Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (2) - NEGOCIERE ŞI DEROGARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ca dovadă cât de strâmb pornită şi, apoi, cât de viciată pe parcursul evoluţiei ei a fost calea formării unei clase politice pentru democraţia contemporaneităţii noastre, cât de egoist-apucătoare s-a format ea şi cum i s-a consolidat, tot mai nociv şi mai nesincer, lipsa de răspundere faţă de electoratul despre s-a considerat că nu merită altceva decât demagogia statistică pe care i-o acorda comunismul, în urma recentelor experienţe electorale ne-am ales cu două noţiuni definind taberele. Sunt acestea nişte biete substantive comune, dar situate în categoria numelor de acţiune, au ajuns a evoca pregnant mutaţiile de psihologie electorală, ne mai fiind vorba doar de persoanele implicate în acţiunea lor. Fapt pentru care ne şi permitem să vorbim despre ele, fără apropo la cei care le-au practicat. Este vorba de negociere şi derogare, două substantive care, „nomina acti” fiind, se definesc tot mai caracteristice pentru cutremurul acesta electoral în legătură cu care vor avea de tras mai multe învăţăminte cei care se angajează la redresarea situaţiei noastre sociale. Or, cum acestea sunt în primul rând partidele, în interiorul forţei lor de a-şi modifica mentalitatea rezidă prima speranţă.  
 
Pentru că, în aceşti 25 de ani am avut de-a face numai cu două categorii de partide: Unele care s-au deteriorat de tot ieşind de pe eşichierul politic, şi altele care s-au păstrat pe acest eşichier deteriorându-se în interiorul lor. A treia categorie nu mai are loc tocmai din pricina celor care s-au păstrat consolidându-şi aroganţa printr-o precară convingere în materie de leadership: Aceea că pot guverna nu pe principii, ci prin spirit descurcăreţ; şi că se pot considera eficienţi nu prin efort cinstit pentru toată ţara, ci folosind puterea fiscalităţii pentru ei, fără jenă de sfidare prin conjugarea manevrelor în gaşcă. Ca dovadă că tot ce înseamnă guvernare este în funcţie de impozitare şi nu de producţie, ceea ce este administraţie publică, înseamnă cheltuieli bugetare în folos clientelar, iar tentativele de a câştiga electoratul nu sunt prin nimic altele decât de a-i promite că-i vei restitui mici firimituri din bugetul naţional pe care i l-ai confiscat: completarea vechilor salarii sau pensii, nesemnificative reduceri de taxe şi mici adăugiri la ajutoare. Exact de natura celor care ne-a făcut să-l huiduim pe Ceauşescu, dar cu neruşinarea de a promite unor oameni cărora, acum, nu le mai vorbeşti din partea statului, ci despre redistribuirea unui buget la care ei ştiu prea bine că au fost contribuabilii.  
 
Deci, asemenea partide se deosebesc de cele expiate nu prin vreo dorinţă de a guverna cum trebuie şi a prefigura pentru viitor direcţii viabile, ci prin şmechereasca îndemânare de a se descurca aruncându-ne fărâmiţe din bugetul constituit din banii noştri, ca şi cum ar promite că dau de la ei un bacşiş. Care, şi acela, luat ca atare, după ce că nu e adevărat e şi jignitor. Luaţi toate promisiunile electorale sau măsurile guvernamentale care le-au preîntâmpinat cu stângăcie propagandistică, şi vedeţi dacă ele conţin altceva decât măsuri sau promisiuni de a reaşeza bugetul constituit din banii noştri. Aceasta nu poate fi decât o ruşine pentru ştiinţa politicii, căzută-n derizoriul unor penibile menevre de băieţi care, tocmai pentru că se pretind descurcăreţi şi nu-şi propun să fie creatori de dezvoltare, dau dovadă de aroganţă faţă de întreaga populaţie a ţării. Ei au considerat că-şi pot face propagandă de partid, fără a veni cu nici o contribuţie din partea partidului respectiv ci, cel mult, promiţând sau demonstrând că fură şi ei mai puţin din bugetul nostru, recunoscând astfel că avem şi noi dreptul la câte ceva. Asemenea politicieni ai lui peşte, pot fi ei tari prin încrengăturile mafiote pe care au ştiut a şi le constitui, dar iată că pot fi şi mirosiţi de electoratul care se trezeşte pragmatic la promisiunile electorale şi, da, vrea să vadă nu doar administrarea bugetului stors de la el, ci să vadă ce cointribuţie aduce partidul respectiv la dezvoltarea în bine a societăţii. Această probă de examen politic se dovedeşte astăzi necesară tocmai prin picarea lecţiei prost învăţate, tocmai prin repetenţia la care te condamnă neruşinarea de a face oamenilor promisiuni pe proprii lor bani, fără nici un semn că tu poţi să-i conduci pentru că ai idei care se pot cuantifica în valori!...  
 
