Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

POVESTIRI MILITARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trece cam o orǎ jumǎtate şi nepotul Noris face ochi. Şi mai trec vreo zece minute pânǎ când îşi dǎ bine seama unde se aflǎ. 
  
- Ai zis cǎ-mi povesteşti cu plutonierul ǎla…, spune printre cǎscǎturi. 
  
- Trandafir, plutonierul Trandafir!.... Cu ǎsta Norise, fǎceam practicǎ sanitarǎ. Gurile rele îi ziceau „Şoricelul”. Atunci când l-am vǎzut prima oarǎ, mi-am dat seama cǎ un an întreg sǎ-i fi cǎutat poreclǎ, alta mai bunǎ nu-i gǎseai. Nişte ochi mici, nemişcaţi, abia vizibili de sub o cascǎ mult prea mare, un nas coroiat, foarte proieminent şi nişte urechi clǎpǎuge cu care capta , probabil, mesaje SOS. 
  
Un singur lucru îi lipsea ca tabloul sǎ fie complet: coada. 
  
Trandafir ǎsta m-a luat la ochi din prima zi. 
  
- Pǎi, cum? intreabǎ Noris, trezit de-a binelea. 
  
- Stai sǎ vezi! A venit prima dimineaţǎ şi ne-a chițăit: 
  
- Astǎzi învǎţǎm sǎ transportǎm rǎniţii pe câmpul de luptǎ. Aşa cǎ, vǎ-ncolonaţi! 
  
Era un frig afarǎ de-ţi clǎnţǎneau dinţii şi-ţi scârţâiau bocancii. Dupǎ o jumǎtate de orǎ de urcat în marş forţat, ajungem la Dealul Suspinelor. Auzisem de mult de locul ǎsta ,dar acum cǎ l-am vǎzut, chiar cǎ-mi venea sǎ suspin. Gǎuri, hârtoape, şanţuri, noroi îngheţat şi mǎrǎcini scǎpaţi de tirul armelor. Pentru cǎ aici fǎcea antrenamentul toatǎ artileria. Şi ǎia de la tunuri şi cei de la tancuri şi cei cu AG-ul. Era câmp de luptǎ, dupǎ luptǎ. 
  
- Pe douǎ rânduri a-du-na-rea! s-a piţigǎit iar Şoricelul. 
  
- Sǎ vǎ explic cun stǎ treaba: rândul 1 carǎ rândul 2…. Târâş marş! 
  
Ce-a spus el, am înţeles eu, dar ce n-ai înţeles tu Norise, este cǎ în faţa mea stǎtea Stan, de vreo 90 de kilograme. Adicǎ , eu sǎ-l car pe Stan în cârcǎ. Târâş !Cred cǎ nici trei ca mine nu-i fǎceau faţǎ, darămite unul singur. 
  
Ǐi şoptesc lui Stan: 
  
- Stane, uite cum facem, eu mǎ târǎsc pe jos şi tu mergi aşa în patru labe pe deasupra mea sǎ parǎ cǎ te car în cârcǎ! Ai grijǎ sǎ nu te-mpiedici cǎ mâine mǎ bagǎ ǎştia pe sub uşǎ în cazarmǎ! 
  
Buun! Luǎm poziţia de start şi Şoricelul ne aratǎ linia de sosire. 
  
Ceva mai încolo, la vreo douǎzeci de metri. Dǎ plecarea şi pornim. Eu pe dedesubt şi Stan în patru labe pe deasupra mea. Prin gropi, hotâncuri şi mǎrǎcini ! Dupǎ trei metri eram fleaşcǎ. Nu-mi dau seama cum aş fi fost dacǎ Stan ar fi fǎcut întocmai, pe rǎnitul. Probabil cǎ n-aş mai fi fost! 
  
Dupǎ alţi trei metri îl auzim pe Trandafir; 
  
- Stai! Voi acolo ce faceţi Stane? Leapşa pe ouate? S-a-ntâlnit hoţii cu prostul ?! 
  
Gramatica e grea și pe timp de pace și în vreme de război. 
  
- Ia , că de acum încolo sunt cu ochii numai pe voi ! 
  
De data asta, Stan se tolǎneşte ca pe pernǎ. Cele 90 kilograme ale lui pǎreau acum o tonǎ. Nu puteam nici sǎ respir! Ne mai târâm vreun metru dupǎ care mǎ opresc. Eram deja pe altǎ lume. Ca prin vis îl aud pe Trandafir: 
  
- Ia vezi Stane, mai trǎieşte ǎla de sub tine? 
  
Stan se ridicǎ iar ceilalţi fac la fel. Eu,nu. Trandafir mǎ ia la palme. 
  
