Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

CU PAHARUL PLIN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mi s-a stricat mașina.Benzină bună,reviziile la timp și ea...tot mofturoasă. Dar întotdeauna trebuie să vezi și partea plină a paharului. Dacă vezi numai paharul gol, te simți nefericit și te uiți cu jind la alții care „sorb„ cu sete. 
  
Partea plină a faptului că mi s-a stricat mașina e că acum pot asculta de sfatul medicului. „Mersul pe jos e sănătos!„Numai că și doctorul îți spune asta când coboară din mașină.Dar ce, trebuie să faci ce face popa?! Mergi pe jos și scapi de kilograme,de obezitate, de claxoane interminabile și mai ales de înjurături.... 
  
Partea goală e că până la mare nu poți să mergi pe jos.Desigur ai putea să amâni dar dacă ai bilet ,nu te doare la buzunar? Așa că te urci în ... microbuz. Eu țin neapărat să merg la marea noastră, din patriotism.Am bătut România în lung și în lat și de la est la vest și am văzut mare,munți,păduri răcoroase,mânăstiri încărcate de istorie...Adică Dumnezeu ne-a dat, numai că în traistă au băgat doar unii. Mulți mi-au spus c-ar fi mai bine la bulgari, au servicii bune și mâncare cât poftești. Dar eu o țin pe-a mea, fiindcă nu vreau să-mi reproșeze nimeni că „deșteptul se laudă cu ce-a văzut, iar prostul cu ce-a mâncat.” 
  
- Întâi se urcă cei cu rezervare ! anunță pe ton impunător un bărbat chelios cu burta mare. 
  
Așa că stau cuminte deoparte, urmărind chipurile celor care urcă plini de satisfacție că au așa ceva. Dacă aș fi știut mai dinainte că mașina face pe nebuna....acum eram urcat. 
  
Și cu rezervare și tot se bulucesc. S-apuce probabil loc la geam ! Sau să ajungă cât mai repede în locul minunat în care marea îi va spăla măcar câteva zile de cotidianul monoton și plin de stres. 
  
Rămân doar eu și cu bagajul. 
  
- Nu mai avem decât un loc! . Țineți bagajul în brațe sau dacă nu, mai așteptați patru ore când vine alt microbuz , mă informează cheliosul plimbându-și indiferent mâna în sus și în jos pe burtă, fiindcă oricum profitul era realizat. 
  
Patru ore în căldură nu sunt de preferat așa că îi mulțumesc din nou lui D-zeu și ocup ultimul loc împreună cu bagajul.De fiecare dată când valiza îmi sare în barbă mai număr câte o denivelare din Autostrada Soarelui. Cred că mai bine se numea Autostrada Ploii, fiindcă așa se mai umpleau gropile de apă și nu le mai vedeam.Și valiza chiar are chef de țopăială ! 
  
Căldura e insuportabilă. 
  
- N-aveți domnule are condiționat? îndrăznește să întrebe o femeie mai în vârstă care suferea probabil mai mult decât ceilalți. 
  
- S-a stricat de dimineață ! Acum câteva ore n-o să muriți ,o consolează șoferul ca să audă toți. 
  
Suntem roșii la față. Femeia cu întrebarea bate deja în purpuriu... 
  
Cu chiu,cu vai,ajungem. Noroc că microbuzul te lasă la hotel și nu mai umbli ca bezmeticul să îl găsești. Trei stele și 45 de euro de fiecare noapte! Ei,dar parcă te mai uiți la bani? Nimic nu e prea scump pentru răsfățul după un an de muncă. 
  
Am timp să fac inspecție sumară. Mobilier nu tocmai nou , televizor destul de mic pentru un miop ca mine . La baie, prosoape care odată erau albe ,un săpunel cam insuficient pentru suprafața de piele pe care o posed. Și-un uscător de păr, lipit cu scoci,pericol de accidente. Cam puține pentru numărul de stele cu care te încânta oferta de pe net.Dar dacă vreau stele mai multe,o să mă uit la noapte în sus și sper să am noroc de cer senin și lună plină. În contrapondere aer condiționat,frigider și un balcon din care văd cum marea zâmbește liniștită scăldată de lumina minunată a soarelui. Din nou ajungem la paharul pe jumătate plin... 
  
Mă-mpinge necuratul și scot bonurile de masă să văd dacă nu cumva s-a „rătăcit„ vreunul. Și ca să nu greșesc la socoteală,apăs butonul veiozei de lângă pat fără să observ că priza rebelă ieșise din locașul stabilit.O lumină puternic albăstruie și-o bubuitură scurtă tulbură dintr-o dată liniștea camerei și încheieturile mele.La așa ceva nu m-am așteptat ! 
  
