Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

VIATA LA PLUS INFINIT (3)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Poarta 6 e cea mai aproape de oraș iar dana 75 este abia la jumătate. Macaralele gigantice, care încarcă și descarcă containere ,par niște jucării pe lângă mastodonții trecuți prin nenumăratele furtuni ale mărilor sau oceanelor lumii. 
  
Marfa lui este deja în hangar ,ambalată în cutii sigilate venite tocmai din Taiwan,o țară insulară cu recunoaștere restrânsă ,ținută foarte aproape de chinezi ,în Marea Chinei de Est. 
  
Țara asta are o istorie fascinantă ,ca mai toate țările orientale. a fost populată întâi de un val mare de refugiați din China ,apoi pentru puțină vreme au cucerit-o olandezii. Pe la sfârșitul anilor 1800 a fost cedată Japoniei în urma războiului sino-japonez. În timpul celui de-al doilea război mondial ,fiind centru militar ,era frecvent bombardată de americani iar după înfrângerea Japoniei a fost retrocedată Chinei. A cunoscut o dezvoltare uriașă ca urmare a unui tratat de ajutor semnat cu americanii ce a durat cam trei decenii , „ miracolul taiwanez ” reușind să uimească și să atragă lumea. Au apărut imediat zgârie-norii și miliardarii care au investit puternic, ducând la ridicarea ei. Deși mulți și-o doresc ,independența Taiwanului nu a fost proclamată oficial deoarece China a amenințat întotdeauna cu un război. Totuși ,funcționează mai mult ca un stat independent. 
  
Știa toate astea fiindcă l-au pasionat întotdeauna istoria și civilizația țărilor din Extremul Orient. Iar toate obiectele produse de ei,fie ele și corpuri de iluminat ,sunt opere de artă. 
  
Doi hamali aduc cutiile sigilate pe un cărucior dintr-un hangar imens și-apoi le-ncarcă în Steluța care geme de durere la fiecare kilogram ce i se adaugă în cârcă. Termină treaba după un timp destul de-ndelungat ,dar lipsa de aplomb e obicei național,așa că nu se miră. Apare în sfârșit și omul cu factura. 
  
- Tu nu ești cel care venea de obicei ! E bolnav ? întreabă, iar surprinderea neplăcută i se citește în privire. 
  
- Acela nu mai lucrează la noi, sunt angajat în locul lui. 
  
- Aha... înțeleg ! 
  
Înțelege chiar prea multe ,înțelege că e cu totul altă situație de care nu e atât de încântat. Poate e doar conservator. Îl studiază din cap până-n picioare ,dar nu reușește să-i pună eticheta. E nevoie de o investigație suplimentară: 
  
- Nu prea semeni a șofer ! 
  
E rândul lui să fie deranjat. 
  
- Dar a ce ? 
  
- Nu știu ce să zic ,semeni a intelectual. Sau mai degrabă de la SRI ?? 
  
- Viața militară nu m-a atras niciodată. Prea multe restricții .....Am fost profesor . Aveam însă alergie la praful de cretă. 
  
- Profesor ?! I-auzi ! Și ai înlocuit creta cu vaselina ?? 
  
- Uneori trebuie să-ti murdărești trupul ca să îți cureți sufletul ! 
  
- Mda....te cred că ești profesor ! 
  
Înțelegea că interogatoriul s-a terminat și că omul cu factura este pe deplin lămurit. 
  
-Uite ,am și eu o rugăminte. Știu că nu e în drumul tău ,dar nu am pe cine să rog la ora asta târzie. I-am promis lui văru-meu că îi trimit niște pachete din Thailanda . 
  
- Sigur,nu-i nicio problemă,o să i le duc. 
  
- Stă în Eforie ,sunt douăzeci de kilometri,îți plătește el. 
  
- Nu-i nevoie,am destulă motorină ca să ajung la București. 
  
- Ei...nu se poate , motorina nu e a ta ,e a patronului și nu cred că-i convine ca să o irosești. 
  
Cam așa era,dar din dorința lui de a fi de ajutor ,uitase deja asta. 
  
