Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

VIAȚA LA PLUS INFINIT (9)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O urmărea în fiecare dimineață când se ducea să se plimbe pe faleză sau altundeva și aștepta cu sufletul la gură să se întoarcă . Urca imediat după ea în cameră,vorbeau despre una ,despre alta,glumeau,rădeau...Simțeau că totul e perfect ,chiar dacă zilele ei minunate erau pe sfârșite. Dragostea punea,încet și sigur, din nou stăpânire peste inima lui . Iar restul nu îl mai interesa,acum era minunat și liniștea din sufletul lui era absolută ....Iar ea simțea la fel. 
  
- Nu trebuie să mai pleci ,căștig ceva bani din slujba asta,o să închiriem ceva mai ieftin în afara orașului și o să ne descurcăm. 
  
- Nimeni nu știe de mine de atâtea zile ,nu am mai sunat pe nimeni, de teamă să nu-mi urmărească telefonul. 
  
- Nici de mine nu știe ,o să luăm totul de la zero,e ca și cum ne-am naște încă o dată. Pentru ce anume te-ai mai întoarce ? 
  
Își dorea din suflet ca ea să rămână,dintr-o dată viața lui căpătase un alt sens și nu vroia s-o piardă. 
  
- Da ,cred că ai dreptate,o să ne descurcăm cumva,o să încerc să îmi găsesc și eu servici.Important este că ne iubim.Iar eu cred că dragostea poate învinge totul! 
  
- Și eu cred la fel ! 
  
Se simțeau în siguranță unul în brațele celuilalt ,dintr-o dată viața își schimbase culoarea în roșu aprins. Iar negrul dispăruse cu desăvârșire 
  
Au găsit până la urmă o căsuță izolată, mai departe de oraș,dar asta și doreau . Bani puțini pentru liniște multă ! Zilele se scurgeau cu mult prea repede,amândoi ar fi vrut să oprească timpul în loc... Iar dragostea reușea să umple toate neajunsurile. 
  
La rugămințile lui ,Spyros le procurase acte false de la un prieten, care îl ajutase și pe el cu o altă identitate.Rugăminți fierbinți și încă două mii de euro. Aveau acum cu totul alte nume. El era Mikos Atanasiu, dorise să păstreze ceva și din trecut ,iar ea , Irene Stratos. 
  
  
Trecuseră cam două luni pe lângă ei și totul era ca la-nceput. Munceau amândoi,el la hotel și ea făcea menajul la o femeie în vârstă ce locuia în centrul orașului.Era destul de greu,înainte fusese economistă ,acum ștergea praful și făcea mâncare. Dar nu se văita,lucrurile astea le făcea oricum și acasă și nu primea în schimb decât reproșuri și bătaie.Seara venea destul de obosită însă îl aștepta cu masa caldă ,făceau dragoste și absolut nimic nu părea să le tulbure fericirea. 
  
Părea o seară ca toate celelalte. Însă aceeași stare de neliniște pe care o mai trăise și altădată, îl avertiza că ceva rău o să se-ntâmple. Cei patru kilometri pe care-i parcurgea pe jos i se păreau acum interminabili. Simțea că ea este în pericol. 
  
Aleargă ca un nebun, se împiedică,cade și se ridică ,o spaimă groaznică îi stăpânește trupul. Ajunge în sfârșit ,și-l sesizează pe fereastră, cum o lovește peste față,peste corp , cu cureaua de la pantaloni.Iar ea îl imploră în genunchi să înceteze. 
  
- Nu vrei să fii a mea ,dar nici a altuia nu o să fii ,pentru că-n seara asta o să mori ! 
  
- Nuuu... 
  
Știa că-n magazie sunt unelte . Apucă cu tărie lopata și intră cu viteză ,împins de la spate de un curaj nebănuit. 
  
Bărbatul se întoarce instantaneu ,dar nu apucă să mai riposteze, căci lovitura e năprasnică și plină de foarte multă ură. Cade ca secerat ,dar el continuă să-l izbească ,nu mai reacționează ca un om normal,îl vrea pierit pe veci din viața lor,atât de minunată . 
  
- Oprește-te ! Oprește-te ,te rog,o să-l omori ! 
  
O aude în cele din urmă. Și - abia într-un târziu, aruncă cazmaua, mai departe. Se apleacă peste figura lui desfigurată,umplută de sânge, sperând că n-a comis abominabilul. Incearcă să-și adune calmul, aduce o oglindă mică din raftul de la baie și i-o apropie de gură..... 
  
Se prăbușește mut lângă femeia lividă, care-l privește-nspăimântată ,căci înțelege că totul s-a sfărșit.... 
  
- Trebuie să chemăm poliția ! De Salvare nu mai e nevoie .... 
  
- Nuuu..... Mihai ce-o să se-ntâmple acum ? 
  
- Nu știu exact ce-o să se-ntâmple ,probabil o să fiu arestat . 
  
Îl privește speriată ,nu îl credea capabil de asemenea cruzime,dar înțelege oarecum că dragostea pentru ea l-a împins la crimă. 
  
- M-ai apărat pe mine,m-ar fi omorât ,nu văd de ce ai putea fi arestat ! 
  
