Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

VIATA LA PLUS INFINIT (7)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„ Bună treabă,am muncit ca prostul patru ore pentru o porție de brânză expirată ! ” 
  
Gândul acesta îi trezea neliniști, nu se așteptase că o să fie primit cu flori,dar ce i se-ntâmplase nu-i căzuse deloc bine. Îi căzuse ca un bolovan peste tot corpul ,chiar și peste urechi,acolo unde se află centrul echilibrului.... 
  
Își scoate hainele și se aruncă disperat în marea cea albastră ca și cum ar vrea să se spele imediat de toată murdăria de care se umpluse. 
  
Era atât de limpede . Dar nu la fel de limpede putea să mai gândească. 
  
„ Ce-ar trebui să fac acum? Încotro să mă îndrept ? Se pare că o să am destul de suferit ,fiindcă am fost atât de egoist ! ” 
  
Întotdeauna, primești exact la fel de mult, pe cât ai dăruit. Și dac-ai fost zgârcit cu cei din jur , viața n-o să-ți ofere decât singurătate. Și n-o să-ți fie nimeni prin-prejur ! 
  
Marea i-a oferit de fiecare dată momente de liniște. „ Încotro să mă îndrept ? ”aceeași întrebare îl obseda la nesfârșit. 
  
Și-ar fi dorit ca măcar ea să-i dea acum răspunsul . Însă de foarte multe ori, răspunsul e-n fiecare dintre noi . În viață nu contează atât de mult locul în care ne aflăm, ci destinația spre care ne-ndreptăm. 
  
Iar el înaintează tăcut prin nisipul fin ,spre o destinație total necunoscută,implorând soarta să-i dea măcar o șansă. L-a adus până aici ,doar ca să-l bage la apă ? „ Sigur există și o continuare ! ” 
  
Hotelul Miraki nu are decăt trei etaje. E mult mai mic decât cele din jur, dar intuiția îi sfătuiește insistent să își încerce iar norocul. 
  
- Sunt un om care-și caută de muncă ,îi spune recepționerului . 
  
Bărbatul,trecut puțin peste 50,își amintește că-n urmă cu mulți ani și el intrase cu speranță pe-aceeași ușă din sticlă mată. 
  
- Eu nu sunt patronul,dar el este destul de bătrân și eu mă ocup acum de-aproape tot. Mai e doar o femeie care face curățenie. Ce știi să faci? 
  
- Nu foarte multe,dar pot să-nvăț destul de repede. Fac tot ce e nevoie ! 
  
- La recepție nu poți să stai ,engleza ta o să-mi stâlcească toți clienții în bătaie. În bătaie de joc ! Deocamdată,o să cari bagaje. 
  
- Este foarte bine ! 
  
Binele e-ntotdeauna foarte relativ. De foarte multe ori , mai-binele a fost dușmanul binelui. În după-masa aceea a fost însă mai bine decât dimineață.. Primii clienți ,o familie cu doi copii ,aveau ceva bagaje. Nu era un hotel de fițe, cum erau cele din sudul orașului ,dar chiar și-așa, capul familiei i-a pus în mână o bancnotă de un euro. Până la urmă ,ziua s-a încheiat pe plus. 
  
Întotdeauna,începutul este foarte greu,în rest e doar obișnuință. Și dacă nu-ți convine cu ce anume te-ai obșnuit,atunci încerci s-o iei din nou de la-nceput. 
  
Iar lui nu-i convenea deloc. Zilele se scurgeau una după alta ,căra bagajele clienților care soseau sau plecau, se mai ducea după câte un pachet de țigări sau un grătar pentru cei comozi și mai primea câte un ciubuc. Însă nu asta era tot ce își dorea el de la viață... 
  
- Eu sunt Spyros ! îi întinde recepționerul mâna într-un moment mai liniștit din serile sezonului de litoral. 
  
- Îmi pare foarte bine,eu sunt Mihai ! 
  
- Mihai ? Nu e un nume atât de potrivit ! Aici majoritatea suntem greci, o să te cheme Mikos ! 
  
Nu-i displăcea atât de mult ,înțelegea că acum locuia în altă parte ,iar părinții adoptivi doreau să-l denumească în alt fel. Și-un văr de-al lui ,plecat în America,devenise Nick, în timp destul de scurt .Nu-ți mai dorești neapărat să fii strigat pe numele adevărat, nu îți dorești decât să fii strigat. 
  
- Ia și bea ! îl îndeamnă cu un pahar umplut de bere aburindă. E Keo, băutura noastră locală, dacă vrei să te acomodezi aici,trebuie să te înveți cu tot ce ne-aparține. 
  
Era foarte bună ,iar după o zi întreagă de cărat bagaje, i se părea chiar minunată. 
  
- Știi de ce te-am primit ? 
  
- Nu știu,dar îmi pare foarte bine că ai făcut-o. Eram chiar disperat. 
  