Asta a pretins şi, de fapt n-a avut electoratul: O contribuţie, poate fi ea şi de natură morală, din partea grupării sau grupărilor respective. Să se vadă cu ce contribuţie de idei social-economice vor afirma ele politicile de dezvoltare a ţării, de emancipare a societăţii, de eradicare a imoralităţii şi mafiotismului, de punere a oamenilor în drepturi meritocratice prin afirmarea unui spirit productiv care să ne caracterizeze în faţa noastră şi a lumii.  
 
Societatea românească începe să-şi dea seama de nocivitatea acestui pseudosimpatic spirit descurcăreţ care, pentru partide, nu este decât o măsură de a nu trezi prea multe sau prea grave nemulţumiri care să le răstoarne; dar o măsură aplicată nu pe căi onorabile, ci cultivând o ţesătură de legături ilicite care, cred ei cu suficienţă că te poate impune. În aceste condiţii, toate relaţiile lor cu electoratul nu se bazează pe faptul că acesta le-a selecţionat în preferinţele sale, ci pe legături subterane de interese extrapartinice prin care domină, manifestându-şi cu aroganţă privilegiul de a vorbi despre statul de drept ca despre un pachet de legi menit să servească gaşca pe care au format-o şi să supună restul populaţiei intereselor ei.  
 
Din acest motiv, fără aluzie la persoanele care le-au propulsat, ci cu accent pe ceea ce, o politică degradată degradează chiar sensul cuvintelor, închei acest al doilea articol din ciclul pe care îl propun, rugându-l pe cititor să se gândească la ce semnificaţii îi sugerează cele două substantive al căror nume de acţiune s-a descifrat cu evidenţă în recentă, dătătoare de speranţă, experienţă electorală: NEGOCIERE şi DEROGARE.  
 
Din păcate, aceasta este realitatea percepută de electoratul activ care şi-a manifestat nu numai existenţa ci şi voinţa. Este vorba acum de civica speranţă că, poate dă Dumnezeu să înveţe din acest neaşteptat ŞAISPREZECE NOIEMBRIE care va trebui să ne marcheze, că oamenii care au sperat să trăiască bine şi s-au convins de crasa demagogie a acestei promisiuni, nu mai vor acum, doar la îndemnul tău, nici să fie „mândri că sunt români”, nici să aleagă „preşedintele care uneşte” nici chiar să creadă prea tare, până la proba contrarie, în „lucrul bine făcut”, pentru care au avut un plus de un milion şi treizecişidouă de mii de voturi. Ei ţi-au dat dovada că au devenit atât de circumspecţi încât au schimbat şansele electorale doar în câteva zile iar, dacă îşi vor da seama că astea au fost doar vorbe pe care tu nu le-ai luat în serios, ci le-ai abordat cel mult la modul încrederii în spiritul tău descurcăreţ, care va găsi cumva o cale, măcar să se scuze că nu s-a putut, te vor urî şi mai mult.  
 
