Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

VIAȚA LA PLUS INFINIT (8)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O urmează tăcut, cu bagajele în mână, pe coridoarele înguste ale hotelului . Nu e nici pe departe un hotel de lux ,dar nici oricine nu se poate bucura de generozitatea celor trei stele din dotare. Nu pare o femeie foarte stilată sau parvenită ,nu ar fi fost cu siguranță locul ei la unul din marile hoteluri, așezate lângă port. Este destul de tânără, destul de drăguță,cu părul șaten. Pare mai degrabă din clasa populară, venită aici c-un singur gând, să se bucure de soare și de marea cea albastră. Sau poate cine știe, de cine vrea să uite.... 
  
Privirea ei pierdută undeva departe ,este dovada vie că ultima lui ipoteză e cea mai plauzibilă.Dar și celelalte teorii se țin destul de-aproape ,infinitatea mării îți poate aduce liniștea de care ai nevoie. 
  
- Mulțumesc . Poți să-mi faci rost de ceva de mâncare ?îl întreabă într-o engleză la fel de aproximativă ,ca a lui ,atunci când o folosise pentru prima oară. 
  
- Aici orice specialitate e pusă pe grătar. Până și fructele de mare sunt pregătite așa.... 
  
- Este perfect,de-acolo de unde vin eu,grătarul e la mare căutare..... 
  
- Si de unde anume veniți, dacă-mi permiteți să vă întreb ? încearcă să-și lămurească curiozitatea. 
  
- Din România ! Tu? Ești localnic ? 
  
- Nu ,tot de acolo sunt și eu ,îi răspunde în cea mai curată limbă românească. 
  
- Oau ! Se pare că lumea nu e destul de mare pentru noi ,nu ne putem ascunde nicăieri ! 
  
- Așa se pare ! Mă duc să cumpăr ! 
  
Nu se-mpăcase cu ideea că trebuie să stea ascuns. Dar nu-i plăcea nici faptul că cineva îi descoperise ascunzătoarea. Acum trebuia să stea un pic mai ghemuit ,să-i facă și ei loc. 
  
Nu o mințise. În orașul ăsta ,grătarul era la mare prețuire. Dacă în partea de nord a Ciprului,ocupată de turci,porcul era izgonit de prin mâncare,aici râmătorul își afla obștescul sfârșit, incinerat pe grilele fierbinți. Mirosul ademenitor, care punea stăpânire pe faleză și pe plajă ,se pierdea destul de greu ,undeva în mijocul mării cristaline. 
  
- Asta am găsit,sper să fiți mulțumită, îi spune întinzându-i farfuria aburindă, umplută de cotlete fripte. 
  
- Da ,este bine .... Tu nu vrei să mănânci cu mine ? 
  
Nimeni dintre clienți nu îl invitase până acum la masă și de aceea se simțea destul de încurcat. 
  
- Nu, mulțumesc, eu am mâncat deja. 
  
- Și ?! Ce-i cu asta ? Două mâncări nu strică niciodată ! 
  
- Adevărat,dar eu îmi cunosc lungul nasului. Sunt doar un simplu angajat. 
  
- Da ?! Și cu ce anume se ocupă un simplu angajat ? 
  
- Curățenie,dacă se strică un lucru îl repar, stau la dispoziția clienților ,dacă au nevoie de ceva ... 
  
- Păi vezi ? Eu am nevoie acum de ceva,am nevoie să-mi ții companie ,nu-mi place să mănânc singură ! Deci ,te rog să te așezi. 
  
Nu ar fi vrut să facă asta ,însă privirea ei stăruitoare îl ținea totuși țintuit. Dar mâncarea îi intra oarecum cu noduri. 
  
- Ți-e rușine că ești român ? E-adevărat că nu suntem văzuți atât de bine ,dar trebuie să schimbăm chestia asta ! 
  
- Nu ! Cum să-mi fie fie rușine , e țara unde m-am născut ,unde-am crescut ,mi-a dăruit atât de mult ... 
  
- Și atunci ,ce cauți aici ? 
  
Putea s-o –ntrebe același lucru. Concediul de odihnă l-ar fi putut face foarte bine și în Romănia. Curiozitatea ei extremă îl deranja vizibil,dar nu vroia să o repeadă. Până la urmă, clientul trebuie să fie întotdeauna mulțumit. 
  
- Am vrut să iau viața în piept și ea m-a aruncat aici . Nu e chiar rău,marea mi-a adus întotdeauna liniște. Deși nu vreau să râmăn toată viața un om de servici la un hotel ,fie el și de trei stele. 
  
- Și ce ai vrea să faci ? 
  
- Uneori nu poți să faci ce ți-ai dori să faci. Ești nevoit să te împaci cu soarta pe care de multe ori , o meriți. 
  
- Hmm... 
  
