Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

VIATA LA PLUS INFINIT (6)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
I-a trebuit ceva timp să se obișnuiască cu lumina puternică a soarelui de-afară. Stătuse o săptămână în semiîntuneric, în cala imensă a vaporului care-l adusese . Reușise să iasă din port neașteptat de repede,tricoul marinăresc și pantalonii scurți „trecându-l” drept un marinar venit din depărtare. 
  
Acum descoperea orașul, încetul cu încetul. Și ce descoperea, i se părea chiar minunat. Mergea fascinat pe bulevardul ,nu foarte larg, ce i se deschidea în față,străjuit de o parte și de cealaltă de palmieri foarte înalți ,dar în același timp foarte subțiri.În stânga se înșirau hoteluri luxoase,de cel puțin șapte etaje ,construcții arhitectonice moderne ce îmbinau perfect stilul european cu cel al continentelor aflate în apropiere. Iar în dreapta,un infinit albastru, cristalin. Marea Meditarană ! Era doar începutul lunii mai,dar câțiva turiști temerari își împărțeau deja bucuria de a înota cu peștii mici ,strălucitori. 
  
Făcuse duș la cele amplasate pe plajă, totul era gratuit,inclusiv toaletele,nu ca în România ,unde ți se iau bani ,pentru orice nevoie, fie ea oricât de mică.Iar turiștii străini nu fac din nou greșeala să ne mai viziteze. 
  
Nu mică îi fusese mirarea, când constatase că toate autovehiculele circulau pe partea stângă,dar și-a amintit că Cipru fusese colonie britanică până în 1960 și regulile de circulație de acolo își găsiseră teren propice și aici. 
  
„ Până acum totul e bine,să vedem de-aici încolo ! ” Un hotel mare și impunător de patru stele, îl atrăgea ca un magnet, Krasus Beach Hotel. Și-ar fi dorit să se cazeze acolo într-o zi,dar ziua aceea părea acum atât de-ndepărtată. Peste drum,amplasată chiar pe plajă ,o șpeluncă cu terasă umbrită de acoperișul boltit din paie, deasupra celor câtorva mese de afară,contrasta puternic cu luxul și strălucirea construcției de vis-a-vis. „ Zorba the greek ” scria pe o pancardă de lemn, ce se legăna agale în briza caldă a dimineții. 
  
„Din păcate nu-mi pot hrăni doar spiritul ,trupul își cere și el drepturile. Hai să îmi încerc norocul ! ” 
  
Un bărbat cărunt, așezat în spatele barului se arcuiește instantaneu din sprâncenele stufoase ,bucuros în sinea lui, că primul turist îi trece pragul atât de dimineață. 
  
- Good morning ! 
  
- Good morning,îi răspunde zâmbind, la gândul că aerul din buzunar o să se împuțineze. 
  
- I’ m looking for work ! i se adresează într-o engleză nu prea autentică ,dar destul de descifrabilă. Știa că majoritatea ciprioților sunt vorbitori de engleză,o altă moștenire lăsată de trecut. 
  
Îl studiază atent ,din cap până-n picioare, iar zâmbetul amabil îi este înlocuit treptat de unul chiar sinistru,ce îi dezvăluie dinții inegali și strungăreața neagră și urâtă. 
  
- I do not need employees ! Please go ! 
  
Engleză lui era cu mult mai bună ,dar Mihai nu avea de gând să renunțe atât de ușor. Foamea îți dă de multe ori curaj nebănuit. 
  
- Cine-l iubește pe Zorba,iubește sigur viața. Iar eu am plecat de acasă ,fiindcă vreau să trăiesc neapărat , îi dă replica în aceeași limbă , de care Shakespeare nu ar fi fost chiar mândru, că e atât de sugrumată. 
  
- Vrei să trăiești ?! 
  
Îndrăzneala tânărului îi atrăsese oarecum atenția. Până la urmă,o slugă care să îi facă treaba, acum că e bătrân, nu e de neglijat. 
  
- Ok, doi euro pe oră și-o masă caldă. E tot ce pot să îți ofer. Accepți sau refuzi ,depinde de tine ! 
  
Era foarte puțin ,de fapt era mai mult batjocură ,dar n-avea încotro. 
  
- Nu poți să-mi dai nimic în plus ? 
  
- Nu ,dacă nu îți convine, poți să pleci ! Eu nu te-am chemat aici ! 
  
- Fie ! Ce trebuie să fac ? 
  
- Vezi stiva aceea de șezlonguri ? Le împrăștii pe plajă, fiindcă sezonul a început și trebuie să amenajăm ! Hai să văd dacă trăiești până diseară ! 
  
Nu-i plăcea patronul și nici limbajul lui ,iar stiva părea fără sfârșit. Însă își dădea seama că nimeni n-o să-l așeze sub un baldachin, să-i facă vânt cu evantaiul. 
  
Ia câte două șezlonguri la subțioară,nu sunt foarte ușoare, dar gândul că va avea cu ce să cumpere mâncare îl împinge de la spate. 
  
