Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

VIATA LA PLUS INFINIT (4)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Luna s-a încheiat pe nesimțite și e din nou în Constanța,orașul atât de norocos fiindcă se scaldă în fiecare zi în mare. Din câte știe el, municipiul are cea mai veche existență din România, încă de prin 657 î Hr, fiind atunci o colonie greacă numită Tomis.Numele actual i l-au dat romanii când au cucerit localitatea,în anul 71 i Hr și au rebotezat-o Constantiana,după sora împăratului Constantin cel Mare.În prezent,este a doua zonă metropolitană,după București. 
  
Agitația portului este la fel de mare deși e noapte ,dar fluxul continuu de vapoare mari sau mici ce trebuie încărcate, nu vrea s-aștepte dimineața. 
  
- Bine ai revenit profesore ,îl ia-n primire omul cu factura care apare involuntar,la fiecare sfârșit de încărcare. 
  
- Semnează aici că ți-am livrat ! 
  
Apucă pixul și-și mâzgălește autograful. În alte timpuri,scria note ,acum doar patru litere din care numai T-ul, abia se înțelege. 
  
- Mai am două pachete pentru vărul ,poate nu te deranjează foarte tare să le duci. 
  
- Le duc, sigur... 
  
Este din nou pe-autostrada neagră ,în drum spre Eforie. I-apare în minte Tina de la Cristina ,cea care se pricepe atât de bine, să completeze cărțile de muncă. Afară de atunci mai trecuse pe la el numai de două ori,dar decât focuri de paie în fiecare zi mai bine un foc de artificii la două săptămâni. Și mâine i-a promis că-l vizitează.... 
  
Gonește ca un nebun ,forțând-o pe Steluța să scoată fum albastru de furie pe țeava de eșapament,dar e obosit și vrea s-ajungă mai repede acasă. Se gândește și la ai lui,mai sunase de vreo două ori ,dar nu primise din partea maică-si decât răspunsuri de respingere,de telefon trântit . A vrut să-i viziteze într-una din zilele lui libere,ar fi dorit să-i vadă, însă de fiecare dată a amânat,respingerea ei îi anula decizia de fiecare dată. 
  
Simte cum o neliniște cumplită îi invadează sufletul. 
  
Lacrimi de suferință și în același timp de remușcare îi inundă ochii ,fața, și-apoi se scurg încet spre piept. Acolo unde ar trebui să locuiască inima.....Vede totul în ceață, în noaptea neagră de mai . 
  
Ia curba foarte repede ,niciodată nu i-au plăcut liniile curbe ,a preferat întotdeauna drumul drept. Sesizează extrem de târziu mastodontul lungit peste șosea, un tir imens, trântit de oboseală într-un accident recent,dar este prea târziu... Frânează și ia dreapta în același timp, zburând printe copaci,peste colina mută ce-și doarme somnul de natură moartă. Se rostolește la nesfârșit, într-un dans amețitor ce pare că nu se mai termină..... 
  
Zace întins cu fața-n sus iar ea stă deasupra lui, rânjând sarcastic ,zbuciumându-și fericită zbârciturile ridate de timpul trecut anevoios . 
  
„ Ți-am spus că te blestem ! ” 
  
  
Nu înțelege imediat ce caută plafonul atât de-aproape , la nici măcar o palmă peste creștet. Și nici atâtea cioburi peste burtă..... Încet,încet se lămurește însă . Tirul de pe autostradă, saltul și învârteala aceea care-i întuneca gândirea... 
  
„ Accident...Asta îmi mai lipsea ! ” Întrezărește în față lui tulpini de copaci , mușuroaie, și înțelege că portiera nu mai e. Se târăște încet pe spate,îl ține ceva groaznic la mijloc ,dar nu e tocmai indicat să zaci intr-o mașină răsturnată ce poate oricând să explodeze. Reușește cu greu să iasă și se ridică și mai greu. Bucăți de metal, amestecate cu neoane ,lampadare și veioze sunt răspândite peste tot,în pădurice. Înaintează dificil înspre autostrada ce pare acum foarte departe,e un început de dimineață pe care nu și-ar fi dorit-o astfel. Zărește în iarba crudă o figurină de monarh chinez,cu mustăți subțiri, orientale. E trist, fiindcă doar capul i-a mai rămas întreg,corpul zăcându-i sfărâmat în mii de cioburi colorate ...Iar de sub ele, un praf extrem de alb, s-a revărsat ca o zăpadă ce nu se dă bătută în fața primăverii înflorite. Curiozitatea îl îndeamnă de la spate să îl guște ,iar intuiția îi dă pe loc răspunsul : 
  
„ Asta nu pare a fi făină ! ” Și ,totul este acum ,destul de clar . 
  
