Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

VIAȚA LA PLUS INFINIT (12)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Nu înțeleg ce spui,adică eu o să pipăi în continuare vesela în timp ce tu o să pipăi vedetele de cinema ? 
  
Reacția ei îl surprinde în toalitate. Se așteptase la cu totul altceva,spera că ea o să sară-n sus de bucurie și o să-l copleșească cu îmbrățișări. 
  
- Ce tot spui ?! Nu o să pipăim nimic,nici tu vesela ,nici eu vedetele. Nu o să te mai duci la lucru ,dacă eu o să câștig suficienți bani . 
  
- Bani ?! La asta se rezumă tot,la bani ? Dragul meu ,eu aveam bani,puteam să dau vina pe tine și să mă-ntorc acasă,la contul meu din bancă. 
  
- Sper să nu uiți că a fost ideea ta să-l îngropăm,eu am vrut să mă predau.E-adevărat că n-am dorit asta în totalitate pentru că în felul ăsta ,ne-am fi despărțit. Eu te iubesc,chiar dacă am dus iubirea până la extrem. 
  
- Și eu te iubesc,de ce crezi că am renunțat la tot,spune Irina .cuibărindu-se la pieptul lui, vreau doar să fim fericiți. Sunt doar foarte geloasă, nu îmi convine că o să te săruți cu alta,chiar dacă numai într-un rol. Și-n apărarea mea, nu pot să-ți spun decât că poți fi gelos doar pe cineva pe care îl iubești. 
  
- De fapt ,gelozia e o patimă care caută cu tot dinadinsul motive de suferință,după cum spune un proverb german. Nu trebuie să fii geloasă ,cu siguranță e vorba doar de un rol probabil,insignifiant. 
  
Impulsivitatea siciliană l-a adus într-o situație compromițătoare și acum nu poate să ascundă o minciună cu o alta. Hai să nu ne consumăm degeaba. 
  
- Eu nu vreau să aud de rol,eu vreau s-aud că nu o să te-ndrăgostești de altcineva,fie ea și star de cinema. 
  
- Nu o să mă-ndrăgostesc ! 
  
În clipa aceea ,chiar era convins de adevărul vorbelor sale. Însă,nu poți promite cu mintea, pe cine să iubească inima ! 
  
  
Atmosfera este de-a dreptul copleșitoare . Palais de Festival și-a îmbrăcat scările monumentale în haine roșii,de gală mondială. De o parte și de alta,soldați lustruiți, în ținută de paradă ,țin săbiile în poziție verticală ca un onor pentru artiști. Mulțimea adunată dincolo de gardurile de protecție, așteaptă cu nerăbdare sosirea limuzinelor negre,luxoase,din care dive cu rochii incomensurabile vor coborî pentru spectacol. Nu- ntârzie să-și facă apariția,vin la un interval destul de mare,lăsându-i timp fiecărei vedete să-și etaleze toaleta în luminile strălucitoare ale blițurilor fotoreporterilor sau oamenilor de rând. Un podium imens,creat în spațiul de odihnă dintre scări, pălește la rândul lui, de importanța ce i se acordă fiecărei celebrități în parte. După numărul mai mare sau mic de fotografii ,înțelegi că una e mai apreciată decăt alta,dar toate ,absolut toate,sunt de-a dreptul fascinante.Dar de departe ,Lara Smith,superba blondă nominalizată la Palm D’ or pentru rolul principal din „Iubire imposibilă ” al lui de Vitto, atrage privirile întregii asistențe. 
  
„ Poate că într-o zi ,o să urc și eu acolo ! ” visează Mihai cu ochii deschiși la lucruri pe care acum câteva luni nici nu-și închipuia că o să și le imagineze. „ Când te gândești că între oameni și artiști nu sunt decât vreo zece trepte ! Pe care este atât de greu să urci ! ” 
  
În două ore,agitația reușește să se tempereze. Însă abia acum încep emoțiile ,trăite la intensitate maximă de somitățile care pătrund în sală ,dar și de mulțimea de gură-cască adunată pe afară. Tot ce se-ntâmplă înăuntru e proiectat cu lux de amănunte pe ecranul uriaș de la intrarea în Palat,nimic nu vrea să-i scape regizorului de platou, nici zâmbetele de complezență ,nici cele pline de invidie. Premii pentru decor,pentru scenografie,pentru muzică și sunet,sunt ridicate rând pe rând de oameni total necunoscuți din spatele camerelor de filmat ,dar fără de care filmul ar fi știrbit de strălucire.Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar e câștigat de nimeni altul decât George Richardson,blondul zeflemitor din pocherul de-aseară și Micky nu e la fel de supărat . Înțelege acum că diferența dintre el, un Micky Mouse de ospătar și actorul cu ochi căprui,stăruitori,este imensă. 
  
