Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Cristian Petru Bălan         Publicat în: Ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Cristian Petru BĂLAN - AM AVUT NOROCUL SĂ-L CUNOSC PE CEL MAI MARE CRISTOLOG ROMÂN: STERIE DIAMANDI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
STERIE DIAMANDI (22 aug. 1898-12 iunie 1981) a fost cel mai mare scriitor aromân din ţară. S-a născut în Grecia, într-o familie de aromâni, la Meţova-Aminciu, de la poalele Pindului, în provincia Epir, unde erau mulţi macedoromâni. L-am cunoscut bine şi cu mândrie mi-a spus că era fiul lui Vasile Diamandi-Aminceanu (luptător pentru cauza aromânilor, autor al lucrărăii „Românii din Peninsula Balcanică”) şi al Elenei Tufa. Scriitorul a studiat la şcolile româneşti din Salonic, Meţova, Ianina şi Bitolia, unde erau licee în limba română. (Da, pe atunci existau mari şcoli româneşti în Gecia, desfiinţate ulterior samavolnic de guvernul grec), scriitorul părăsind apoi Macedonia în anul 1916, pentru a-şi continua studiile în România, unde a pribegit prin mai multe locuri.  
 
Clasle V-VIII le-a făcut în Moldova, în particular. La Iaşi a început liceul pe care l-a terminat însă la Bacău, după care, între anii 1919-1922, a urmat Facultatea de litere şi filosofie cu caificativul „Magna cum laude”. Din 1923, Sterie Diamandi a funcţionat ca profesor de pedagogie pe la diferite şcoli din ţară: Drobeta-Turnu Severin, Roman, Iaşi (aici, la Iaşi, a fost chiar şi consilier la primărie), în fine a fost profesor şi în Bucureşti. Între anii 1938-1939, a funcţionat ca profesor de filosofie la Liceul „Aurel Vlaiu” din Capitală, al cărui director a fost până la 1 septembrie 1959, cînd a ieşit la pensie.  
 
Cu modestia-i caracteristică, scriitorul s-a ferit totdeauna de publicitate, ducând o viaţă patriarhală, alături de soţia sa pensionara Maria-Teodoru-Diamandi, de fiica şi nepoatele sale, pe o străduţă liniştită din Bucureşti unde l-am vizitat de câteva ori cu familia mea (str. Feroviarilor nr. 60), fiind totdeauna căutat şi stimat de cititorii săi, de numeroşii săi foşti elevi, pe care-i primea cu o impresionantă dragoste frăţească, până în ultimele zile ale existenţei sale. Propun ca Str. Feroviarilor să-i poarte numele.  
 
OPERA SCRIITORULUI:  
 
Deşi Sterie Diamandi a scris şi a publicat mult în ziare şi reviste ca „Adevărul”, „Minerva”, „Porunca vremii”, „Vremea”, „Săgetătorul”, Peninsula Balcanică”, „Anuarul Şcolii normale Vasile Lupu”, „Ştirea” şi altele, opera sa principală este o carte de aur în care şi-a pus tot sufletul şi pe care a dedicat-o vieţii şi operei lui Iisus Hristos...  
 
Capodoperă unică, o carte chiar uriaşă, magistrală, scrisă în trei volume, o lucrare cu adevărat ştiinţifică, bine închegată. Este o megascriere de o arhitectură totală şi complex documentată, care, într-o minunată şi clară limbă românească, analizează dintr-o perspectivă nouă, inedită, întreaga biografie şi învăţătură a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, publicată în trilogia FIUL LUI DUMNEZEU - FIUL OMULUI. Lucrarea, neîntrecută până azi, ca valoare, de nici un alt autor român, a fost văzut lumina tiparulu între anii 1942-1943, la editura „Cartea Românească”, în condiţiile vitrege ale războiului.  
 
