Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

VIATA LA PLUS INFINIT (1)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Altă oră din viața lui începe la fel de monoton,exact ca șirurile matematice care se scurg încet dar sigur, către minus infinit. 
  
- Deschideți la pagina 67 și faceți testul 2 !Când sunteți gata,discutăm ! 
  
Le simte privirile ucigătoare,dar n-are chef de ei,nu are chef de nimeni și nimic,toți îl obosesc ,îl plictisesc,îl agasează cu vorbe și fapte cotidiene ce nu-l interesează.De cinci ani, zace în aceeași stare de teribil dezinteres față de tot ce-l înconjoară. Timpul s-a scurs rapid,cu o viteză fulgerătoare, dar el nu l-a simțit . Pentru el,timpul s-a oprit în loc ,atunci când ea i-a spus brutal că totul s-a sfârșit. O perioadă, s-a încăpățânat să creadă asta,a tot așteptat un semn,un telefon ,un mesaj ,orice....Și-apoi a înțeles.Chiar s-a sfârșit ! 
  
O cunoscuse în facultate ,mergeau ținându-se de mână ,făceau dragoste pe unde apucau ,începea o frază ,iar ea o termina . O lăsa să aibe întotdeauna ultimul cuvânt, fiindcă îi plăceau logica și inteligența ei , rămânea uimit la cât de repede găsea soluția pentru orice,deși el era cel cu matematica. Apoi viața i-a despărțit neașteptat ,facultatea s-a terminat ,el s-a mutat în orașul său natal să aibă grijă de părinții lui bolnavi de multă boală fizică ,dar și mai mult, de egoism. „ Nu poți pleca acum , pe noi cui ne lași ? Am mâncat pâine cu magiun ca tu să termini facultatea și acum ne părăsești ? Ne arunci ca pe o măsea stricată ? ” 
  
A plâns mocnit în sinea lui ,știa că distanța ucide dragostea și clipele frumoase ,dar credea că iubirea lor e intangibilă și că nimic nu o poate distruge. Din două în două săptămâni, alerga în colțul celălalt de Românie,termina salariul imediat ,dar era fericit că o vede ,că o strânge în brațe ,că sunt împreună....Apoi ,încet ,încet, a simțit că totul începe să se schimbe, nu-l mai privea când îi vorbea,de fapt nu prea îi mai vorbea ,tăcea la infinit. Era deja cu gândul în altă parte.Și într-o zi ,a înțeles ! Totul începe într-o zi și se sfârșește în altă zi . Zile din viața ta.... 
  
- Mă mărit . 
  
- Cuum? Nu înțeleg ! 
  
Chiar așa era,nu înțelegea pentru că n-avea timp să proceseze. Atunci când te lovești ,îți trebuie ceva timp până când o să simți durerea. 
  
- Ce nu înțelegi ? Am spus că mă mărit ! 
  
- Cu cine ? Nu mi-ai spus niciodată că ar exista altcineva .... 
  
- Nu eram foarte sigură ,dar tu nu ești aici când eu am nevoie să fii . 
  
- Și el este ? 
  
- Da,este.... 
  
Îi venea să urle de durere, avea dreptate într-un fel ,el nu era mereu acolo,doar gândul și câte un telefon,două, pe zi nu puteau înlocui strângerea în brațe . Poate că trupul își cerea drepturile mai mult decât sufletul. 
  
- Te-ai culcat cu el ? 
  
- Nu cred că asta mai e problema ta... Îmi pare rău ,dar asta e ! 
  
Nici măcar o lacrimă ,nici măcar un zâmbet deznădăjduit ... Doar asta e ! Și ce era ,nu mai era problema lui ! 
  
Nu s-a urcat în tren,a rătăcit nebun pe străzi cu telefonul în mână ,așteptând un apel,un mesaj,orice prin care să-i spună că-l iubește ,că l-a mințit,că nu există nimeni în afară lui ... 
  
A adormit în gară așteptând un telefon.... 
  
- Domnu’ prof ! 
  
Nu-l sesisează,e undeva departe,în gara aceea mare și rece din care a luat ultimul tren. 
  
- Domnu’ prof ! 
  
Vocea stridentă a elevului îl readuce în sfârșit ,la realitatea crudă . 
  
- Ce e Georgescule ? Ai terminat așa de repede ? 
  
- Asta e tot ce am știut. 
  
Se uită pe foaia lui ,dar nu vede decât un text copiat .Iar rezovarea nicăieri . 
  
- Ce-i asta ? Ai terminat înainte să începi ? întreabă oarecum interesat deși îl înțelege pe Georgescu. Decât să termini prost mai bine să nu-ncepi ! 
  
- Nu am știut să fac nimic ! 
  
