Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Cristina Ştefan         Publicat în: Ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

SORIN COADĂ, proză
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SORIN COADĂ, proză  
 
Şarpele de aramă, Editura Ateneul scriitorilor, 2013, un roman, beneficiind de o prefaţă a lui Constantin Blănaru, aduce, în proza contemporană, un stil original, Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Naraţiunea în sine este vagă, între imagistic şi oniric, între inefabil şi delir, personajele sunt himerice ţinând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viaţă. Locul ales, rural, plin de semnificaţii şi mituri, de superstiţii populare şi tradiţii, este prin el însuşi, o magie, un spaţiu al iluziilor, în care percepem doar umbre şi schiţe de personaje, holograme de oameni care au fost cândva modele de personaje şi întâmplări care pot deveni legende.  
 
Romanul lui Sorin Coadă pluteşte spre abstract, desenează psihicul personajului său principal, Druţu Alini, schematizat, numai din nuanţe lăuntrice, numai reflexiv, meditaţiile lui fiind, în majoritate, argumentele ratării ca om şi sentiment, thanatice, în ultimă speţă, tragice. Druţu Alini este în mare parte poet şi în mică parte ţăran crescut în atmosfera idilică şi aspră a unui sat românesc, dar gândirea sa, descătuşată pe fundalul rustic al structurării sale, ne aduce în prim plan un destin complicat, pe care autorul îl diseacă fragmentat, în cadre filmice, în secvenţe de viaţă şi de gândire. Secvenţialitatea ar fi o trăsătură tehnică a acestui roman. Detaliul, o a doua calitate a naraţiunii de faţă.  
 
Este poezie în desfăşurarea tipologiei personajului, el se completează în permanenţă cu poetica suferinţei, el este un perdant al sorţii, dar realizează ratarea prin propria-i versificare. Şarpele de aramă, un simbol greu al chigilor mentale, al subconştientului devalorizat de un sistem bolnav( nu am realizat dacă e un sistem social sau unul autoimpus psihic), îi provoacă lui Druţu descrieri vaste în limbaj liric.  
 
Aleg un pasaj de la mijlocul romanului, gândurile lirice ale unuia din personajele romanului, în acelaşi timp, un pasaj explicativ mesajului transmis de roman, un mesaj de resemnare, de asumare a morţii şi nu l-aş numi nefast, ci i-aş spune glisare conştientă pe destin, o meditaţie la hotarul imaginarului complex.  
 
“Vecinul, cunoscător ca orice sătean al basmului, îi mărturisea gândurile sale privind Şarpele de Aramă. Îşi însuşise linia principală a poveştii şi acum, trăindu-i succesiunea nefastă a elementelor imaginate de Druţu îi adâncea şi mai mult misterele. Aproape nu mai făcea diferenţa între răceala imaginarului şi pulsul sălbatec al realităţii.  
 
„Îi simt parcă solzii îngheţaţi, mărturisea el. Privitul în ochii săi m-ar salva de teama căderii în ispita morţii. N-are nici o legătură cu faptul că soţia m-a părăsit şi nu-mi pot vedea copiii. Cred că ceva, cineva mă poate scoate din aromeala aceea prelungită, când cad în gol şi aud duioasa baladă a bunicii ca o chemare în vraja unei flori ce-şi răspândeşte polenul ucigaş. Trăiesc frânturile irealităţii, când lucrurile sunt mai simple decât ochiurile unui ciorap împletit. Mă aşez la o masă împărătească, unde fructele satului impun sacrificiul. Toate plăcerile frugale se pierd printr-o plasă rară de pescuit. Până la revenirea la realitate, visele mă umplu de o fericire copilărească. Colecţionez cioburi de imagini, sunete suave, arome efemere. Simt căldura trăirilor adevărate după combinaţii alegorizante şi după inevitabilul derdeluş al atracţiei. Irizia nu mai este fiinţa feroce şi complicată; are pieliţa piersicilor în obraji, mă ascultă mângâindu-mă şi îmi povesteşte deseori despre ea. Frumuseţea ei în toiul aromelii mele nesăţioase, acoperă neliniştea nefirescului din preajma şarpelui de aramă. Pasiunea ei este împlinită numai prin contemplaţie, prin jocul creării unei făpturi din carnea idealurilor, prin dansul fachiric care mi-o apropie şi o determină să mă învăluie cu chipul şi formele fascinante, strunjite parcă în metal. Sărutul ei mă înfioară cu gheaţa izvorului pur în care abia îmi înmoi buzele.  
 
Absenţa ei mă transformă într-o entitate a singurătăţii în Univers. Prezenţa ei îmi toarnă în tiparul carnal partea perfectă a personalităţii sale cu cili care depăşesc marginile cunoaşterii. Ea există numai ca oglindire tridimensională a narcisismului meu. Defectele mele îi imprimă virtuţi ale negaţiei, o susţin ca pilonii unui templu lacustru, o fac adorabilă în autoadmiraţia în care se cufundă.  
 
După ce tatăl tău a paralizat, oamenii te roagă să le repovesteşti anumite pasaje ale basmului său. Evită să-ţi reproşeze devierile de la versiunea originală rămasă neterminată. Şi eu te însoţesc, punând la dispoziţia ta excrescenţele mele onirice în călătoria pe un tărâm al mirificului metamorfozat, acolo unde moartea îşi dă întâlnire cu fertilitatea primordială, cu regenerarea ciclică şi subtilitatea sintezei purificatoare. E o adevărată religie în basmul tău. Îţi dă speranţe, creează subterfugiile vieţii plină de spaime şi curge ca pârâiaşele de vin pe gâtlejurile însetate, necesitând imensitate şi lirism cathartic.”  
 
