CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ADMINISTRAȚIE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Literatura > Carti >  


Autor: Cristina Ştefan         Publicat în: Ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Eugen Dorcescu-Elegiile de la Bad Hofgastein
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Elegiile de la Bad Hofgastein- Eugen Dorcescu  
 
În colecţia Lyra, Editura Mirton, Timişoara, 2010, au apărut Elegiile de la Bad Hofgastein, ale scriitorului Eugen Dorcescu. Le-am primit spre lectură, cu îngrijorarea mesajului din titlu, omul de pământ deschizând o cale a teluricului asumat în concept.  
 
Scrise spre sfârşitul anului, septembrie-noiembrie 2010, elegiile dorcesciene poartă însemnul omului de pământ, ha’ adham, ca o nouă trecere spirituală întomnată. Citind (mi-este cunoscut, de acum, versul profund al autorului), întrevăd limpede acest noiembrie cuvântat elegiac, un noiembrie ca o mamă obosită, pregătindu-şi iarna, prefaţând-o.  
Regăsesc monologul în căutarea dialogului cu Dumnezeu, dilemele existenţiale dintru o conştiinţă problematizantă în lumea noastră desacralizată, regăsesc acelaşi râu călătorind prin sensuri, complicând, tăgăduind şi formulând într-o ardere lentă. Dar, de această dată, râul melodic are o albie adâncită, poate chiar până în teluricul creativ al autorului, ca o iniţiere a însingurării omeneşti predestinate. Plecarea mamei dintre vii, dispariţia ei ca făptură pământeană şi această durere de fiu nu mai sunt doar umane, ci ţin de Fiinţa însăşi.  
Între Prolog şi Epilog, cele 28 de elegii omagiale mamei au harul de a crea un univers închis, acea limitare a zărilor, acea închisoare a mentalului, izvorâtă de moartea părinţilor, părăsirea de neoprit şi întemniţarea sentimentelor celor rămaşi. Stihurile, undele râului, curg povestind, „Vântul adună de pe/ mormânt/ frunză cu frunză” şi rememorează momentele dragi, amintiri desfăşurate în slide show, aducând panseuri existenţiale.  
De fapt, cred că în asta constă măiestria autorului: filtrarea filozofică între a fi şi a nu fi:  
„între ziua de-atunci şi  
ziua de-acum,  
e numai această  
cognitio mortis experimentalis”.  
Nouă în stilul domnului Dorcescu, m-a marcat atenuarea evidentă a acelui homo religiosus, în favoarea filozofului punctual, glisat pe interpretarea momentelor epicizate. Această caldă confesiune „in personalia” este cu vector clar spre trecere, un discurs singur, un unic text dedicat, în ecuaţia mamă-fiu, pământ-om, aceleiaşi fiinţe:  
„...cea mai prezentă,  
în imensa-i  
absenţă,  
e mama”.  
 
Flash-uri, parcă fotografieri vii, filmări de sentimente –  
„Mama stă-ntinsă pe catafalc”, „ce-aş face, oare, /dacă mamei/aş dori/să-i trimit o scrisoare?”, „am rămas pân’ la ziuă, /priveghind lângă ea” –  
fac, dintr-o realitate funestă, relevări ale ego-ului vizionând, depăşind, sublimând hotarele cunoaşterii, conotaţiile ce tind spre absolutul ideatic:  
„Acum,/ după această răscruce /de drum ,/ sunt altul.../Sunt altcineva”.  
Dedublarea, încercarea străbaterii limitelor şi disperarea scindării, în această durere unică, irepetabilă, au dat versuri sacralizând mama, ca arhetip universal al devenirii materiei:  
„În ce chip poţi plânge,  
cum poţi a deplânge  
pe cel care pleacă  
din propriu-ţi  
sânge?”  
Şi conchide poetul, cu noema existenţialistă în imagine restrânsă:  
„Ei au murit, poate  
încă mai mor,  
spre-a fi vie Fiinţa.  
În adâncul ascuns,  
sub iluzoria lume a  
slavei deşarte,  
 
Fiinţa-i sinteza de nepătruns  
dintre viaţă şi moarte”.  
Finalul elegiilor, Epilogul, m-a frapat, însă voi lăsa cititorilor fideli ai poetului Eugen Dorcescu să dezlege acest mister, întru bucuria înţelegerii adâncului albiei conceptuale, creatoare a acestor versuri.  
Mai vreau doar să concluzionez în chiar ideea regăsită printre elegii, unde poetul spune:  
„Citesc  
Cien años de soledad în Bad Hofgaistein,  
în Hotelul Germania, apartamentul  
404, sus, pe terasă”.  
 
Şi pentru că mereu am înţeles acest roman marquezian ca pe însăşi filozofia modernă a singurătăţii genetic umane, voi cita din finalul său relevant, poate pentru închiderea cercului nimbus al poeziilor lecturate:  
„Dar înainte de a ajunge la versul final, înţelesese că nu va mai ieşi niciodată din odaia aceea, căci stătea scris că acea cetate a oglinzilor (sau mirajelor) va fi ştersă de vânt şi alungată din memoria oamenilor (...) şi că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci seminţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ.”  
(Gabriel Garcia Marquez - Cien años de soledad).  
 
Ce este omul de pământ, ha’ adham? aş fi întrebat.  
 
Eugen Dorcescu a răspuns:  
 
„Nu este decât o suflare, adică, în cele din urmă, nimic.”  
 
Cristina Ştefan- ian 2011  
 
Publicat în volumul Însemnări (ne)critice-Jurnal de lectură, Cristina Ştefan, Ed. ArtBook, 2013  
 
Referinţă Bibliografică:
Eugen Dorcescu-Elegiile de la Bad Hofgastein / Cristina Ştefan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1558, Anul V, 07 aprilie 2015.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cristina Ştefan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Ştefan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!