- Irina,eu nu ți-am spus tot,nu am plecat de-acasă doar ca să am o viață a mea. Am fost nevoit să fug din țară. O vreme a fost foarte bine,mă angajasem șofer la un prieten,dar unii m-au rugat să duc niște pachete la Eforie ,fiindcă era noapte și nu mai aveau pe cine să roage. Așa m-au mințit, iar eu credul,am înghițit-o . Am avut un accident pe traseu,m-am răsturnat cu dubița,pachetele cu „operele de artă ” s-au spart și am descoperit că erau ascunse în ele, droguri. Mi-a fost frică de mafioți,mi-a fost rușine și de patron. Cu siguranță aș fi intrat la pușcărie ,ar fi fost cuvântul meu împotriva cuvântului lor....Așa că am fugit ! 
  
- Și de ce nu mi-ai spus asta până acum ? Se presupune că doi oameni care se iubesc nu trebuie să aibe secrete unul față de altul . 
  
- Așa este,îmi pare rău.... Nici pe el n-am vrut să-l omor ,dar am turbat la gândul că se poate întoarce și altădată să îți facă rău.Nu prea a fost legitimă apărare ,o lovitură cred că era suficientă. Însă eu nu m-am putut opri. 
  
Fusese cândva un om corect,dar cinstea și corectitudinea i se pierduseră undeva ,într-o bancă de școală gimnazială...De-atunci încoace ,n-a reușit decât să fugă de probleme . Și acum , ar fi vrut să se oprească. 
  
Dar ea îl iubea. Și faptul că ar fi putut rămâne fără el,o îngrozea.Îl vroia tot timpul alături ,comisese într-adevăr o crimă oribilă ,însă bărbatul ei vroia să o omoare. Și ea ar fi procedat exact la fel 
  
- Îl îngropăm ! Suntem izolați,e noapte ,cine ne poate vedea ? 
  
Până la urmă ,noaptea nu e un sfetnic chiar atât de bun ! La începutul lumii ,Eva îl sfătuise pe Adam să guste din fructul oprit ,deși știa că or să fie izgoniți din rai. Acum, o altă femeie împingea cu disperare ,un alt bărbat în fundul iadului. 
  
- Nu știu ce să zic, am omorât un suflet,bun sau rău ,un suflet totuși...Cred că ar trebui să plătesc ,ca un bărbat adevărat. 
  
- Și vrei să simți neapărat, dacă ești bărbat adevărat, în pușcărie ? 
  
Cuvântul „pușcărie” îl speriase cumplit și în România. Nu numai lipsa de libertate îl îngrozea, îl îngrozeau mai mult faptele oribile ce auzise că se petrec dincolo de gratii. 
  
- Bine .... hai să-l ducem afară. 
  
Trupul neînsuflețit al bărbatului ,de aproape doi metri ,nu vrea să părăsească lumea fără o vajnică împotrivire. Fusese o greutate mare pentru ei și-n timpul vieții ,dar mort atârna cu mult mai mult. Reușesc cu greu să-l așeze pe două pături groase ,cu care-i înfășoară corpul. Nu vor să-l târe,ar putea lăsa urme ,mai bine îl duc pe sus. Ajung cu greu în pădurice, sapă groapa adâncă de doi metri și peste trei ore, aruncă amândoi crengi înfrunzite de măslin,peste mormântul proaspăt acoperit. Măslinul este copacul ce aduce pacea. I-o adusese lui Traian, dar lui îi declanșa în suflet,un război.... 
  
- Nu cred că mai putem rămâne aici ! îi spune după ce toată treaba murdară fusese terminată.Cred că i-a fost destul de ușor să mă găsească. A colindat întâi prin locurile unde m-am ascuns și altădată și apoi a înțeles că am fugit din țară. A luat agențiile de turism la rând și până la urmă ,m-a găsit. La fel de repede îl pot găsi și pe el colegii lui, mai ales că ei știu unde-a plecat. E clar că aici nu mai suntem în siguranță. 
  
- M-am gândit și eu la asta. Ai dreptate ,nu mai putem rămâne,e mult prea riscant ! Cipru face parte din Uniunea Europeană. O să plecăm tot în UE,putem trece granița numai cu cărțile astea de identitate. Nu cred că o să facă o verificare atât de amănunțită .Dar ,unde să plecăm? întreabă ,umplut de disperare. 
  
- La Cannes ! 
  
- La Cannes ?! De ce, turnăm un film de groază ? 
  
- Sincer,nu-mi arde acum de glume. Fimul de groză l-am turnat deja. Dar nu cred că cineva o să ne-aplaude. Mergem acolo, fiindcă am o prietenă ,care lucrează la Casino . E chiar lângă Palatul Festivalului de Film ,dacă tot ai amintit.Chiar în perioada asta se ține .Poate casinoul are nevoie de oameni în plus ! 
  
- Atunci,cu Dumnezeu înainte ! 
  
Ciudat cum un criminal,fie el și de ocazie, imploră ajutorul divin după ce s-a făcut frate cu Necuratul....( va urma ) 
  
Referinţă Bibliografică:
VIAȚA LA PLUS INFINIT (9) / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1825, Anul V, 30 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!