Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Cristina Ştefan         Publicat în: Ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trei cărţi prezentate în ordine cronologică- autor Ana Maria Gîbu  
 
Ana Maria Gîbu şi poezia la 14 ani  
 
Ana Maria Gîbu- copila Cenaclului online Lira21, la 14 ani ai săi, este deja admin şi poet în comunitatea noastră literară care a susţinut-o, îndrumat-o, încurajat-o şi publicat-o cu seriozitate şi încredere în talentul ei incontestabil manifestat în scris. Nu sunt cuvinte mari, pe-acest copil l-am numit „copil indigo”, nu stă locului o clipă, e un spiriduş de fată, se implică în multe domenii artistice, pictează, dansează, cântă, şi toate cu recunoaşteri în premii multe şi primite pe merit. Despre scrisul ei, ştiu că scrie precoce, de pe la 7 ani şi acum se află la al doilea volum single, editat în Canada la Editura Destine, sub titlul Poeme fără chitară şi mâna ocrotitoare a poetului George Filip.  
 
Ana Maria scrie poezia anilor ei, o poezie de impresie, de stare şi emoţie care de multe ori îi depăşeşte, spre uimirea colegilor de cenaclu, expresivitatea firească vârstei. Versul Anei Maria, citit în întregul acestui volum, creionează clar lumea fetiţei, plină de întrebări, de avânturi, dar şi de schimbarea deloc uşoară prin care copilăria îşi închide porţile şi începe adolescenţa cu neliniştile şi zbaterile specifice.  
 
“învaţă-mă/ zborul/fără prăbuşiri/(dorinţă) spune precaut Ana Maria şi motivează:  
 
“cresc între margini de cer/ uitată sub o frunză/ jucându-mă /cu zorii şi amurgul  
 
(autobiografică).  
 
Tonalitatea are forţă, este energică şi optimismul, avântul, localizează un câmp semantic bine ales. Întâlnim des zborul, cerul, stelele, verbele de voinţa şi opţiune:  
 
“Vreau să râd,  
chiar dacă nu pot,  
la glumele stelelor...”  
Vreau... (Vreau)  
 
“căţărată pe umeri  
din piatră şi ani  
trezesc semnele  
de punctuaţie ale nopţii” (Vreau să ajung)  
 
Ana Maria îşi introspectează starea, o detaliază apelând adesea la lirismul subiectiv, majoritatea poeziilor fiind transmise direct dinspre eul liric, la persoana I, mărturisiri curate, inocente, dar cu atat mai sugestive poetic. Metafora ei este una revelatorie dar nu-i lipseşte nici cea plasticizantă.  
 
“Din colţul/ neatins de frică/ simt trăirea zilei/ şi... tresar!/ Îmi amintesc/ sunetul’...(sunetul) sau “din agenda de bord/ repetă/ partitura compusă/  
de fluturii lunii /în gama orbului/ pe pagini de florar/ dansează  
(Agendă copilului pentru nu ştiu cât timp)  
Uneori ne convinge de adevărata putere de a trăi, deseori ne e lecţie de viaţă, de neîngenunchiere în faţa eşecului, de neabatere a drumului în faţa obstacolelor destinului, Ana este tonică şi deţine un reţetar misterios în îmboldirea lectorului spre zâmbet şi siguranţă. Ana deţine secretul rezistenţei la imundul lumii, nu o afectează decât în constatare, altminteri termenul cu minus al ecuaţiei existenţiale este ignorat.  
 
“Am puterea  
să dau timpul  
înapoi,  
să muşc din mărul  
copilăriei,  
sau să iau săbii  
de lumină  
din soarele blând  
cum era odată.” (Am puterea)  
 
La întrebările arhetipale îşi răspunde din propriul instinct sentimental dar şi artistic, pe care l-aş încadra deja lucid, delicat, atingând inefabilul dar în acelaşi timp selectând simboluri tari, de netăgăduit, determinante.  
 
”şi dacă  
ai fir pentru toate piedicile  
torţă pentru toate drumurile  
pahar pentru toate fluviile  
ai iubire  
aştept să mă conving!” (Interviu – ce este iubirea?)  
 
“verdele  
de sub talpa pietrei  
îl înfig  
în inima mea  
a lui  
a ta  
şi alerg  
pe drum de vise  
aruncând cu bucăţi de rai” (Bucăţi de rai)  
 
Ana Maria este încă un copil, la trecerea pragului în adolescenţă, îşi descoperă fascinată dorinţa de joc şi joacă şi atunci devine năstruşnică, surprinde cu un ludic sprinţar, devine amuzantă. Mi-a mărturisit că îi place acest stil, a scris şi câteva proze scurte reuşite în gen şi eu cred că are reale valenţe în imagistică.  
 