Rod al uneor îndelungate şi amănunţite cercetări intense, aproape supraomeneşti - ţinând cont de avansata hipermetrofie a ambilor ochi, boală de care suferea autorul - cele trei volume (vol. I: Iisus Mîntuitorul, vol. II: Activitatea şi învăţătura, vol. III: Patimile, moartea şi învierea) sunt o comoară de preţ şi vor rămâne pentru veşnicie o splendidă şi măreaţă ofrandă românească făcută întregii creştinătăţi. În întreaga lume s-au scris, fireşte, mii de cărţi despre Iisus, adevăr ştiut de toţi, numai că această divină trilogie, cu care întreaga naţiune trebuie să ne mândrim, este glasul României trimis către oameni şi cer; este o creaţie întru totul originală şi absolut unică, prin care autorul ei îşi laudă cu bucurie şi entuziasm Creatorul...  
 
Pe parcursul a 1464 de pagini, studiul exprimă, într-o splendidă, într-o clară şi desăvârşită limbă românească, problemele fundamentale ale cristologiei moderne, privite comparativ, atât din perspectivele istoriei, ale ortodoxiei naţionale, cât şi ale Bisericii creştine universale. Până în prezent, pe Plaiurile mioritice nu a apărut o carte mai bună şi mai explicită despre Hristos! Aşa cum România a dat lumii inegalabila lirică eminesciană, rapsodiile enesciene, siluetele savante ale sculpturilor brâncuşiene ori invenţiile tehnice epocale, fără de care nu ne-am putea imagina o viaţă civilizată - avionul cu reacţie, stiloul, sonicitatea, insulina ş.a., unul dintre cele mai complexe şi mai profunde studii asupra vieţii şi operei lui Iisus Hristos din câte se cunosc, norocul sau destinul au dispus ca tot din România să răsară o asemenea capodoperă binecuvântată, dar care, din păcate, a rămas foarte puţin cunoscută, deşi s-a spus, nu o dată, că face parte din capodoperele care te vrăjesc, fiincă, odată începute, ele nu mai pot fi lăsate din mână... Stilul este frapant, cuceritor!  
 
Iată câteva subcapitole dezvoltate pe larg de autor: Izvoare; Un scurt istoric al lucrărilor care tratează viaţa lui Iisus; Realitate istorică sau mit; Sentimentul conştiinţei mesiance: Cutreerând Galileea; Nunta din Cana Galileei; Iisus, lumina lumii; Predica de pe munte; Judecata viitoare etc., etc. Cititorii acestor volume pot constata că autorul se arată foarte capabil să atribuie cercetării sale strict ştiinţifice un nou limbaj de expunere, o nouă perspectivă, străbătută de fiorul credinţei. Viaţa şi învăţăturile lui Hristos, devin vii, tridimensionale, fiind redescoperite şi expuse de un comentator extrem de capabil care uneori dă impresia că ezită între adevărul Cărţilor Sfinte şi propriile îndoieli omeneşti, dar numai în aparenţă, deoarece, în final, vedem că şi le învinge cu succes, iar pe noi ne convinge ferm că Iisus şi învăţătura Lui trebuie să fie de acum încolo busola vieţii noastre. Oricum, tentativa de a ne informa cât mai amănunţit este o reuşită ce se dovedeşte nu numai temerară, dar şi foarte educativă, întrucât şi rezultatele cercetării expuse sunt absolut convingătoare pentru cel ce vrea să ştie totul despre Mântuitorul nostru, sfătuindu-l să-L urmeze şi să-L imite...  
 
Eseul debutează cu o splendidă observaţie, nu numai realistă, dar şi deosebit de actuală: „Foarte adeseori, se săvârşeşte o mare şi regretabilă greşeală: se confundă creştinismul cu clericalismul. Se uită că aceste două noţiuni nu sunt identice, ci numai concordante. Din această confuzie, decurge eroarea mai sus semnalată. Foarte mulţi, profund impresionaţi de abaterile şi cusururile clerului, sfârşesc prin a contracta o aversiune teribilă împotriva creştinismului. Profundă eroare şi regretabilă confuzie!  
 