- Cunosc sentimentul. Știi ce se spune, „nu răscoli cenușa trecutului pentru că vei găsi scânteia ce te va arde.” Iar pe mine m-a ars pe dinăuntru atâta amar de vreme. În urmă cu mult timp,locuiam în partea de nord-est a insulei. Eram un copilandru ,eram fericit în lumea mea de copil.Nu eram bogați,tata muncea la o fermă de animale împreună cu fratele meu mai mare ,iar mama avea grijă de-ale casei. Dar din păcate,fericirea nu este chiar atât de veșnică. Un grec din antichitate a spus așa : „ Învață să-ți scrii durerile pe nisip, iar bucuriile pe stâncă. ! ” Ca să reziste timp îndelungat ! 
  
- Și ce s-a întâmplat ? 
  
Amintirea acelor vremuri îi provoacă o tristețe vizibilă, poate că el și-a scris durerile pe nisip,însă vântul sau marea n-au reușit să le șteargă nici până în ziua de astăzi. 
  
-Turcii au ocupat teritoriul de nord-est ,comportându-se ca odinioară imperiul otoman. Călcau totul în picioare,violau femei și omorau bărbați și copii, vroiau să piară și ultimul picior de grec . Era duminică, cănd au venit. Înarmați până în dinți ,l-au împușcat pe tata, care se odihnea într-un hamac,sub un măslin, apoi au intrat în casă. Am fugit în dormitor și m-am ascuns în dulap ,printre hainele fratelui meu mai mare. Am auzit și celelalte două împușcături... Am înțeles că ei nu mai erau, dar nu puteam nici măcar , să-mi plăng durerea. Au răscolit prin camere, spărgeau totul, parcă și obiectele atinse de mâinile noastre îi enervau . N-am înțeles de ce atâta ură. Într-un târziu,au plecat. Iar eu m-am trezit singur ,undeva în mijlocul mării și nu-nvățasem încă să înot. Nu mai puteam rămâne acolo, totul era prea dureros .Mă strecuram noaptea printre copaci ,dormeam cu urechile ciulite și până la urmă am reușit s-ajung la linia de demarcație pe care-o impuseseră . Am reușit s-o trec ,nu fără multe emoții,dar am trecut-o. Nu era doar o linie de separație între două state rivale,eu îmi doream ca linia aceea să mă separe de trecut. 
  
Am ajuns apoi aici,în fața ușilor acestea ,eram la fel de disperat ca tine,dar trebuia să iau soarta la trântă și să n-o las să mă doboare. Patronul hotelului era un om bun,știa ce se întâmplase și era dornic să-și ajute semenii. Anii s-au scurs,el a îmbătrânit și am rămas managerul recepționer. Nu pot să mă plâng,după cum vezi, Larnaca e un oraș destul de vizitat ,iar banii pe care îi încasăm în sezon ne ajung să trăim tot timpul anului. 
  
Pe măsură ce-l asculta, Mihai întelegea ceva. Spyros era tot un fugar care vroia să scape de trecut . Fugea de imaginea părinților săi morți.Numai că el fugise de imaginea părinților săi vii, iar asta îl rodea tot timpul. Dar, după ce ai spart o farfurie,n-ai cum s-o mai lipești, deși îți pare rău.... 
  
- Sigur ai și tu o poveste , altfel nu te-ai afla acum aici ! 
  
- Da...am ! 
  
Îi povestește totul pe nerăsuflate. Avea încredere în el ,știa că nu o să-l denunțe,doar oamenii trecuți prin suferințe pot înțelege suferința. 
  
Grecul ascultă în tăcere până la sfărșit și-apoi concluzionează: 
  
- Fiecare plătim mai devreme sau mai târziu pentru faptele noastre. Dar tu mai ai multe bagaje de cărat ! 
  
Știa c-avea dreptate. Chiar și atunci, când intri la închisoare, cunoști de la-nceput cât timp o să înduri. Acum, nici măcar asta nu știa.Era cu mult mai rău..... 
  
- Hai ,gata cu tristețea ! Mergem la tavernă ! 
  
- Unde ?! întreabă absolut mirat . 
  
- În locul unde ne ștergem noi necazurile ! 
  
E-o fumărie atât de groasă, încât niciun cuțit nu e în stare să o taie. Doar muzica dată la maxim și tropăielile zgomotoase ale dansatorilor reușesc să o acopere. Se prind și ei de mână cu ceilalți ,se învârtesc la nesfârșit în hora bucuriei și totul pare acum foarte departe.Spyros iese din rând și-ncepe în centru, dansul lui grecesc ,de „bărbat beat” . Pocnește din palme,din picioare,e-atâta energie pozitivă pe care vrea s-o dăruiască celorlalți și lui ,în primul rând. 
  
Zâmbește,pare să îi spună,mâine poate fi cu mult mai rău ! 
  
( va urma ) 
  
Referinţă Bibliografică:
VIATA LA PLUS INFINIT (7) / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1811, Anul V, 16 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!