- Premiul pentru cel mai bun rol principal feminin merge la.... 
  
Secunde importante se scurg agale,asemeni unei ore și tensiunea e la cote alarmante. Dar ăsta e tot farmecul spectacolului ,să îți întindă curiozitatea până la limitele suportabilului. 
  
- Lara Smith pentru rolul „ Miranda ” din „ Iubire imposibilă ” 
  
Țipete de bucurie sunt stăvilite greu, emoția a fost ținută enorm de mult în frâu și-acum izbucnește asemeni unui vulcan care-și revarsă lava peste speranțele ucise ale celorlate nominalizate. Aproape îmbrăcată într-o rochie albastră ,strălucitoare,sărută trofeul ca pe-un iubit de care este îndrăgostită până peste cap, zâmbește cuceritor din dantura impecabilă și-apoi nu contenește cu mulțumirile .Mamei sale, că a născut-o într-o zi de primăvară,tatălui care o veghează acum de undeva din cer, prietenilor ,scenaristului și-n primul rând regizorului care a pus-o în valoare.Nici măcar Puffy,caniche-ul ei de companie, nu scapă chiar nemulțumit. Are umor,vorbește simplu despre lucruri simple ,nu face pe vedeta și poate tocmai modestia asta a urcat-o atât de sus,pe rampă. 
  
- Văd că nu poți să-ți iei ochii de la ea, își scoate în evidență Irina patima ei aducătoare de suferință. 
  
- Cum ?! tresare după câteva secunde din nesfârșita contemplare. 
  
- Nici măcar nu mai auzi ce spun ,nu-i așa ? 
  
- Iartă-mă ,eram atent la spectacol. 
  
- Sigur,la spectacolul oferit de decolteul ei adânc ... 
  
- Irina,gelozia ta exagerată începe să devină enervantă. De ce vrei neapărat să strici totul ? 
  
Tace și nu mai spune absolut nimic. Se roagă doar în sinea ei ca rolul ce i se va da, să fie unul de om care cară bagaje într-un hotel ,ca să -și aducă aminte că ea și numai ea l-a adus acum aici, ca să se bucure de toate acestea. 
  
- Și acum, momentul culminant al serii,premiul pentru câștigătorul trofeului. Sunt în cursă cinci filme nominalizate... 
  
Printre ele,bineînțeles, „ Iubire imposibilă ” și-un film istoric , 
  
„ Tărâmul uitat ”,de Peter Sanders,cu care se luptase foarte aprig,în careu . 
  
Si marele câștigător este....Din nou secunde bune,menite s-aducă curiozitate în gurile căscate ,nu se grăbesc deloc ,spre nemurire. 
  
- „ Iubire imposibilă ” ,a regizorului Luigi de Vitto ... 
  
Se aștepta la asta. Înțelesese aseară că omul nu e deloc ghinionist. Chiar și atunci când dă cu pumnul în baltă ,norocul se întoarce deasupra ghinionului și i-l trântește la podea. Înțelesese însă, cu mult mai mult de-atât. În spatele unui regizor de succes se află întotdeauna o actriță fascinantă.... 
  
  
Hotelul Carlton Intercontinental,construit în 1911,păstrează prin arhitectura lui aristocratică,Belle Epocue ,strălucirea acelor vremuri. Situat chiar în centrul orașului,la 800 de metri de Palais de Festival, se bucură în fiecare dimineață de soarele care răsare din albastrul infinit al mării și se-ntristează în fiecare seară, când trebuie să-i spună noapte bună. 
  
- Îl caut pe domnul de Vitto ! îi spune Mihai, într-o franceză puțin accentuată, bărbatului în uniform exagerat de scrupuloasă, de la recepție. 
  
- Sunteți așteptat ? 
  
- Da . 
  
- Un moment , s’il vous plait ! 
  