Era fatal, ca instituţia şi slujitorii ei să aibă păcatele inerente oricărei organizaţii lumeşti. Ba ceva mai mult: printr-o ciudată ironie a soartei, nu arareori, s-a întâmplat ca biserica şi clerul să lucreze în sens diametral opus, cu spiritul religiei creştine. Inchiziţia este un caz deosebit de edificator. Religia cea mai tolerantă de pe lume, devine la un moment dat, în mâna conducătorilor bisericii, instrument de teroare şi tortură...”  
 
Evident, va exista multă vreme regretul că o atare operă desăvârşită nu a putut fi, până în prezent, nici retipărită, nici tălmăcită în principalele limbi moderen de circulaţie, pentru ca şi străinii să se poată bucura pe deplin de limpezimea şi de strălucirea ei! Cartea se găseşte, totuşi, la marile biblioteci din ţară, mai ales la cele cu profil teologic.  
 
Scriitorul Sterie Diamandi a mai scris însă şi alte cărţi informative, una mai interesantă decât alta. În afară de acest impresionant eseu creştin, el s-a manifestat şi ca un apreciat specialist în politologie, istorie, pedagogie (autor al unui frumos Abecedar), autor de eseuri (Arca lui Noe, Oameni şi aspecte din istoria aromânilor, Contribuţia aromânilor în literatura neogreacă ş.a.).  
 
Cărţile lui din domeniul politologiei au avut, chiar de la bun început, un succes extraordinar la public. Ele au rămas până astăzi indispensabile opere de referinţă, Printre ele, GALERIA OAMENILOR POLITICI (1935) - o dioramă sui-generis, cu mari personalităţi, cu inedite evocări despre Cuza, Take Ionescu, I.I.C. Brătianu, C-tin Stere, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Regele Ferdinand ş.a. - a fost elogiată în mod deosebit de marele critic George Călinescu la apariţia sa. Acestor titluri, apărute la editura „Cugetarea” din Bucureşti, li s-a adăugat, în anul 1940, OAMENI ŞI ASPECTE DIN ISTORIA AROMÂNILOR, lucrare de asemenea amplă, deosebit de documentată, practic, o adevărată istorie în premieră a aromânilor, cu totul unică în felul ei. În cărţile scrise ulterior, caracteristicile sunt, de asemenea, cât se poate de obiective şi pecise, chiar pregnante şi emblematice, precum în lucrarea EROII REVOLUŢIEU RUSE DIN 1917 (Lenin, Trotski, Stalin), tipăritură apărută la Bucureşti în 1937 (ed. a doua în 1938), dar mai cu seamă excepţionala carte GALERIA DICTATORILOR (Pilsudki, Ataturk, Mussolini, Salazar, Hitler), tipărită tot în 1938, la Bucureşti. Desprea aceasta din urmă există informaţii că era cartea preferată a lui Nicolae Ceauşescu, pe care o studia zilnic, căci voia să se compare cu ei.  
 
Ca depozitar al unor bogate evenimente trăite, plin de amintiri interesante, care evocă marile personalităţi de la începutul veacului trecut, introspectând infinităţile sufletului omenesc, ca memorialist şi eseist multivalent, profesorul şi dascălul Sterie Diamandi se manfestă în scrierile ulterioare la aceeaşi înălţime, căci nu s-a oprit din creaţie şi a venit cu noi cărţi de valoare din care mai amintim „Depănând trecutul” (memorii), „Corabia lui Noe” (eseuri), „Gânduri răzleţe, gânduri închegate” (cugetări), „În luminata împărăţie a gândului” (eseuri), „Ad Majorem Dei Gloriam” (eseu religios de aprox. 2000 de pagini), „Mahomed” (biografie) etc. În toate aceste cărţi, prolificul autor ne apare ca un cugetător şi poet profund, creator al unei opere sincere, izvorâte din suferinţele unui popor care, de veacuri, nu a cunoscut alte ipostaze ale vieţii decât doar munca şi lupta continuă, autotul însuşi având parte de un trecut zbuciumat, plin de privaţiuni şi de dureri purificatorii.  
 