“alerg prin trestii-chestii  
în mână cu harta  
S.U.A.  
(Scărilor Urcate Alaltăieri)  
am sărit din avion cu paraşuta  
plecată în Rusia  
ceasul ei sună tot timpul  
ocupat”  
(La 13 ierni)  
 
“din Empire State Building răsar  
liane şi lilieci-maimuţe  
cred că au uitat  
evoluţia în trecut”  
(Jurasic Park)  
 
Am lăsat spre final o constatare făcută de mulţi lirişti ai cenaclului. Ana Maria nu are doar un simţ poetic sau artistic aparte, ea posedă nativ o anume înţelepciune şi dacă e real că spiritele au altă vârstă decat omul în care locuiesc, atunci Ana o demonstrază cu brio.  
Nu o dată la textele postate colegii au exclamat, “- cum? de unde până unde un copil de 12-13 ani( aşa scria şi pe atunci), poate gândi profund, poate formula metafizic problematici existenţiale dificile?”  
M-am intrebat şi eu acest lucru mai ales azi, când maturii contemporani se dedau la versuri facile, fără substanţă, fără mesaj. Ana discerne dar e deja capabilă să şi formuleze reflexiv, să cugete spontan în preocuparea ei de a cunoaşte, de a înţelege, de a şti. Personal am strâns câteva exemple de astfel de versuri surprinzătoare vârstei ei dar clar modele de compozit cerebral.  
 
Înţelepciunile Anei  
 
“omul cârtiţă  
pluteşte prin oceane  
spionând  
lumina peştilor  
coralii ucişi de aer  
statuile  
cu delfini alăptând  
apa şterge machiajul  
om lepădat de cer” (Omul Cârtiţă)  
“stau pe un trandafir  
negru  
toate cad sălbatic  
pe fruntea timpului  
adormi  
la marginea destinului” (Te-ai dezasamblat)  
 
“ascult voci oarbe  
care urlă  
contractul lor  
cu viaţa mea  
este pe sfârşite  
cu roata întoarsă  
semnez  
eu-păpuşarul  
voi-marionetele” (Roata se întoarce)  
 
“vindec rana ţărmului  
cuprins de seară  
în lacrima arsă  
de pe obrazul timpului  
răstorn clepsidra  
în spaţiul unui gând” (Apus)  
 
“la frontiera cerului  
Dumnezeu  
priveşte pe ecrane  
şi şopteşte...  
Eu încă vă iubesc” (Spectacol neregizat)  
 
Acest nou volum de poezie e treaptă în definirea unui efort literar şi a unei pasiuni de scriere artistică la un copil talentat din România. Noi, prietenii ei întru literatură, cenaclul unde şi-a făcut ucenicia, îi dorim vers înalt şi bucuria acestui făcut! Nu îi dăm sfaturi dar îi urăm să continue şi pentru că noi notăm cu stele creaţiile reuşite, îi dorim să primească aprecieri vizibile, ca lumini de destin literar.  
 
Cristina Ştefan- iul, 2011  
 
Ana Maria Gîbu- Când poezia aleargă  
 
În anul 2009, când a debutat în prima antologie a Cenaclului Lira21, avea 12 ani şi spuneam despre acest copil indigo, pe numele său, Ana Maria Gîbu:  
„...un talent artistic debordant, a început cu vers clasic, plin de savoarea inocenţei, când omagial, când descriptiv şi tinde spre exprimare succintă, ideatică, într-o gândire filozofică precoce şi profundă...”  
 
Azi, după trei ani, Ana Maria se află la a treia treaptă a carierei sale literare, un volum de poezie atent selectat, dar are deja şi un trecut de scriitor serios, ambiţios, activ şi sever cu el însuşi. Afirmaţia mea este confirmată de zeci de premii la concursuri obţinute de la foruri şi instituţii de prestigiu, de publicări numeroase, de recenzii şi note critice favorabile, dar şi de faptul că în cenaclul nostru on-line are un cuvânt autoritar despre scrierile colegilor săi.  
Al treilea volum de poezie, acum sub tipar, cu titlul Umeri de flori, editura ArtBook, 2012, întregeşte imaginea de autor Anei Maria cu sensibilitatea specifică vârstei adolescenţei, acum, un prag psiho comportamental depăşit, când marile întrebări îşi găsesc răspunsuri, înţelegere, căi de urmat. Şi Ana Maria îşi întrece tumultul creativ prin scris, îşi exprimă ardoarea anilor prin poezie şi îşi află contingenţa fiinţei comunicând liric, frumuseţea, puterea fervoarea eului său.  
 
