Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (8) - O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (1)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Aceasta este o addendă la suita de articole care vorbeau despre semnul recent pe care l-a primit clasa politică. Ea cuprinde şi un răspuns, care poate fi discutabil, dar şi o concluzie care, din păcate, devine tot mai categorică trăgând semnalul de alarmă din titlu. „Vă susţin in eforturile dvs. pentru promovarea adevărului şi vă felicit pentru ţinuta intelectuală a acestui demers” – îmi scrie de peste Ocean domnul Stephan Benedict (stebep@aol.com), cu o bine venită observaţie: „ ... eu nu aş folosi de atâtea ori cuvintele duşmănos-duşmănoase. Este un pic prea radical. Mi-aduce aminte de versurile din anii '50 ai lui A. E. Bakonschi: „Mai trece înc-o noapte şi-înc-o zi,/ Lupta se ascute între clase,/ Dar chiaburii se arat-a fi,/ Elemente tot mai duşmănoase.//” Pe acele vremuri, încondeierea cuiva ca "duşman" reprezenta nu numai sfârşitul carierei lui, dar chiar închisoare pe viaţă şi cateodată executarea persoanei (de ex. Lucreţiu Pătrăşcanu)”.  
 
M-am grăbit să-i răspund în ideea că: Are dreptate cu sensurile de agresivitate „revoluţionară” ale acuzaţiei de duşman, rostită cu acea „mânie proletară” – minciună instigatoare la ură, prin care bolşevismul îşi trăda înregimentarea la nişte malefice forţe oculte care, iată, dăinuie şi după el. Dar eu am preferat să accentuez prin duşmănos, semnalul de alarmă faţă de agresiunea contemporană asupra formării relaţiilor interumane, tocmai ca să nu minimalizez acest mare pericol care ne ameninţă societatea şi acum, după ce-am crezut că ne-am eliberat. Iar partidul aflat la guvernare are o răspundere din acest punct de vedere. Cu alte cuvinte, în ciuda faptului că, aşa zisul eşalon tânăr, dă vina pe comunismul lui Iliescu, care nu şi-a permis niciodată aroganţa şi nepăsarea lor faţă de nevoile populaţiei, ei sunt cei care trag lucrurile înapoi prin cine ştie ce năravuri moştenite genetic. Deci ei permanentizează etichetarea comunistă a PSD prin modul deliberat în care se folosesc de putere pentru avantaje personale, ca şi activiştii dinainte.  
 
Aşa cum aparatcicii regimului trecut jonglau cu „realizărili” la modul oficial şi îşi consolidau privilegiile la modul particular, asistăm şi astăzi la confiscarea de către unii a puterii şi a bunului naţional nu numai prin abuz, ci prin furt. Care acum, după ritmul arestărilor şi proceselor la care s-a ajuns dar, mai ales, al frustărilor pe care populaţia demonstrează că le simte de pe urma lui, devine furt generalizat. Or, când îl furi pe un om schimbând raporturile de avere între el şi tine, cum se vede din toate actele penale ale politicienilor aflate pe tapet, înseamnă că aceşti carierişti veroşi, cu încrengături în toate domeniile puterii, sunt nu numai nepăsători la adresa populatiei ci, în mod deliberat, se susţin reciproc – guvernanţi, afacerişti, oameni ai justiţiei şi ai administraţiei publice - ca sa smulga de la noi avantaje pentru stricta lor bunăstare. Cum le smulg? În duşmănie, de vreme ce nu le pasă cât de mare e prăpastia nivelului de trai şi cât de neputincioşi sunt cei care cer doar dreptul să producă liber spre a se întrema, faţă de ei, politicieni cel puţin birocraţi, dacă nu rău intenţionaţi, care blochează aceste căi de redresare naţională.  
 
Lecţia de la 16 noiembrie demonstrează antagonismul la care s-a ajuns, asta vreau eu să spun prin duşmănie. Este semnalul că liberalizarea pieţii, a vieţii economice şi chiar a vieţii în general, refuză această tagmă care, organizându-se în găşti de interese venale, devine duşmană. Că electoratul a ajuns a respinge modul abuziv prin care şi guvernarea şi legile ei ne-mparte în supuşi şi-n profitori ai legii, negând tocmai statul de drept despre care fac atâta caz. Adică ceea ce, în teorie, marxism-leninismul spunea despre clase, pentru ca în practică, bolşevismul să ajungă a întări în materie de putere şi a înjosi în materie de morală.  
 