- Soldat, mǎ sesizezi? 
  
Dau din cap afirmativ. Când vede cǎ nu-i nici o problemǎ, Trandafir reia ideea: 
  
-Trimite aici toţi covǎsiţii! Bǎi soldat, tu trebuie sǎ salvezi rǎniţii, nu ei pe tine! Ǐnţeles? 
  
Dau din cap la fel de afirmativ. 
  
- Hai ridicǎ-te, cǎ plecǎm la unitate! 
  
Drumul înapoi a fost doar coborâş, aşa cǎ am avut timp sǎ mǎ gândesc cum naiba din 30 de soldaţi a cǎzut beleaua de Stan exact în cârca mea! 
  
Probabil… ceasul rǎu! 
  
A doua zi de dimineaţǎ , Şoricelul își vâră iar fața ascuțită în clasă : 
  
- Astǎzi învǎţǎm sǎ facem injecţii! Cu ser fiziologic! Şi ca sǎ înţelegeţi bine, veţi face unii pe alţii. 
  
Ne uitǎm nedumeriţi unii la alții și apoi la el. 
  
- Nu vǎ speriaţi, pânǎ acum aşa i-am învǎţat pe toţi şi n-a murit niciunul! Şi ca sǎ vedeţi cât e de simplu, vǎ las sǎ alegeţi partenerul. 
  
Cineva de lângǎ mine îmi şopteşte: 
  
- Alege-l pe Stan ca sǎ te rǎzbuni! 
  
Ceilalţi râdeau în pumni. Mai cǎ-mi dǎdea inima brânci. Conştiinţa însǎ, nu ! La urma urmei, Stan n-avusese nici o vinǎ. Aşa cǎ l-am ales pe Zanvetor. Era tot din Câmpulung iar maicǎ-sa era asistentǎ. O fi vǎzut el cum se face o injecţie şi nu mǎ chinuie prea rǎu. 
  
Tragem la sorţi şi reiese cǎ eu trebuie sǎ-i fac lui injecţii şi nu el mie,spre ghinionul lui . 
  
Dupǎ trei perechi care s-au descurcat „binişor pentru început’ vine și rândul nostru. Zanvetor desface pantalonii şi pune fundul sus, pe pat. Eu mǎ îndrept spre tava cu seringi. Din alea metalice, fierte la foc mǎrunt, ca ciorba! 
  
- Fii atent, începe Şoricelul explicaţiile, apuci acul în poziţie înclinatǎ de partea asta şi-l bagi în seringǎ. Ai grijǎ sǎ nu atingi partea subţire cǎ infectezi rǎnitul 
  
Mǎ uit la rǎnit. Era în aşteptare! 
  
Apuc acul, dar nu ştiu cum fac de ating exact partea interzisǎ. 
  
- Lasǎ-l jos! strigǎ Trandafir. (Şi dupǎ ce mǎ studiazǎ atent) Tu nu cumva eşti covǎsitul ǎla de ieri? 
  
- Da, sǎ trǎiţi! 
  
- Nici la asta nu eşti bun? Reluare! 
  
Şi facem vreo trei reluǎri. Când nu era bunǎ înclinaţia, când nu era bunǎ partea de care apucam. La a patra reuşim şi ne îndreptǎm, eu cu seringa în mânǎ iar el cu vata şi spirtul, spre patul pe care zǎcea nemişcat Zanvetor. 
  
- Acum, fii atent! reia Trandafir. Ǐnmoi vata asta în spirt şi cu ea împarţi fesa în patru. Partea exterioarǎ de sus o uzi toatǎ cu vatǎ! Dupǎ aia scoţi acul în aceeaşi poziţie şi-l înfigi în partea asta udǎ. Ǐnţeles? 
  
- Da, sǎ trǎiţi! 
  
- Apoi înfigi seringa în ea şi aspiri puţin sǎ vezi dacǎ n-ai nimerit vreun vas de sânge. Dacǎ serul rǎmâne alb, îl împingi şi dupǎ ce intrǎ tot în fundul ǎstuia , scoţi seringa cu tot cu ac. Ştergi cu vatǎ şi asta-i tot! Ǐnţeles? 
  
- Da, sǎ trǎiţi! 
  
- Executarea ! 
  
Fac întâi treaba cu vata şi apuc acul. Ǐnsǎ de fricǎ sǎ nu-şi dea seama Trandafir dacǎ l-am luat de partea care trebuie, îl înfig în mare vitezǎ în dorsalul lui Zanvetor. Bineînţeles cǎ n-am nimerit în partea udatǎ cu vatǎ ci la vreo 8 mm de canalul despǎrţitor. 
  
