Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aparitii > Mobil |   


Autor: Cristina Ştefan         Publicat în: Ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015        Toate Articolele Autorului

THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON  
 
Ce se întâmplă când un poet intelectual intră într-o zonă creativă ardentă? Acumulările sale, erudiţia, reperele artistice, metafizica sau meditaţia, pot exploda liric în versuri memorabile. Cred că acest “boom” s-a iscat în poetica scriitorului băcăuan Theodor George Calcan pentru că atunci când am început să citesc cartea sa “Anul şarpelui Glykon” (editura ateneul scriitorilor, 2015), am intrat într-o fervoare lirică rară. Cartea este un gen de geometrie superioară cu fraza stilizată până la esenţe şi ce m-a făcut să continui lectura aceasta, acută şi inflamatoare emoţiei, constă în originalitatea unitară şi plină de prospeţime, într-o logoree susţinută matur, rafinată, recurentă ideatic dar subtilă liric totodată.  
Două planuri se absorb reciproc în poetica lui Theodor George Calcan. Unul ţine poate “de livresc” (Calistrat Costin în prefaţa volumului) şi al doilea plan, cel metafizic, expus dilatat, tensionat, în permanenţă pe sinusoida liric- prozaic.  
Un eu liric descătuşat, un eu liric pendulând între marile proleme psiho-filozofice ale existenţei, un eu liric expus conştient şi care, când dialoghează cu el însuşi, devine martorul apărării sau propriul terapeut.  
Poemele sunt lungi, de 4-5 pagini şi fiecare poem este o lume din Kafka suprapusă peste o altă lume din teleenciclopedia comentată, poemele nu se citesc facil, dar acest mixaj este foarte incitant ca noutate stilistică. Poemele lui Theodor George Calcan sunt scurtmetraje autoterapeutice, sunt vindecătoare, sunt tratamente de spirit înţeles şi autocunoaştere. Mă voi opri la două poeme pe care le găsesc reprezentative deşi toate titlurile volumului îmbie la lecturare.  
“Ceasornicarul din Strasbourg”, are un început elegiac, tandru, ca o resemnare metodică de anotimp tomnatic, neprevestind sub nicio formă furtuna pe care o provoacă, de fapt, acest lin şi lent meditativ.  
“Nici cuvinte, nici lucruri de contemplat  
Ci doar vocabule reci folosite ca semne  
Nu ştii încă bine  
Ce-i viaţa  
Dar nici ce-i moartea  
Nu vrei să afli ce poate să fie…”  
Discursul alunecă apoi spre considerente ale condiţiei vârstei poetului, sub furcile caudine ale unui cavaler negru, trimiterea imediată fiind la “Pepin cel Scurt, oprindu-se la Nisa”, interesantă fiind coroborarea poetului cu acest personaj, rege târziu, într-o istorie frământată; poate comparativ se manifestă între şirul de tineri înalţi şi drepţi care cresc şi excentricul rămas să reprezinte “un şir amarnic de demenţi /…în dulcele stil nuovo”. Nostalgii ale tinereţii vin să deschidă paranteze de scepticism, acum, în anotimpul tomnatic.  
”Câteva fragmente lucide de biografie  
Traduse cursiv  
Într-o limbă quasi necunoscută.  
Cu sunetele serii topite-n ierburi vii  
Tu îţi trăieşti himeric  
Toamna necunoscută.”  
Risipire, somn, oboseală ascunsă, mâini palide- elemente bacoviene aduc incertitudine existenţială oferind prerogativele unei stări negative, dar şi pregătind exodul în comparabilitate artistică venind din erudiţie. Acest exod mental , operând rapid, ritmic, îi este poetului necesar pentru a echilibra cele două planuri de care vorbeam: lirism versus erudiţie. Vorbim despre o “aglutinare a memoriei”, cu un traseu iniţiat de antici, “sandalele lui Empedocle”, trecând la Grigore de la Nisa, ajungând la Noica, la Păltiniş “când îl redobândeşte pe Nietzsche”…parcurs pe care poetul nu conteneşte să cânte …“truveric desculţ/Şi de veşmintele-i largi dezbrăcat/ Alături de Homo Faber subzistă/ Cu ingeniozitatea malefică/”.  
Spre finalul poemului sinusoida coboară vertiginos în, iar, lirismul profund, tensiunea scade brusc, expresia devine frumoasă, inefabilă.  