Poeziile din acest nou volum, cu tematici proprii vârstei autoarei şi-au menţinut genul liric iniţial dar exprimările au devenit subtile, lucrate cu scopul obţinerii de efecte şi mesaje lirice clar sugerate.  
Atentă cu schimbările emoţionale prin care trece, îşi devine propriul mentor, propriul îndrumător spiritual şi ceea ce o caracterizează în această etapă este candoarea şi bucuria vieţii la început de drum.  
 
„- dispari, păpuşă de ceară  
- dispari  
într-o zi sau o noapte  
te voi topi în altă metaforă”  
 
O temă predilectă este iubirea pentru mamă iar versurile dedicate sunt direct transmise, ludic, sprinţar, ceea ce este o caracteristică dintre cele mai plăcute la versul Anei, niciodată nu plictiseşte, surprinde şi înviorează lectorul chiar şi atunci când exprimă amărăciunile ei înţelese.  
 
(mamă, pot să mă întorc acasă)  
"lumea  
devenită o jucărie stricată  
zboară într-un cerc limitat"  
(nu mă tem de vise)  
 
“cutiile mamei colorate  
au artificii şi baloane  
din ale vecinilor ies  
globuri din lut  
suflate pe tevi cu rădăcini”  
 
Poezia de stare, de fapt, ubicuă la toate temele abordate, diversifică metafora în acelaşi ton ludic, iar aici Ana Maria foloseşte un arsenal de cuvinte inventive, aproape de estetica argheziană.  
(dialogul cu Luna a fost un succes)  
 
"urme  
din pământul treaz  
scrijelesc uşa timpului  
(arunc nebunii pe tabla de șah)  
în timp ce scutur  
nisip din plete  
scorpionii mângâie  
degetele  
agitând cozile ferfeniță  
(când zăpada adoarme)  
împrejurul îmi stoarce puterea  
îmi fură amintirile  
mușcă din noroaie"  
 
Jurnalul adolescentin pe care îl lecturăm în acest volum ar fi după propria-i apreciere:  
 
“file din jurnal  
cu miros de cappuccino  
îmi amintesc de ziua  
când am scris”  
 
Trăirile ei sunt încă naive dar cuceritoare prin sensibilitatea redării lor indiferent de fapticul transmis, pentru că visul, fabulosul, uneori chiar elementele cinematografice sf sunt mereu captivante, sunt uimitoate unui cititor matur şi ar spune precum Barbu:  
 
“Că sufletu-i fântână-n piept/Şi roata albă mi-e stăpână/Ce zace-n sufletul fântână/La soare, roata se măreşte.”  
 
Tematici la zi, văzute cu ochii limpezi, cuminţi, de parcă tot imundul lumii cedează la frumuseţea gândirii şi a simţirii. Versurile Anei Maria, au puterea de a purifica.  
(etnobotanicele anulate fără ordonanţă de guvern)  
“serile de vară se evaporă  
din mlaştini albastre  
steaua polară mă plimbă  
în carul mare înfăşată  
cu ferigi”  
 
Ludicul fantasmagoric îşi găseşte, la mica noastră poetă, expresii imprevizibile şi nu o dată am comparat preocupările poetice şi artistice ale Anei Maria şi studiul ei, cu personajul celebru Maitrey, feminină şi inocentă, educată şi trăind într-o lume aparte, misterioasă, creată de ea însăşi:  
 
(mă ascund în tăcerea ochilor)  
“de când mi-am dat seama  
că mi-ai prescris  
veri consecutive  
pe cruce ai scris  
n.1511  
râzi că am sute de ani  
 
“hei, puştoaico, mai stai mult pe-aici?”  
a vorbit timpul!”  
(liberă circulație)  
 
„prinsă în filmul tău de aventuri  
anaconda mi se înfășoară în plete  
obligându-mă să spun  
ce nu știu”  
(ultimele ştiri)  
 
“am găsit luna  
 
pe autostrada Dorohoi- Roman  
 
stătea întinsă pe banda de refugiu  
 
cornul drept sângera”  
 
Pentru final, îndemnul propriu, de trecere liberă la viaţă dar şi de aflarea locului poeziei, dătător de vitalitate, este cel mai revelator exemplu despre Ana Maria, despre scrisul ei aflat în zbor deschis.  
 
