Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (9) - O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cultivarea infracţiunii în proporţii de masă, de la categoriile interlope la rafinaţi intelectuali cu studii politice şi de apărare, de la funcţionari umili dar veroşi, până la înalţi demnitari, de la pungaşii de meserie la cei care ar trebui să-i judece şi să-i reeduce, reprezintă ceea ce nu ne permitem a numi „spiritualitate naţională”, cu toate că n-am greşi dacă am face-o. Pentru că, în privinţa acoperirii ca arie, acesta e domeniul atacat sau convertit: cel al spiritualităţii întoarse pe dos, până când capătă sens distructiv şi amoral. O spiritualitate virusată până la a se contrazice şi a deveni un cult al păcatului. Aşa că, spre a nu păcătui şi noi, o numim o „cultură a infracţionalităţii dezvoltată cu rea intenţie la plan naţional şi cultivată în plus prin interese de afară”. Pentru că este şi asta o cultură, de vreme ce ocupă preocupările şi activităţile unui important tronson din societate, lărgindu-se mereu şi trnsmiţîndu-se altora, definindu-şi tot mai clar cutumele în relaţiile dintre persoane sau comunităţi, sau dintre comunitate şi persoane. Şi chiar transmiţându-se: în familie, în legăturile interumane, în psihologia străzii ca şi a guvernării, în practicile partidelor politice, în modul cum se dezvoltă societatea şi în direcţiile pe care ea se aşează. Mă refer la trei esenţiale nuclee sociale, familia, obştea, întrunirea partinică.  
 
Lăsând la o parte şcoala, a cărei suferinţă a pus de mult eticheta de iresponsabilitate asupra politicienilor care i-au jignit administrarea preocupându-i mai mult îngrădirea orelor de religie decât comercializarea diplomelor şi decăderea examinatorilor în şpagă, după imaginea actuală a unui partid pe care am prezentat-o spre argumentare în articolul trecut, aduc exemple în legătură cu alte două nuclee sociale de temelie pentru cadrul formativ şi educaţional care determină cultura specifică unei societăţi: obştea şi familia.  
 
În ceea ce priveşte modul obştesc în care se impun datele unei anumite culturi şi direcţionările pe care le capătă acestea, aş aminti ca simbolic un fapt petrecut acum câţiva ani la nivelul unui judeţ în care astăzi infracţionalitatea a ajuns să ducă după gratii vîrfurile cele mai reprezentative. Ne amintim cu toţii de o răfuială mafiotă de cea mai joasă speţă, cu plătirea unui ucigaş profesionist şi încrengături la poliţia judeţeană, al cărei comandant dovedindu-se implicat, a scos la iveală legătura şi cu alte reţele, dintre care una de cămătari veroşi, care rulau chiar banii lui, strânşi din leafa de comandant judeţean de poliţie, de vreme ce se declara cinstit. Riposta i-a fost vehementă când gazetarii l-au întrebat dacă se cădea să facă un asemenea lucru, raţionamentul lui bazându-se exact pe logica unui nivel moral vecin cu infracţionalitatea: Fiecare avem voie să ne investim veniturile în ceea ce rentează, aşa că el, nu numai că nu a făcut nici un rău, ci doar acelaşi lucru pe care-l fac, cel puţin în acel judeţ, toţi cei cu lefuri mari - şi subliniind: procurori, judecători, etc...  
 
Era vorba exact despre cei cărora guvernul Boc, dorind să mai ciupească ceva, le categorisise salariile drept nesimţite. Deci grangurul de poliţie nu făcea decât să confirme aceasta, demonstrând cu surplusul pe care ei, stălpii societăţii din acel judeţ ca şi din altele, îl au la dispoziţie pentru afaceri. Că şi-au ales dintre toate afacerile din lume cea cu cămătăria, asta nu e treaba altcuiva; în materie de investiţii fiecare face ce vrea - îşi etala el cunoştinţele de economie de piaţă şi democraţie a liberului schimb, în vreme ce noi ne aminteam cum, într-un alt judeţ, procurorul şef investise în magazinele din incinta puşcăriilor, unde clienţii erau cei pe care îi condamnase: Ce, spune Legea unde anume să faci vânzări?  
 
Chiar aşa şi începe cultura infracţionalităţii, în acest mod care o agravează sub aspect intelectual: Studiezi mai întâi modul formal în care o poţi eluda, formezi apoi legiuitori care fac legi cu portiţe ce nici nu mai trebuie eludate şi, până la urmă, modelul social infracţional triumfând, ajungi la cultura specifică infracţionalităţii. Ca să nu ne ascundem după deget, faptul s-a petrecut acum câţiva ani la Piatra Neamţ unde, pe fondul mult mai sever al răfuielilor mafiote cu ucigaşi plătiţi, comandantul poliţiei dădea o asemenea interpretare morală unui act penal cel puţin discutabil, argumentând prin răspândirea lui la nivelul grangurilor, a aparatului de justiţie şi a celui de ordine. Iar astăzi, iată că, provenind exact din acest mediu, se află în anchetă pentru bănuieli mai grave însuşi celebrul primar al municipiului. Iar de la el pornesc încrengături politice superioare, conducând spre miniştri din mai multe guverne şi spre lideri de partid. Pornind de la un judeţ, se deschide astfel o falie transversală în care se văd atât stratificări ale corupţiei la toate nivelurile, cât şi modul cum, între aceste straturi, ca-ntr-oosmoză, se asigură o permanentă transmitere de experienţă şi încurajare, ceea ce configurează modul de structurare şi amplificare a unei anumite culturi: O serie de explicaţii şi de cutume sociale care devin predominante, o serie de practici infracţionale care se generalizează şi - de ce n-am folosi calificativul real?! – o serie de năravuri abjecte care definesc dezlipirea de moralitate pe direcţia tot mai sigură a îngropării ei. Este asta o dovadă de dezvoltare - şi nu într-un laborator-pilot, ci în plin câmp social cu front de atac larg – a unei culturi infracţionale care ameninţă să devină specificul societăţii noastre.  
 
La care, mă întreb cu groază: Oare chiar vor avea unii dintre noi inconştienţa să o lase a se consolida, în ciuda semnalului de nemulţumire populară, care aş vrea să cred că a fost votul de la 16 noiembrie?!!  
 
(va urma)  
_______________  
Corneliu LEU  
Bucureşti  
25 decembrie 2014  
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (9) - O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (2) / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1470, Anul V, 09 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!