O pusese pe gânduri ,știa că bărbatul din fața ei, ce nu părea un om simplu de servici,avea dreptate.Primim ce merităm ! 
  
- Eu sunt Irina ! 
  
- Mihai ,îmi face plăcere . 
  
- De naiba dădeai dacă nu-ți făcea ! Îi spuneam managerului să te dea afară. Cu ce anume ai greșit ? 
  
Întrebările ei insistente îl deranjaseră la început . Acum însă parcă dorea să se destăinuie. Era curioasă ,dar avea umor. Iar umorul e apanajul oamenilor inteligenți. 
  
- Am fugit de părinții mei bolnavi. Am vrut să fac și altceva ,decât să-l duc pe taică-meu la wc și să execut fără crâcnire ordinele superioare ale maică-mi, doar pentru faptul că s-au chinuit să mă țină în facultate. 
  
Îl ascultă tăcută și înțelege că viața lui nu fusese tocmai ușoară acasă. A vrut să evadeze,însă a nimerit un pic mai rău. Și totuși.... 
  
- Ce facultate ai făcut ? 
  
- Matematică,am fost cinci ani profesor .... 
  
- Profesor ?! E cam mare diferența dintre un catalog și un mop.... 
  
- Depinde câtă plăcere îți face să le mânuiești. Sincer, nu mi se potrivește niciunul. 
  
- Unii nu află toată viața ce anume li s-ar fi potrivit. Tu ești de lăudat ,fiindcă măcar încerci ! 
  
„ Dacă ai ști tot adevărul nu m-ai mai lăuda atât ! ” 
  
- Eu am vorbit destul despre mine ? Tu ? 
  
- Ce să-ți spun ? Am fugit departe de Traian,soțul meu ,extrem de gelos și violent. Numai că peste zece zile o să trebuiască să mă-ntorc. 
  
Oftează adânc ,revenirea la realitatea cotidiană îi provoacă o imensă suferință. 
  
- Eu sunt o fire deschisă,îmi place să glumesc,să râd ,să-mi fac prieteni .Asta nu înseamnă că am ceva, cu cineva. Dacă aveam invitați la masă și unul spunea o glumă iar eu râdeam ,pe el îl deranja. După ce plecau ,îmi reproșa și nu se lăsa până când nu-mi altoia una peste față sau peste gură sau pe unde nimerea.... 
  
Eu nu pot altfel,așa e felul meu. Fugeam de acasă,mă ascundeam la câte o prietenă ,dar de fiecare dată mă găsea. Venea cu un buchet de flori și cu lacrimi pe obraz,mă implora să mă întorc ,fiindcă fără mine viața n-are niciun sens,că se omoară. Și eu mereu... mă întorceam. Nu-l mai iubesc ,nu poți iubi pe cineva care te rănește la nesfârșit,însă mi se făcea întotdeauna milă . Acum ,însă,a întrecut măsura. Am ieșit într-o zi cu o colegă și un coleg la o cafea, dezbăteam probleme de servici,nu altceva. La un moment dat,pe colegă a sunat-o cineva la telefon,era o problemă urgentă și a trebuit să plece.Nu puteam să mă ridic de la masă fără niciun cuvânt.Am rămas doar eu și colegul meu,un bărbat deosebit ,nu ar fi îndrăznit niciodată să-mi bată vreun apropo sau altceva. El a trecut pe-acolo și ne-a văzut sau nu știu ,poate cineva i-a spus, fiindcă își pusese toți prietenii să mă urmărească. Nici n-am intrat bine în casă și a început : 
  
- Ia spune ,curvă ordinară, cu cine îți bei tu cafeaua ? 
  
Am încercat să-i spun că e doar un coleg,nimic mai mult ,dar el nu dorea să mă asculte . M-a lovit până s-a plictisit și apoi s-a culcat. 
  
- Și de ce nu te-ai dus la poliție ? 
  
- El este polițist,nu aș fi rezolvat nimic. Și apoi,eu nu sunt ca el,nu vroiam să-i fac rău,eu sunt o persoană bună ,i-am găsit chiar și atunci circumstanțe atenuante. Dar ,mi-a fost frică să mă-ntorc ! M-am dus la baie,m-am spălat,m-am fardat, fiindcă eram plină de vânătăi peste tot, și am ieșit. Din prima agenție de voiaj ,mi-am luat biletul și am ajuns aici . Înțelegi acum ,de ce nu o să mă dezbrac la plajă ,o să mă mulțumesc să privesc doar marea .Ca și pe tine ,o să mă liniștească. 
  
Mihai înțelegea că suferința ei este cu mult mai mare . Și mai înțelegea, că nu doar suferința îi apropia. Pe amândoi îi căuta poliția ! Și dintr-o dată, nu se mai simțea atât de singur.... (va urma ) 
  
Referinţă Bibliografică:
VIAȚA LA PLUS INFINIT (8) / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1818, Anul V, 23 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!