Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (6) - PE CAII NĂRĂVIŢI DE ALŢII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Imputările recente care i se aduc domnului Victor Ponta chiar, sau mai ales, din partea propriilor săi partizani - aceea că nu a dobândit un electorat mai mare decât cel a lui Mircea Geaonă de acum cinci ani şi că suta de mii de voturi în plus în condiţiile în care a stăpânit şi a organizat alegerile ca prim-ministru (având la dispoziţie şi instituţia dubitabilă a Ordonanţelor de urgenţă), este cu totul nesemnificativă faţă de rezultatele de atunci când candidatul PSD reprezenta opoziţia, precum şi multe altele referitoare la abuzurile, greşelile şi suficienţa mediocră din timpul pregătirii campaniei electorale – sunt imputări pe care electoratul ar fi fost dispus să i le şteargă, ca şi pe cele de la începutul guvernării. Aşa cum, pentru o bună perioadă, acelea chiar au fost uitate, nu s-ar mai fi făcut caz nici de cele din pregătirea campaniei, dacă n-ar fi apărut celalte racile ale personajului, chiar în perioada intermediară celor două tururi de scrutin. Racile care nu-i mai aparţineau numai lui, ci sistemului negativ pe care, după cum se vede acuma, îl reprezenta. Şi chiar îl încăleca bine, ca un jokeu ce călăreşte cravaşând victorios în aer către adversarii din cursă, faţă de care pare şi abil şi avantajat, dar lăsându-se purtat de cal cu năravurile căpătate de la cei care l-au călărit înainte, sau de la cei care-l hrănesc în grajd. Şi-l hrănesc bine, nărăvindu-l în continuare cu grăunţe adunate din punerea la cotizare oneroasă a judeţelor pe care le-au luat în stăpânire... 
  
Din păcate, în loc să-şi dea palme şieşi, şi-un picior rapid în fundul ministrului de externe care l-a compromis, el biciuia către alţii. Şi tot la modul de scandal sau provocare prin care n-a reuşit să se decontamineze de Băsescu. Cel mult, uneori, revenind la infantilismul iniţial şi dând funcţii de pe gard încă înainte de a avea vreo vrabie în mână. 
  
Astfel, la lunga întrebare: „Prin ce e vinovat Ponta şi plăteşte nu numai pentru PSD ci pentru întreaga clasă politică, această urmaşă morală a spiritului arogant-şefesc al nomenclaturii comuniste pentru care poporul era doar o entitate menită să primească indicăţii?”, răspunsul e: Prin faptul că, în loc să aprofundeze fondul politic în spiritul atenţiei pentru nevoia populară, a făcut caz de tinereţea strict biologică a unor acoliţi nepricepuţi, care s-au demonstrat la fel de conformişti şi obtuzi birocartic precum şi neaveniţii ministeriabili din alte generaţii. Juni încă, dar fără nici un fel de tinereţe novatoare în spirit, ci robi ai celor mai urâte năravuri. Aceleaşi năravuri demonstrate pe parcursul guvernărilor de cei care ne-au confiscat administraţia publică în cât mai mult folos propriu, dorind să ne conducă, dar nicidecum să ne guverneze ca pe o societate liberă, stăpână la modul cu adevărat democratic pe deciziile ei. Şcoliţi, băieţii aceştia mai tineri, dar grăbiţi pe căpătuială, n-au demonstrat peste înaintaşii lor nici măcar interesul de a căuta noţiunea lingvistică a posturilor de miniştri pe care năvăleau. Nu şi-au folosit cunoştinţele anglofone pentru a înţelege baza de la care vocabula porneşte: minister, adică cel care ţine locul, cel căruia i se deleagă o putere. Şi, astfel, au avut chiar suficienţa să nu se-ntrebe cine le-a delegat această putere, ca să înţeleagă că, în democraţie numai electoratul o poate face; că, de fapt, populaţia ţării le-a delegat lor puterea spre a gestiona bunurile ţării. Fiindcă, a le pretinde să spună în folosul cui trebuie gestionate bunurile ţării, ar însemna să-i laşi repetenţi încă din primul an al culturii politice, de vreme ce ei, încă dinainte de a se apuca de politică au căpătat stigmatul practicării acesteia în stilul mafiot al intereselor de gaşcă! 
  
