Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   



2017- ANUL OVIDIU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ce știm despre poetul roman Ovidius Publius Naso? 
  
Despre poetul clasic, pe nume în limba română, OVIDIU, aflăm pe internet, dând search, informații în 374.000 de articole în limba română. Biografia, în multe cazuri citată din chiar operele latinului exilat la Tomis, pare a fi exactă și detaliată. 
  
Pe scurt, OVIDIU s-a născut la 20 martie, în anul 43 î.Hr., în localitatea Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila, Italia și a murit pe pământ românesc în anul 17 sau 18 d. Hr., la Tomis, azi Constanța. 
  
De ce a fost exilat OVIDIU la Tomis, el fiind un poet care făcea parte din protipendada Romei, fiind apreciat de însuți împăratil de la acea vreme, Augustus? 
  
Această cădere în dizgrație s-a întâmplat în anul 8 d.Hr., în timp ce Ovidiu se afla pe insula Elba, fără hotărârea prealabilă a Senatului, Împăratul Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis. . Forma de exil la care a fost supus era relativ mai ușoară („relegatio”) și nu cuprindea clauza aquae et ignis interdictio (în sensul de „proscris în afara legii”). Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error”, o poezie și o greșeală. 
  
Site-ul Historia tratează acest subiect mult discutat și confirmă lipsa dovezilor ori a mărturiilor privind cauzele exilului, neexistând documente rîmase, astfel presupunerea că însuți poetul la indicațiile împăratului ar fi vrut să ascundă motivul real al îndepărtării poetului,bamai mult nechemarea sa în țară chiar și după moartea lui Augustus. 
  
“Pentru a păstra taina, poetul invocă mai multe pretexte. Astfel, în elegia autobiografică (Triste, IV, 10), vorbind despre vârsta pe care o avea la data plecării în exil, el spune că toţi contemporanii cunosc pricina nenorocirii sale; de aceea nu crede că e nevoie să mai insiste asupra ei. Într-o altă scrisoare îl roagă pe un prieten să intervină pe lângă împărat pentru a-l ierta şi a-l rechema la Roma, dar, în acelaşi timp, îi cere să nu aducă vorba despre vina pentru care a fost pedepsit, spre a nu redeschide o rană incurabilă. 
  
În schimb, în scrisoarea adresată lui Augustus (care ocupă întreaga carte a II-a a Tristelor), Ovidiu se opreşte în treacăt asupra motivelor care i-au adus condamnarea, dar şi aici este evident că a ales intenţionat termenii pentru a ascunde realitatea: 
  
Pe mine poezia şi-o oarbă rătăcire/ 
  
Pierdutu-m-a; pe-a doua n-o pot destăinui.../ 
  
Aşa voalaţi cum sunt, termenii „poezia” (carmen) şi „rătăcirea“ sau „greşeala” (error) reprezintă, după mărturia poetului, cauzele exilului, capetele de acuzare care l-au făcut să plece din Roma. Dar ce se ascunde sub aceşti termeni şi în ce măsură a tras fiecare dintre ei în cumpănă la stabilirea pedepsei? În aceasta stă cheia întregii probleme şi, în acelaşi timp, dificultatea dezlegării ei.” 
  
Opera poetului: 
  
( site wikipedia) 
  
Scrieri înainte de exil 
  
Poeme de iubire 
  
• Amores - „Iubiri” (23 î.Hr.-16 î.Hr.), în 3 cărți cuprinzând 49 elegii. 
  
• Heroides sau Epistulae Heroidum - „Eroine” sau „Scrisori ale unor eroine” (10 î.Hr.), 18 scrisori fictive de dragoste ale unor personagii feminine mitice adresate bărbaților iubiți, de ex. Ariadna către Theseu, Didona către Enea, Medeea către Jason etc. 
  
• Ars amandi - „Arta iubirii” (1 î.Hr.), poem erotico-didactic în 3 cărți (două adresate bărbaților și una adresată femeilor), cuprinzând „învățăminte” privind arta seducției și a dragostei. 
  
• Remedia amoris - „Remediile iubirii”, replică ironică la Ars Amandi, în care se recomandă amanților nefericiți diverse mijloace pentru a scăpa de dragostea chinuitoare și de urmările ei. 
  
• De medicamine faciei femineae - „Îngrijirea feței feminine”, cu diferite mijloace cosmetice. 
  
În aceste prime opere, Ovidiu continuă tradiția poeziei elegiace romane de exaltare a sentimentului de dragoste, pregătită de Catullus și de neoterici în perioada republicană și dezvoltată de Sextus Propertius și Albius Tibullus în epoca lui Augustus. Sentimentul de dragoste este tratat în maniera elegiei erotice alexandrine. Poetul cântă iubirea efemeră, ușoară, după cum însuși se autodefinește tenerorum lusor amorum („cântărețul glumeț a dragostei ușoare”), dar și dragostea nefericită, înșelată sau neîmpărtășită, practicând o distanțare față de propriile sentimente. 
  
Poeme mitologice 
  
• Phaenomena - Poem descriind diverse apariții cerești (s-au păstrat doar câteva fragmente) 
  
• Metamorfoze - „Metamorfozele”, 15 cărți în hexametri cuprinzând 250 legende (un om sau o zeitate se transformă într-un animal, într-o plantă sau o constelație, în urma unor întâmplări deosebite), desfășurate cronologic, de la formarea universului până la apoteoza lui Cezar, divinizat ca o constelație. 
  