- Nenorocitule! rǎcneşte Trandafir. Eşti un idiot, un prost şi un imbecil! Ce stai şi te uiţi ca mutul? Aştepţi sǎ moarǎ ǎsta? Scoate dracului acul ǎla odatǎ! 
  
Dar pânǎ sǎ-l scot, s-a repezit şi l-a scos el. Cu el pe deasupra capului continuǎ pledoaria: 
  
- Trimite aici toţi tăntălăii sǎ se facǎ doctori! 
  
Apoi iese ca o furtunǎ pe uşǎ. Naiba ştie unde. 
  
Mǎ uit la fundul lui Zanvetor şi nu-mi dau seama cum am putut rata. Avea forme destul de bine definite. Era destul de bucǎ-lat , dacă înţelegi ce vreau sǎ spun. 
  
Zanvetor rǎbdase toate astea cu stoicism. Mǎ aplec spre el şi-i suflu între urechi: 
  
- Numai tu eşti de vinǎ, fir-ar curul tǎu al dracu’! 
  
N-apuc sǎ-i mai dau şi alte explicaţii cǎci Trandafir apare cu batista în mânǎ. 
  
- Am fost sǎ mǎ calmez! Reluǎm totul de la început. Ai grijǎ sǎ nu mǎ enervezi iar, cǎ-i pun pe ǎştia toţi sǎ-ţi ciuruie curul cu injecţii. Stropitoare te fac! 
  
Mǎ îndrept din nou spre tava cu seringi. 
  
- Apuci acul la 45 de grade! 
  
De ce n-o fi spus el aşa de la început? Limbajul ǎsta îl înţelegeam cu mult mai bine. Cu seringa în mânǎ ne-ndreptǎm spre Zanvetor care mǎ privea suspect. 
  
Reiau treaba cu vata şi-nfig acul.Probabil Dumnezeu mi-a ascultat ruga cǎci acul se-nfige exact în partea care trebuie. 
  
- Aşa, bravo, acum bagǎ seringa şi aspirǎ! 
  
Bag seringa şi aspir. Din transparentǎ se face roşu închis. La fel ca şi faţa lui Trandafir care urlǎ disperat; 
  
- Aoleu! Nenorocitule! Scoate-o repede, nu vezi cǎ i-ai atins un vas de sânge? 
  
Mǎ uit la Zanvetor. Pǎrea destul de viu. Scot seringa şi i-o dau lui Trandafir, sǎ şi-o bage undeva. Nu spun exact unde. 
  
- Mǎ nemernicule, tu mi-ai stricat toatǎ sǎptǎmâna ! Dacǎ-ţi mai vǎd şi mâine moaca, îmi dau demisia din armatǎ! Mǎ bagi la balamuc! De la ce unitate vii? 
  
- De la artilerie! 
  
- Da?! Când termini cursul asta, dacǎ cumva îl termini, te duci sǎ te aşezi în faţa tunului. Vin eu şi pun obuzul! 
  
Acum îmi dau seama Norise, cǎ nu e bine sǎ ţipi la om! Se inhibǎ. Dacǎ mǎ lua cu frumosul, scǎpa bietul Zanvetor, total nechinuit. 
  
- Ai terminat cursul? întreabǎ Noris foarte curios. 
  
- Nici nu-ţi vine sǎ crezi! L-am terminat, am ajuns înapoi la artilerie şi nu m-am aşezat în faţa tunului de fricǎ sǎ nu vinǎ Trandafir sǎ punǎ obuzul. Am fǎcut la vreo zece inşi injecţii şi n-a murit niciunul. Cǎ de asta îţi spun. Aşa e şi-n meseria asta de profesor. Dacǎ te enerveazǎ un elev, ieşi trei minute pe coridor sǎ te calmezi. Dar sǎ te calmezi! Cum dintr-o clasǎ de 20 elevi,18 sunt de-ǎştia ca mine în armatǎ, înseamnǎ vreo 54 minute. Ar trebui sǎ stai mai mult pe-afarǎ! 
  
- Nu-i nimic, completeazǎ Noris, îţi mai rǎmâne pauza când probabil îi gǎseşte pe ceilalţi doi fǎcându-şi tema pe care le-ai dat-o ieri, s-o facǎ pentru azi! 
  
- Din fericire, Norise, nu se întâmplǎ asta. Aştia doi sunt oameni serioşi, îşi fac tema acasǎ. Aşa cǎ mǎcar pentru ei, meritǎ sǎ nu te aşezi în faţa tunului! 
  
Referinţă Bibliografică:
POVESTIRI MILITARE / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1631, Anul V, 19 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!