- Cum nimic,nici măcar cât face trei ori unu ? Ai scris că face unu ! 
  
- Ha,ha,ha ,ce prost ! se hlizește cu gura până la urechi un băiat din prima bancă. 
  
- Ia spune tu, Popescule, dacă râzi ,cât face trei ori unu ? 
  
- Cum cât face ?! Patru ! 
  
- Înțeleg... deci sunteți mai mulți ! Băieți ,îmi pare rău ,dar nu cred că pot să vă trec clasa dacă nu știți nici măcar tabla înmulțirii . 
  
- Haideți domnu’ prof,doar n-oți fi atât de fraier încât să ne lăsați pe toți repetenți și să pierdeți elevii ! La anul, la cine mai predați ? 
  
Elevii ăștia au înțeles rapid realitatea. Realitatea e cea în care te complaci. Au înțeles că sunt de neatins. Repetenți mulți,elevi puțini în ciclul următor și clase desființate. Iar el e ultimul venit și-n mod inevitabil, chiar primul care o să plece. Și dacă o să plece,ce ? Oricum se zbate între barele de la modul ,se izbește când de bara stângă, când de cea dreaptă , fără vreo șansă de ieșire. Trebuie să scape neapărat din modulul ăsta ,doar toată lumea știe că cine iese din modul ,iese sută la sută pozitiv. Cu cât mai repede,cu atât mai bine ! 
  
- Georgescule,îmi pare rău de tine ,dar nota ta e trei ! Nu înveți pentru mine și nici pentru altcineva ,înveți doar pentru tine ! 
  
- Lăsați domnu’ prof teoriile astea ,o să vândă tata trei sute de oi și o sa fac și facultate. Îl mai țineți minte pe Ionescu care v-a fost elev ? Știți că acum e student la drept ? Cu banii faci orice ! 
  
- Cine, Victor Ionescu ? 
  
- Da, Victor ! Spune la toată lumea că mereu îl lăsați corigent fiindcă nu scria și nu învăța . Și ?! Ce-ați rezolvat cu asta ? 
  
Asta chiar era o știre ! Din câte-și amintea ,Ionescu ăsta era foarte obraznic. Nu putea să-și țină orele din cauză că el tot comenta cu voce tare. Cu voce foarte tare,de copil nesimțit și plin de bani. Adică cum ,profesorul ăsta sărăntoc îmi ține mie lecții ? Mie,Victor Ionescu ,băiatul lui Tache Ionescu ,patronul de la Sevro ? Păi eu am menajeră în casă ! 
  
- Scuză-mă Georgescule ,dar o să vorbim altădată despre asta ! Poate colegii tăi vor să rezolve testul ! Poate că nu toți au trei sute de oi ... 
  
Iese pe coridor cu catalogul în mâna dreaptă. Îl simte foarte greu ,îl trage foarte mult în jos ,către pământ. Către pământul țării lui, în care poți să faci o facultate cu trei sute de oi.Și nu contează absolut deloc dacă ești chiar berbec ! 
  
Stă într-un colț de cancelarie ,nu aude ce își vorbesc ceilalți ,nu vrea să vadă privirea insistentă a profei de chimie. Nu vrea să intre acum în vreo reacție de amestec ,rămâne doar în lumea lui ,cu gândurile lui .Aceeași întrebare îl macină pe dinăuntru, „Ce naiba caut eu aici ? ” 
  
De câteva zile îl chinuie și o idee ,să-l sune pe Răzvan. În liceu erau nedespărțiți,le ieșiseră chiar și vorbe deochiate , scoase din invidie de alți colegi ce nu aveau prieteni așa buni.Auzise că ajunsese mare prin București ,avea o firmă de nu știu ce și o mie de angajați. Poate o să-și amintească că într-o zi s-au tăiat la degete,și-au băut sângele unul altuia și s-au făcut frați de cruce pe vecie. Frații se ajută întotdeauna atunci când e mai greu ! A vrut să-l sune de mai multe ori,a format chiar și numărul ,dar n-a apelat nici măcar o dată. Știa ce însemna asta ,să plece de lângă ai lui și să-i arunce ca pe o măsea stricată . Ce complicată e și viața asta ! 
  
  
- Du-te și cumpără o pâine ! Adică stai ! Du-l întâi pe taică-tu la baie că o să facă iar pe el .Dacă nu vrei să-l schimbi ,du-te acum ! 
  