- Uite,astea sunt .... Niște obiecte de artă pe care le-a comandat pe internet. Te rog să ai grijă să nu le spargi. Ți le așez eu în mașină , ca să stea fix. 
  
Așază pachetele nu foarte mari undeva în stânga,în spatele unor cutii cu corpuri de iluminat. 
  
- Gata ! Tălpice și drum bun ! Ne vedem luna viitoare ! Să bagi adresa pe gps, Aleea Macilor, nr 8. Cum intri în oraș ,faci dreapta și mergi în jur de-un kilometru ! 
  
- Ok,o seară bună ! 
  
Autostrada ține exact până la Eforie ,așa că, un sfert de oră îi e suficient chiar dacă Șteluța dă semne că o cam dor cauciucurile de-atâta greutate. 
  
Deși e noapte ,silueta zveltă a vilei cochete cu porți mari, prin care nu se vede înăuntru , umilește oarecum clădirile din jur,deloc sărăcăcioase. Pare un cartier doar pentru bogătani. Îl vede în lumina farurilor. Un bărbat înalt,solid care nu râde decât dacă are un oarece interes. 
  
- Ai ajuns repede ! 
  
- Da,autostrada era goală ! Cine naiba mai vine acum la mare ? îi spune în timp ce-i înmânează pachetele,încercând să facă puțină conversație . 
  
- Normal....uite banii ! 
  
- Nu e nevoie ! spune nu prea convins fiindcă hârtia albastră de o sută care lucea în lumina becului de noapte ,îi atrăsese oarecum privirea. Banii nu-i vezi mereu cu ochii tăi ,îi vezi de obicei cu ochii dracului... 
  
- Sunt prea mulți pentru doar douăzeci de kilometri ! 
  
- Nu-ți face griji ,am dat 20000 pe capodoperele astea,o sută de lei este exact un mizilic ! Lumea e a oamenilor deștepți ,care investesc, mă mir că nu pricepi asta,domn profesor ! 
  
Avea principii ,refuza întotdeauna cadourile de la părinții elevilor ,însă acum nu i se părea ceva foarte suspect. Făcuse pentru cineva un serviciu și acesta avea plăcerea să îl răsplătească .Ce - i neprincipial? Doar nu lua bani să-l treacă clasa ! 
  
Apucă bancnota și o bagă în buzunarul lateral al jachetei. Ăla, care atunci când este plin,te trage imediat, pe dreapta ! 
  
Drumul înapoi prin noapte l-a refăcut în vreo trei ore. Ar fi vrut să mai ia pe cineva la ocazie ,să-i treacă somnul și să audă o altă poveste de viață. Dar noaptea,chiar și viața își cere dreptul la odihnă ..... 
  
  
Zilele se scurgeau repede ,ducea marfă fie în oraș , fie prin orașele unde aveau alte depozite .Era obosit seara însă nu se văita,era în locul potrivit. Avea în plus și-o zi liberă pe săptămână,după cum se nimerea. O petrecea în cameră,trecea prin destule în cursul zilei,agitația orașelor,înjurăturile semafoarelor, nebunia șoselelor aglomerate. În ziua liberă avea nevoie doar de puțină liniște. 
  
Pircotește cu televizorul aprins ,dar tresare când cineva bate discret,în ușă. Se ridică cu greu,nu prea are chef de musafiri, are doar doar un chef nebun de somn. 
  
- Te deranjez? 
  
O știa pe roșcata de la „personal”.Când s-a dus să-și înregistreze cartea de muncă, a simțit cum îl săgetează cu privirea ,privirea aceea pe care ți-o aruncă o femeie prin care-ți spune că e vădit interesată de persoana ta. Însă el nu o băgase în seamă,cum n-o băgase - n seamă nici pe profa de chimie. Nu mai vroia s-audă de femei,rămăsese cu părerea greșită că sunt ca pisicile,se lingușesc pe lângă tine doar dacă au vreun interes sau vor să fie alintate. „ Cum pleci de lângă ele, te-nlocuiesc pe loc, cu alt cotoi ! ” 
  
- Nu, minte mai mult din complezență. 
  
