Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   



Vieţi risipite
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ploaia a stat. Strâng într-o mână umbrela udă şi în cealaltă un ghiveci cu trandafiraşi roşii. Paşii îmi devin şovăielnici...simt chiar un uşor tremurat în picioare, în tot corpul. Sper să nu leşin! 
  
În cimitirul de la marginea satului, unde am rugat şoferul să oprească pentru câteva clipe, ierburile zâmbesc obraznic peste trupurile părăsite, de vreme, de cei vii şi nepăsători. Caut cu privirea, în zona spre care mă îndrept, coroane recente. Sunt două morminte apropiate...Îl găsesc! 
  
Trag aer adânc în piept. Îmi aud batăile inimii în urechi, tari, strivitoare. 
  
Mă opresc din nou, încrâncenată: doar n-o să mă prăbuşesc, să ajung la gazetă (“Fosta soţie, părăsită acum 8 ani, şi-a găsit sfârşitul la momântul...”). Aş fi mai penibilă decât o telenovelă prost scrisă. 
  
Ei, fir-ai tu să fii...am venit doar să verific dacă eşti aici sau nu! 
  
Mă bufneşte un râs straniu. 
  
“Măi, Vitoria Lipan, nu te-ai lăsat până nu i-ai dat de urmă! mă ironizase cumnatul meu, acum câteva zile. Mai bine să-l vezi în groapă, decât în braţele alteia!” 
  
Adevărul acesta era. Judecaţi-mă cum vreţi şi cât vreţi! În sufletul meu, de femeie care a jucat totul pe o carte şi a pierdut, acesta era adevărul. 
  
Primul gând care mi-a trecut prin minte când am aflat c-ar fi murit, mi-a fost că “Mi-a făcut D-zeu dreptate!” În secunda doi, m-am ruşinat, pentru că suntem educaţi să ne gândim la aproapele, ca la noi înşine. 
  
...dar am suferit. Am suferit ani de zile, într-o căsnicie care s-a tranformat în episoade de certuri, cauzate de beţiile lui...de desele dispariţii de acasă, de conturi separate...Au urmat ani grei de procese. Apoi mi-a luat toate lucrurile din casă şi m-am ales, ca să-l pot despăgubi, cu rate la bancă...pe 25 de ani! 
  
Şi, totuşi, iată-mă, cu flori şi candelă în poşetă, în cimitirul dintr-un sat în care nimeni nu-l cunoaşte, nimeni nu-l plânge, pe omul care, o vreme, a fost raţiunea mea de a exista. 
  
De ce iubim oameni care nu ne preţuiesc? Care ne pot înlocui, la primul moft, cu cineva luat din grămadă? 
  
M-am apropiat, fără niciun sentiment. Priveam sec cele câteva panglici ude, legate de coroanele uscate, ce şedeau aruncate în dezordine pe lespedea ce acoperea pietul pe care am dormit, în clipele mele de fericire şi pe care am plâns, în clipele de deznădejde. Am închis ochii...printre lacrimi, am auzit o inimă. Cândva, era inima lui. Acum, era inima mea. 
  
Am început să cercetez, ca o babă nesuferită de la ţara...de la cine sunt coroanele? “Mama, sora şi nepotul...” scria pe una, apoi nume de oameni de care nici n-am auzit. I-am fost soţie 11 ani. Sunt 8 ani de când am divorţat...4 de când s-au terminat procesele. Între noi s-a interpus o lume, de a cărei existenţă habar n-aveam. 
  
Fac un locşor, lângă cruce, şi aşez trandafiraşii. I-am udat din belşug aseară, ca să ţină măcar o vreme. Aprind candela. O pun în faţa crucii, ca să nu incendieze cumva coroanele uscate. Şi aud, în minte, maşina de pompieri...văd titluri pe banda ştirilor: “Fostă soţie, satanistă, a incendiat coroanele...” 
  
Poate chiar le-aş fi dat foc, de nu mi-ar fi fost teamă că, de la flăcările lor, se pot aprinde ierburile, coroanele şi crucile altor nefericiţi, ce-şi dorm somnul de veci acolo. Pentru memoria lor, şi a caselor din jur, am fost atentă să plasez lumina în loc sigur (pământ şi piatră). 
  
Nu ştiam ce să zic, ce să fac. Acasă îmi făcusem un adevărat discurs…ba chiar mai multe, despre ce i-aş putea spune, în gând…de la declaraţii de iubire veşnică, la blesteme care să-l ajungă şi pe cealaltă lume. Acum eram în faţa cavoului lui şi aveam sufletul şi gândurile goale…absolut goale… 
  
Ce să mai pierd vremea? În maşină mă aştepta o viitoare mămică şi un viitor tătic grijuliu. Am plecat fără să mai întorc privirea. Pentru ce aş face-o? 
  
Mi-am găsit o mimică optimistă şi le-am spus celor din maşină că sunt liniştită, mi-am făcut şi această datorie. Faţă de cine? Faţă de mine! 
  
Eu l-am iubit şi am avut nevoie ca eu să mă despart de el. Cât ar fi trăit, ar fi fost, pentru mine, “soţul meu”. 
  
Ultimii ani mi-au fost de grea penitenţă: am încetat să merg în oraş, iar dacă trebuia să o fac, eram ca un animal hăituit, vânat. N-am mai frecventat locurile care-mi plăceau cel mai mult, de groază, ca să nu-l întâlnesc. Nu mă temeam de ce mi-ar zice, ori mi-ar face...pentru că m-ar fi ignorat total sau m-ar fi privit sfidător (cum a făcut când ne-am încrucişat, întâmplător, drumurile într-o zi în care eu am întârziat prea mult în oraş...şi se făcuse vremea când şi el ieşea de la serviciu). De mine mă temeam, de ceea ce aş fi putut să simt văzându-l...singur sau însoţit de alcineva. 
  
Mă urmărise mult privirea şi batjocura din ochii lui...n-o înţelegeam. Mâinile mele l-au îngrijit atâţia ani...i-am spălat, călcat, i-am făcut mâncare... 
  
Pierdusem 4 sarcini în încercarea de-ai dărui un moştenitor...mi-am riscat viaţa pentru el, de atâtea ori...şi “n-am schimbat cocoşul”, cum mă sfătuise un bătrân medic ginecolog…pentru că-mi iubeam partenerul. Acum regret. Poate că moşulică mi-ar fi salvat căsnicia…ar fi dat un alt sens vieţii mele. 
  
“Uitaţi cum mişcă bebe!”mă atenţionează tânăra mămică din maşină. Îmi ia mâna şi mi-o aşază delicat pe piciorusul care-şi rotunjeşte călcâiul spre viaţă, prin burtica ei. 
  
Abia acum lacrimile sunt în voia lor… 
  
Pentru cine plâng? Pentru el? Pentru mine? Pentru copiii mei care n-au avut şansă să vadă cerul albastru? Pentru viaţa ce se zbate sub ochii mei? 
  
Privesc câmpul cu maci…lanuri de maci… În bătaia soarelui de după ploaie, tot pămânul râde. În inima mea s-a făcut linişte. În sfârşit, e linişte! În colţul gurii mi-a apărut un surâs. 
  
Pe marginea drumului, apare plăcuţa pe care scrie mare: “Bine aţi venit în Timişoara!” 
  
Timişoara, 04.06.2016 Corina-Lucia COSTEA 
  
Referinţă Bibliografică:
Vieţi risipite / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!