Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

VIATA LA PLUS INFINIT (10)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mai aveau 1000 de euro rămași din tot ce-agonisiseră de la servici. Biletele de avion costaseră fix 700 ,iar restul îl aveau pentru a intra în altă viață. O viață pusă din nou pe fugă ! Realiza încetul cu încetul că făcuse ceva groaznic,omorâse un om, chiar dacă ea îi găsise circumstanțe atenuante.. Avea el păcatele lui,nu mai avea nevoie și de ale altuia. Irina îi citește gândurile,nu e ușor pentru niciunul ,dar lui îi este evident mai greu. Cazmaua a fost în mâna lui... 
  
- Calmează-te ,o să trecem și peste asta . Acum intrăm în vamă,nu trebuie să dăm nimic de bănuit. 
  
O ascultă și înțelege că înapoi nu se mai pot întoarce. Răul a fost deja făcut. 
  
- Giati pigainete se Nikaia ? ( Pentru ce mergeți la Nisa ? ) întreabă lucrătoarea în uniformă. 
  
- Tourismos ! Kinimatografico festival,spune fără să zâmbească. 
  
- Festival ? insistă femeia grăsuță cu interogatoriul obligatoriu, ce intra probabil în fișa ei de angajare. 
  
Apoi începe să turuie ceva în fraze lungi ,interminabile. Înțelege din când în când câte-un cuvânt ,însă cu trei cuvinte nu descifrezi o propoziție. Zâmbește tâmp, rugându-se în gând să pună mai repede ștampila pe documentele de zbor. El i-ar fi pus chiar una peste gură. Nu-i plăceau grecoicele ,majoritatea aveau un corp deformat ,prea puține îi atrăseseră atenția. „ Și urâte, și rele de gură ! Și nici măcar nu le-nțeleg ! ” 
  
- Kali diaskedasi ! 
  
Expresia o auzea în fiecare zi ,erau cuvintele de ambianță pe care Spyros le adresa turiștilor eleni, atunci când le înmâna cheia de la camere. Știa că însemna , „ Distracție plăcută ! ” Nu putea fi vorba de o distracție atât de mare ,dar în sfârșit se terminase monologul. 
  
- Efcharisties ! ( Mulțumim ! ) răspunde Irina pentru amândoi ,apucând în grabă actele. Un alt capitol se-ncheiase . Și iarăși , punct și de la capăt ! 
  
Plutesc deasupra norilor răzleți ,dar nu vrea să privească-n jos. Îi este teamă că niște ramuri ascuțite de măslin o să-l înțepe.... 
  
  
Aeroportul din Nisa este la numai 25 de km de Cannes și-un sfert de oră le e suficient ca să ajungă. Taxiul înaintează greoi pe străduțele înguste,străjuite de o parte și de alta de bloculețe vechi ,dar îngrijite. Mașinile parcate pe partea stângă stau osândite în șir indian, ca pe un raft orizontal.Nu-i place chiar atât de mult ce vede,se aștepta la altceva, cel puțin la fel de grandios ca festivalul pe care-l găzduiește. 
  
„ Poate că în partea de sud,cea cu marea,să fie altfel ! ” 
  
Nici Rue Merle nu face excepție . Mădălina,prietena Irinei, locuiește într-o clădire veche,un imobil cu parter și un singur etaj,chiar în fundul străzii.De fapt,stă singură în clădire, la parter locuiseră niște bătrâni ,dar firul vieții lor se terminase cu mult timp în urmă. Irina o sunase de pe un telefon de ocazie,cumpărat din aeroport de la un tunisian,dar nu-i spusese că nu era o vizită de curtoazie.Mai fusese și altădată ,tot în timpul festivalului,pe vremea aceea erau doar două fete tinere, ce nu aveau în cap decât distracție. 
  
- Ce bine-mi pare c-ați venit ,spune îmbrățișându-i cu căldură. 
  
- Stai să auzi întâi de ce-am venit și pe urmă o să vezi dacă-ți mai pare bine ! îi dă replica,pregătind cumva terenul, de apartament mobilat modern și destul de spațios.,contrastând puternic cu imaginea exterioară a clădirii. 
  
- Presupun că ați venit pentru Festivalul de Film,majoritatea turiștilor vin acum pentru asta,spune rotunjindu-și gura micuță . 
  
- Nu chiar ,noi nu suntem turiști,noi am plecat de acasă definitiv. 
  
Zâmbetul amabil se grăbește să dispară, fiind înlocuit de-o mimă mult mai serioasă. 
  