- Eu sunt Tina,da la Cristina,spune, întinzâdu-i mâna cu care vrea să desfășoare în continuare conversația. 
  
- Mihai,îmi pare bine .... 
  
- E ceva legat de cartea de muncă...Pot să intru , să-ți explic ? 
  
- Da,sigur ... 
  
Se dă la o parte ca să-i elibereze drumul deși se simte stânjenit de hainele de muncă, trântite de-a valma,peste scaun. 
  
- Scuză-mi te rog dezordinea,sunt mai mult plecat,nu prea am timp să fac curat . 
  
- Nu e dezordine , e chiar plăcut aici la tine, spune după o inspecție prelungită din priviri, prin camera înghesuită. Dar înghesuiala nu pare să o deranjeze chiar atât de mult: 
  
- E foarte intim .... 
  
- Ia loc te rog,o invită pe canapeaua din care-i fugărise somnul. 
  
Scoate o hârtie și-ncepe să-i explice ,doar a venit aici c-o treabă importantă: 
  
- Uite în anii ăștia, lipsesc niște măriri de salariu pe care le-ați avut voi la învățământ. 
  
Nu e foarte atent la ce-i explică. Îi urmărește mișcarea rotundă a rujului abundent care-i inundă fața, fondul strident nu o avantajează, dorința ei de a ieși cumva în evidență printr-un machiaj atât de pronunțat ,nu s-a soldat decât cu un efect advers. Jacheta violetă ,în ton cu primăvara de afară,o ține descheiată complet să-și etaleze bluza la fel de roșie ca părul tuns exagerat de scurt, dar care oarecum, o întinerește. 
  
Observă că o studiază și întrerupe monologul: 
  
- Cum mă găsești ?întreabă curioasă să afle care e verdictul. 
  
- Foarte bine ! 
  
Doar nu era să-i spună că-i nu-i place,spune-i unei femei că e urâtă și te-ai ales instantaneu,cu un dușman pe toată viața. 
  
- Mă bucur,chiar vroiam să stau de vorbă cu tine,mi se pare că ești un om care știi să asculți suferințele celorlalți. 
  
- Suferințe ?! întreabă oarecum contrariat. „Poate așa se explică machiajul ,încearcă să-și ascundă deznădejdea !” 
  
- Nu mă mai înțeleg deloc cu soțul de când ....Nu ai nimic de băut prin casă ? 
  
Își aduce aminte că a sesizat o sticlă de gin prin dulap,lăsat probabil de Răzvan, să-i piară cheful de nevastă. 
  
- Am ceva... 
  
Se ridică,aduce sticla,găsește paharele și le umple pe jumătate. 
  
- Nu am tăviță să te servesc ca la restaurant,se scuză din nou ,stânjenit. 
  
- Nu e nimic,e perfect așa ! Soarbe o înghițitură zdravănă prin care eliberează o cantitate importantă din pahar și cuvintele încep să-i vină de la sine : 
  
- Acum un an a început totul,de la o banală apendicită a lui bărbată-miu. Un dobitoc de doctor ,cred că era în stare de ebrietate,că altfel nu-mi explic cum a putut să-i tremure mâna în asemenea hal, nu a tăiat numai la apendice. I-a secționat învoluntar și....Înțelegi tu ce i-a secționat ! Și de-atunci a început calvarul Se chinuie săracul să-mi facă ceva ,dar... mortul de la groapă nu are cum să se întoarcă. Și e din ce în ce mai nervos, de parcă eu aș fi de vină ,trântește și bufnește și-mi reproșează într-una că umblu te miri pe unde, iar eu săraca...vai de mine ! 
  
Parcă și-o lacrimă de disperare, că e atît de „vai de ea ” își face loc peste machiaj. Înțelegea acum de ce-a venit,nu lipsea ceva atât de important din cartea lui de muncă ,lipsea ceva cu mult mai important din viața ei de femeie neajunsă încă la vârsta senectuții. O vede cum apucă cu putere paharul și soarbe din nou,cu lacrimi ]n ochi.. 
  