„La naiba, ăștia te întâmpină cu focuri de artificii ! Asta nu era trecut în program! ” 
  
Si dacă nu era în ofertă,după ce-mi revin puțin, cobor să cer detalii la administrator. 
  
Îi povestesc toată întâmplarea, dar după calmitatea lui pare obișnuit cu astfel de evenimente. 
  
- Domnul meu, ieri a fost o vijelie mare,cine știe ce s-o fi întâmplat ! îmi spune împăciuitor. 
  
- A fost o vijelie atât de mare încât a smuls și prizele din loc? întreb din pură curiozitate. 
  
Bine că nu v-a mutat hotelul ! 
  
Se uită la mine și nu știe cum să m-abordeze. Sarcasmul meu sinistru îl încurcă groaznic. Și până la urmă își dă seama că cea mai bună apărare e atacul. 
  
- Dom′ le,înțeleg că ești supărat dar chiar să ne iei peste picior?! De unde știu eu că n-ai smuls chiar dumneata priza din țâțâni? Adică ne-ai făcut stricăciuni cu bună știință și acum o faci pe inocentul ! 
  
E rândul meu să mă uit pieziș. 
  
-Domnule,nu te supăra ,eu puteam să mor electrocutat din cauza defectiunilor pe care le aveți.Mă scoateți tot pe mine vinovat? Asta e chiar culmea ! O să anunț OPC- ul să vedem dacă e de acord cu atitudinea dumitale. 
  
Când aude de OPC,analizează destul de repede situația și-și dă seama că un control ar scoate la iveală și alte nelegiuri. Așa că schimbă foaia mai repede ca flautistul în plin concert. 
  
- Haideți să ne așezăm un pic și să ne calmăm! Nu există problemă fără rezolvare. D-voastră ați venit în concediu să vă bucurați de soare și de valurile înspumate ale mării.Ce rost are să ne enervăm? Păreți un om destul de calm. 
  
Se pricepe la oameni dumnealui și nu degeaba e pus în funcția asta. 
  
- Nu vă supărați, dar ce zodie sunteți? își continuă administratorul psiholog studiul individual. 
  
- Taur...are vreo importanță? 
  
- Păi are! D-voastră, taurii ,când vedeți roșu în fața ochilor cam împungeti impulsiv... 
  
Apropo,știți cum se cheamă nevasta taurului? 
  
- Nu știu,răspund mai mult din curiozitate. 
  
- Taurii nu au domnule, neveste! Numai boii au neveste ! spune și se pune singur pe râs. 
  
Sincer,mai c-aș fi râs și eu un pic, dar mi-am adus instantaneu aminte că am nevastă. 
  
Lăsați, domnule ,că rezolvăm ! Trimit imediat pe cineva și dacă mai aveți nevoie de ceva veniți pe loc la mine ! Doar prietenul la nevoie se cunoaște,nu? spune făcându-mi semn discret cu ochiul și bătându-mă prietenește pe umăr. Duceți-vă și faceți o baie în mare și o să vi se spele toată furia ! 
  
Îi ascult sfatul și plec să fac o baie în marea albastră căreia mulțimea de turiști zgomotoși i-au tulburat linștea. Pe plajă...arhiplin. Mă strecor cu greu prin mulțimea de cearceafuri întinse haotic și tomberoane pline de gunoi, scoțând din mers fiecare articol vestimentar ce s-ar fi putut uda. Ca să nu mai pierd nicio clipă și să ajung mai repede la apă ! 
  
Un amalgam de muzici răsună din difuzoare și din boxele teraselor la care oameni însetați, sorb câte o bere rece, necesară la cel puțin doi litri de lichid pe zi.Acum e căldură foarte mare ,așa că, nici patru n-ar fi suficienți. Printre muzici,bineînțeles,maneaua ! Vaiete și chin puternic ! Eu și maneaua nu suntem certați ,dar ne evităm pe cât posibil. Atunci când e posibil ! 
  
Ajung în sfărșit la mal. Dar marea mă primește cu un covor de alge urât mirositoare care mă privesc amenințător de peste tot. „ Ca să te bucuri de-o băiță trebuie să treci întâi de noi și n-o să-ți fie moale !” pare că-mi spun, fâțâindu-și tulpinile prin marea tulburată. 
  
Dar nu vreau să cedez așa ușor .Doar pentru apă am venit,ca să mă bucur de fiecare strop și să uit de grijile de fiecare zi. Înaintez agale prin multimea de copii care se stropesc cu bucurie unii pe altii până într-un loc de unde pot să mă scufund. Si tocmai când să mă arunc cu forță înainte,un skijet înaintează vijelios spre mine ,tulburându-mi apele și plăcerea de a înota. 
  