- Mă tem că nu-nțeleg! Dar lasă, că îmi povestiți totul la masă. Am pregătit niște crochete,sper să vă placă. 
  
Se așează și înghit cu mii de noduri. Sunt stânjeniți că trebuie să se vâre forțat în viața ei ,dar nu prea au de ales. 
  
- Am fugit de soțul meu, fiindcă mă bătea mereu fără motiv și mi-a fost teamă că într-o zi o să mă omoare. 
  
„ Și-așa că l-am omorât noi pe el ! Sper că nu îi spui și asta ! ” gândește Mihai speriat. 
  
- Deci, el nu e soțul tău ? întreabă Mădălina contrariată, privind atentă bărbatul din fața sa. „ Poate că el este motivul,e un motiv destul de-atrăgător,probabil și eu aș păcătui . Măcar așa, de-o aventură ! ” 
  
- Nu ! Pe Mihai l-am cunoscut pe urmă ,după ce-am fugit de-acasă și am hotărât să continuăm viața împreună, fiindcă ne iubim. 
  
Îl sărută apoi tandru, că să-i demonstreze că vorbele nu-s aruncate-n vânt degeaba. 
  
„ Norocoasa naibii ! ” 
  
- E foarte frumos ,mă bucur pentru voi,dar nu pot să vă țin chiar foarte mult timp la mine. Eu sunt învățată singură,am tabieturile mele,nu vreau să mă înțelegeți greșit, îmi face plăcere că ați venit,dar nu pot să vă promit că o să vă țin aici definitiv. 
  
Irina îi cunoștea stilul ,decât să umbli cu ocolișuri diplomatice,mai bine trântește adevărul . Chiar dacă uneori e dureros ! Stilul ăsta îl respectase și ea până de curând, când dragostea îi dăduse foc la rațiune. 
  
- Sigur că nu , măcar până ne punem puțin pe picioare ! Poate reușim să găsim un servici și atunci ne mutăm cu chirie în altă parte. 
  
- Deci ,vă trebuie și servici ! 
  
- Păi ,da ! 
  
- Înțeleg,poate găsim ceva sezonier, chiar la mine la Casino. Acum sunt o grămadă de actori,regizori,producători care au bani de cheltuit. Și cred că e nevoie de personal. Mergeți cu mine diseară și vedem ce putem face. 
  
  
Partea de sud,cea dinspre mare, este cu totul altceva. Bulevarde largi,pline de palmieri stufoși,li se aștern ca un covor multicolor în calea lor spre mântuire. Ambarcațiuni luxoase dansează încet , în unduirea caldă a mării înserate și în lumina lunii,ținute în frâu , la mal, numai de lanțuri argintate. Palais de Festival e o construcție nu foarte înaltă ,dar modernă, cu multe suprafețe vitrate.Reflectoare albastre o înconjoară ,dorind să-i pună în evidență silueta . Lipită de ea,în partea dinspre oraș, clădirea Casinoului încearcă să îl eclipseze printr-o firmă roșie,stridentă,ce clipește intermitent ,asemenea unei femei cu vino-ncoa. Diferența dintre luxul afișat aici și clădirile sărăcăcioase din nordul orașului este imensă,miliardele tocate ale industriei de film mondial și-au făcut simțită prezența în opulența izbitoare a interioarelor. În stânga, ușa aristocratică , deschisă larg ,lasă ca hărmălaia dinăuntru să se destrăbăleze prin toate coridoarele luxoase. 
  
Ei o urmează tăcuți,pe-un hol îngust din dreapta, pe unde intră numai angajații.Se oprește în fața unei uși îmbrăcată în piele maro,de căprioare tinere,sacrificate prea devreme. 
  
- Așteptați-mă aici ! le spune apăsând cu tupeu mânerele aurite. 
  
Bărbatul grizonat stă tolănit în spatele biroului, cu picioarele încrucișate peste masă ,în stil american. Vorbește la telefon ,convorbirea îi provoacă o plăcere nedisimulată, râde cu toată strungăreața dusă aproape de urechi. 
  
- Bine Cherry, să m-aștepți diseară îmbrăcată în costumul Evei ! O să te învelesc cu corpul meu ! Te pup ! 
  
Sesizase prezența tinerei, iar dulcegăriile le spusese cu voce foarte tare, ca să audă neapărat și ea. 
  
- Madelene ,ți s-a făcut dor de papa ? 
  