“poţi striga  
poţi arunca cu pietre  
iau cerul sub braţ  
şi întrec vântul”  
 
Cristina Ştefan, 10 nov 2012  
 
Ana Maria Gîbu / secretul zborului  
 
Poeta de 17 ani este admin activ în Cenaclul Lira21 de pe când avea 11 anişori, o liceană, azi implicată în viaţa culturală dorohoiană. Scrie poezie, proză, eseistică, articole jurnalistice, teatru, abordând genurile literare diferite cu un talent mirabil. Spun mirabil pentru că ne uimeşte maturitatea gândirii ei dar şi expresia deja formată a stilului. Ana are o metaforă decisă a versului, cu o metafizică a sentimentelor discernute îndelung, i-am spus de multe ori precocitate, deloc hazardat, pentru că scrisul ei a declanşat simpatia şi altor editori şi grupări literare, publicându-i volume de versuri şi proză. Multipremiată la concursurile de literatură naţionale şi şcolare, Ana a crescut odată cu versul ei, ea şi scrisul ei fiind azi un cuplu reuşit, încurajat, recunoscut, de perspectivă. Ana este o adolescentă la care visează orice părinte, talentată şi conştientă de talentul ei pentru care munceşte lăudabil.  
 
Cărţi publicate:  
 
1. Grădina mea, volum de debut, editura Lumen Iaşi  
 
2. Cafea cu zâmbet de rebelă, editura Antim Ivireanu, Tărgovişte şi Destine, Montreal  
 
3. Regala, editura Destine, Montreala (volum cu doi autori)  
 
4. Umeri de flori, editura Artbook, Bacău  
 
5. Blestemaţii, roman, editura editghraft, Buzău  
 
6. Dintr-un vis în altul, proză scurtă,editura Armonii culturale, Adjud  
 
7. Nu mai este un joc, editura Armonii culturale, Adjud  
 
„Copilul Lirei” cum i se spune Anei Maria, în lumea noastră, a poeţilor cenaclişti din Lira21, a trecut deja praguri importante în ale scrisului, a urcat deja trepte stilistice, şi iată, acum ne dezvăluie secretul zborului său pe culmi lirice. Volumul lansat cuprinde poezii postate în cenaclu, şlefuite frumos, dar ce este remarcabil la aceasta a opta carte a Anei Maria, stă în unitatea sa. Cred ca unui poet îi este dificilă, în alcătuirea unui volum, tocmai unitatea sa- poetul scrie şi creează diferit, funcţie de momentul de inspiratie, de muza spontan ivită, de idee, ori, a realiza din punct de vedere stilistic şi structural un volum unitar, ţine de performanţă şi rutină. Ana Maria reuşeşte acest deziderat şi este meritul său exclusiv.  
 
Spuneam încă de când i-am citit primele versuri postate la noi, că mă surprinde maturitatea cu care îşi desfăşoară ideile lirice, că are o înţelepciune şi o precocitate a gândirii deosebite de vârsta sa biologică. Iată o idee inventiv desfăşurată cu privire la preluările educative şi spirituale, la sălaşul comun al minţii cu înaintaşii dascăli, în viziunea plină de candoare dar cu o soluţie mistică a continuităţii acumulărilor, exacerbată şi după moarte-  
 
„cât de mult mi-am dorit  
să cumpăr un braţ plin  
de cărţi mistice cu tot cu spini  
să le aşez în faţa uşii crezând  
că ne vom întâlni şi după moarte” (cheia de la gât)  
 
Dacă în proză, literatura adolescenţei are modele celebre în Mircea Eliade, Simone de Beauvoir, JD Salinger, lirica adolescenţei este mai puţin vizibilă, iar Ana Maria Gîbu o scrie cu forţa şi năstruşnicia acestei vârste surprinzătoare. Ludic axat pe realitatea cotidianului:  
 
„aud vuietul metroului  
aduce în oraş oameni-petunie  
le simt rădăcinile  
măcinându-se  
pe ziduri şi peroane  
îndemnuri colorate  
- haideţi la spectacol  
în cinstea nedreptăţii  
seara  
clovnii devin oameni”(noaptea îţi pierde zâmbetul)  
 
Ţinând seama că adolescenţa este perioada cea mai sensibilă în formarea profesionistului de mai târziu, că avem de a face „ cu căutarea unei identităţi vocaţionale ce priveşte un fel de autocunoaştere şi autodescoperire de posibilităţi sau incapacităţi” (Ursula Şchiopu, Emil Verza- Psihologia vârstelor), Ana Maria îşi ia ca punct de reper cea mai frumoasă metaforă a tinereţii, zborul...Şarmul acestei metafore stă în alcătuirea ei cuminte, în tăceri şi nopţi de meditaţie, în existenţa ei de zi cu zi, la şcoală, cu părinţii, cu prietenii. Este un zbor cuminte, de poet!  
 
„înalţ cerul  
ca pe zmeul din copilărie  
să nu-l scap  
leg sfoara de cuiul  
bătut în pragul de sus  
unde stă agăţată cheia  
scriu  
visând albastru”( palmele povestesc)  
 
Zbor luminos, Ana, îţi mulţumim!  
 
Cristina Ştefan  
 
La lansarea cărţii Secretul zborului, 14 martie 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 / Cristina Ştefan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cristina Ştefan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Ştefan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!