Încercând cu impertinenţă să-şi descrie preaumflatul guvern (cel mai mare număr de miniştri din 1989 încoace în condiţiile în care venea la guvernare pe fondul celei mai stricte austerităţi şi permiţându-şi în plină criză ca, numai la cancelaria sa de prim-ministru să aibă un ministru şi cinci secretari de stat), să şi-l descrie, deci, altfel decât prin precarele aptitudini de administrare cinstită a bunului public dovedite de membrii Cabinetului, Victor Ponta a făcut rău nu numai partidului său, ci întregii clase politice. Despre care nu-mi pare rău că a fost pusă acum cu botul pe labe, dar mă aştept să aibă măcar demnitatea de a-l exclude, fiindcă nu le-a servit nici măcar intenţiillor lor dubioase. Ci, făcând caz doar de vârsta care nu are nimic de-a face cu priceperea sau morala, a atras ţării atenţia cât de urât arată, în aspectul general al clasei noastre politice, chiar şi o generaţie nouă promovată de un partid la putere. A arătat la ce avem a ne aştepta de la noii politicieni, indiferent de partid. 
  
Pentru că, în ultimă instanţă, poate conta mai mult când te-ai născut, decât în ce mentalitate ai crescut? Despre cei născuţi în comunism se poate pretinde că s-au născut atei?! Am văzut ce frumos şi cât de amplu a reînflorit spiritul religios al poporului nostru după apăsarea reală şi ameninţătoare a poliţismului bolşevico-ateu, dacă s-a păstrat tot timpul în căldura ascunsă a familiei! Mutatis mutandis, nici despre unii din generaţia de acum nu se poate pretinde că s-au născut necorupţi. Darul cu generaţia religioasă, iată că se plăteşte cu asta imorală... Îmi pare rău că trebuie să compar, dar dacă vrem să ne păstrăm lucizi, este neapărat necesar să o facem la fel şi cu trăsăturile antisociale păstrate-n familia mai largă a celor care s-au nărăvit la practicile necinstei şi demagogiei terorist-dictatoriale, oricât s-ar dori ei a fi consideraţi doar politicieni ai acestor vremi. 
  
Cu alte cuvinte, aroganţa acestei guvernări şi a candidatului ei a atras atenţia electoratului asupra faptului că va mai urma încă o generaţie de politicieni dispreţuitoare şi coruptă pe măsura înaintaşilor, poate chiar şi mai periculoasă prin infatuarea cu care îşi clamează asemenea merite. Poate şi mai nesimţit avantajându-se personal, prin Ordonanţe de urgenţă emise, chipurile, la modul general!...Iar votul de la 16 noiembrie a fost dat împotriva unei asemenea perspective. Pentru că, degeaba dăm vina pe mediocritatea, chiar reală, a vreunui staf de campanie, degeaba ne imputăm faptul de a nu fi folosit forţa mijloacelor moderne de comunicare. Mai multă forţă de comunicare, îndelung organizată şi opulent finanţată decât PSD-ul, nu a avut nimeni în această campanie. Problema de fond, însă, nu este COMUNICAREA, ci SINCERITATEA ei! 
  