***  
 
Pe la finele anului 1980, un prieten al meu, scriitorul Hristu Cândroveanu, un alt maestru aromân al publicisticii din acele timpuri, mi-a facilitat cunoaşterea şi apropierea de Sterie Diamandi. Drept urmare, l-am vizitat acasă, i-am luat un interviu, l-am filmat (pe o peliculă de 6 mm, film-mut, căci încă nu apăruseră aparatele video), l-am înregistrat citindu-şi o pagină autobiografică, ne-am fotografiat împreună familia mea, cu familia dumnealui, oameni deosebit de amabili şi primitori. Uneori mi se plângea de necazurile ivite cu sănătatea la anii senectuţii. „Unele mi se trag şi de la fumat, fiindcă am şi acest păcat. Dar toată viaţa am suferit mai mult din cauză că m-am născut un albinotic, semănând ca un mierloi alb, iar noi albinoticii toţi, avem probleme cu vederea slabă. Dacă vedeam mai bine, poate aş fi dat la iveală mai multe cărţi...” - mi-a mărturisit dumnealui într-o zi.  
 
„În viaţa mea - scria dânsul în preajma vârstei de 80 de ani - pot să spun fără exagerare că am avut parte de un destin patetic. De foarte timpuriu a trebuit să înfrunt apriga vijelie a vieţii şi nişte timpuri de grea cumpănă. În tot timpul războiului, în acea vreme de cumplită restrişte, refugiat în Moldova, a trebuit să mă zbat şi să mă lupt cu tot felul de greutăţi, fiind singur pe lume. Mă mir şi eu cum am scăpat teafăr şi cum am izbutit ca numai prin propriile mele puteri să ajung la liman şi să-mi fac un rost în viaţă. Cu multă trudă, am reuşit să-mi însuşesc o temeinică cultură generală şi de specialitate, să citesc, să studiez şi să scriu până la adânci bătrâneţii”.  
 
Ultima oară când ne-am văzut acasă la dumnealui, mi-a confesat o mare dorinţă. aceea de a mă preocupa de editarea principalei lui opere - cartea cu viaţa lui Iisus, după trecerea lui la veşnicie. I-am promis că voi încerca aşa ceva, deşi regimul comunist se opunea categoric de a tipări opere cu caracter religios.  
 
Sănătatea scriitorului s-a deteriorat brusc şi în ziua de 12 iunie 1981, cel mai de seamă cristolog român a trecut la cele veşnice. Am participat cu durere la înmormântarea dumnealui care a avut loc în ziua de 14 iunie 1981 (Duminica Rusaliilor) la Cimitirul Belu din Bucureşti, unde, alături de îndurerata familie au participat sute de prieteni, admiratori şi foşti elevi ai săi, veniţi din toată ţara, pentru a se înclina în faţa figurii sale atât de blânde şi luminoase. Hristos Domnul, pe care maestrul Sterie Diamandi L-a căutat şi iubit atât de mult, îl chemase să-l primească în Împărăţia Sa cea Veşnică!  
 
Mie însă îmi revenea împlinirea frumoasei rugăminţi a marelui dispărut, aceea de a mă preocupa de reeditarea trilogiei „FIUL LUI DUMNEZEU - FIUL OMULUI”. De aceea, în zilele următoare, mi-am luat inima în dinţi şi am urcat Dealul Mitropliei decis să cer audienţă la Patriarhul României, Î.P.S. Justin pentru a mă ajuta în această delicată problemă...  
 
Am ajuns la Palatul Patriarhiei,iar acolo, la poartă, stăteau un preot şi un miliţian jucând şah. Când le-am spus că vreau o audienţă cu Prea Fericitul, amândoi au izbucnit în râs, apoi mi-au spus că mă pot înscrie pentru o programare şi în circa 2-3 luni voi primi răspunsul.  
 