Se duce fără prea mult chef . Până la urmă,are pampers,dar și acela costă bani. Îl ridică din ce în ce mai greu din pat, evitând să-i vadă privirea recunoscătoare . De fapt, nu îl privește ca să nu-i sesizeze el, privirea furioasă . „Asta e toată viața mea ? Du-te si adu aia,cumpără cealaltă, șterge-ne la fund de zece ori pe zi fiindcă-am mâncat destul magiun ca tu să termini facultatea ! ” La început, tot ce simțea era doar milă,dar de când ea l-a părăsit,totul s-a transformat în silă. 
  
„ Dacă nu te-aș mai ține atât de strâns ,cred că tot te-ai descurca ,dar te-ai învățat așa ,să te duc eu,să te aduc eu ,ți-e mai comod să umbli cu picioarele altuia ! Și dacă ți-aș da puțin drumul ? Ce- o să pățesti ? ” Îl slăbește din strânsoare punând în aplicare gândul de eliberare. Bătrânul pășește oarecum nesigur,dar pășește totuși. „ Ei vezi că te descurci ,cum naiba să nu te descurci ? Te poți lipsi de mine ! ” 
  
A uitat de prag. Intotdeauna există câte un prag pe care trebuie să-l treci. Iar dacă nu îl treci ,atunci te împiedici și cazi . Și uneori ți-e foarte greu să te ridici. Se izbește cu capul de chiuvetă, iar sângele îi țâșnește din buză și pe nas. Se vaită tăcut căci înțelege că asta este soarta pe care n-a dorit-o ,dar pe care trebuie s-o ducă până la sfârșit. 
  
- Ce naiba ești așa de mototol și nu îl ții cum trebuie ? 
  
„ Când a venit atât de repede ? Parc-o durea mijlocul și altădată îi trebuia o oră să ajungă. Acum a apărut în câteva secunde ! ” 
  
- Mi-a alunecat fără să vreau ! 
  
- Păi ține-l mai cu simț ! Sau i-ai făcut brânci să scapi mai repede de noi ? Știu eu că de-abia aștepți ! 
  
Ar vrea să-i scuipe-n față adevărul, dar nodul din gât îi suprimă cuvintele. Îl ridică tăcut și îl așează cu grijă pe WC. Măcar el nu-i reproșează absolut nimic, n-ar vrea să fie așa ,a vrut să-l facă aviator,era o dorință neîmplinită , pe care își dorea s-o ducă la îndeplinire fiul. Așa fac toți părinții,visele lor neîmplinite le lasă moștenire la copii. 
  
Poate că ar fi fost mai bine,ar fi zburat acum departe. Departe de toate suferințele lumești ! Departe de gura ei nesuferită ! 
  
- Du-te și ia pâine că ne mai ții și nemâncați ! Îl duc eu pe taică-tu ! Hai du-te odată ! ordonă ca unei slugi netrebnice de care din păcate ,îi e cam greu să se lipsească. 
  
Aerul de-afară îi face neașteptat de bine. Pomi înfloriți de primăvară, ghiocei răsăriți în rondul din fața blocului,păsărele bucuroase că au scăpat de iarna cea bicisnică. Afară este viața ! „ Trebuie să-ncep odată să trăiesc ! ” Scoate telefonul și formează numărul. „Acum ori niciodată ! ” Apasă în sfârșit butonul verde. Verde, la fel ca iarba ce crește din pământ, în jurul lui. 
  
- Alo ,da ! 
  
Nu-i recunoaște vocea. Erau niște copii, acum sunt chiar bărbați.Iar unii dintre ei,bărbați adevărați . 
  
- Răzvan Vasilescu ? 
  
- Da... Ce doriți ? 
  
Tonul ăsta rece îi cam taie din elan. Și-l imagina cu zâmbetul pe buze,pus mereu pe șotii, nicicum atât de gutural. 
  
- Sunt eu...Mihai Tănase ! 
  
- Cine ?? 
  
- Mihai Tănase,prietenul tău din liceu ! 
  
- Aaaa....Micky ! înțeleg acuma . Ce faci, profesore ? 
  
Îi simte unda de ironie în eter. El nu făcuse o facultate ,poate de asta îi trata ironic pe intelectuali .Avea însă doctoratul obținut la școala vieții, cea care contează ,din păcate, în zilele de azi ! 
  
- N-am mai vorbit demult și... De fapt aș vrea să m-angajezi la firma ta ! 
  
- Să te-angajez ? Cum să fac asta ,eu n-am școală particulară ! 
  
-Păi nici nu trebuie ,nu vreau să mai rămân în învățământ. Nu mi se potrivește ! Mă gândeam că poate vrei să mă ajuți ,așa ca pe un frate de cruce . Sau ai uitat ? 
  
- Nu ,n-am uitat, dar nu prea te-nțeleg ! E adevărat că salariul e cam mic ,însă renunți și la vacanțe ? La timpul ăla nesfârșit de liber ? 
  
