Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Cristea Aurora         Publicat în: Ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

O aparitie inexplicabila
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Amândoi au ajuns la concluzia că începe să devină din ce în ce mai neîncăpătoare casa. Familia s-a mărit în ultimii şase ani, iar Cristi şi Ioana s-au hotărât să apeleze la o societate imobiliară, ca să-şi caute o nouă locuinţă.  
- Maria, grăbeşte-te!, strigă Ioana deschizând portiera şi având grijă să nu-l scape pe Tudor din braţe.  
O copilă bălaie, cu nişte ochi albaştri imenşi, ieşi în fugă cu păpuşa în braţe.  
- Nu plecaţi fără mine!  
Cristi zâmbi aşezându-se cât mai confortabil la volan.  
Maria se urcă pe bancheta din spate şi avu grijă să se ridice uşor, ca rochiţa să nu i se boţească.  
- Trebuia să fi plecat mai devreme, se bosumflă Ioana. Uite, mai e puţin şi se întunecă!  
- Şi ce dacă se întunecă?, sări Cristi.  
- Păi, nu mai putem vedea casa ca lumea!  
- Lasă, dragă, că doar acum o vedem pe interior, nu pe exterior. Şi înăuntru este lumină.  
Tudor se trezi din somn şi începu să plângă atunci când constată că sânul cald al mamei nu este lângă gura lui veşnic înfometată. Ioana începu să-l legene uşor.  
- Uite, s-a trezit şi ăsta micu'!  
În timp ce maşina începuse să ruleze pe şosea, Maria îşi instală mutriţa de îngeraş între cele două banchete din faţă şi spuse deodată:  
- Mamă, mai bine ne întoarcem.  
- De ce, îngeraşule? Uite, gata, o să terminăm repede de văzut casa şi venim acasă. Doamna Contantinescu ne aşteaptă acolo deja, să ne arate locuinţa pe care a găsit-o.  
Maria se lăsă pe spate şi spuse simplu, cu o firească naturaleţe:  
- Nu vreau să-l văd pe omul acela urât....  
- Care om?, întrebă Cristi întinzându-şi gâtul tânăr astfel încât să ajungă la oglinda retrovizoare şi să vadă chipul fetiţei prin ea.  
- Cel care ne urmăreşte de când am plecat... Uite-l acolo, în spate!, exclamă Maria arătând cu degetul spre drumul care se desfăşura în spatele maşinii.  
Cristi îşi ridică privirea spre geamul din spate, iar Ioana se întoarse cu totul, legănându-l în continuare pe Tudor care plângea din ce în ce mai tare.  
Un ţipăt scurt şi disperat o făcu pe Maria să-şi privească mama într-un mod ciudat. Cristi apăsă pe frână şi maşina se opri brusc, pe drumul din afara oraşului.  
Noaptea rece începuse să se aştearnă peste pădurea zdrenţuită din stânga lor, iar stânca din dreapta părea ameninţătoare. O linişte uluitoare cuprinse natura, iar motorul maşinii porni brusc, ca un apucat. Ioana ţipă din nou, mai tare, speriată de-a binelea.  
- Taci din gură!, strigă şi Cristi înnebunit. Nu mai ţipa!  
- Ai dat drumul la motor?  
- Nu, Dumnezeule! Nici măcar n-am mai atins volanul.  
- Şi atunci? Ce se întâmplă, Cristi?  
Tudor amuţise făcând ochii mari. Privea la mama lui şi nu înţelegea deloc acel sunet disperat, nemaiauzit până acum. Urletul ei muri însă în etanşeitatea geamurilor.  
Chipul unui bărbat rânjea în dreptul geamului din spate, apoi maşina se înălţă cu totul la circa zece centimetri de sol. Cristi blocă uşile şi începu şi el să ţipe.  
Singura care rămăsese calmă în toată agitaţia era Maria.  
- De ce vă este frică? Nu este decât un bărbat urât şi nu vrea decât să vă sperie.  
Ca prin minune, maşina fu asezată la loc, pe şosea, iar chipul dispăru la fel de repede precum apăru. Ioana începu să plângă.  
- Hai acasă, Cristi! Înapoi, înapoi... mie mi-e frică!  
Cristi rămase inert, cu mâinile pe volan, cuprins de-o energie negativă care se degaja de jur împrejurul lui.  
Maria exclamă cu o voce inumană ce părea să nu fie a unei copiliţe de doar cinci ani:  
- Nu aveţi ce căuta aici, pe tărâmurile noastre!  
Cei doi părinţi îşi priviră fiica îngroziţi. Micuţa avea o privire stranie, nişte ochi roşii şi un glas inuman. Ioana ieşi precipitat din maşină, apoi o urmă şi Cristi.  
Cu o prezenţă de spirit mult mai bună decât cea a soţiei sale, Cristi deschise repede portiera din spate şi o scoase pe braţe pe Maria care între timp leşinase.  
În ameţeala generală, maşina se puse în mişcare singură. Porni pe drum cu viteză din ce în ce mai mare, depărtându-se de familia care rămăsese în mijlocul şoselei. Un tunet urmă apoi şi o mână puternică zdruncină umărul drept al Ioanei. Speriată, cu o sudoare rece prelingându-se pe şina spinării, Ioana izbucni în plâns şi ţipă cât putu.  
- Iubito, ce ai?, se auzi un glas cald lângă ea. Gata, gata!  
Deschise ochii brusc şi se retrase cu genunchii la gură. Părul îi era răvăşit, iar cămaşa era udă.  
- Ai avut un simplu coşmar, zâmbi Cristi îngăduitor apropiindu-se de soţia lui.  
Ioana îşi plimbă privirea prin toată camera, cu inima bătându-i nebuneşte. Căuta cu disperare lucruri cunoscute, calde, care să-i asigure liniştea, tihna casei, persoanele dragi şi existenţa.  
- Unde-i Maria?, întrebă repede, aducându-şi aminte deodată de ea.  
Cristi zâmbi.  
- Doarme, fii liniştită!  
O luă în braţe şi o sărută pe păr.  
- Nu trebuie să-ţi faci griji! Trebuie doar să pleci de pe tărâmurile noastre, spuse cu un glas înfundat.  
Ioana se smulse din braţele lui şi-l privi uluită.  
Cristi avea în ochi o privire drăcească, roşie, o voce metalică şi un rânjet înspăimântător, la fel cu cel al Mariei, din vis.  
Cu sufletul plin de teamă, cu pulsaţiile inimii halucinant de repezi, Ioana se prăbuşi cu zgomot pe duşumea. Visul devenise realitate.  
 
februarie 2014  
 
Referinţă Bibliografică:
O aparitie inexplicabila / Cristea Aurora : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristea Aurora : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristea Aurora
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!