Trec orele încet ,soarele dogoare din ce în ce mai tare ,iar grămada albă nu pare să se termine... La catedră era cu mult mai umbră ,iar Steluța avea –n dotare chiar și aer condiționat. Un leșin cumplit îi amețește trupul, ar vrea să se așeze,să renunțe la tot și să se-nece în marea cea albastră. „De ce n-oi fi murit în accident ? Scăpeam acum de toate astea ! ” 
  
Își alungă rapid gândurile necurate,totul depinde de cum lași subconștientul să lucreze. Nu era cazul să gândescă atât de negativ . Ieșise o dată din barele de la modul și se simțea în stare să treacă acum și peste linia de fracție, chiar dacă o simțea subțire.... „ O să reușesc până la urmă ! ” Apucă cu putere șezlongurile,însă dorința este de multe ori,cu mult mai mică decât puterința.... 
  
Se prăbușește sleit la pământ, cu fața spre soarele atât de arzător. Visează că e bolnav ,iar lângă el,pe patul pe care zace ,mama îi umezește fruntea cu batista.Iar apa e atât de rece ! 
  
- Se pare că nu ești în stare să „trăiești” ! îl apostrofează de deasupra , patronul cu găleata goală în mână. 
  
Strungăreața neagră i se pare acum și mai urâtă ,iar dinții inegali parcă îl mușcă direct din beregată. 
  
Se ridică cu greu,este ud fleașcă ,dar șuvoiul l-a readus instantaneu la viață. 
  
Înțelege că o să fie dat afară, și fără preaviz și fără ultimul salariu,dar nu dorește acum să facă reclamație la OPC. 
  
- Îmi pare rău, nu am mâncat nimic de ieri. 
  
- Hai înăuntru ! 
  
Nu se-aștepta la asta ,se aștepta doar la un șut în locul în care pe turiștii de pe plajă ,nu pare să îi doară. 
  
Înăuntru este cu mult mai bine,acoperișul boltit,din păpuriș, face căldura uitată pe afară. 
  
- Ia și mănâncă ! E halloumi rămasă de ieri ,e rece acum ,dar poate că îți face bine, îl îndeamnă, punându-i în față farfuria cu brănza de oaie prăjită pe grătar. 
  
Putea să fie și de-o lună ! Era enorm de mulțumit că foamea leșinată o să-l abandoneze. 
  
Bătrănul îl privește cum înghite, îmaginea ușor ilară a tânărului care înfulecă acum cu zece guri, îi amintește de copilărie. 
  
- De unde ești ? 
  
- Din România ! 
  
Deja nu îi mai e simpatic. Niște țigani români îi furaseră portofelul în piață,cu o săptămână în urmă. 
  
- Român ? De ce n-ai spus așa de la-nceput ? Voi românii sunteți niște hoți ,după ce mânânci ,să părăsești taverna mea ! 
  
- Nu toți suntem hoți. Eu unul,am fost profesor. 
  
-Profesor în hoție poate .... 
  
- Nu glumesc ,chiar am fost. 
  
- Și ce cauți acum aici ? S-a luat vacanță în România ? 
  
- Nu... 
  
Își deapănă încet povestea lui nedorită, de fugar . Bătrânul îl ascultă și-n mintea lui începe să încolțească planul mârșav,de stăpân asupritor. 
  
Un zâmbet nedisimulat de bucurie i se citește unchiașului pe față. „ Al meu ești ! ” 
  
- Dacă ești fugar înseamnă că nu ai prea multe variante. Una ar fi să-mi lustruiești pantofii ! 
  
Orice zâmbet de bunăvoință i-a dispărut, iar Mihai își dă seama că s-a înșelat amarnic. Nu era deloc un om atât de bun. Îi dăduse mâncare ,fiindcă avea nevoie de forța lui fizică, un om nemâncat nu poate nici măcar să lustruiască un pantof. Iar firma de afară, „ Zorba the greek” era cu siguranță, numai pentru atragerea turiștilor străini. 
  
- Nu pot să fac asta ! Am demnitatea mea ! Dă-mi te rog banii ,pe care mi-i datorezi și o să plec ! 
  
- Banii ?! Care bani ?? Scrie undeva că-ți datorez ceva ? Băiete ,porția de halloumi costă zece euro ! Tu ai muncit doar patru ore, așa că mi-ești dator . Lustruiește –mi pantofii sau te dau pe mâna poliției ! 
  
Nu avea nevoie de complicații , înțelegea că este un fugar, ajuns acum o slugă . 
  
Se simțea murdar până în măduva oaselor ,la fel ca și cârpa pe care hidosul bătrân cu strungăreața neagră, i-o întindea acum în față. 
  
Se apleacă,scuipă cu scârbă și începe să dea luciu scarpeților oribili ce nu mai avuseseră parte de o lustruire amănunțită din vremuri ancestrale. Fiecare urmă de praf ce dispărea de pe pantof i se așternea în mod ireversibil peste inimă. 
  
- Bine-ai intrat în viață, băiete ! rânjește moșneagul umplut de satisfacție, că e stăpânul absolut , al slugii lui netrebnice. 
  
- Acum nu mai am nicio datorie la dumneata. Sper că ești mulțumit, că mi-ai adus atâta umilință ! 
  
Nu așteaptă răspunsul și iese în fugă spre bulevardul al cărui capăt nu-l mai sesizează. Palmierii înalți și subțiri care-i plăcuseră atât de mult de dimineață i se păreau acum doar niște cruci gigantice, ce așteptau să răstignească suflete.... 
  
(va urma ) 
  
Referinţă Bibliografică:
VIATA LA PLUS INFINIT (6) / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1804, Anul V, 09 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!