• Fasti - „Sărbătorile” - calendar versificat al sărbătorilor romane, operă întreruptă prin exilul poetului (cuprinde doar lunile Ianuarie până la Iunie). 
  
Tragedia Medeea, de mare renume în antichitate, s-a pierdut aproape în întregime. 
  
Lirica din exil 
  
• Tristia - „Tristele”, în 5 cărți 
  
• Epsitulae ex Ponto sau Pontica - „Scrisori de la Pontus Euxinus (Marea Neagră)” sau „Ponticele”, în patru cărți. 
  
Ambele opere sunt culegeri de elegii personale sub forma unor scrisori trimise din Tomis și adresate lui Augustus, soției sau prietenilor cu rugămintea de a fi iertat și de a i se permite revenirea la Roma. Ovidiu prezintă situația nefericită a propriei persoane, exprimarea directă a sentimentelor de durere și de tristețe provocate de dorul de Roma, de casă, de familie și de prieteni. 
  
Din bogata bibliografie în limba română a operelor lui Ovidiu,a comentariilor critice, traduceri,alegem: 
  
• Scrisori din exil, trad. Theodor Naum, București, 1957 
  
• Arta iubirii, trad. Maria Valeria Petrescu, București, 1977 
  
• Ovidiu Drimba, Ovidiu, poetul Romei și al Tomisului, București, 1966 
  
• Nicolae Lascu, Ovidiu, omul și poetul, Cluj, 1971 
  
• Nicolae Lascu, „Amintirea poetului Ovidiu la Constanța”, Revista Pontica, nr. 2, 2012, pp. 339–358. 
  
• Ovidiu la Pontul Euxin, Adrian Rădulescu, Editura Ex Ponto, 1998 
  
• Operele complete ale lui Ovidiu în limba latină 
  
• Ovidiu, la Tomis, 17 iulie 2008, Adrian Bucurescu, România liberă 
  
• traducerea integrală a Elegiilor lui Ovidiu, TRISTELE (EPISTOLE DIN EXIL), de EUSEBIU CAMILAR, apărută postum în 1966. 
  
• G. Călinescu, Scriitori străini, Editura Pentru Literatura Universală, București,1967, pag.113-152. 
  
• Mic dicționar-Scriitori greci și latini; 
  
Recomandări pentru lectură în cadrul Proiectului 2017-ANUL OVIDIU: 
  
- Publius Ovidius Naso, un Petrarca al Antichității- Prof. Ion Ionescu Bucovu 
  
- http://www.ro.biography.name/scriitori/168-italia/420-ovidius-naso-43-i-hr-17-d-hr 
  
- Mormântul Poetului Publius Ovidius Naso între mit şi realitate”, Editura Revers, Craiova, 2014 de Carmen Zamfirescu 
  
- https://www.scribd.com/doc/93321552/OVIDIU 
  
- http://www.istorie-pe-scurt.ro/publius-ovidius-naso-marele-poet-roman-exilat-la-constanta-orice-scriu-imi-iese-vers/ 
  
- Publius Ovidius Naso - Demetrio Marin 
  
- http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/publius-ovidius-naso/ 
  
- https://www.librariaonline.ro/autori/ovidius_naso_publius 
  
- Publius Ovidius Naso – Metamorfoze, Editura Ştinţifică, (Bucureşti, 1959), trad. David Popescu 
  
Metamorfozele- 
  
„În Metamorfoze, Ovidiu se exprimă elegant, chiar rafinat. Descripţiile ovidiene seremarcă prin vivacitatea lor, prin umorul, care le îmbibă. Ovidiu mânuieşte o imagistică bogată în reverberaţii, bazată pe asocieri ingenioase de cuvinte, pe utilizarea unui vocabular expresiv, generator de numeroase efecte vizuale şi auditive, pe o scriitură intens colorată,chiar alambicată, preţioasă. Abundă metaforele şi metonimiile, termenii şi conotaţiile poetice.Fraza este îndeobşte amplă, întemeiată pe o subordonare savantă. S-ar spune că poetuldiminuează distanţarea sa de poetica clasicismului augusteic. Dar tendinţele spre înnoirealimbajului continuă să acţioneze şi în Metamorfoze.” 
  
Eugen Cizec 
  
Între anii 2 şi 8 d.Ch., Ovidiu a compus, în cincisprezece cărţi, aproape 250 de legende privitoare la metamorfoze. A compus aceasta colectie de mituri în 12.000 de hexametri dactilici. Dacă de la această vastă lucrare i s-a imputat acel celebru error și a fost alungat din Roma la capătul pământului, recte Pontul nostru Euxin, Tomis, poate va mai discenne viitorul dar există și riscul devierii adevărului,căci până acum cauza exilului lui Ovidiu la Tomis nu a fost probată documentar iar autorii de tabloide uzează de false presupuneri. 
  
Metamorfozele sunt o operă strălucită, scrisă cu talent și meșteșug, o operă istorică document de acum 2000 de ani(extrase din Homer, Hesiod, Titus Livius, Vergilius) despre transformările cunoscute în lume,începând cu crearea universului și până la apoteoza lui Cezar. Autorul ei a trăit pe pământ românesc și merită omagiat de istoria noastră literară mai profund analizator. 
  
Cristina Ștefan, oct 2013 
  
Referinţă Bibliografică:
2017- ANUL OVIDIU / Cristina Ştefan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Ştefan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Ştefan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!