Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

VIAȚA LA PLUS INFINIT (17)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„ Și totuși,îl înțeleg . Știu că mă iubește,dar s-a însurat cu ea pentru că n-a avut de ales. Dintre două rele,l-a ales pe cel mai mic. Nu e chiar atât de condamnat. Și eu îl iubesc ! Și dacă îl iubesc ,o să-l salvez și o să-l scap de șantajista aia nenorocită. Totul are un preț! O să văd ce vrea și o să îi ofer.” 
  
Cu gândurile acestea în minte , Lara deschide ușa cazinoului. Este dimineață, iar dimineața, viața cazinoului zace în acalmie ca după orice noapte de dezmăț. Bate cu forță în ușa capitonată cu piele de căprioare tinere,sacrificate prea devreme. 
  
- Entre ! se aude dinăuntru vocea baritonală a managerului. 
  
Pătrunde cu siguranța pe care ți-o dă hotărârea unui plan ce trebuie dus la îndeplinire. 
  
- Ahhh ! Miss Lara Smith ! Quelle honore ! Sunt încântat că diva cea mai importantă ne-a trecut pragul . Cu ce vă pot fi de folos ?sare bărbatul de pe scaun direct în picioare,în semn de profund omagiu pentru binecunoscuta actriță . 
  
- Aș vrea să vorbesc cu o angajată de-a dumneavoastră ,Madelene Spiridon ! 
  
- Madelene ?! Nu a venit astăzi la servici,după cum probabil știți s-a căsătorit cu un actor de-al dumneavoastră și are învoire. De fapt, nu cred că o să mai lucreze mult timp la noi. 
  
- Mda,bănuiesc. Totuși ați putea să-mi dați adresa ei ,vreau să îi dau personal un cadou . Nu am putut participa la ceremonie. 
  
- Sigur ,cu mare plăcere ! 
  
Îi scrie adresa pe un bilețel ,dar nu înțelege cum de nu i-a dat cadoul artistului ăluia ,că doar erau colegi. „Actorii ăștia se mănâncă între ei ,de invidie,precum câinii ! ” 
  
  
Străduțele acestea micuțe și întortocheate nu le cunoștea . Era obișnuită doar cu luxul bulevardului Croisette și a câtorva adiacente. Urcă scările înguste ce duc la etaj și ajunge în sfârșit, în fața ușii cu numărul 2 . Bate,dar nu i se deschide . Încearcă din nou ,dar fără rezultat . Și curiozitatea,sau naiba știe ce, o împinge de la spate, să intre, fiindcă a venit aici cu o treabă importantă și nu o să renunțe așa ușor. Apasă mânerul și ușa se deschide fără nicio împotrivire . Dar priveliștea ce i se oferă, o îngrozește pe de-a dreptul. Mădălina zace într-o baltă de sânge ,la podea. Îi atinge gâtul ,încercând să îi ia pulsul . Nimic,nici măcar o pâlpâire slabă . 
  
„ A omorât-o ! Doamne ,iubesc un criminal ! ” 
  
  
Trecuse o noapte întreagă și „soția iubitoare ” nu-și mai făcuse apariția. „ Poate s-o fi răzgândit ? Și-a dat seama că nu poate trăi cu cineva care n-o iubește și a renunțat . Sau poate,cine știe ,e-n brațele vreunui amant , s-a căsătorit doar din interes și-și vede în continuare de viața ei amoroasă. Pe banii mei,desigur ! E un adevărat coșmar ! ” 
  
Ar fi vrut ca ființa asta să nu fi apărut vreodată în viața lui, să-i tulbure existența și să-i zgornească dragostea . „ De-ar dispărea așa instantaneu ! Aș putea s-o recâștig pe Lara ,sunt sigur că mă iubește la fel de mult cum o iubesc și eu. ” 
  
Stătea încă la hotel,nu predase camera,de fapt niciun actor nu o făcuse,se bucurau în continuare de soarele cald al Mediteranei și nu se grăbeau deloc să plece acasă. 
  
Ciocănitul puternic îi alungă pentru moment frământările . Se ridică anevoie ,la gândul că ziariști obraznici doresc să-i iscodească prin origini ,dar deschide totuși. 
  
- Omori toți oamenii care îți stau în cale ? 
  
Figura plină de furie a Larei îl lasă mut, preț de câteva secunde. 
  
- Lara ! Ce vrei să spui ,ți-am explicat cum s-a întâmplat ,a fost doar o reacție necugetată pe care apoi am regretat-o .... 
  
- Se pare că nu atât de mult din moment ce acum ai crăpat capul unei alte ființe care te-ncurca. Nu ești decât un criminal notoriu ! Ai probleme grave și nu le recunoști ! 
  
- Ce probleme grave,nu înțeleg nimic din tot ce spui ! 
  
- Madelene ! Zace moartă în apartamentul ei ! Și nu te mai face că nu știi nimic fiindcă mă enervează să mă iei de proastă ! 
  
- Cuum ??!! Madelene ??!! 
  
