Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Dan Gheorghilaș         Publicat în: Ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

INTRE LINII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Femei,copii,bărbați, valize,geamantane,jucării....Cam multe pentru un coridor atât de strâmt,de tren accelerat.Înaintez greoi prin balamuc și până la urmă găsesc compartimentul și locul de la geam pe care l-am plătit ca să admir natura .Sunt singur deocamdată,dar fericirea nu durează mult. Ușa se deschide, făcându-i loc unei femei un pic grăsuțe, îmbrăcată cu o rochie vaporoasă, fără mâneci. In spatele ei,un copilaș blonduț trântește plictisit o minge albastră, de podea. 
  
- Așează-te la geam și n-o mai bubui, că-mi spargi timpanele ! tună femeia ,ocupând la rândul ei un loc ,lângă băiat. 
  
Nu e exagerat de durdulie ,dar fața îmi aduce fără să vreau aminte, de un banc. Un cerșetor bătea odată la o ușă. Deschide o cucoană iar cerșetorul o întreabă : 
  
- N-aveți niște sticle goale de bere pe care să le vând? 
  
- Arăt eu ca una care consumă atâta bere? întreabă cucoana la rându-i,vizibil iritată. 
  
- Atunci ,poate niște sticle goale de oțet ?? ” 
  
Se-nvârte așa ,cam pe la 40. Destul de încruntată de parcă tot timpul îi trăsnește. 
  
- Tata unde e,de ce nu vine-odată? întreabă copilul ,uitând pentru moment de ocupația cu mingea. 
  
- Taică-tu e cam mototol de fel. Dacă mă lăsam eu în seama lui ,nici pe tine nu te-aș mai fi avut ! răspunde tare ca să audă și ceilalți din compartiment.Adică eu ! Dar eu mă fac că plouă deși e zăpușală mare. 
  
Ușa se deschide din nou și un bărbat mustăcios, ce cară după el un troler, își face loc cu greu înăuntru. Scoate biletul și constată că locul lui e ocupat de băiatul cel cu mingea-n brațe. Femeia sesizează și sare să descurce situația: 
  
- Știți,îi e cam rău pe tren ,dacă vreți să faceți schimb să il lăsați pe el,la geam.... 
  
- Mă rog... acceptă mustăciosul situația, asezându-se cu zgomot pe locul de lângă ușă. 
  
Un bătrânel cu un baston și o valiză mică își găsește și el până la urmă, locul predestinat de lângă mine. Un șuier scurt și în sfârșit ,ne punem în mișcare. 
  
- Ce dracu face de nu mai vine odată? sare femeia direct pe coridor ,căutântu-și cu privirea „mototolul”. 
  
Și eu sunt curios să-l văd ajuns cu bine . Mai mult pentru copil , dacă tot e-n ograda lui, măcar să-l facă mare ! 
  
Apare într-un final ,abia ținând în fiecare mână câte o valiză.Inalt si slab,cu părul alb,trecut cu mult de vârsta dumneaei. 
  
- Nu mai veneai odată? 
  
- De ce ,ți-era atât de dor de mine? întreabă amuzat ,încercând să destindă atmosfera. Dar atmosfera era deja ,prea încărcată. 
  
- Nu mai rânji ,că nu mi-era de tine,mi-era de bagaj,că am hainele acolo ! Pune-le sus ! comandă rece ,făcând să înghețe și bruma de zâmbet ce apăruse în colțul gurii dumnealui. 
  
Încearcă să se conformeze și ridică una din valize spre singurul sertar de bagaje rămas liber,deasupra mustăciosului ursuz.Dar trenul se smucește și pirpiriul ratează instantaneu .Valiza se desface iar hainele aterizează una câte una în poalele bărbatului de dedesupt,mirat și el de tot ce se-ntâmplă. O pereche de chiloți roșii rămâne agățată de nasul mare,coroiat,ce străjuia deasupra mustății lui stufoase.Iar gura i-e astupată-n întregime.Nici ochii nu i se mai văd. N-aș vrea să îl întreb ce vede ,mai mult l-aș întreba cam ce-și imaginează. 
  