În aceste condiţii, aşa avea îndrăzneala să spun că fiecare dintre forţele care, prin coaliţiile lor, s-au înfruntat în acest tur al doilea, au câte o întâmplare său persoană emblematică pentru modul de degradare (nu atât în sens de deteriorare, ci de incapacitate prin viciu de afirmare a vreunor valori) a clasei noastre politice. Iar aceştia nu sunt neapărat cei doi protagonişti. În cazul Ponta, emblematică este o persoană despre care am avea datoria să nu vorbim până nu există o pronunţare judiciară. Dar cazul Hrebenciuc nu are numai conotaţia juridică de astăzi, de vreme ce, de două decenii, toată lumea e convinsă că e dotat cu o ocultă ştiinţă care, spre deosebire de alţi lideri, face din el întotdeauna negociatorul care aduce soluţii înţelegerea cu alte partide. Adică, spre deosebire de alţii, are punţi către oricine şi se bucură de confidenţialitate din partea cui nu te aştepţi. Şi au trebuit să treacă douăzeci de ani, vor mai trebui să treacă şi alţii pentru lămuririle sub aspect penal, până să putem descifra această putere ocultă., având o radiografie completă. Dar iată că o primă imagine a acestei radiografii, cea cu dorinţa acerbă de a vedea promulgată şi impusă perdanta lege de azi a” aministiei şi graţierii”, a devenit foarte clară pentru întregul electorat şi s-a aşezat temeinic la baza producerii cutremurului electoral pe care-l comentăm. Din pricina aceasta îmi permit şi eu să prezint un raţionament care se situează în afara celor legislative, în domeniul strict al psihologiei. Deoarece pentru mine cade complet mitul inteligenţei de negociator, în momentul în care faptele îl dezic, plasându-l în sfera mafiotismelor lipsite de culoare politică. Aceasta nu mai e inteligenţă ci face temeinic parte doar din starea de corupţie ce caracterizează clasa noastră politică. Având fiecare pafrtid corupţii săi, şi chiar păstrându-şi-i cu grijă, e normal ca aceştia să fie legaţi între ei prin interese comune, ceea ce le oferă şi căi de comunicare şi chiar căi de decizie comună, atâta vreme cât interesele lor sunt comune, îi priveşte pe ambii şi, de multe ori, le-au rezolvat împreună: Are o problemă partidul şi liderii nu vor să se înfrunte, intru eu, „negociatorul” în joc care tratez cu coruptul meu de dincolo fiindcă pot să-i spun de la obraz:” măi frate, rezolvă asta fiindcă altfel ne înţarcă sursa la amândoi”. Şi, astfel, fac din el „negociatorul” lor. Aşadar, ca să ne jucăm puţin cu cuvintele, însăşi conceptul de negociator care e un om priceput în acceptatul termen de compromis politic, se compromite înlocuindu-se cu o mişcare mafiotă interpartide care, de obicei, conţine germenii acelor mostruoase coaliţii ce conduc spre dictatură. O dictatură mafiotă bazată foarte simplu pe aşezarea intereselor de grup deasupra intereselor politice. Car nu mai presupun nici o negociere, ci doar escrocheria şi făţărnicia de a o pune în practică.  
 
Neşansa acestora, prin care eu, alegătorul, am descoperit acest adevăr, a fost aceea că, încă dinainte de a fi descoperiţi, asemenea negociatori s-au implicat, după cum se vede, pregătindu-şi o lege de care să se prevaleze. Este însuşi faptul că ea, în mijlocul ei şi nu din mijlocul ei a găsit ca soluţie să defileze cu cineva din afara ei sau în ori ce caz, ne-a amestecat în jocurile ei. Pentru că, cine este din punctul de vedere politic noul ales în care, pe bună dreptate, ne punem speranţele? Marele câştig al lui Iohannis a fost că a fost un candidat nepolitic, nesofisticat în materie de marea politică. Gaşca e cea care dă aroganţă – sunt ca nişte iniţiaţi în rele!  
 
„Campania lui Ponta a fost prea sofisticată şi prea a încercat să folosească toate mijloacele pentru a câştiga. În mod normal, trebuie să alegi un scenariu. Ideea asta de a lua totul, din toate zonele, această hibridizare poate să te încurce “, a spus directorul IRES. „Nu au putut să evalueze cum se va rostogoli emoţia legată de votul din străinătate “, a mai spus el. Dâncu a opinat că Ponta ar fi putut greşi dacă ar fi neglijat voturile de partid. „Poate şi partidul ar fi putut fi mobilizat un pic diferit, personal de către Ponta. Cred că e o mare greşeală discuţia despre ţapi ispăşitori “, a adăugat Vasile Dâncu.  
 