Apasă butonul telefonului, dar imediat i se răspunde. E semn că regizorul n-a-ntârziat atât de mult la petrecerea de aseară. Dacă vrei să ai succes,nu trebuie să te lenevești atunci când e nevoie să muncești. 
  
- Sper că ai înțeles acum în ce echipă joci,îi spune regizorul ,privindu-l oarecum cu superioritate,chiar dacă e îmbrăcat în pantaloni de trening și tricou . 
  
- De mult vă bucurați de respectul meu. Acum nu pot decât să vă felicit. 
  
Îi mulțumește cu un zâmbet gutural,de-atâția ani,de când e răsfățatul reflectoarelor,nu-l mai impresionează lingușelile. 
  
- Afară sunt camioanele mașiniștilor. Te urci într-unul că știu ei unde să te ducă. Eu mă duc să trezesc loazele astea puturoase care nu se mai satură de somn ! 
  
Dar ce-și imagina,că o să-i dea vreun Mercedes particular ? E doar un amărât de ospătar, să zică mulțumesc că nu l-a trimis pe jos până la locul de filmare.Se bucurase de priveliștea oferită de autostradă în urmă cu doar câteva zile. Muntele ,pe ale căror serpentine rulau acum,își găsea liniștit sfârșitul în Mediterană ,care-l primea cu valurile deschise. Nu merg chiar foarte mult ,se opresc într-o parcare și încep să descarce toată aparatura necesară unei filmări profesioniste.I se cere să ajute la descărcat fiindcă și o plimbare de numai cinci minute trebuie plătită într-un anume fel. Nimic nu-i gratuit ! 
  
Peste o oră ,sunt gata pregătiți ,iar peste o altă oră își fac apariția și protagoniștii, coborând din mașini luxoase,închiriate. Printre ei,bineînțeles și blondul Richardson dar mai ales ,și mai ales,ea...actrița care-l fascinase. Echipa câștigătoare nu trebuie să se schimbe niciodată ! 
  
- Uite despre ce e vorba în film,îl ia regizorul de mijloc ,ca pe-un prieten vechi . E un film de dragoste,din ăla lacrimogen, iubire și suferință .cu mare căutare la suflete sensibile. „ Jenny ” este soția unui milionar american care are destule afaceri necurate,și bineînțeles amante. Este dezamăgită să afle lucruri urâte despre bărbat și pleacă în vacanță pe Coasta de Azur ca să-și găsească liniștea.Doar că aici își întâlnește sufletul pereche. 
  
Imaginația lui Micky deja o ia înainte, și-l poartă în zbor, direct în brațele catifelate ale superbei blonde. 
  
- Tu ești „taximetristul” care o transportă de la aeroport, îl readuce regizorul cu picioarele pe pământul abrupt,umplut de serpentine. 
  
Sunt doar două replici ,n-ai cum să nu le ții minte. Hai du-te la machiaj,că imediat filmăm ! 
  
Totul era foarte simplu. Aveau deja filmat un avion care aterizează în aeroportul din Nisa,acum filmau taxiul care-o purta către oraș, prin peisajul mirific oferit de natura generoasă. Dar cele două replici pe care urma să le „poarte ” cu Lara Smith,actrița ce tocmai câștigase un Palm D’ Or ,erau la fel de importante ca primii pași făcuți pe Lună, de Neil Armstrong. Trecutul părea acum pierdut total în adâncime,la mai mult de doi metri sub pământ….Taxiul galben este blindat până la portiere cu camere de filmat ,s-a așezat cuminte pe locul lui de „șofer” și-așteaptă cu sufletul la gură . Urcă grațioasă, șuvițele blonde i se răsfață în lumina caldă a soarelui de dimineață, rochia ușoară de inișor îi pune în evidență formele ,atât de delicate. Nu-l bagă în seamă,e doar un un insignifiant, un trepăduș mărunt ce trebuie s-o ducă în orașul unde o să-și găsească „sufletul pereche”. Privește undeva în depărtare,peste marea infinită , încercând să alunge „tristețea ” pricinuită de „soțul desfrânat ” . 
  
„ – Păreți atât de supărată ! ” 
  
O căldură neobișnuită îi învăluie ființa în mod neașteptat, este ceva inexplicabil, nu mai simțise așa ceva decăt atunci când se îndrăgostise prima oară, de un băiat mai mare, în colegiul din New Jersey . Accentul lui de „imigrant ” are ceva seducător, simte cum sufletele lor se contopesc fericite ,cu mult deasupra taxiului luxos. 
  