Nu știe cum să procedeze ,timiditatea excesivă îl împiedică să acționeze chiar și în situații care o cer.Îi vine în minte doar ideea salvatoare să-i umple din nou paharul în care să-și înnece amarul care-o cuprinsese. Se-apleacă puțin peste ea ca să nu toarne pe lângă ,dar ea nu stă prea mult pe gânduri. Îl apucă cu putere de gulerul cămășii și își lipește adânc buzele de ale lui, făcându-l să muște din rujul roșu,atât de violent. 
  
Îi răspunde la sărut ,nu vrea să o refuze acum când e atât de disperată. Îl eliberează abia după un timp,apucă din nou paharul și soarbe rapid pentru că nu a terminat de pus în aplicare planul pe care-l stabilise dinainte. 
  
– Mă duc până la baie ,vin imediat,îi spune,prelungindu-i curioziozitatea. 
  
Nu stă chiar foarte mult ,apare în câteva secunde în prag...complet dezbrăcată de haine,dar mai ales de inhibiții. Așteaptă imortalizată câteva momente ca el să îi admire goliciunea . 
  
Nu îi trezește chiar atât de tare interesul, nu are corpul chiar urât ,dar multitudinea de zbârcituri,normale pentru vârsta ei ,cu mult mai mare ca a lui ,îi provoacă oarecum dizgrație. 
  
- Cum mă găsești ? repetă obsesiv aceeași întrebare de femeie care refuză să creadă că trecerea timpului și-a lăsat totuși, urme vizibile. 
  
- Super ! 
  
Atâta aștepta, răspunsul care să elibereze continuarea. I se așează în brațe,încolăcindu-i gâtul și potrivindu-și sânii mari peste obrajii lui înfierbântați. Și ea și-a găsit locul perfect de muncă ,știe să se ocupe exact așa cum trebuie ,de „personal”. Aruncă-n luptă toate armele ce numai o femeie le posedă, știe ce vrea și știe și cum să obțină. Iar rezultatul nu întârzie s-apară. Un icnet scurt de început,apoi un șir de țipete din ce ce mai zgomotoase și prelungi. Sunt strigăte de imensă plăcere, de peste-un an n-a mai simțit așa ceva și-un an e foarte mult,chiar și pentru o femeie. Se mișcă sacadat în poala lui de bărbat tânăr și viril,îi aude gemetele înfundate și asta o excită și mai tare,ar vrea să țină o veșnicie,a uitat complet de bărbatul ei handicapat și ursuz ,el nu mai există acum,există doar ei doi într-o armonie perfectă,atât de minunată. 
  
Și el simte la fel ,mișcarea ei continuă îi trezește toate simțurile .Și el ar vrea să nu se termine,doar că momentele plăcute din viață,nu țin atât de mult. 
  
Răsuflă amândoi prelung și mulțumiți fiindcă totul s-a terminat așa cum și-au dorit. 
  
Tina se ridică încet, unduindu-se în mișcări de dans provocator,latino-american, și se îndreaptă către baie. Îi urmărește atent fundul și parcă nu mai sesizează atât de multe vegeturi.. 
  
„ Până la urmă ,sunt bune și pisicile la ceva ! Dacă le mângâi pe blăniță ,te eliberează de orice energie negativă ” . 
  
Apare după câteva minute,îmbrăcată și aranjată ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut.Îi zâmbește complice în semn de mulțumire și-apoi apucă încet mânerul ușii de ieșire, spre lumea disperată de afară. 
  
- Ce faci,pleci ?o întreabă cu părere de rău că totul s-a terminat cu mult mai repede decât și-ar fi dorit. 
  
- Dar ce credeai ? Să nu cumva să te îndrăgostești de mine ,orice ai crede ,eu îmi iubesc soțul ! O să mai trec pe la tine atunci când mai trebuie completat ceva la cartea de muncă. 
  
Iese tiptil fără să trântească ușa fiindcă nu vrea să fie observată de martori nedoriți. 
  
„ Femeile astea sunt exact ca Google . Nici nu termini bine propoziția și ele își dau deja cu presupusul ” ...... 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
VIATA LA PLUS INFINIT (3) / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1784, Anul V, 19 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!