În ce priveşte alianţele făcute de Victor Ponta, el a spus că acţiunea respectivă „a diluat candidatul”. „Una din aceste greşeli este asocierea cu Corneliu Vadim Tudor. Poate că a dezangajat şi electoratul UDMR. Votanţii lui Vadim Tudor s-au dus, în proporţie de 50%. „Ar fi fost o notă şi mai bună dacă nu pleca de la revolta tinerilor. Să nu fetişizăm, însă, acest lucru. Nu am scăpat de intoleranţă. A fost o campanie foarte violentă”, a mai spus directorul IRES. „Există un raport între populaţia dependentă şi cea independentă. Avem, însă, o serie de probleme legate de indicatorii generali ai spiritului public. Observăm un mare sentiment de nesiguranţă al publicului. E adevărat, avem creştere economică, dar dincolo de aceste lucruri, oamenii sunt obsedaţi de viitor. Ca dovadă că a avut un staf de pseudopoliticieni, specialişti doar în statul de drept fiscal, toate promisiunile (relaxările)) lui Ponta au fost promiisiuni de a ne da fărâmiţe de la bugetul pe care ni-se ia nouă (confiscă) cu toptanul. Ei nu sunt politicieni care vor să lupte împreună cu noi pentru mai bine chiar recunoscând că nu ştiu cum, dar că vor lupta sinceri alăturându-se efortului popular, ei sunt cei ce ne confiscă bugetul pe care-l creem noi şi, după ce storc totul pentru ei, ne promit câteva picături în plus. El e reprezentantul birocratului politic arogant, pretizându-şi şi remuneraţiile mari şi dreptul de a dicta insensibil la cetăţean şi inconştient de îndatoririle faţă de acesta.  
 
Şi cei ai lui Blaga au fost mai răi în guvernul Boc Toţi trebuie să-şi pună cenuşă-n cap ca liberalii, care măcar s-au recunoscut incapabili şi au adus unul cu derogare din afară, dintre oamenii normali. Liberalii măcar au recunoscut că nu se pricep şi rămân la năravurile mărunte şi ciubucurile la care le e mintea, concesionând altcuiva partidul. Prost ar fi Johannis dacă nu şi-ar face acum unul cu adevărat, fără politicienii care se pricep doar la fiscalitate.  
 
Un pictor din Botoşani a ajuns bătaia de joc a statului. Bărbatul, grav bolnav, a restituit statului pensia pe 8 luni, pentru că a obţinut un venit din vânzarea câtorva tablouri făcute de el. Pictorul încerca, astfel, să obţină nişte bani pentru a-şi opera mama, şi ea bolnavă. Acum a rămas şi fără pensie, şi cu datorii la stat. Pictorul suferă de distrofie musculară şi primeşte o pensie de 300 de lei lunar. Pentru că banii nu îi ajung mai deloc, s-a gândit să vândă câteva dintre tablourile pe care le face. A participat la o galerie şi a reuşit să obţină nişte bani în plus. Statul, însă, a considerat că trebuie să restituie banii obţinuţi, pentru că avut un venit în plus. Aşa că i-a sistat jumătate din pensia pe 8 luni, ca să recupereze 2.000 de lei.  
 
Consecvenţa, coerenţa modului de a trăi şi a-ţi respecta ideile afişate. În asemenea condiţii, degeaba vine Ponta lăudându-şi echipa tânără dacă ea este crescută în relele bătrânilor pe care vine să le şi accentueze. Pentru că, în interiorul PSD o fi fost vorba de mai multe ori de lupte pentru întinerire. Dar era vvorba de întinerirea în acelaşi format viciat de schema iniţială.  
 
Corneliu LEU  
Bucureşti  
21 noiembrie 2014  
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (2) - NEGOCIERE ŞI DEROGARE / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1422, Anul IV, 22 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!