Îi mulţumesc în egală măsură comentatorului şi pentru că-mi dă prilejul să ajung la o concluzie tot în legătură cu sensul cuvintelor şi cu psihologiile diferite de folosire a lui, sau de interpretare a lui, aşa cum, de fapt, am şi început suita de articole despre semnul - ritosul semnal de avertisment - dat la 16 noiembrie întregii clase politice. O clasă care, chiar dacă pare a fi de apariţie spontană, pretinzându-se drept „emanaţie” a evenimentelor din decembrie 89 şi de după, coagulează în opinia mea relele acelei epoci când omul era incitat, chiar dresat, a se declara duşmanul omului, laolaltă cu drojdia acestora mai noi. Îşi adaptează, adică, duşmănirea din creierele spălate atunci cu învăţătură stalinistă, la o nouă generaţie de politruci dotaţi cu ipocrizia demagogiei pseudodemocratice. Fapt care mă obligă să folososesc termenii de duşmănos şi duşmănie, evitând îndulciri sau paleative, chiar dacă pare astfel că exagerez.  
 
Deoarece, cu o bine subliniată contribuţie din partea celor care s-au dovedit a practica cu neruşinare o asemenea mentalitate spoliatoare la adresa populaţiei, după mine, 16 noiembrie reprezintă nu numai o radicalizare a poziţiei electoratului faţă de ticăloşirea lumii politice, dar şi un prag în recunoaşterea statutului social al orândurii de care avem parte. Statut de-a dreptul infracţional datorat în primul rând lipsei de fond moral a vieţii politice: Suferinţa gravă în materie de cultură morală, sau de cultivare a moralităţii pe care o demonstrează politicienii, actele penale la care se dedau, amestecul lor cu lumea interlopă şi încurajarea acesteia, ridicarea necinstei de la o practică elementară, pungăşească, la tertipuri de natură intelectuală, folosirea ştiinţelor financiare, judiciare sau administrative şi a poziţiilor căpătate prin acestea în lovituri banditeşti, generalizarea mafiotă a traficului de influenţă şi fraudele cu bani publici au ajuns să impună o întreagă cultură a infracţionalităţii. O cultură, cu toate trăsăturile pe care le reprezintă aceasta ca entitate. Şi, astfel, aşa cum se vorbea cândva pejorativ numindu-se puşcăria „facultate” şi anii de detenţie „cursuri”, acum practica infracţională devine ţel de parvenire, modelele ne mai existând doar acolo, după gratii, ci în vizibile poziţii sociale, cu titluri din categoria universitară reală care, prin exemplul lor, dau celorlalţi lecţia de parvenire prin infracţiune.  
 
Prin ce încearcă a se ascunde aceasta şi cum, în fond, o anumită aripă îşi devoalează sorgintea comunistă de care ei îi învinovăţesc doar pe alţii? Prin discursul politic unde iniţiativa de dezvoltare este înlocuită la nesfârşit cu citarea unor cifre care, pe vremea dominaţiei Comitetului de Stat al Planificării, se numeau „indicatori de plan”. Gen de discurs care, spre satisfacţia noastră, n-a mai trecut examenul. Nici la Băsescu, nici la Ponta. E vorba, aşa cum am spus în articolul trecut, de întreaga clasă politică. Ne referim la PSD pentru că el girează acum guvernul. Dar, tocmai de asta, dacă o asemenea practică nu va fi amendată şi în interiorul său drept manevră de ascundere a unor fapte penale, creidu-se astfel anumite căi de redresare a formaţiei aflate la guvernare, atunci vom primi dovada că unii, indiferent dacă sunt tineri sau bătrâni, n-au ieşit de sub dominaţia amintită prin evocarea decedatului Comitet de Stat al Planificării. Pentru că nu principiul planificării a fost viciul comunismului, ci faptul că superiorul organism de dirijare planifica numai indicatorii de raportare, cei de realizare rămânând în sfera amintitei demagogii. Acest triumfalism neruşinat la adresa nevoilor populaţiei era infracţionalitatea ridicată la nivel de regim politic, chiar dacă urmaşii de astăzi, ascunzându-şi cu neruşinare bârna, dau vina pe paiul lui Iliescu.  
_____________  
Corneliu LEU  
Bucureşti  
19 decembrie 2014  
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (8) - O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (1) / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!