Se prăbușește pe fotoliu exact ca un copac trântit la pământ de un fulger năprasnic . 
  
- Joci foarte bine rolul inocentului ,nu degeaba ai luat premiu. Probabil tot teatrul ăsta l-ai jucat și cu mine când îmi spuneai că mă iubești . 
  
- Lara ! Cum poți să mă acuzi ? Nu am absolut niciun amestec ! Trebuie să mă crezi ! N-am omorât-o eu ! 
  
- Dar cine ? Au apucat-o remușcările și s- a trântit cu capul de podea ? Ai vreun alibi ? Unde ai fost azi-noapte sau de dimineață ? 
  
- Aici ,în cameră . Am dormit toată noaptea! De fapt,e un fel de-a spune ,mai mult m-am consumat pentru toate cele întâmplate. Mă crezi sau nu, te iubesc ,te vreau înapoi ,nu pot trăi fără tine ! 
  
- Da?! Și te-ai gândit să scapi de persoana care te șantaja ,doar ca să mă ai pe mine înapoi ? Crezi că eu o să mă întorc la un criminal psihopat ? 
  
- Lara,scumpa mea,gândește-te puțin logic . Nu era normal să scap de ea înainte de a încheia căsătoria ? De ce tocmai imediat pe urmă ? De ce nu la câteva zile sau câteva luni ? o asaltează cu logica ,după urma căreia în alte timpuri ,își câștigase traiul. 
  
- Păi tocmai așa te-ai gândit ,dacă o omorai înainte știai foarte bine că te credeam singurul vinovat . Așa ,ai creat doar o diversiune mizerabilă,să nu te bănuiesc . 
  
- Nu am creat nimic ,nu am absolut niciun amestec ! 
  
- Dar nu ai nici alibi ! Uite îți dau o jumătate de oră să dispari,după care anunț poliția . Am lăsat amprente pe ușă,pe corpul ei ,e clar că am fost acolo . E tot ce pot face pentru tine ,pentru faptul că .... 
  
- Că mă iubești ! Și dacă mă iubești,cum poți să te-ndoiești ? Cum de nu simți că spun adevărul ?! Anunță poliția ,nu am nimic de-ascuns ! 
  
  
Mai are doar un an până la pensie. Când era tânăr îi plăcea meseria asta , îi plăcea să deslușească enigme,crime, aparent nerezolvabile. Și când le dovedea răufăcătorilor ,cu probe incontestabile, că nu au cum să o mai dea la-ntors, satisfacția era maximă. Acum însă , s-a plictisit . Și-ar dori să aibă și el clipe libere pe care să le petreacă lângă nepoți ,pe una din plajele astea minunate ale orașului,în care se răzgâie cu-atâta nepăsare ,turiști cu conturi grase. 
  
Cazul ăsta nou însă,nu-i displăcea chiar întrutotul . O femeie moartă în apartamentul ei,cu capul zdrobit de o statuetă grea de bronz,găsită la fața locului. Nimic răscolit înăuntru ,deci nici urmă de jaf,probabil un caz des întâlnit de gelozie între soți . Sau poate ceva murdar, legat de servici. Oricum,cerc foarte restrâns de suspecți. „Pare plictisitor de simplu !” Dar exista în toată treaba asta și un avantaj. Corpul îl găsise nimeni alta decât Lara Smith,celebra actriță . Nu interogase niciodată vreo vedetă ,cu atât mai puțin una atât de importantă.Iar de așa ceva ,nu ai parte în fiecare zi. 
  
Urcă scările monumentale ale hotelului Carlon Intercontinental, este uimit de atâta lux și opulență și se gândește întristat că unii sunt mai favorizați de soartă decât alții. 
  
- Este o mare onoare să vă cunosc ,spune,călcând cu foarte mult respect peste covorul scump. Inspector Louis Breton,Poliția din Cannes.Sună cu mult mai impresionant decât salariul. 
  
- Da,mă bucur ,vă rog să luați loc. Doriți să serviți ceva anume ? îl întreabă oarecum amabilă. Puțin din complezență, dar și mai mult , din educație. 
  
- Vă mulțumesc ,dar nu servesc nimic,sunt la regim. Aș dori totuși un autograf,pentru nepoții mei,dacă nu vă supărați . 
  
Scoate apoi o fotografie,din care Lara ,superba blondă,zâmbește cuceritor. 
  
- Avec plaisir, spune femeia ,semnând cu pixul aurit,încercând să fie cât mai stăpână pe sine și pe situație. 
  
- Nu vreau să vă rețin ,știu că timpul d-voastră este limitat, aveam doar unele întrebări legate de crima odioasă din Rue Merle. 
  
- Vă ascult.... 
  
- De ce v-ați dus la victimă acasă,o cunoșteați ? începe inspectorul cărunt, tirul întrebărilor cu foarte mult rost. Nu pare genul de cartier pe care d-voastră să îl frecventați. 
  