Lectorul acestui roman nu regăseşte acţiune susţinută, aventură sau personaje clasice, bune sau rele, nimic dintr-o proză tipizată, Şarpele de aramă fiind, în opinia mea, o lucrare modernă de detaliu descriptiv al unui destin ratat, o lucrare complexă şi captivantă, de fineţe a scriiturii.  
 
Nimfa pe nufăr, Editura Ateneul scriitorilor, 2015.  
 
La doi ani distanţă de romanul Şarpele de aramă, Sorin Coadă revine publicistic cu un nou volum, de data aceasta de proză scurtă, cuprinzând 19 povestiri. Ca evoluţie a stilului aş remarca o mai bună structurare a epicului, o cizelare a exprimării şi o limpezire a ramelor povestirilor, luate fiecare în parte. Spaţiul propus este în pondere acelaşi mirific rustic, personajele aceiaşi clarvăzători ţărani, talpa gândirii strămoşeşti. Sorin Coadă reuşeşte o transgresare a gândirii în stări uneori duse la extrem, boală, suicid, moarte, acţiunea în sine a povestirii fiind doar o motivaţie secundară pentru detalierea trăirii interioare a personajelor. În asta constă artizanatul psihologic al relatării, personajele îşi sunt propriile scanări de stare iar rezultatul se glisează pe etichetare ca o plăcuţă descriptivă sub un tablou cu nume, titlu, dată şi loc al surprinderii întâmplării( peisajului). Nimic fulminant, doar liniştea acestui rezultat de trecere a vieţii. În Nimfa pe nufăr ( şi titlul cărţii), în ultimele momente de viaţă, o bătrână ţărancă gândeşte lucid privind lucrurile din jur, pachetul de lumânări, pantofii noi, oglinda acoperită. Aude zgomotul mutării mobilelor, înjurăturile bărbăteşti, repetiţiile bocitoarelor, dar mintea i se fixează pe sapa ei dragă, specială, acum agăţată într-o creangă de măr. În tinereţe îşi putea oglindi chipul în luciul ei şi sapa devine aici un arhetip de memorare. Trecerea în altă dimensiune se face firesc, împăcat, ca o eliberare de boală, de chin, de urâtul celor din jur ocupaţi cu împărţirea lucrurilor. „Ea se retrase într-o lume a undelor”, „dar gata de zbor, spera la înaltul libelulelor, la o decolare de pe o floare albă”, de fapt, o purificare prin moarte.  
 
Remarcabile ca scurt-metraje lăuntrice şi povestirile Tăierea, Iască şi cangrenă sau Halta părăsită, în acest al doilea volum, Sorin Coadă reuşind o dublă menire a naraţiunii- prin descrieri sadoveniene, de multe ori am am avut senzaţia că Nada Florilor e contemporană, vie- aduce stări meditative blânde, de nostalgie în trecerea vremii dar, în acelaşi timp, de continuare a vieţii în parametri noi, şi a doua, prin discursul interior al personajului, aduce detalii de existenţă care contează cu adevărat, într-un fel onorează spiritul omului simplu ca fragment de veşnicie.  
 
Argumentez cu două fragmente, insuficiente privirii de ansamblu asupra volumului dar semnificative ca stil auctorial lui Sorin Coadă:  
 
„Zăvorul porţii de fier înţepenise în rugină. Din curtea năpădită de brusturi şi cucută, rămânea doar cărarea bătucită o viaţă de om. Ea îi conduse paşii spre teiul înflorit dar lipsit de mireasmă. Îşi amintea doar acel sfârşit de an cu umbra unei morţi. Părea că trenurile nu mai opresc aici.”  
 
( Halta părăsită)  
 
„Nu mai era muzica tinereţii. Cu fruntea lipită de trunchiul găunos asculta ritmul grăbit al unei veri târzii. Era interpretabilă atitudinea sa pentru cei care adăpau vacile la fântâniţa cu lipitori. Se ascunse în interiorul protector al salciei. Îl îmbrăţişa cu blândeţe, se hrănea cu mâhnirea lui şi îi reproducea chicotelile unor copii în vârful de neatins.Şi-o imagina mireasă alături de altul.” (Iască şi cangrenă)  
 
Proza scurtă de faţă este una, în mare parte, de ficţiune în care realul tinde spre abstractizare şi semnificaţie, mai puţin spre acţiune şi creionare de personaje.  
 
Cărţile lui Sorin Coadă, ambele, relevă un tânăr autor plin de imaginaţie, ale cărui felii de viaţă relatate contemplativ, pun accent pe reflectarea naturii veşnice de la sat, vădind o înclinare pe mister, fabulos şi abstract.  
 
Povestea şarpelui de aramă şi celelalte povestiri din Nimfa pe nufăr sunt scrise într-o atmosferă epică originală, psihologică, consumatoare de drame sufleteşti cosmetizate poetic. Între acţiune narată şi sugestie, Sorin Coadă alege, rafinat, sugestia, proiect ambiţios al imaginarului, rar în literatura de azi şi prin intelectualizarea limbajului în redări spirituale săteşti.  
 
Îi urmăresc evoluţia prozatorului profesor de istorie, Sorin Coadă, prieten şi “lirist” activ în Cenaclul Lira21 de ani şi ani, un tânăr timid, modest dar cu valenţe scriitoriceşti semnificative.  
 
Cristina Ştefan, 15 iunie 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
SORIN COADĂ, proză / Cristina Ştefan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1631, Anul V, 19 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cristina Ştefan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Ştefan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!