Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Cristina Ştefan         Publicat în: Ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL- ACTUALIZAREA FANTASTICULUI ROMÂNESC ÎN LITERATURĂ  
 
Şapte povestiri fantastice ale scriitoarei Elisabeta Iosif, cuprinse în volumul Globul de cristal- ed. Anamarol Bucureşti, readuc în atenţia cititorilor o temă literară rarefiată în ultimul deceniu în literatura română. Fantasticul este gândit de estetică un mod particular de a percepe fapte, miraculos, inexplicabil din perspectiva logicii şi a raţiunii.  
Spunea Adrian Marino:  
„Pentru ca fantasticul să-şi impună regimul este nevoie de o adevărată fisură a ordinii existente, de o irupţie directă, brutală şi invincibilă a misterului în cadrul mecanismelor şi previziunilor cotidiene ale vieţii ,invazia sacrului în interiorul ordinii laice, profane, a supranaturalului în mijlocul materialului” (Dicţionar de idei literare).  
Cele şapte povestiri din Globul de cristal al Elisabetei Iosif întrunesc, într-un stil orginal, caracteristicile prozei fantastice în specific românesc, dovedind atât personalitatea creatoare a autoarei cât şi perspicacitatea de a converti întâmplări cotidiene într-o alternativă a realităţii.  
Aceasta este şi deosebirea dintre basm şi proză fantastică - cea din urmă rivalizează cu realul, în timp ce basmul lucrează cu miraculosul- ori aprecierea că în acest volum avem de-a face cu elemente de basm, de poveste a copilăriei, ar fi cu totul nefondată sau cel puţin fără pertinenţă de teorie literară aplicată.  
Globul de cristal întruneşte vizibil câteva trăsături teoretizate ale prozei fantastice şi voi argumenta cu textele în sine această afirmaţie.  
Povestirea Captiv în împărăţia lui Hades, prima în volum, defineşte încadrarea corectă în specia fantasticului prin operarea cu elemente taxonomice ale imaginarului într-un spaţiu cotidian şi este aplicată decurgerii epice.  
Personajele Alexandru şi Iuliana sunt dăruite artei iar considerentele lor balansează între real şi virtual într-un mod firesc transmis cititorului prin evocări simple, prin vorbire şi întâmplări redate natural.  
„Nu uitaţi domnilor, în pictura sa sunt culori care strigă, până când lumea întoarce capul, curioasă să le vadă”.  
Picturii i se adaugă dansul, personaje harice (Pitihar) personaje mitice, zeiţa Cobra, Uranus, Atena, arhetipurile peşterii (mitul peşterii platoniene), a drumului către înţelepciune, toate aceste ingrediente înrămând povestirea în consemnul teoretic al fantasticului.  
Şi în povestirea Globul de cristal, personajul Ion Fănuşan, conducătorul unui cenaclu literar, convoacă mai mulţi scriitori la o cafenea-ceainărie unde:  
„Erau atraşi de un glob cu faţete strălucitoare, atârnat sub bolta de viţă de câteva secole” şi astfel se face transcederea spre imaginar într-un spaţiu temporal în care mithosul rămâne prezent prin personajele legendare readuse, Pandora, Ariadna, Echo.  
O altă caracteristică a prozei fantastice, bine concretizată în proza Elisabetei Iosif, ţine de transpunerea în imagini simbolice a procesului conştientizării realităţii, sondând în conştientul arhetipal, reconstituind legende, ritualuri, personaje sau călătorii iniţiatice. Sunt evidente aceste clasificări în povestirea Cometa cu plete, în care o expediţie şi-a stabilit tabăra într-o zonă montană înaltă, dar încă de la început te afli într-un spaţiu imaginar în care Marian, sub înrâurirea magică, îşi desfăşoară viziunile ca într-un univers paralel.  
„Era ca o incinerare. Pasărea ca purpura, ca focul verii în priviri, şi cu stea luminoasă în frunte, lăsa să se reflecte în aripile ei, soarele. Acum ca niciodată, astrul coborî mai aproape, până doborî măiastra sub flacăra-i prăbuşită în asfinţit.”  