„Nu vă supăraţi, mi-a răspuns părintele politicos, aici vin zilnic o mulţime de preoţi şi preotese să ceară audienţe pentru probleme foarte urgente şi speciale, iar noi îi trecem pe listă şi, în ordinea sosirii, lor vor primi invitaţia pentru interviu... Dar vă avertizez că aşteptarea durează mult, fiindcă audieţele sunt doar o dată pe săptămână... Doriţi să vă înscrieţi?”. I-am răspuns că nu şi am plecat. Am intrat în biserica Patriarhiei, m-am rugat câteva minute, apoi am ieşit şi m-am plimbat neliniştit pe frumoasle alei ale Patriarhiei, Ţineam în mână ziarul TELEGRAFUL ROMÂN, nr. 29-30/1981, apărut la Sibiu, în care, la paginile 2-4, publicasem un lung articol-necrolog despre dispariţia lui Sterie Diamandi. Mergeam agale şi gânditor, cănd, deodată, în faţa mea apare însuşi patriarhul Justin, îmbrăcat în alb, care m-a privit mirat. L-am salutat cu o plecăciune, i-am sărutat mâna şi înainte de a-i explica ceva i-am întins revista desfăcută exact la pagina cu articolul meu. Imediat, figura Patriarhului s-a luminat cu un zâmbet larg şi mi-a răspuns: „Da, da, ştiu articolul. L-am citit ieri şi mi-a plăcut, că am aflat multe noutăţi pe care nu le ştiam... Dumneata l-ai scris?!”. I-am confirmat, apoi, scurtând vorba, am trecut direct la rugămintea testamentară a lui Sterie Diamandi ca să-i fie reeditată trilogia... Atunci patriarhul m-a luat de umeri zâmbind şi m-a apropiat de el spunându-mi: „Aaa, dacă-i vorba de ultima lui dorinţă, atunci musai trebuie împlinită, mai ales că... scriitorul Sterie Diamandi mi-a fost profesor diriginte la liceul din Roman, iar eu l-am stimat şi-l stimez foarte mult. Sigur, sigur, trebuie să-i reedităm cartea care este minunată. Ea m-a apropiat foarte mult de Dumnezeu.” M-a întrebat cum l-am cunoscut pe fostul lui profesor şi i-am dat multe amănunte. „Dar ştii ceva? a continuat Prea Fericitul... Sunt acolo câteva pagini anticomuniste... Va trebui să le scoatem, că n-avem încotro. Treaba asta editorială însă nu o vom face noi ci directorul Editurii Bisericii Ortodoxe Române, părintele Bartolomeu Anania, la care te trimit chiar acum. Uite, o iei pe poteca asta la vale şi clădirea aceea de jos este sediul editurii.... O vezi? Te duci la el şi-i spui că te-am trimis eu. Până atunci, ajung eu la cancelarie de unde îi dau un telefon să-i spun despre ce este vorba...” I-am mulţumit, i-am sărutat din nou dreapta, iar patriarhul m-a binecuvântat cu o cruce peste capul meu şi a plecat.  
 
Părintele Anania, un strălucit poet, dramaturg, scriitor şi mare teolog, traducătorul Bibliei şi viitor Mitropolit al Ardealului - pe atunci un preot-călugăr relativ tânăr, de abia întors din America, unde stătuse câţiva ani buni - m-a primit cu braţele deschise. M-a reţinut în birou la dânsul mai bine de o oră, timp în care ne-am povestit multe. Era foarte plăcut la vorbă şi foarte amabil. Mi-am dat seama că îi plăcea ceea ce-i povesteam, iar la rândul dumnealui mi-a povestit lucruri interesante care cred că ar merita să fie amintite de mine cândva. L-am mai revăzut încă o dată tot la biroul lui, după ceva timp. Reţin că dânsul mi-a spus următoarele: „Neapărat, vom reedita cartea , dar mai întâi trebuie ca eu să xerografiez fiecare volum în trei exemplare: unul pentru tipar, unul pentru editura BOR şi unul pentru securitate...” I-am spus că aşa voi face. „Dar... mai trebuie încă ceva, mi-a spus directorul editurii creştine: Neapărat trebuie să-mi aduci consimţământul fetei domnului Diamandi, căci şi ei i se cuvin drepturile editoriale, ca primă moştenitoare a dreptului de autor...” „Bine, aşa voi face. Va fi simplu”- i-am răspuns simpaticului preot Bartolomeu Anania. Ne-am îmbrăţişat şi am plecat. Ce a urmat după aceea nu putusem anticipa, fiindcă nu a fost simplu deloc.  
 