- Bravo mototolule,acum mi-ai atârnat și chiloții pe fața dumnealui ! Știam eu că nu trebuie să plec la drum cu tine,am citit de dimineață la horoscop . Bărbatul de lângă tine o să te enerveze iar ! 
  
- Dar mai taci odată, femeie ! Toată viața,cața-cața! răspunde soțul ,prinzând curaj că e înconjurat de-atâtea ajutoare. Apoi se-ntoarce mieros spre victima avalanșei de lenjerie căzută intempestiv și începe să le adune bucată cu bucată. 
  
- Vă rog să mă scuzați ,n-a fost cu intenție ! 
  
- Sigur că nu,a fost cu direcție ! răspunde mustăciosul ,împachetând chiloții și oferindu-i posesoarei lor de drept. 
  
- Cum să tot tac,până când să tot tac,sare din nou ca arsă, că au văzut și dumnealor cât ești de papă-lapte. Naiba m-a pus să mă mărit cu tine,am zis că ești consilier la primărie ,dacă știam că te înlocuiesc atât de repede, îmi tot vedeam de drum ! 
  
De obicei ,rufele se spală în familie ,dar dumneaei ține morțiș să le împrăștie prin tot compartimentul.În japoneza veche, cuvântul gălăgie era reprezentat prin trei femei cu gura larg deschisă. Știau ei ce știau ! Păcat că n-a trăit în vremurile acelea, că era fix ce trebuia pentru „scandal” ! 
  
- Liniștiți-vă doamnă,totul s-a rezolvat cu bine, încearcă mustăciosul să potolească spiritele. Iar spiritele se potolesc până la urmă. 
  
Acum e liniște .Stau chircit ,înghesuit în spatiul strâmt dintre șinele paralele ale căii ferate ,dar tot e bine că înaintez. Trecutul a trecut,prezentul nu e decât o clipă iar viitorul e tot ce mai contează. Și-n viitorul destul de-apropiat o să mă scald în apele termale de la Olănești.Simt cum un zâmbet euforic mi-a răsărit pe față și-l las să se resfețe până aproape de urechi. Revin destul de repede din viitor căci lângă mine, bătrânelul obosit de-atâția ani trecuți prin viață, sfororăie cu opinteli , visând probabil că sfârșitul nu-i chiar așa departe. 
  
- Alo tataie, ai plecat cu porcii? sare din nou femeia iritată. 
  
Găsește motiv de ceartă din absolut orice. Ne îndreptăm cu toții privirea către moșuleț. Dar porcii gonesc în continuare nestingheriți, către islaz. 
  
- Dă-i domnule un ghiont că face gălăgie,îmi recomandă cu tonul ridicat. 
  
- Eu n-aș vrea să-i stric somnul... 
  
- Ei pe naiba,e mai bine să ne strice el liniștea ? Tataie,vagonul de dormit este mai sus,strigă în timp ce-l zgâlțâie pe bietul om din toate încheieturile. 
  
- Maricica...îngaimă tataie cu ochii deschiși, dar cu mintea încă dusă la femeia visurilor lui. 
  
- Ce Maricica? ...Așa te opintești la Maricica ? Voi boșorogii ăștia,când nu mai sunteți buni de-un tun ,mai bine vă luați mersul ! I-am spus și lui bărbată-meu ! 
  
Mă uit la bărbată-su. E cufundat adânc într-o lectură, departe de toate ocările nevestei. 
  