Motive fantastice tipice sunt relevate în limbaj liricizat dar concret întrerupător realităţii recunoscute: metamorfoza soarelui, tabloul însufleţit de pasărea Phoenix, oglindirea imaginilor transformate prin gestul prezent al fotografierii ritmice şi surprinderii detaliilor de către Marian.  
O altă povestire Potopul de seară, o calific cea mai reprezentativă în şirul celor şapte povestiri, pentru apartenenţa la subcategoria fantasticului românesc de data aceasta.  
O narare scurtă, alcătuită din fragmente vizibile, ca un scurt metraj, trecând de la o locaţie spaţială la alta, de la un eu la alteritatea sa, într-o balansare onirică realizată cu măiestrie. Această povestire cumulează o paletă diversă de mijloace stilistice şi un inventar complet cu trăsăturile fantasticului literar.  
Visul pentru Tomas, prietenul din copilărie, presupune anticipaţia, este un semn prevestitor. Comunicarea transmentală, prin viziunea spaţiului propice întâmplării, terenul de tenis, ţine de mutaţia metafizică necesară relevării imaginarului:  
„A doua zi, m-am dus din nou pe terenul de tenis, Tomas juca aşa de absorbit, fără să mă observe. Fata îi spuse iar ceva la ureche şi până să mă dezmeticesc dispăruseră.”  
Urmează transfigurarea mitică a realului, o transformare infernală a ambianţei precum şi conversiunea onirică prin fuziunea visului cu realitatea.  
„m-am imbrăcat şi am ieşit în aşa-zisa stradă. Am început să înot până la terenul de tenis, înlăturând câte o păpuşă, ochelarii agăţaţi de câte o creangă, ajungând astfel aproape de oraşul de sus. Acolo totul era neatins.”  
Intervine apariţia tanatologică, proprie spaţiului fantastic în universul paralel creat:  
Când am crezut că totul a luat sfârşit, în prag se ivi un tînăr care mă zări, fixându-mă cu privirea...Cu un zâmbet de adolescent încerca să se apropie cu vocea tremurândă...  
Domnişoară Maria? Nu vă deranjaţi! Sunt deprins să mă descurc singur.”  
Timpul poate fi anulat, oglinda realităţii devine poartă între personaj şi iluzie, iar erosul straniu concretizează o stare psihică în spaţiul edenic.  
„Noaptea săgeta egal fereastra şi viaţa mea.Doar coamele dinţate ale culmilor dadeau ocol lunii, din obişnuintă...Când m-am tezit patul avea miros de cetină...(...)  
- Unde era strada mea!?  
- Strada Florilor, vă rog, unde se află?”  
Şi răspunsul vine ca un energetism atavic:  
„În secol trecut.”  
Potopul de seară este o povestire în redare epică de excepţie atât ca decurgere structurală dar mai ales ca reprezentativitate în definirea conceptului operaţional în tematica fantasticului abordată de scriitoarea Elisabeta Iosif.  
Concluziv, realizarea scriitoricească pentru aceste povestiri se interpretează în afirmaţia esteticianului Lucian Strochi definind categoria literară a fantasticului:  
„Fiu al imaginarului, fantasticul satisface nevoia noastră de mister, nevoia noastră de a reaşeza lucrurile în univers în funcţie de sensibilitatea şi subiectivitatea noastră, revolta noastră anistorică.”  
Salut apariţia volumului Globul de cristal al scriitoarei Elisabeta Iosif, cu satisfacţia unei lecturi de rafinament artistic şi acurateţe literară.  
 
Cristina Ştefan- 25 apr 2010  
 
Publicat în volum Însemnări (ne)critice- jurnal de lectură, Cristina Ştefan. Ed. ArtBook, 2013  
 
foto- la lansarea cărţilor Lirei21, Bucureşti, 3 apr, 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL / Cristina Ştefan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1557, Anul V, 06 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cristina Ştefan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Ştefan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!