Şi iată până unde s-a ajuns dacă, astăzi, cu mintea tulburată de şocul unor asemenea rezultate la recentele alegeri, un politician din aceştia despre care n-am auzit până acuma, vine să propună un proiect de lege de desfiinţare a partidelor care, la noi, precizează el nu fără motiv: au devenit grupuri infracţionale organizate. Ceea ce nu poate dovedi altceva decât continuarea infantilităţilor şi de prost gust şi de proastă inspiraţie, care ne-au costat până acuma destul. Pentru că, chiar dacă disperarea îl conduce pe respectivul legiuitor la un asemenea gest de bună credinţă, din punct de vedere psihologic demonstrează, de fapt, în ce mediu murdar, de gaşcă cu pretenţii de partid, s-a format el. Lui nici nu-i poate trece prin minte că partidele politice au apărut în omenire ca nevoie a unor creuzete în care să se formeze, pe de o parte, doctrinele care să asigure progresul iar, pe de alta liderii care să le pună în aplicare dirijând acest progres. Un asemenea adevăr nu există pentru experienţa sa murdară cu formaţiile de pe eşichierul actual. El e pur şi simplu îngrozit de perspectiva politicii româneşti dacă se va baza numai pe asemenea partide compromise şi nici nu mai are minte ca să se întrebe cum s-ar putea ajunge la redresarea lor. Iar, faptul că partidele sunt necesare ca ferment social producător al liderilor de opinie, producător al unor iniţiative pe linia doctrinară respectivă şi al profesionismului onest în guvernare, nu face parte din învăţămintele politice cu care e dotat. Ba, aş îndrăzni să deduc faptul că nu mai are nici încredere în confraţii săi de partid, ca să-i îndemne spre această redresare morală de nevoia căreia şi-a dat seama chiar prin propunerea pe care a făcut-o. El e într-atât de speriat de curvăsăria practicată în căsătoria lor politică, încât nu vede altă soluţie decât să arunce canapeaua! – închei eu acest aspect abţinându-mă de la savoarea cu care l-aş mai comenta încă mult, tocmai pentru că, fiind vorba de canapea, ne duce gândul şi la aspectul de contaminare venerică prin serviciile de amor tarifat pe care le presupune apartenenţa la un partid, punându-te să furi de la stat ca să cotizezi la el. 
  
Regret şi mă opresc aici pentru a nu mai comenta mizeriile ultrarecente din interiorul PSD, de care Victor Ponta nu a ştiut să se delimiteze nici după lecţia aspră primită din partea electoratului care, tocmai pentru acele alifii prin care încearcă să acopere lipsa de transparenţă, l-a sancţionat. Fiindcă, iată, eu încă n-am terminat de comentat termenul de „derogare” care se referă cu multe semne de întrebare la contracandidatul său, că voita lipsă de transparenţă cu care se consumă pernicioasele mocneli din PSD, explodând din când în când, dar mai mult cu fum decât cu scântei care să lumineze cât de cât realitatea, mai scot la iveală un complement circumstanţial de loc exprimat prin substantivul „Dubai”. Şi mă-ntreb: Ce i-o fi făcut Ponta lui Giţă în Dubai că, la-ntoarcere, ăsta l-a părăsit cu tot cu partid?!... Misterul „Dubai-Ghiţă”, condimentat şi cu nişte învinovăţiri pe care prezentul lui Ion Iliescu nu le merita, adaugându-se la misterul încă neelucidat al certei cu Crin Antonescu, îl discreditează tot mai mult pe Victor Ponta. Barbutul politic se poate juca în secret; dar boxul politic, numai sub reflectoarele ringului, în mijlocul peluzelor pline care urmăresc şi aclamă! Iar acest mister al netransparenţei e ucigător astăzi pentru politicianul care se consideră deştept-descurcăreţ şi, în loc să-i fie ruşine, se dă mare că-l practică. 
  
O întrebare precum cea de mai sus, însă, şi-o pun doar naivii. Noi, ăştia grav contaminaţi de suspiciunea pe care ne-o provoacă oportunismul dovedit şi necinstea în curs de generalizare la politicieni, am putea să ne-ntrebăm: Ce-or fi pus ei la cale în Dubai, că lucrurile s-au petrecut astfel, după?! Ştiu, nu e frumos să fii suspicios. Si nici măcar cavalereşte!... Dar dacă ei continuă a-şi face jocul de underground şi nesinceritate politică, nici noi nu putem avea o vină mai mare decât are electoratul care, tocmai din asemenea motive, le-a arătat clar dorinţa de a-i stopa. 
  
Corneliu LEU 
  
Bucureşti 
  
23 decembrie 2014 
  
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (6) - PE CAII NĂRĂVIŢI DE ALŢII / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1437, Anul IV, 07 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!