„ Exact ca de-un scaiete în vârful capului ! ” 
  
Nu se simțea în largul ei că se afla acum, aici,obligată să îi ceară un favor.Fusese amanta lui timp de un an,el era însurat,avea doi copii mari, aproape de vârsta ei. Pusese ochii pe ea de când intrase prima oară pe ușa aceasta,pe vremea când era numai o tânără săracă,în căutare de lucru. O angajase la casierie ,nu vroia să-i dea o funcție importantă ,să nu și-o ia în cap. Era amanta lui doar pentru sex. Nu simțise niciodată vreo plăcere ,el termina întotdeauna pe locul întâi ,apoi se ridica grăbit,fără să-i pese că ea rămânea numai înflăcărată. Se complăcea în situația asta, fiindcă o întreținea și își dorea neapărat ceva. S-o pună șef de sală ! Îi spusese asta în nenumărate rânduri,dar el ezita de fiecare dată ,fiindcă postul îl promisese la o alta. Până la urmă ,mai mult de gura ei, o numise ajutor de șef,adică cineva pe care șefa să frece mai tot timpul. Treptat,interesul lui a scăzut,iar ea se bucurase că scăpase de o relație, mai mult decât libidinoasă. 
  
- Vreau să-mi faci un favor ! 
  
- Aceeași frumoasă profitoare ai rămas ! Ce-ți mai dorește inimioara ? 
  
- Vreau să-mi angajezi prietena și pe iubitul ei ! Știu că acum e nevoie de personal și ai putea s-o faci. Măcar de dragul timpurilor trecute ! 
  
- Aha...înțeleg ! Și ce anume știu să facă ? 
  
- Nu știu prea multe ,în România au fost intelectuali,dar cred că pot spăla paharele sau servi la mese. 
  
- Ce noroc avem noi cu intelectualii ăștia din România ,dacă n-ar fi atât de mulți,cine ne-ar mai freca podeaua ? 
  
Nu-i plăcea remarca lui,o atingea și pe ea ,în mod direct. Se învățase însă de mult cu umilințele,dacă vrei să răzbești în viață ,la un moment dat , trebuie să fii pregătit și pentru umilință. 
  
- Bine ,le faci mâine fișe de angajare provizorie. Pe urmă,o să mai vedem ! Să le explici ce trebuie să facă ! Și....cum te-ai gândit să-mi mulțumești ?întreabă zâmbind complice de sub mustățile stufoase. 
  
- Uite așa .... Merci ! spune trântind cu forță ușa acoperită de piele maro,de căprioare tinere,sacrificate. 
  
Iese grăbită,conversația nu i-a făcut plăcere ,dar vroia să le arate lor,cunoștințelor din România,cât este ea de importantă. 
  
- Haideți să vă conduc la locurile voastre. 
  
- Ne-ai rezolvat așa de repede ? 
  
Nu vrea să le răspundă. Se mulțumește să le arunce un zâmbet plin de superioritate. Intră apoi într-o încăpere foarte mare,e o spălătorie cu numeroase mașini de spălat vase, umplute la refuz de sticlărie de foarte bună calitate. 
  
- Marie, ea e o nouă angajată,explică-i ce are de făcut,îi spune într-o franceză aproape perfectă ,uneia dintre manipulante. 
  
Și viața de spălătoare de pahare începea acum pentru Irina. Avea destul de multe de spălat. Chiar și păcate ! 
  
- Tu vino cu mine ! 
  
Tonul poruncitor nu era deloc pe gustul lui . De la un ton poruncitor se declanșase nebunia. Dar lumea este mult prea plină doar de vorbe goale ,uneori ești nevoit s-asculți și de porunci. 
  
- Serge , învață-l tot ce știi despre ospătărie ,cum să țină tava cu pahare,cum să-și țină corpul ,dar mai ales cum să vorbească ! 
  
- Biensure, mademoiselle ! 
  
Mihai știa franceză foarte bine,începuse cu ea încă din școala generală și se oprise abia când terminase facultatea. Îi mai lipsea numai accentul ,dar Serge urma ca să i-l pună acolo unde trebuie.Și chiar se străduia să îl învețe,numai că el își pierdea gândurile prin altă parte,îi era dor de-ai lui,de Steluța ,chiar și de Spyros cu dansul lui energic ,de viață trăită în fiecare clipă. O iubea pe Irina,dar de când se întâmplase nenorocirea, parcă iubirea mai scăzuse în intensitate. Îl chinuiau remușcările ,omorâse un om și-l îngropase la doi metri sub pământ.Poate că dacă nu ar fi cunoscut-o, n-ar mai fost acum un criminal....( va urma ) 
  
Referinţă Bibliografică:
VIATA LA PLUS INFINIT (10) / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1832, Anul VI, 06 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!