„ – Este atât de vizibil ? ” îi dă replica ,căutându-i privirea pătrunzătoare ,în oglindă. 
  
Se-ntâmplă lucruri atât de minunate dincolo de înțelesul firii. Însă cine dorește ca să le-nțeleagă ? Poate doar mintea care se pierde de foarte multe ori printre lianele întortocheate ale rațiunii. Dar inima e cea a cărei voce, e singura pe care trebuie s-o asculți ! 
  
„- Da ! Dar uneori, este mai bine să lași cioburile nestrânse decât să te rănești încercând să le pui la loc ! ” 
  
Simțise adevărul vorbelor acestea chiar pe pielea ei. Fiecare film turnat îi adusese câte o relație ,era ceva mai mult carnal, scenele de dragoste îi trezeau năvalnic simțurile ,dar n-avusese parte de iubire. 
  
Trebuia să-i acorde un zâmbet trist de afirmare,așa era în scenariu ,dar ea continua să-l urmărească. Iar el îi răspundea în oglindă,printr-o privire puternic lucitoare. Uitase de drumul sinuos ce trebuia să îl parcurgă , doar se lăsa condus atât de lin,peste cărarea dintre inimi. 
  
- Stop,opriți filmarea ! 
  
Vocea baritonală a regizorului, „răgușită” involuntar de megafon, îi dă de înțeles că totul s-a terminat. O să se-ntoarcă la ospătorie iar ea o să-și continue nestingherită, urcarea către un alt trofeu . 
  
- Ai interpretat foarte bine,ai un talent special de a intra în pielea personajului, îl gratulează ,simțind de fapt că bărbatul brunețel,cu ochi nedefiniți, îi intrase ei,în mod inexplicabil, pe sub piele ,chiar în adâncul inimii. Și nu vroia să-l lase să plece chiar atât de repede. 
  
- Vă mulțumesc, n-a trebuit deloc să mă străduiesc,simpla prezență a dumneavoastră mi-a fost suficientă. 
  
Simțeau amândoi la fel de bine că nu era deloc suficient. Și-ar fi dorit cu mult mai mult, și-ar fi dorit să se sărute chiar acum ,ignorând spațiul și distanța dintre clasele sociale.... 
  
Se îndepărtează încet,iar el o urmărește, încercat de regretul faptului că timpul nu e nemărginit. 
  
  
- Luigi,trebuie să faci o schimbare radicală în distribuție,îi spune Lara sicilianului mirat. Vreau să-mi schimbi „sufletul pereche ” ! George Richardson e doar un obsedat libidinos, nu-mi place cum mă strânge în brațe ,îi simt dorințele primitive și asta mă dezgustă. 
  
- Ce tot spui ,e un actor desăvârșit,doar ai văzut .a luat și premiu .... 
  
- Sigur,a luat premiul pentru cel mai bun rol secundar. Deci poți să-i dai un rol secundar,poți să-l faci „taximetristul ” care mă aduce de la aeroport ,în locul celuilalt. Faci schimb de roluri ! 
  
Bărbatul își arcuiește sprâncenele, într-o mirare puternic încordată. 
  
- Să nu-mi spui că ți-a căzut cu tronc . Lara e doar un ospătar,am făcut o greșeală și o răscumpăr, acordăndu-i un rol minuscul. 
  
- Iar tu ai fost cândva un vânzător de ziare din Los Angeles.... Vrei sau nu ca filmul să iasă minunat ? 
  
- Normal că da ! 
  
- Atunci mi-l dai pe el ! Și du-l unde vrei tu pe Richardson ! 
  
Căștigătoarea unui premiu atât de important nu trebuie refuzată. Dimpotrivă ,trebuie să-i creezi condiții ca să se simtă în largul ei, într-o peliculă atât de importantă. Recunoștea profesionalismul blondului,dar aroganța lui, îl supăra chiar și pe el. 
  
- Ok, o să vorbesc cu amândoi. Vreau să-i aduc divei nu doar celebritatea ,vreau să-i aduc și fericirea. E-așa o distanță mare între cele două .... (va urma ) 
  
Referinţă Bibliografică:
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!