalul. 
  
- Desigur ...înțeleg ... 
  
- N-aveți idee cine i-ar fi purtat sâmbetele ? Avea dușmani ?începe detectivul tirada întrebărilor. 
  
- Din câte știu eu,nu s-a certat cu nimeni. 
  
- Își îndeplinea sarcinile de servici ? Era ,adică,o angajată bună ? 
  
„ Era foarte bună. Mai ales de terfeleală ! ” 
  
- Da, o fire exigentă ,dar în același timp, ambițioasă. Vroia ca totul să fie perfect. 
  
- Și e posibil ca ambițiile ei să fi deranjat pe cineva ? continuă asaltul bătrânul detectiv. 
  
- Nu cred , era exigentă cu subalternii ,dar nu cred că a jignit pe cineva așa încât să i se dorească moartea. 
  
- Mda... O să discut și cu angajații dacă nu vă deranjează. 
  
- Chiar vă rog ! Vă stau la dispoziție . Și eu sunt curios să aflu ce nenorocit a curmat zilele unei fete atăt de frumoase. 
  
„ Mare gagicar ești dumneata ! Să nu-mi spui că ai promovat-o doar așa ,pe ochi mișto ! ” 
  
- Vroiam să vă mai întreb ceva despre Mikos Atanasiu ! 
  
- Cine ? 
  
- Actorul ăsta laureat ,proaspătul soț ai victimei .... 
  
- Aaaa,nu-l cunosc personal . 
  
- Nu-l cunoașteți ?! Din spusele lui ,a fost angajatul dumneavoastră . 
  
- Daaa? Eu nu mi-l amintesc . N-am cum să țin minte toate figurile care au trecut pe la noi. Și dacă nu mi-l amintesc ,înseamnă că a lucrat foarte puțin aici. Probabil știți mai bine decât mine și ce anume a lucrat. 
  
- Ospătar ,din câte susține . 
  
- Ospătar ?! 
  
Apăsă cu importanța funcției pe care o deține, butonul liniei interioare a telefonului. 
  
- Cheamă-l te rog pe Serge până la mine ! 
  
În scurt timp ,șeful ospătarilor, îmbrăcat regulamentar,cu pantaloni și vestă vișinie,își face apariția . 
  
- M-ați chemat ? 
  
- Serge ,tu îl cunoști pe actorul ăsta ,Mikos Atanasiu ? 
  
- Da,a lucrat o zi la noi . D-ra Madelene l-a adus la mine,m-a rugat să-i fac fișă de angajare sezonieră și să-l învăț absolut tot despre ospătărie. Vorbea franceză ,dar destul de stricat. 
  
- Când s-a întâmplat asta ? își vâră și inspectorul o întrebare obligatorie din repertoriul interogării. 
  
- Din câte mi-amintesc ,anul trecut ,tot în timpul Festivalului. E perioada când avem nevoie de oameni în plus. Pot să v-aduc fișa lui de angajare. 
  
- Dacă ești drăguț... 
  
-Da,așa este ,se luminează și managerul. Madelene a venit anul trecut să mă roage pentru cineva . „ Dar parcă spunea de o prietenă și de iubitul ei . Acum înțeleg de ce, o fi vrut să nu mă facă gelos și să-i resping solicitarea. De altfel,cred că i-aș fi respins-o. E mai bine să nu-i spun asta polițistului. Cine știe ce legături mai face și ajunge și la relația mea cu ea ” 
  
- Deci ,acum vă amintiți că v- a rugat să-l angajați ? insistă detectivul să obțină confirmarea. 
  
- Da,așa este,îmi amintesc perfect ,dar e destul de mult timp trecut de atunci ,vă rog să mă scuzați. 
  
Serge reapare cu fișa în mână. 
  
Polițistul o studiază atent iar apoi se scarpină în barbă. O recitește fiindcă un amănunt îi atrage insistent , atenția . 
  
„ Mikos Atanasiu ! Larnaka, Cipru . După cunoștințele mele geografice ,Cipru nu e totuna cu România,de unde zicea că a emigrat. Iar numele ăsta Mikos ,credeam că e doar un nume de scenă. El se numea așa, înainte de a deveni actor . În plus ,nu e deloc un nume românesc ! Domnule Bărbuță, e timpul să te bărbierim ! ” 
  
( va urma ) 
  
Referinţă Bibliografică:
VIAȚA LA PLUS INFINIT (18) / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1885, Anul VI, 28 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!