Bătrânelul se trezește în sfârșit și pentru o perioadă nu se aude decât glasul ruginit al roților de tren. Doar țaca-paca și atât ! „ Cine face țaca-paca? m-a întrebat odată un elev ce auzise o poantă seacă de la taică-său. M-am prefăcut că nu știu să-i răspund ,să nu-i știrbesc din bucuria faptului c-a spus o glumă foarte bună. Păi știți că roata e un cerc.Și cercul are arie, PI-R pătrat. Pi-ul face țaca-paca? Nu ! R-ul ,nici atît. Rămâne doar pătratul că are patru colțuri.El face țaca-paca ! ” Am râs atunci,mai mult de bucurie că știa o formulă deși era a discului fiindcă cercul e foarte gol pe dinăuntru. Dar era bine și așa ! 
  
Blonduțul a stat cuminte ce a stat ,dar acum dă semne de plictiseală mare. El e la vârsta acțiunii și dacă n-are acțiune,soarbe destul de zgomotos o înghețată la cornet.Dar gustul leșinat tot nu-i alungă plictiseala așa că lasă înghețata pe măsuța de la geam și se ridică cu mingea în mână, îndreptându-se în viteză către coridor. Constată că terenul este liber și-ncepe o pasă rapidă cu pereții. 
  
- Alo puștiulică,aici nu e teren de fotbal ! îi întrerupe nașul antrenamentul după vreo câteva minute. 
  
Supărat că distracția s-a terminat chiar înainte de-a începe,intră-n compartiment și-aruncă cu putere mingea către fereastră. Iar mingea buclucașă izbește înghețata ce se împrăștie rapid peste ochelarii,fața și cămașa mea galbenă,cadou de la nevastă.Acum e cu maro ! 
  
- Ce dracu ai mai făcut? sare mamița,făcându-se că-l ia pe domnul Goe de urechi.Na,ca să stai locului odată ! 
  
Apoi scoate din geantă un șervețel și se îndreaptă hotărâtă către mine ca să îmi șteargă ciocolata.Numai că trenul face o curbă bruscă și durdulia îmi pică-n brațe inopinant,exact ca musca după spray.Iar nasul îmi rămâne înfipt în pieptul generos al dumneaei,adulmecînd miros de atmosferă încinsă care tindea să dea foarte rapid, în fiert.Nu pare așa grăbită să mă elibereze. 
  
- Ia uite tati,mama se iubește cu ochelaristul ! mai toarnă și ăla micu' un pic de gaz pe focul pasiunii. 
  
Dar tati e de mult cu ochii ațintiți asupra mea. Nu știe exact cum să reacționeze așa că stă-n expectativă. 
  
- A fost doar un accident ,încerc să-l lămuresc ,cu nasul încă înfundat. 
  
- De când n-am mai avut și eu un accident din ăsta fericit,se vaită și tataie . 
  
Îmi trece un gând nebun prin minte să i-o pasez pe doamna: „ servește-te tataie că doamna are pentru toată lumea ! ” .Dar n-apuc să dau glas ideilor lăuntrice căci soțul izbucnește rănit în demnitate : 
  
- Dă-te femeie odată jos de-acolo ! Nu-ți mai ajunge ! 
  
- Domule,n-o mai jigni că n-a fost cu intenție ,sare și mustăciosul în apărarea dumneaei. 
  
- Păi sigur,a fost cu direcție ! continuă bărbatul ,reăncercînd să-și intre în orgoliu. 
  
Am văzut eu cum ai adulmecat la lenjerie ! 
  
- Domnule,eu nu-ți permit să spui așa ceva ! devine omul din ce în ce mai iritat. 
  
- Păi ce,te supără adevărul? 
  
Și se ridică amândoi în mijlocul compartimentului ca să se ia probabil,la bătaie. 
  
E timpul să mă bag la mijloc: 
  
- Calmați-vă,e doar un incident nefericit,mă duc să-mi spăl cămașa ! Împing ușor femeia ce rămăsese mută de uimire că „mototolul” ei a prins curaj neașteptat și îmi fac loc între cei doi ca să măresc distanța dintre ei. Mai fac și ceva pași pe coridor, convins fiind că oamenii s-au așezat la locurile lor.Bătaia n-a început încă,dar au dat drumul la robinetul gurii pe care ies numai înjurături.Acum se-aude și femeia care e foarte vulgară pentru o doamnă cu pretenții. Chiar și-ăla micu' are ceva în repertoriu. 
  