Când am ajuns la fata scriitorului Diamandi şi i-am spus despre ce este vorba, dânsa m-a primit foarte rece şi a fost tăioasă din capul locului, răspunzându-mi: „Domnule Bălan, vă spun categoric că nu pot fi deloc de acord cu reeditarea cărţii despre Iisus. Să ştiţi că eu sunt profesoară de liceu, că predau socialism ştiinţific şi că niciodată nu am fost de acord cu opiniile mistice ale tatălui meu, deoarece eu am alte concepţii de viaţă. În plus, mă şi tem. Ba chiar am ascuns că sunt fiica unui autor cu concepţii religioase retrograde şi că şeful secţiei de învăţământ pe municipiul Bucureşti, tovarăşul Costin Pelinescu, m-ar pune imediat pe liber dacă aş accepta să reapară cartea tatălui meu.” De geaba, am insistat, explicându-i acestei fiice neînduplecate că sunt fostul coleg de bancă al inspectorului general Costin Pelinescu, prieten bun din copilărie, care nu i-ar face nimic dacă şi-ar da asentimentul... „Vă rog să nu mai insistaţi, domnule Bălan, iar dacă încercaţi în continuare să forţaţi lucrurile, voi fi obligată să apelez la autorităţile care pot lua măsuri, aşa că nu mai are rost să mă deranjaţi pe viitor cu această problemă neplăcută pe care o consider încheiată.” Şi, într-adevăr, încheiată a rămas până astăzi, când şi această unică fiică a soţilor Diamandi a plecat de mulţi ani dintre noi după părinţii dumneaei. Când am vorbit din nou cu părintele Anania, explicându-i că fata autorului se opune reeditării acelei trilogii, sfinţia sa mi-a răspuns: „În acest caz, nu se mai poate face nimic. Nu este uşoară lupta cu diavolul, căci el se opune de fiecare dată când Iisus Hristos este proslăvit”.  
 
După nişte ani, am avut prilejul să discut personal acest caz şi cu patriarhul Teoctist care m-a surprins când mi-a răspuns să nu ne pierdem nădejdea, căci dacă ne vom lupta şi dacă ne vom ruga, minunata carte a marelui Sterie Diamandi va putea fi reeditată. Dar atunci m-am întrebat desnădăjduit: oare va mai încerca cineva, mai norocos decât mine, să reediteze această carte?  
------------  
PS - Copertele trilogiei FIUL LUI DUMNEZEU-FIUL OMULUI (Viaţa lui Iisus) de Sterie Diamandi, operă super-excepţională descrisă de mine pe larg în cronica de mai sus, pot fi găsite pe internet la adresa:  
 
Observ că aceste cărţi sunt de vânzare pe Google-Amazon (cam 50 lei). Oricum, rarităţi bibliografice.  
--------------  
*Cristolog = Mare specialist în biografia complexă închinată vieţii şi operei lui Iisus Hristos.  
** Foto: Portretul lui Sterie Diamandi desenat de Cristian Petru Bălan (NR).  
 
Cristian Petru BĂLAN  
Glen Ellyn, Illinois, SUA  
15 octombrie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Cristian Petru BĂLAN - AM AVUT NOROCUL SĂ-L CUNOSC PE CEL MAI MARE CRISTOLOG ROMÂN: STERIE DIAMANDI / Cristian Petru Bălan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristian Petru Bălan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristian Petru Bălan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!