„ În timpul ăla liber,cum zici tu ,o fac pe-ngrijitorul de bătrâni ! Prefer să fiu tot timpul ocupat ! ” 
  
- Tocmai timpul ăla liber mă omoară ! În plus,școala nu are nevoie de mine . Faci facultate cu trei sute de oi ! Mi-aș dori să mă ajuți ! 
  
- Pari foarte supărat ! Eu am firmă de corpuri de iluminat pe care le import,nu văd ce anume... 
  
- Orice ai, e foarte potrivit pentru mine ! 
  
- Înțeleg...Poate ar fi ceva ... 
  
- Ceva ?! „ Ceva” n-am practicat până acum ,dar cred că e perfect ! 
  
- Ha ,ha,ha ,nu ți-a pierit simțul umorului deloc ! Se pare că ești chiar disperat ! 
  
„Dacă ai știi, cred că m-ai înțelege ! ” 
  
- Săptămâna trecută mi-a plecat un șofer ! Îți trebuie doar B-ul ,e o dubă mică ,Transporter ! Însă nu cred că o să lași catalogul și o să apuci volanul ! Șofer profesionist am mai avut ,dar șofer profesor ,niciodată ! Nu pare prea în regulă,de ce naiba te-ai mai chinuit prin facultate ? 
  
- Ca să câștig o pâine pe care s-o ungă unii cu magiun ! 
  
- Cum ?! Nu înțeleg ! 
  
- Nu trebuie să înțelegi ,când pot să încep ? 
  
- Păi chiar de mâine dacă vrei ,stă mașina și nu produce absolut nimic. 
  
- E-n regulă. Să-mi trimiți adresa prin SMS ! Mulțumesc ,ești un adevărat prieten ! 
  
„ Șofer ?? D-zeu și-a întors fața către mine ! ” Când era mic ,adormea gândindu-se că este la volanul unui camion și vede lumea . Să ai întotdeauna grijă ce visezi, căci s-ar putea să ți se-ntâmple ! Bucuria lui era atât de mare încât nu bănuia deloc,ce are să se-ntâmple ! 
  
  
- Unde ai stat atât ? Îți trebuie o oră s-aduci o nenorocită de pâine ? 
  
Stă trântită pe fotoliu ,este vădit obosită ,dar gura îi e la fel de sănătoasă . 
  
- Văd că v-ați descurcat și fără mine . Asta e bine, fiindcă mâine o să plec ! 
  
Clipește din ochi și nu-nțelege absolut nimic. Nu-i place nici tonul pe care spune asta . E-un ton foarte obraznic,cu care ea nu e obișnuită. 
  
- Unde naiba pleci ? 
  
- La București ...M-am angajat șofer ! 
  
- Ce tot bâigui, băiete ?? 
  
- Exact ce-ai auzit ,șofer la București ! 
  
Acum îl fixează cu privirea să constate dacă nu cumva s-a țăcănit . Că unde-i minte multă e țăcăneală și mai multă ! Până la urmă își dă seama că nu glumește absolut deloc . 
  
- Ioaneee ! Auzi că fiu-tău ne părăsește,se mută la Capitală, să se facă șofer ! Ne lasă să murim, ca niște câini ! 
  
- Trebuie să-mi văd și de viața mea. Am dreptul ăsta ! 
  
Din ochi parcă îi scapără venin, iar fruntea i se boțește hidos, ca unei vrăjitoare din poveștile de groază. 
  
- Așa, deci ! Binee..Îți doresc să nu-nchizi ochii fără să te chinui pentru ce ne faci acum ! Și eu am dreptul ca să te blestem. Blestemat să fii ! 
  
Vorbele ei nu-l mai ating de mult. Trec pe lângă el ca o boare de vânt care nu reușește să-l mai miște. Este de neclintit ! 
  
Își aruncă rapid hainele în geamantan,cu graba omului ce vrea să termine mai repede ce-a început. Întins pe spate,bătrânul cu fața înlăcrimată, nu poate să se oprească din oftat. 
  
De el , chiar îi este milă . 
  
- Îmi pare rău că trebuie să fac asta ! 
  
Îl sărută pe frunte și iese în grabă,fiindcă o lacrimă rebelă a luat-o încet la vale, peste obrazul, aparent subțire. „ Milă mi-e de tine ,dar mai milă mi-e de mine ! ” 
  
Închide ușa fără s-o trântescă ,iese tiptil ca și cum ar vrea să nu-l mai sesizeze nimeni. O ușă închisă alor lui. Dar, poate o alta, deschisă pentru el..... 
  
Referinţă Bibliografică:
VIATA LA PLUS INFINIT (1) / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1772, Anul V, 07 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!