„ Lumea e a oamenilor deștepți care investesc,mă mir că nu înțelegi asta,domn’ profesor ” ,îi spusese omul solid ,cu zâmbet de gheață ce locuia pe-aleea Macilor nr 8 .Pe ce altă alee ar fi putut să locuiască ? 
  
„ Nici eu nu înțeleg cât sunt de dobitoc ! Cum naiba nu mi-am dat seama, m-a orbit atât de mult suta de lei ?! ” 
  
Acum nu se mai grăbește foarte tare spre autostradă. Cu siguranță mafioții l-au căutat azi noapte, dac-au văzut că nu mai vine,nu poți să stai chiar liniștit când marfa în valoare de douăzeci de mii n-ajunge atunci când o aștepți. Probabil au venit ,nu l-au văzut că n-aveau cum,i-au orbit girofarurile poliției venite pentru tirul răsturnat și au plecat ,urmând ca să revină când apele vor fi mai limpezi și ziua mult mai luminoasă. 
  
„ Trebuie să dispar cât mai repede de-aici ! ” Întotdeauna există însă o diferență între ce îți dorești să faci și ceea ce mai poți să faci. Iar de la o vărstă încolo,chestia cu „totul e să vrei ” ,rămâne doar lozincă. Situația nu pare absolut deloc, atât de roză. Pe de o parte îl caută mafioții și sigur n-o să-i fie moale că le-a rostogolit monarhii umflați forțat la burtă, iar pe cealaltă, a distrus mașina și marfa dinăuntru ,în care așa inopinant,mai răsăriseră și niște droguri albe,impresionant de lucitoare. Și nu de la neoane ! 
  
Îi era rușine să mai dea ochii cu Răzvan . 
  
„ Gândește repede ! Ce naiba ai învățat în facultatea aia,nu să găsești soluții ? ” 
  
Multe probleme le rezolva din prima,dar mai existau și unele, care-i dădeau bătăi de cap . Și, când nu avea nici o idee ,căuta pe la răspunsuri,la sfârșitul cărții. Acum tocmai „sfârșitul” îl speria atât de tare ! 
  
„ Și dacă m-aș da mort ? Dar mortului îi trebuie un cadavru,în care a sălășluit în timpul vieții ! Fără cadavru nu ești mort de- a binelea ! Tot în oraș trebuie s-ajung,nu poate fi așa departe. Și poate îmi vine vreo idee ! ” 
  
Se târăște încet ,dar foarte sigur printre copaci,către oraș. Este deja departe de locul accidentului. 
  
„ Stai,nu e bine deloc să fie ziuă ! Noaptea ascunde multe taine . Poate că și persoane ce nu doresc costum de pușcărie.Mai bine să mă omoare mafioții decât să-ndur rușinea asta !” Cu gândul ăsta în minte se-așază încet pe iarbă și-ncearcă să adoarmă. Se simte atât de obosit.... 
  
Visează că e pirat pe o corabie cu pânze ce înaintează cu repeziciune către o insulă din depărtare. În jurul lui ,marea albastră își plimbă valurile lin ,răzgâiată de soarele arzător al după-amiezii. E-atâta liniște în jur ! A ajuns destul de repede la țărm și nu-nțelege absolut deloc cum de e singurul pirat de pe acea corabie , ce-și flutură semeață steagul neagru din care craniul cu un singur ochi, zâmbește înfiorător. 
  
Se trezește speriat . E tot în pădurice .Siluetele sumbre ale copacilor par niște soldați teutonici în lumina palidă a lunii rotunde. E deja noapte,își amintește de corabie,de marea cea albastră și-apoi ridică capul către cer : 
  
„ Îți mulțumesc ! ” 
  
(va urma ) 
  
Referinţă Bibliografică:
VIATA LA PLUS INFINIT (4) / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!