- Nu o cunoșteam personal ,ea s-a căsătorit ieri cu colegul meu din film ,Mikos Atanasiu. Au făcut o ceremonie restrânsă ,fără mulți invitați,departe de ochii presei.Dar presa ,află întotdeauna,vrei,nu vrei. Dezavantajul meseriei... Am vrut să-i spun că nu am nimic personal împotriva ei,niciun resentiment . 
  
- Mă tem că nu-nțeleg. Ce anume ați fi putut avea împotriva ei ? devine bărbatul și mai interesat. 
  
- Oricum o să aflați așa că e mai bine să aflați direct de la mine. Eu și Micki,suntem mai mult decât colegi. Am fost într-o relație cât timp au durat filmările. Doar că el a preferat-o până la urmă pe ea. Se mai întâmplă ! 
  
- Îhm ! Foarte interesant ! 
  
Se scarpină în barbă, preocupat fiind de reacția pe care ea o va avea în continuare. 
  
- Și ce anume ați simțit când el s-a hotărât să se întoarcă la ea ? 
  
- Nu pot să spun că m-am simțit minunat. Dar de aici până la crimă,e distanță lungă. Eu nu omor nici măcar o muscă. 
  
- Stați că nimeni nu v-a acuzat de nimic deocamdată. D-voastră sunteți cea care a descoperit-o și e nevoie de o investigație . Știți ,meseria ... 
  
„ Păi sigur ,poate n-ai omorât-o fiindcă ți-e silă să atingi cu mânuțele tale delicate o insectă mizerabilă care umblă prin rahat. ” 
  
- Nu face nimic,vă răspund cu plăcere la toate întrebările. La fel ca și dumneavoatră,vreau să aflu cine anume a fost în stare de așa o oribilitate. 
  
Nu mințea,chiar vroia să știe dacă Micki, omul pe care îl iubește ,putea fi capabil de așa ceva. Deși odată,omorâse un om cu cazmaua. Așa că ar fi putut fi .... 
  
- La ce oră ați descoperit cadavrul ? 
  
- Nu știu exact,pe la 9, azi de dimineață. 
  
- La 9 ?! Ați sunat la Poliție abia peste o oră. 
  
- Da...M-am speriat foarte tare,am alergat la hotel și l-am anunțat pe Micki . 
  
Nici aici nu mințea. Chiar se speriase. Era actriță de ceva timp ,jucase și în filme în care se petreceau crime ,dar priveliștea oferită de realitate era mult mai infiorătoare. 
  
- Adică pe soț ? Și dumnealui unde se afla la ora aia ? 
  
- În camera lui ,216 ! La capătul coridorului. 
  
- Și cum a primit vestea ? 
  
- Cum credeți ? A fost devastat ! Abia se căsătoriseră ! 
  
- Așa este, trebuie să fi fost cumplit ! Vă mulțumesc din suflet pentru timpul acordat cât și pentru autograf .Și vă rog încă o dată să mă iertați. Știți... 
  
- Știu... Meseria ! Nu-i nicio problemă . 
  
- Aaaa ...Era să uit ! Legistul a stabilit că moartea a survenit aseară în jurul orei 22. Aveți desigur ,un alibi... 
  
- Desigur ! Aseară am sărbătorit premiul obținut la restaurantul hotelului, împreună cu regizorul și câțva colegi. Am intrat în cameră abia după miezul nopțtii. Puteți verifica ! 
  
„ Mult trebuie să-ți fi plăcut să sărbătorești. Tocmai ți se însurase iubitul ! ” 
  
Inaintează pe culoar încet,o lombosciatică tembelă îl tot supără de ceva vreme ,dar ce să-i faci ! Îți vine la pachet cu vârsta ! 
  
„ Deci păsărica asta încântătoare are un alibi! Sincer mi-ar fi părut rău s-o bag la zdup, este destul de delicată. Și totuși am impresia că știe mai mult decât vrea să ciripească ! În sfârșit...Trebuie să vedem ce are de povestit și-ndureratul ! ” Ciocăne discret la 216 ,dar nu primește un răspuns. Coboară treptele și iese din hotel , încercând să se bucure de soarele minunat al unei dimineți de vară. 
  
Fețele celor două vedete strălucesc aproape enervant din fiecare panou publicitar montat în oraș. Festivalul abia se încheiase ,dar ecoul lui trebuia să mai atragă încă turiști de peste tot. „Să vezi ce tămbălău va fi când se va afla că soția artistului a fost asasinată . Mai bine să ținem totul secret ,deocamdată. Doar nu dorim vreun ziarist zelos să ne perturbe cercetările ! ” 
  
„ E un bărbat frumos” ,își spune uitându-se la figura ușor grizonată și cu bărbuță aranjată cu grijă ce îi zâmbește dintr-o reclamă postată pe un autobuz oprit în stație. „ Și dintre atâtea vedete care puteau să-i cadă la picioare ,taman o insipidă care lucra la Cazinou, i-a pus pirostriile ?! ” se întreabă singur,căutând să înțeleagă cât de orbitoare este dragostea . 
  
(va urma ) 
  
Referinţă Bibliografică:
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!