Intru în toaletă ,să spăl cămașa și să mă țin departe de așa ceva.E mult mai liniște. Doar glasul roților de tren mai execută un țaca-paca sacadat.Mă spăl pe față și pe ochelari,mai dau un pic de galbenul cămășii și uite așa mai trece ceva timp.Aș sta aici până sosesc la destinație,dar curiozitatea mă împinge iar afară. Sau poate Necuratul ?! Paradoxal ,nu mai e gălăgie în compartiment.Dar e ceva de nedescris. Valize și haine aruncate peste tot,buze umflate,păr răvășit și ochi învinețiți.Tataie mai are doar un dinte și-acela se clatină puternic.Însă, mai șifonat este bărbatul dumneaei.Dacă o cauți ,până la urmă o găsești ! În mijlocul lor,un polițist solid e gata de anchetă. 
  
- Deci cine a început? întreabă umplut de seriozitatea datoriei. 
  
- Dumnealui ! arată soțul către mine. 
  
Uimirea mi-e deplină. 
  
- Eu ?! Cum eu ?! 
  
- Normal că dumneata ! Ce-ai căutat cu nasul printre țâțe? 
  
Polițistul mă privește acum foarte sarcastic. 
  
- Ia spune domnule,ce-ai căutat? 
  
- Așa s-a nimerit ! 
  
- I-auzi a naibii nimereală ! urcă sarcasmul pe o treaptî mai înaltă. 
  
- Să vă explic ! Băiatul a aruncat cu mingea-n înghețată și-aceasta a sărit pe mine . 
  
- Așa ... și ? 
  
- Și doamna a venit cu-un șervețel ca să mă șteargă. Trenul a luat o curbă strânsă,doamna s-a împiedicat și a căzut peste mine. Și am ajuns cu nasul printre.... 
  
- Deci așa ! 
  
- Da... După mine,doar trenul e de vină că merge așa ...cam deșănțat . 
  
- Deșănțat ?! 
  
- Păi sigur ! Din cauza asta au ajuns și chiloții doamnei pe fața dumnealui ! 
  
- Cuum ? Chiloții pe fața dumnealui ? Ce naiba s-a întâmplat aici ? Orgie sexuală ?! 
  
Vă dau amenzi la toți ! urlă exasperat ca un câine turbat ce tocmai a scăpat din lesă. 
  
- Dar... 
  
- Nu vreau să mai aud nimic ! Vouă,la bătăuși vă dau amendă câte două sute. Și-ți dau și dumitale o sută. Pentru perversiuni ! 
  
Și îmi întinde fițuica cu amenda. 
  
-La prima, să dispăreți din trenul meu ! 
  
Mult trebuie să fi mărit salariile la polițiști dacă-și permit să aiba tren. Aș mai fi comentat ceva ,dar pulanul din dotare mă ține la respect. Apoi iese, închinându-se deloc cuviincios. 
  
Fiecare își recuperează bombănind valiza și hainele rănite,prinse involuntar în câmpul de bătaie.Eu n-am atât de multe așa că termin primul. 
  
Ajungem în câteva minute și sar din mers ca să mă depărtez mai repede de spațiul strâmt și foarte îngust dintre liniile paralele pe care trenul se odihnește acum în gară. 
  
Fiindcă,dacă trăiești printre maimuțe ,o să ajungi curând... un maimuțoi ! 
  
Povestirea face parte din cartea „ CEALALTĂ JUMĂTATE ” apărută la Editura Universitară în 2014. O carte plină de întâmplări ,unele vesele ,altele triste, așa cum este viața. Pentru că uneori râzi,alteori plângi,dar întotdeauna trebuie să trăiești ! 
  
Referinţă Bibliografică:
INTRE LINII / Dan Gheorghilaș : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Gheorghilaș
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!