- Dă-te dom′le la o parte, nu vezi că am demaraj ?! urlă în disperare cineva pe care nu apuc să-l văd fiind prea ocupat cu fuga. 
  
Ies... mai repede decât am intrat. Se pare că nu-mi merge bine.Dar cine știe,poate mai tarziu? Marea n-a reușit să-mi spele furia,mai rău mi-a ațâțat-o ,noroc că după un duș cu apă rece mi-am mai revenit. 
  
Adică,nu chiar de tot.Fiindcă niște linguri mari de lemn execută darabana prin stomacul meu. 
  
Citesc cu interes meniul zilei afișat cu litere de-o șchioapă pe geamul de la restaurant. 
  
„Ciorbiță țărănească,tochitură de legume cu 100 grame carne și două chifle – 40 Ron” 
  
Da,oferta pare destul de explicită.Mai trebuie doar mâncată.... 
  
În restaurant nu-i foarte multă lume, probabil apa nu i-a obosit atât de tare ca să-i gonească la masă. 
  
Și după ciorba fără sare ajung în mod inevitabil la tochitura de legume. Legumele ca legumele, dar după așa o zi obositoare ,carnea e partea ce mă interesează. Dar ia-o de unde nu-i ! Dau o raită cu furculița și după două ture o găsesc. Stătea timidă,ascunsă sub un cartof și-un bob de mazăre, neconvenindu-i că va fi mâncată. Sigur o sută de grame diferă mult de-o mie ,dar asta e minusculă. Mă ridic de curios să mai citesc o dată oferta de pe geam, de frică ca nu cumva să fi sărit vreo virgulă.Poate erau 10,0 și eu n-am fost atent. 
  
Nu văd nicio virgulă dar văd în schimb administratorul care mă studiază atent. 
  
- S-a întâmplat ceva? mă întreabă cu zâmbetul amabil al omului care deja îmi e prieten. 
  
- Veniți puțin cu mine! 
  
Și îl conduc la bucățica de cărniță ce aștepta cuminte în tochitură. 
  
- Nu vă supărați,cam câte grame credeți că ar putea avea bucata asta? 
  
Se uită nu prea interesat la feliuța cu pricina și încearcă să-i pună eticheta: 
  
- Știu și eu ,poate 80 de grame,poate 90,nu știu exact fiindcă n-am cântărit-o ! 
  
- Și afișul de pe geam ,cine l-a lipit?! Asta n-are sigur nici măcar 50 darămite 100 de grame ! 
  
- Domnule, dumneata nu esti taur. Cu siguranță,ești chiar berbec ! Cauți pricină din orice,sare iritat gesticulând din mână. 
  
- Înțeleg că d-voastră ați prefera să fiu pește dar eu nu pot să tac ! Cred că nu înțelegeți un lucru extrem de simplu. Am motive să vă aduc inspecția pe cap fiindcă vă bateți joc de clienți și îi mințiti cu oferte tentante, total diferite de realitate ! 
  
- Cred că aveți un fix cu controlul ăsta ! V-aduc imediat altă tochitură cu o bucată triplă de carne ! Dar eu țin la sănătatea d-voastră,n-ați auzit ,carnea e toxică! Vreți să vă-mbolnăviți și să vă pierdem de client? Noi ținem la sănătatea oaspeților noștri . Uite vă aduc imediat și un pahar de vin ca să vă treacă supărarea ,încearcă el din nou marea cu degetul. 
  
- Nu e nevoie să vă deranjați, fiindcă paharul meu e deja plin ! 
  
Și mă ridic și plec definitiv . 
  
Râdem,glumim, dar scroafa e deja moartă în cotețul din turismul românesc. Băieții ăștia șmecheri ,după ce că n-au bun simț, n-au nici măcar un dram de minte. Păi dacă eu sau încă o mie la fel de „cusurgii” ca mine nu le mai calcă pragul,o pun de faliment. Probabil că așa au ajuns ruine și stațiunile odată faimoase Tușnad,Voineasa și multe altele... Din cauza unor „administratori” puși doar pe îmbogățire imediată. Am auzit din surse neoficiale, că operatorul german TUI ar fi venit întâi în România,pe litoralul românesc. Numai că n-au dorit să dea comision băieților „deștepți” ce guvernează pe la noi. Așa că ne-au spus „auf wiedersen” și s-au mutat cu banii la bulgari. 
  
Sincer ,n-am absolut nimic cu capra vecinilor, dar îmi doresc din răsputeri să reînvie capra noastră. Ca sa bem lapte natal și cât mai natural! Așa că n-o să-mi tacă gura până când n-o să readuc românii de la Sunny beach....aici ! 
  
Referinţă Bibliografică:
CU PAHARUL PLIN / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!