“Totuşi de undeva din apropiere  
Păstrez gustul de miere  
Al părului tău ca de înger  
Şi-adorm la umbra mării.  
Şi-a două, trei pâlcuri de pini.”  
Poetul nu propune soluţii, nu dă verdicte, nu distinge metamorfoze grave ci îşi asumă acest parcurs cerebral prin chiar existenţa ireversibilă. “Ceasornicarul din Strasbourg” este timpul trecând absolut, ca anotimpuri între ştiinţe şi nonculturi preţioase, însă cu interogaţii subtextuale de fineţe aici, poetul-om navigând odată cu incertitudinile şi dilemele sale intelectuale, contemplând.  
“Anul şarpelui Glikon”, poezia care dă şi titlul volumului, se conturează pe aceeaşi retorică suplă şi pe acelaşi limbaj viu. Trimitere zodiacală, anul şarpelui face o dublă concesie interpretării, în simbolul pe cât de puternic pe atât de ambiguu al şarpelui. Această încadrare lirică este cu atât mai propice poematicii, punând ca fundament existenţial exegeza şarpelui în culturi diferite, în mentalităţi şi atitudini diferite. Este Şarpele Glykon, cel capabil a se regenera ca în culturile arhaice? Biblic vorbind, este Glykon întruchiparea satanei? Într-un text creştin vechi, Phisiologus, regenerarea duce la necesitatea ca “omul să lepede bătrâneţea universului” şi întinerit, şă năzuiască spre viaţa veşnică (Dicţionar de simboluri, 2002). Cred că această simbolistică îl determină pe dl. Calcan până la a divaga liric metafizica vârstei de la care speranţele se întorc în trecut, de la care “Pentru câtăva vreme inima/ Mi-a rămas goală”, iar venele sunt “Asemeni unor sere salbăticite/ Din soare/ Şi înjunghiat parcă de slăbiciune/”.  
Acest şarpe din viaţa trecută şi ascuns în memoria noastră ancestrală, aduce realitatea la neconcludenţă iar “Poetul îşi poate contempla sieşi/ Craniul de fosfor/ Chipul însă/ Cu trasăturile stranii/ Nu i l-a zărit nimeni.”  
Cu aceeaşi locvacitate în unele puncte teziste, dl. Calcan îşi continuă periplul cultural, într-o manieră lucidă de construcţie poetică, într-o forţă de exprimare de virtuozitate.  
“Adorm oarecum undeva în noiembrie  
Fără să ştiu până unde  
Mă poate cuprinde şi învălui  
Visul şi apa mării destul de fierbinte.”  
Din nou reperele bacoviene adună umbre, săgeţi negre, constelaţia singurătăţii.  
Este un scris filmic nu numai erudit. Poetul structurează liric panseuri existenţiale, acum, în pragul experienţei de viaţă. Memorie şi viitor nesigur, destin şi contaminarea lui cu "fugit irreparabile tempus", într-un relativism practicat retoric.  
“Când s-a putut însă  
Petrece totul?  
În ce anotimp era?  
Marea?  
În ce zi era?  
Galben?  
Şi… la ce ora?”  
Cheia semantică a Şarpelui Glykon constă în relaţia sinelui cu tensiunea existenţială şi Theodor Calcan mânuieşte perfect acest echilibru expus în poezie. Foarte fericită ipostaza poetică lucrând acest volum de versuri, foarte inspirată această schimbare la faţă a poeziei intelectuale moderne.  
Şarpele Glykon se va regenera într-o formă mentală sau poate chiar fizică, prin împrimăvărare cerebrală, prin sens aflat vieţii, timpului, morţii.  
“Aprind tacticos lumânările Anului Nou  
Şi-mi îmbrac liniştit  
Sângele de primăvară târzie”  
În opinia mea, volumul “Anul şarpelui Glykon” merită toată atenţia filologilor şi filozofilor pentru că o astfel de expunere densă ideatic, la un loc cu un lirism frapant prin profunzime, poate consacra o nouă frescă literară, un building-poem de forţă.  
 
Cristina Ştefan, 25 apr. 2015  
 
foto, 19 mai 2015, în aula Universităţii V. Alecsandri din Bacău la prezentarea volumului Anul şarpelui Glykon, de Theodor George Calcan  
 
Referinţă Bibliografică:
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON / Cristina Ştefan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1601, Anul V, 20 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cristina Ştefan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Ştefan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!